Opinia, aprilie 1951 (Anul 43, nr. 1387-1404)

1951-04-10 / nr. 1387

ANUL 41» Nr. 1387 ABONAMENTE ta 360 ..*»»»•••• 5 luni Lei 1200 întreprinderi, « Autorităţi pe trn ari 'Atelierele tipografic« 1 IAȘI Str. ȘTEFAN CEI, MARE 50-52 Duşmanii din totdeauna ai poporului nostru ? Wilson, preşedintele Ame­rica — în timpul primului­­război mondial a fost numit de presa burgheză „îngerul păzitor al păcii”. Cu prile­jul tratativelor de pace de la Versailles, din 1919, Baruch'* unul din cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Wilson.. .a executat Un şantaj neru­şinat asupra României, ame­ninţând că Statele Unite nu le vor trimite alimente, dacă­ nu se acordă lui „Standard Oii” concesii petrolifere. Şant­­ajul acesta se executa con­ştient, fiindcă imperialiştii cunoşteau prea bine situaţia dezorganizată şi haosul dirt economia noastră, ca şi foa­metea care bântuia oraşele şi satele ţării noastre. Ce cereau imperialiştii ameri­cani ? — Vânzarea stocului­­de petrol, — recunoaşterea dreptului de prioritate a Americii asupra creanţelor României... asupra t­uturor creditelor consimţite sau ce vor fi consimţite pentru re­facerea şi aprovizionarea Sirii. Aceasta cereau oamenii Iri Wilson, — „îngerul pă­zitor al păcii”, pe care Le­nin l-a caracterizat foarte bine drept „căpetenia miliar­darilor americani, sluga re­chinilor capitalişti”. ^ . Wilson era reprezentantul­ tip­ic al imperialismului hră­păreţ american. Wilson în­truchipa fidel politica de jaf, cotropire şi înfeudare, pe care a exercitat-o impe­­ralismul american şi englez asupra poporului nostru, din totdeauna.­­ Intr’adevăr, imperialismul americano-englez, duşman de moarte al poporului nostru, a dus din totdeauna o poli­tică murdară, meschină, per­fidă, înrobitoare, asupra po­porului român. Şacalii dra­pelului înstelat şi a cârpei arborată de politicienii ve­ro­şi din ţara Leului britanic, sau aciuiat pe meleagurile noastre tocmai din timpul secolului al XVIII-lea. Prin ra­cordări de aşa zise „împru­muturi”, englezii căpătau­ controlul asupra întregului comerţ exterior al României. Mai mult decât atâta­ Agen­­­ţiei engleze ridicată la ran­gul de bancă şi stabilită la­ Bucureşti, i se acorda drep­tul de către guvernul bur­­ghezo-moşieresc de a emite chiar şi monedă în Româ­nia !­­ Jefuirea economiei noas­tre naţionale deabia înce­puse însă. In 1904 se înfi­­inţează „Societatea Româ­nn­o-Americană”, la ordinele şi cheremul marelui concern american­ „Standard pil”. Neînvestind niciun dolar con­cernul american reuşeşte to-' tuşi următoarele: In ”1904, „Societatea Româno-Ameri­­cană” avea un capital de 2.5°°.ooo lei; după primul război mondial, ea avea 500.000.000 lei. La fel s’a Întâmplat şi cu trustul englez „Loyal Dutch care avea în ţara noastră societatea petrolifera „Astra Română”. Cine a aruncat România în primul război mondial? Răspunsul nu e greu de găsit: imperialiştii anglo­­franco-americani şi slugile lor burghezo-moşiereşti din ţară. S’a promis atunci de către englezi ajutor în arma­ment. Ostaşii români au murit pentru interese străi­ne la Turtucaia şi Carpaţi, iar ajutorul englez nici nu s-a arătat. La ordinul imperialiştilor, guvernul român a distrus in­­stalaţiile exploatărilor pe­trolifere din Muntenia şi depozitul de petrol şi deri­vate. Guvernul român a tre­buit să plătească chiar dau­ne pentru pagubele suferitei de ,,Royal Dutch”, în urma ’distrugerilor impuse tot de imperialiştii englezi.