Opinia, aprilie 1948 (Anul 40, nr. 467-491)

1948-04-01 / nr. 467

M . Poporul a votat pentru pace şi Republica Populară Poporul întreg s’a pronun­ţat la 28 Martie d­ar, hotărît, unanim pentru pace şi Repu­blica Populară. Căci Republica Populară îi asigură drepturi pe care nici­odată nu le-a avut şi îi des­chide perspective măreţe. Po­porul s’a pronunţat pentru pace, căci fără de pace el ţin,şi poate valorifica munca sa, nu-şi poate ridica stan­dardul sin de viaţă şi înălţa ţara. • Aţâţătorii la noi războaie, jocmânitorii şi asupritorii po­poarelor coloniale şi depen­dente, nu sunt mulţumiţi I că în ţara noastră nivelul civic a eres-"* în aşa măsura în­cât poporul să-şi ia soarta In propriile sale mâini şi conducerea politică să acţio­neze în sensul intereselor lui vitale. Ei ne-ar vrea mai departe ei de muls. Pe ei i-ar mulţumi să ne vadă mai departe goi flămânzi roşi de bolile toate, idioţiţi de ignoranţă. In ţară, ei au oamenii lor, ale­şi dintre trântorii care au hu­zurit în desfrâu până acum, din sângele şi sudoarea po­porului muncitor.­ S’au trudit aceştia, prin minciuni şi svonuri ridicole, popa­să stânjenească elanul rului, să-i înfricoşeze. Ca şi stăpânii lor de pes­te ocean, au început să con­vingă poporul că sunt —cum foarte plastic spunea d-na A. Pauker, ministrul nostru de externe — „juguri care nu rod grumazii, nu încon-ION LUCREȚIU (Continuare în pag. 2-a) Intr'o filatură din Bucureșii. ANUL 40 Nr. 467 Lei 450 3 luni 1 5.000 întreprinderi, autorități pe un an Atelierele tipografice IAȘI, Str. ȘTEFAN CEL MARE 50-52 V­O­CI­­­I A ABONAMENTE 4 Pagini 5 Lei ZIAR POPULAR COTIDIAN Iluzii rea­cţion­aro-război­nice Rămăşiţele reacţionare din ţara noastră îşi puse­seră nădejdea în imperia­lismul anglo-american. Insă aşteptarea îndelungă şi zadarnică le-a decepţionat. Trebuia numaidecât alt stimulent. Şi moşierii noş­tri expropriaţi cred că l-au găsit în propaganda re­munerată pe care fostul rege Mihai o întreprinde în Statele­ Unite. In această privinţă, d. ministru Gheorghiu-Dej a ţinut să precizeze, cu pri­lejul marelui discurs rostit In preajma alegerilor : — „Acei ce aşteaptă să le revină stăpânul ca să-şi recapete moşiile prin gra­fia regală, se înşeală, căci cum spune proverbul, mor­tul de la groapă nu se mai întoar­c“.„ Burghezo-regaliştii noş­tri, în lipsă de ocupaţii po­zitive, se gândesc la răz­boi. Ei a acceptă aidoma a­­titudinea de şantaj a unor cercuri dinafară, se suges­tionează şi caută a influ­enţa pe alţii. Şoaptele la ureche şi răspândirea de t­vonuri au rămas încă arma faliţilor noştri politico-eco­­nomici. Tuturor acestor amatori de război, d. ministru Gh. Gheorghiu-Dej Ie-a dat un nou prilej să revie la rea­litate, declarând textual: —„Uneltirilor războinice li se opune marea forţă a democraţiei, în frunte cu Uniunea Sovietică şi cu ţă­rile democraţii populare; Ii se opun muncitorii din ţările de sub dominaţia do­larului ; Ii se opune armata milioane or de şomeri ale căror posibilit­ăi de­ muncă şi de viaţă se înrăutăţesc pe zi ce trece... Asta-i realitatea. Dorinţele războinice se spulberă în faţa puterii organizate a ţărilor de­mocratice în frunte cu U­niunea Sovietică. Şi se mai spulberă de însăşi rezis­tenţa pacifică a muncito­­rimii din ţările capitaliste. De aceia, atitudinile răz­boinice au un substrat de şantaj, fără nici o putinţă de acţiune. Reacţionarii noştrii îşi fac zadarnic iluzii, după cum zadarnic încearcă să tulbure calmul şi­ munca metodică a poporului