­­ Guvernul englez nu s’a mulţumit numai cu atâta. Pentru „ajutorul” acordat el a cerut nu numai mari do­bânzi şi grele concesii, ci şi condiţii care loveau di­rect în economia şi indepen­denţa naţională a ţării. Ro­mânia nu mai avea voie să cumpere valută străină de­cât la tezaurul britanic sau prin Banca Angliei cu apro­barea tezaurului britanic Cu ajutorul burgheziei şi moşierimii, imperialiştii ame­ricani şi englezi transformă mai apoi România într’un post înaintat împotriva Uniu­nii Sovietice. Paralel cu a­­ceasta, întreaga noastră in­dustrie este înfeudată impe­rialiştilor. Ni se „trimit” mărfuri şi vapoare, dar ni se pune condiţia ca în frun­tea marinei să fie un ami­ral englez, iar în admini­straţie, tot funcţionari en­glezi. Americanii şi­­englezii ob­ţin concesiuni în petrol, în industria metalurgică,­­în transporturi, la telefoane, CAM, etc. Un exemplu edificator, care arată până unde a mers politica de jaf condusă de imperialiştii americani, ni-l serveşte Douglas Mac Art­hur, pe atunci şeful marelui stat major american, care a sosit în ţara noastră, spre a pregăti terenul în vederea fascizării ţării şi pregătirii războiu’ui anti-sovietic. , El s’a întâlnit cu o esca­dră navală engleză, ri diri­jat toate mişcările parami­litare, îndeplinind sarcinile ce i s’au trasat de către cei care au trimis pe acest că­lău. • , î­­­i ! ! ! Generalii americani in­spectau armata română ca pe orice armată colonială. Imperialiştii americani şi englezi au colaborat m­ănă’n mână cu hitleriştii germani împingând imperialismul hit­lerist şi România împotriva Uniunii Sovietice, „Standard I. ȘTIRU: BIu'­UNIVERSITATII 1 -1 *­­ 4 PAGINI 4 LEI ZIAR POPULAR COTIDIAN (Continuare în pag. 3-a) Maşini-unelte din U.R.S.S. Pentru atelierele centrale Gura- Barza şi minele de la Barza din Combinatul metalelor neferoase Brad, au sosit de curând mai multe maşini şi maşini-unelte din U.R.S.S. cu ajutorul cărora au fost mecanizate noi faze de lucru. La atelierele centrale Gura-Barza au fost instalate şi puse în funcţi­une un polizor de construcţie uriaşă cu pietre şi dispozitive au­tomate pentru ascuţirea sfredele­­lor cu profile speciale utilizate în mina şi o morteză. In curs de instalare se găsesc: o maşină de frezat, două pompe pentru evacua­rea apei şi două perforatoare mari cu mecanisme speciale pentru a­­vans şi reglare automată. Folosind aceste maşini, munci­­torii de la atelierele centrale Gura- Bârza şi minerii de la Barza vor obţine noi succese în producţie în cinnstea aniversării Partidului, pen­tru îndeplinirea înainte de termen a planului pe 1951. Premiile internaţionale Stalin „Pentru intârirea păcii între popoare" preşedintele Comitetului, academicianul Sko­­belţîn, vicepreşedinţii, preşedintele Academiei de Ştiinţe a R. P. Chineze, Kuo Mo Jo, şi scrii­torul Louis Aragon (Franţa), şi membrii Co­mitetului: John Bernal, profesor la universita­tea din Londra (Marea Britanie), poetul Pablo Neruda (Chili), Jan Dembowski, profesor la universitatea din Lodz (R. Polonă), scriitorul Bernhardt Kellermann (Germania), academi­cianul Mihail Sadoveanu (RPR), scriitorii so­vietici Alexandr Fadeev și Ilya Ehrenburg. In cadrul şedinţelor sale, Comitetul a exami­nat propunerile prezentate pentru acodarea pre­miilor internaţionale Stalin pe 1950 şi a adop­tat o hotărîre în legătură cu aceasta. Urmează textul Hotărîrii Comitetului pentru decernarea premiilor internaţionale St­­­ir „Pentru întărirea­ păcii între popoare", din 6 Aprilie 1951. Premiile internaţionale Stalin „Pentru întă­rirea păcii între popoare’’ sunt decernate urmă­torilor reprezentanţi ai forţelor democratice din diferite ţări ale lumii pentru merite excepţiona­le în lupta pentru menţinerea şi consolidarea păcii: 1. Frederic Joliot-Curie, profesor la Collège de France, membru al Acad. de Ştiinţe a Franţei 2. Sun Cin Lin, perşedinta Asociaţiei de ajutor popular chinez. 3. Hewlett Johnson, decan de Canterbury (Marea Britanie). 4. Eugenie Cotton, director de onoare al Şcolii Normale Superioare din Sevres (Franța)­' 5. Arthur Moulton, fost episcop protestant (Statele Unite). — 6. Pak Den Al, președinta Uniunii Democrate a Femeilor din Coreea .­^ f 7. Heriberto Jara, fost ministru (Mexic). IB.C.U. ,,M. EmWesCU"­ Hotărîrea es^a Senmâîă de­ preşedintele Comitetului, Skobelţîn, vtcemes^nţn ~ tuîuî, Kuo Mo Jo (China)­ Louis Aragon (Franţa), şi membrii Comiqtii^tnBoh^^BernafMpa­rea Britanie), Pablo Neruda (Chili), Jan Dembowski (R. Polonă) Bernhart Reilenm­ann (Germania), Mihail Sadoveanu (RPR), Alexan­dr Fadeev (Uniunea Sovietică), Hya Ehren­burg (Uniunea Sovietică. —- — --. , M -1 TASS transmite: La 2, 5 şi 6 Aprilie au avut loc la Moscova şedinţele Comitetului pentru decernarea premii­lor internaţionale Stalin „Pentru întărirea păcii între popoare". Şedinţele au fost prezidate de academicianul Skobelţîn. Premiiile internaţionale Stalin „Pentru întă­rirea păcii între popoare’’, instituite prin decre­tul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS la 20 Decembrie 1949 în legătură cu cea de a 70-a aniversare a zilei de naştere a lui Iosif Vissario­­novici Stalin, sunt acordate în fiecare an de Co­mitetul pentru decernarea premiilor internaţio­nale Stalin „Pentru întărirea păcii între popoa­re”, unui număr de 5 până la 10 cetăţeni ai oricărei ţări, indiferent de convingerile lor po­litice, credinţe religioase sau rasă, pentru meri­te excepţionale în lupta pentru menţinerea şi consolidarea păcii. Persoanele distinse cu premiul internaţional Stalin primesc diploma de laureat al premiului internaţional Stalin, o medalie de aur cu por­tretul lui I. V. Stalin, şi un premiu de 100.000 ruble. La şedinţele Comitetului pentru decernarea premiilor internaţionale Stalin au participat Pentru un Pact al Pelrii Pentru viaţa nouă, fericită ! Tovarăşe redactor, :[­ Urmăresc cu deosebită-a­­tenţie în fiecare seară când vin acasă de la­ lucru, pro­gramul postului nostru de radioficare şi în special e­­misiunile prin care se arată uriaşa mişcare a partizani­lor păcii din lumea întreagă. Eu sunt muncitor la A­­telierele CER Nicolina încă din anul 1923. ' ‘­­ Am cunoscut din plin ce înseamnă regimul de exploa­tare şi teroare, burghezo­­moşieresc. In anii războiului, greul l-am dus numai noi oamenii muncii, în timp ce burghe­zia îşi umplea buzunările cu bani de pe urma cruntei ex­ploatări la care eram sus, puşi- lM Dl . : ! După’ 23 August 1944, datorită glorioasei Armate Sovietice, am fost eliberaţi de subt jugul exploatării ca­pitaliste şi conduşi de Par­tidul nostru, am pornit pe drumul marilor reforme so­ciale, îndreptându-ne cu paşi repezi spre făurirea unui trai fericit pentru toţi oa­menii muncii.­­ ţ Viaţa nouă pe care o trăesc astăzi îmi dă un nou avânt pentru a munci şi a lupta cu mai mult elan, pen­tru înflorire­a Patriei noastre scumpe. ! » ! Regimul nostru de demo­craţie populară mi-a dat po­sibilitatea să-mi îmbunătă­ţesc mereu condiţiile de trai. Dar imperialiştii ame­ricani vor din nou să arunce omenirea într’un război pus­tiitor, vor să dărâme ceea ce noi clădim cu atât avânt. Le este necaz acestor ti­căloşi că au scăpat din mână însemnatele bogăţii ale ţării noastre şi ale tuturor celor­lalte ţări care s’au rupt din lanţurile robiei capitaliste şi de aceia ei vor să ameninţe omenirea cu un nou război. Manevrele lor mârşave, vor fi dejucate de Voinţa dârză a popoarelor care sunt hotărîte să apere Pa­cea. Pentru viaţa nouă fericită ce stă în faţa noastră, pen­tru bunăstarea şi fericirea întregului popo­r imuncitor, pentru a apăra cuceririle cla­sei muncitoare, îmi voi pune cu hotărîre semnătura pe Apelul Consiliului Mondial al Păcii, pentru un Pact al Păcii. Ştiu că şi semnătura mea, alături de sutele de milioane de semnături ale popoarelor din întreaga lume, va face să se cutremure clica impe­rialistă, văzând hotărîrea