ro­mân. Insuccesul total al şoap­telor şi zvonurilor alar­mante, s-a evidenţiat încă odată, cu prilejul alegeri­lor pentru Constituantă. Poporul crede în munca lui, în conducătorii lui, în siguranţa păcii şi în pro­păşirea patriei democra­tice. Poporul şi-a exprimat categoric asentimentul pen­tru noua aşezare constitu­ţională a ţării şi nu dă nici o atenţie amatorilor de aventuri militare. Rezultatul alegerilor de Constituantă e o nouă și grea decepție pentru­­par­tizanii autohtoni ai impe­rialismului. ­ntr’un parc d­in Leningrad Acţiunea de refacere în mediul rural desfăşurată de Prefectura Jud. Iaşi — Importante realizări în opera de reconstrucţie a şcolilor, edificiilor publice şi a locuinţelor ţărăneşti — Activitatea şcolilor de alfabetizarea. — Acţiunea de dr. prefect Const. Borde­anu Nici un alt judeţ n’a fost mai crunt lovit de o­­rorile răzbnului hitlerist judeţul Iaşi. Gopodăriile pe care cu atâta trudă şi le-au înjghebat ţăranii au fost rase de pe faţa pă­mântului. Şcolile în care copiii primeau lumina căr­ţii, bisericele în care­ cre­dincioşii se închinau, dis­pensarele în care bolnavii trebuiau să-şi găsească tămăduirea, au fost dis­truse. Au fost avariate primăriile, plantaţiile, ia­zurile, nenorocite drumu­rile, aruncate în aer po­durile. Oamenii au fost nevoiţi să-şi sape bordeie şi sa vieţuiască în mize­rie de carverne. Părea că lu­crurile nu-şi pot găsi în­dreptarea. Focul arsese tot ce era mai bun şi mai frumos. Şi totuşi, astăzi putem constata că lucrurile s-au îndreptat mult. Datorită în primul rând Guvernului Democrat care cârmneşte azi tânăra Republică. Oamenii însărcinaţi cu conducerea treburilor ju­deţene au lucrat intens pentru refacerea materială şi morală a judeţului Iaşi. Dar rezultatele strădaniilor ar fi fost mult mai mici dacă în această muncă e­­roică ei n’ar fi reuşit să antreneze massele largi ale ţărănimii care i-a spi­­jinit, deţ­inând mii de ore de muncă voluntară pentru binele obştesc. “. Denotă acest fapt cât de strânsă este legătura din­tre conducătorii judeţului şi populaţia lui. Ori a­­ceastă legătură este dovada cea mai bună a priceperii şi devotamentului oameni­lor pe care regimul demo­crat i-a pus în posturi de răspundere. Refacerea gospodăriilor Azi, datorită eforturilor conjugate ale Prefecturii şi ale Oficiului de Reconstruc­ţie al Moldovei creiat de d. Ministru Teohari Georgescu, pe locul unde acum trei ani erau ruini şi jile, s’au ridicat noui sate, case sănătoase, şcoli, biserici şi dispensare, drumuri plantate pe margini cu pomi fructiferi. In judeţul Iaşi au fost ridi­cate până în prezent 145 case ţărăneşti, au fost acope­rite 149, au fost clădite şi urmează să fie acoperite 112 case, s-a montat schiletul a altor 214 clădiri. Osebit de aceasta, 34 de gospodării ţă­răneşti au fost aprovizionate (Continuare în pag. 3-a) Dl. Iosif Grohman, preşe­dintele Uniunii Internaţionale a Studenţilor se află de câtva timp în Bucureşti. înainte de a fi venit printre noi, d-sa a vizitat toate ţările din Occi­dent, noile democraţii popu­lare, Grecia şi Orientul spre a se interesa de condiţiile de studiu şi de lupta pe care o duc studenţii respectivi. Impresiile culese le-a îm­părtăşit unor redactori de la „Studentul Român“ şi de la „Scânteia“. Privitor la situaţia studen­ţilor din Occident, dl. Groh­man a arătat că în America, de pildă, accesul în Univer­sităţi este prohibit fiilor de muncitori şi oameni săraci, deoarece taxele foarte ridi­cate, sunt uniforme. Numărul burselor şi al gratuităţilor este foarte mic. Şi forma în care aceste burse sunt acor­date ating demnitatea studen­tului. Nu statul este acela care vine în ajutorul studen­­ilor silitori, dar lipsiţi de posibilităţi materiale, ci doam­ne „filantroape“ care acti­vează şi în societăţile d­­protecţie a animalelor şi pun pe acelaşi plan pe studenţi cu animalele. Căminele şi cantinele sunt foarte luxoase. Masa servită este consistentă. Insă la că­mine şi cantine situaţia este aceeaşi în Anglia, Suedia şi Danemarca, nu se acordă nici un fel de gratuităţi, iar preţurile sunt mai ridicate chiar decât la hotelurile şi restaurantele de lux. Privitor la situaţia studen­ţilor din Franţa, este semni­ficativ faptul că acum trei luni tinerele vlăstare ale culturii franceze s’au vă­zut nevoite să declare grevă, deoarece cantinele nu erau aprovizionate iar traiul deve­nise insuportabil. In Grecia, toate universi­tăţile sunt închise şi orice student considerat un inamic al statului fascist. 7000 de studenp sunt deportaţi într-o insulă îndepărtată, iar cei­lalţi duc o luptă înverşunată în organizaţiile lor ilegale. In Orient, din Egipt şi până în India, studenţii sunt în fruntea luptei de eliberare naţională. Condiţiile de stu­diu şi viaţă sunt dintre cele mai proaste. Sălile de curs sunt transformate noaptea în dormitoare. Studenţii dorm pe duşumea, fără saltea şi se hrănesc cu alimente alterate. In ţările de democraţie populară viaţa studenţilor se I. L. (Continuare în pag. 2-a) întreprinsă Studenţii noştr şi cei din ţările dominate de imperialişti • • ' ■• ?;•/ ; ' Wm, Teatrul Mare din Odessa 1 Poliţişti îndepărtaţi din serviciu Prin decizia Ministerială cu Nr. 13.478 din­­17 Martie 1948 pub­icată în Monitorul Oficial din 27 Martie col., au fost îndepărtaţi următorii funcţionari poliţieneşti d­i­n Inspectoratul regional de po­liţie Iaşi: — Vulcu Romulus, comisar, poliţia Vaslui. — Habjilă Ioan, gard, pu­blic poliţia Huşi. — Vasi­iu Constantin, a­­gent de poliţie Chestura Iaşi. — Ipate Gheorghe, agent de poliţie Chestura Iaşi. — Pomană Ion, comisar­­ajutor, Poliţia Buhuşi. — Un elogiu al chiulului, înşelăciunii şi al vieţii de lenevie — „Amint­rile din liceu“ ale d-lui profesor Grigora Băjenaru — Cum nu trebuie sâ se scrie o carte Am citit zilele acestea 0 carte care descrie viaţa ele­­vilor din liceul regimului istoric. Autorul ei este d. profesor Gr. Băjenaru, care fără să vrea publicându-şi amintirile personale din viaţa de elev de liceu, desvăluie toate viciile acelei şcoli, vicii care au determinat şi trage­dia d-sare personală. Totuşi d. Băjenaru nu sesizează în cuprinsul cărţii că s’ar simţi victimala unei tragedii. Noi sesizăm în schimb, căci ne dăm seama că autorul are un real talent narativ, are can­­­taţi artistice înnăscute şi nu­mai datorită unei false ."con­cepţii de educaţie părintească, mediului vicios al şcolii şi în general filozofiei decadente a regimului social în care a crescut şi s’a desvo­tat, dân­sul şi-a ratat predispoziţiile naturale. In loc sa devie un foarte bun şi citit scriitor, a rămas, un foarte­­înapoiat profesor de liceu, deşi cât se poate de înţelegător pentru toate „poznele“ elevilor săi. Cartea d-lui Gr. Băjenaru ne arată că din seria de elevi din care a făcut parte în cei opt ani de şcoală secundară, numai patru sau cinci elevi au luat învăţătura în serios. Restul clasei trăgea chiulul fără nici un fel de scrupul şi fiecare elev îşi dădea u silinţa ca acest