dârză a popoarelor de a apăra pacea, cel mai de preţ bun al omenirii mun­citoare. GRADIC TEODOR montator, Atelierele CFR Nicolina­­ : Glasul lumii întregi ! tovarăşe redactor. Destul au curs şiroaie de sân­ge, destulă carne de tun svârlită in focul nimicitor al războiului... Glasul lumii­ întregi strigă: PACE! Noi, oamenii muncii manuale şi intelectuale din RPR, trebue să susţinem cu tărie, cu hotărîre, lupta unită pentru pace. Şi ştim , aşa după cum ne învaţă to­varăşul Stalin, că „Pacea va fi menţinută şi consolidată, dacă popoarele vor lua in propriile lor mâini cauza menţinerii păcii şi o vor apăra până la capăt”. In lupta minunată pentru cons­truirea edificiului socialist avem nevoie de pace. Pacea ne deschide un larg şi senin orizont în drum spre reali­zarea năzuinţelor noastre, încrezătoare în victoria luptei noastre pentru pace, încredere în­tărită de faptul că în fruntea la­gărului păcii se află Uniunea So­vietică cu genialul ei conducător tovarăşul Stalin, sunt ferm hotă­­rîtă să lupt pentru pace, să lupt împreună cu oamenii cinstiţi din lumea­ întreagă împotriva orică­ror uneltiri ale aţâţătorilor la un nou război, să lupt pentru în­cheierea unui Pact al Păcii. împreună cu colegii mei de facultate v­oiu semna Apelul Păcii, cu convingerea că popoa­rele vor reuşi să impună pacea în lume­. ZU GRAV U ACRI PIN A studentă în anul II. Medicină ■:•­.. ,,.‘­ Marți 10 Aprilie 1951 MSI, Str. Cuza­ Vodă, 1­­etaj 1 Administrația IAŞI, Str. Cusa Vodă 1 * TELEFOANE REDACŢIA Nr. 1209 ADMINISTRAŢIA Nr. 2042 TIPOGRAFIA Nr. 1210 In cinstea aniversării Partidului Oamenii muncii din oraşul nostru luptă cu avânt pentru sporirea conturilor de economii Cu forţe înaite, însufleţiţi de dragostea lor nemărginită pentru Partid, oamenii muncii din oraşul nostru au pornit la traducerea în viaţă, a angaja­mentelor luate în cinstea zilei de 8 Mai, ziua aniversării a 30 de ani de la constituirea Partidului clasei muncitoare în ţara noastră Partidul a condus clasa munci­toare în timpul celei mai crunte exploatări a burghezo-moşieri­­mii, îndrumând-o pe drumul ma­rilor victorii, pe drumul făuririi unui trai fericit. De aceea oamenii muncii din oraşul nostru, alături de toţi cei­lalţi muncitori de pe cuprinsul ţării, sunt hotărîţi, pentru a-şi a­­răta dragostea lor nemărginită faţă de Partid, să nu precupe­ţească nici un efort, punând toată capacitatea şi puterea lor de muncă în slujba îndeplinirii înainte de termen a Planului pe anul 1951, contribuind prin mun­ca lor la punerea bazelor socia­lismului în țara noastră. Unul din obiectivele principale ale întrecerii socialiste în cinstea zilei de 8 Mai, este realizarea a câtor mai m­ulte economii, prin­­tr’o justă întrebuinţare a resur­selor interne. MUNCITORII DELA ATE­LIERELE CFR NICOLINA’ LUPTA PENTRU ECONOMII Sprijiniţi de către organizaţii­­de Partid şi de sindicat, munci­­torii de la Atelierele CFR,­ Nicoli­na au pornit o intensă acţiune în vederea îndeplinirii angajamen­telor luate în cinstea zilei de 8 Mai. Astfel, muncitorii dau o aten­ţie deosebită unei cât mai justa întrebuinţări a materiilor prime,­­nelăsând să se risipească nimic Printre fruntaşii în lupta pen­tru economii, se află muncitorii Petrea Gh. şi Vosniuc Ştefan de la secţia IV, care întrebuinţând just materialele au realizat im­portante economii în cinstea zilei de 8 Mai. Deasemeni şi printr-o justă ra­ţionalizare a procesului de pro­ducţie la secţia strungărie au fost deasemeni realizate impor­tante economii. In total în cursul trimestrului I muncitorii și tehnicienii de la Atelierele CFR Nicolina, au rea­lizat o economie în valoare de 9.537.242 lei. Economiile realizate de m­un-AL. RADU (Continuare în pig. 3-a) O lecţie de eroism şi ţatristista „Apărarea Ţarîţmnului“ După