chiul să aibă influ­enţă cât mai mică asupra notelor din catalog. Câteodată acest efort costa mai multă energie decât efortul cerut de o conştiincioasă silinţă la învăţătură. Insă morala ma­jorităţii din clasă era chiulul. Morală sprinită de câte un profesor foarte înţelegător pentru slăbiciunile copilăriei şi adolescentei şi prilejuită de majoritatea profesorilor fără autoritatea morală de a judeca aceste slăbiciuni. Autorul cărţii, astăzi pro­fesor de liceu, se pare ca nu a înţeles—deşi e un om inte­ligent — cât de mult rău i-a făcut d-sale personal, celor­lalţi colegi şi întregei vieţi colective o astfel de inter­pretare a rostului şcolii se­cundare. Nu a înţeles că cine a reuşit în epoca din copi­lărie să înşele vigilenţa pro­fesorului, să obţie o notă de trecere datorită sprijinului camaradului din bancă sau copiatului la teză, toată viaţa lui, în toate împrejurările va proceda la fel. Va căuta să trăiască înşelând pe cei din jurul său şi în detrimentul lor. Va fura fără scrupul din munca altuia, va deveni un parazit social şi un juisor până la sfârşitul vieţii sale. Cartea este scrisă cu scop lucrativ. Adică pentru succes de vânzare. Poznele elevilor, răspunsurile obraznice date profesorilor şi mai ales ace­lea pe care autorul şi le a­­tribuie, chipurile clandestine, luarea în derâdere a profe­sorilor mai slabi, cu defecte fizice sau mai tineri, consti­tuie miezul cărţii dându-i nota haz­ie. Pentru că totuşi LUCA MATEI (Continuare în pag. 2­ a) A d­­in 1948 . p.­ Administrația J'HFAN cel MARE Nr. 52 TELEFOANE. edacția. , Administrația Serv. de noapte. Nr. 1202 „ 204-2 . 20" Director C. I». «ÎHIULF" Cr­eionări Doi ani dela moartea lui Victor Ion Popa S-au împlinit azi doi ani dela moartea lui Victor Ion Popa, scriitor, atitor dramatic şi priceput om de teatru. Cine l-a cu­noscut mai de-aproape, a putut să-şi dea seama că opera sa scrisă, în do­meniul literaturii şi­ al tac­­trului, era cu mult depă­şită de concepţiile sale a­­supra artei şi, mai ales, de felul cum înţelegea funcţiunea socială a ma­nifestărilor artistice în ge­nere. Pentru el, a fi scriitor, actor sau artist de orice fel, însemna a se pune exclusiv în slujba poporu­lui, a servi fără precupe­­ţire massa muncitoare. El a iniţiat echipele teatrele la sate, şi alături de el am cutreerat de multe ori întreprinderile, ca să ducem un strop de lumină atunci când sub alte re­gimuri, era numai exploa­tare, necaz şi revoltă în­­nebuşită. Fiul unui dascăl de țară, Victor Ion Popa nu putea să se desprindă de clasa de robotari pe care o slujise şi tatăl său, n’o putea frăc­a şi nu putea milita alături de cei cari nesocoteau interesele po­porului. Eroii romanelor şi­ ai pieselor sale au fost totdeauna, oameni umili, pe care ei îi priveau cu toată dragostea, copleşind de ridicol pe exploatatorii egoişti şi fără inimă. In­stinctiv, Victor Ion Popa a fost alături de clasa muncitoare, fie că avea zugrăvească în opera sa sa un taran, un slujbaş sau un muncitor. Pentru aceste merite, cât şi pentru valoarea artistică a operei sale, se cuvine să-i păstrăm o vie amintire. Teatrul Naţional din Iaşi unde Victor Ion Popa şi-a început ucenicia, într’ale teatrului a înscris în prima parte a repertoriului său minunata „Muşcată din fereastră“ ce s’a jucat la deschiderea stagiunii. Am ales această piesă, pentru că ea alături de „Take, flanke şi Cadâr“ respiră un suflu de uma­nitate şi sunt situate pe cea mai autentică linie progresistă. MARIN IORDA

Next