primul război mondial consolidarea Puterii Sovietice în urma unor serii de măsuri econo­mice revoluţionare provocă o foarte mare alarmă printre impe­rialiştii din Apus. Ei se­ temeau de existenţa Pute­rii Sovietice pe un teritoriu imens ca acel al Rusiei şi că succesele ei ar putea constitui un imbold şi un exemplu pentru muncitorii şi soldaţii din Apus. Ca urmare a acestor temeri, guvernele­­Marei Antante au hotă­­rît să înceapă o intervenţie în Ru­sia, spre a readuce burghezia la putere. Succesele Puterii Sovietice şi ale Partidului Bolşevic provocară o şi mai mare panică în mijlocul capitaliştilor şi moşierilor, ca şi în rândurile partidelor politice aservite burgheziei — menşevicii, cadeţii, socialiştii revoluţionari, anarhiştii şi alţii. Acestea hotărîră să desfăşoare o activitate intensă de răzvrătire contrarevoluţionară, pentru concen­trarea forţelor reacţionare, pentru strângerea cadrelor militare, pentru organizarea rebeliunilor, în spe­cial în regiunile de cazaci sau în cele unde elementele chiabureşti erau mai puternice. Astfel, încă din prima jumătate a anului 1918 s-au format două grupuri de forţe care au pornit împotriva Puterii Sovietice: impe­rialiştii străini şi contrarevoluţio­narii din Rusia. In faţa acestei situaţii,forţele revo­luţionare se opun intervenţiei milita­re imperialiste, începe războiul civil. In regiunea Donului, cazacii răsvrătiţi îşi găsesc conducători în persoana generalilor Krasnov şi Mamentov. Situaţia economică a Rusiei So­vietice era grea, căci i se tăiaseră legăturile cu Ucraina şi Transcau­­cazia. La Moscova şi Petrograd era foamete mare. Muncitorii nu pri­meau decât 50 gr. de pâine şi uneori de loc. Lipseau materiile prime şi combustibilul. Greutăţile de necrezut din această perioadă nu i-au descurajat însă pe bolşe­vici. Partidul Bolşevic, cu o ener­gie inepuizabilă, a condus lupta arătând prin aceasta puterea cla­sei muncitoare. Aceste momente istorice sunt prezentate în filmul Apărarea Ţari­­ţînului , cu o deosebită măestrie artistică. Conducerea Armatei Roşii o avea tov. Voroşilov care lupta cu succes împotriva duşmanilor numeroşi şi bine echipaţi. In acelaş timp, la Ţariţîn so­seşte tovarăşul Stalin, în calitate de comisar al poporului. Aici el găseşte pe preşedintele sovietului de deputaţi, care nu era iubit de popor din cauza atitudine­, lui prea puţin revoluţionară şi chiar uneori contrarevoluţionară. El era convins că apărarea Ţan­ţînului este imposibilă. Ţariţînul —­ actua­lul Stalingrad — constitue un punct strategic de o importanţă covârşitoare. Ocuparea lui de către armatele albe permitea joncţiunea armatei cazacilor din Uraţi, cui acea a cazacilor de pe Don. Acea­stă joncţiune ar fi însemnat izola­rea Moscovei, care ar fi rămas fără alimente şi fără com­bustibil şi deci însăşi Puterea So­vietică era ameninţată. „Ţariţînul este cheia victoriei — spuse tova­răşul Stalin — deaceia trebue să-l apărăm”. — Susţinând lupte grei, armata tov. Voroşilov porneşte spre Ţariţîn. Contrare­­voluţionarii îşi dau seama de peri­col şi caută să-l împiedice, arun­când în aer podul de peste Don. Tov. Voroşilov şi oamenii săi nu s’au descurajat şi începură repara­rea podului. Dela Ţariţîn, le vina ajutorul trimis de tovarăşul Stalin. Podul a fost refăcut şi armata trece Donul nestingherită. Scena finală nu-i înfăţişează pe cei doi strategi, tovarăşul Stalin şi tov. Voroşilov, îmbrăţişându-se cu bu­curie şi credinţă în victoria finală a Revoluţiei. Filmul este o minunată lecţia de eroism şi patriotism, el fiind totodată o armă puternică in lupta pentru pace prin demasca­rea politicii intervenţioniste a statelor capitaliste, politică pe care o practică şi astăzi în Coreea şi ţările marshallizate. Acest film rulează la cinema Sidok­.

Next