Patria, decembrie 1920 (Anul 2, nr. 258-279)

1920-12-05 / nr. 258

Duminecă 5 Decemvrie 1920 DIRECTOR: ION AGARBICEANU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA CLUJ, Str. REGINA MART*­­ ANUNŢURI PRIMEŞTE, ŞI AGENŢII CL O­m®Â2X AL FARTIDULUI NAŢIONAL ROUll immmammummammmy ABONAMENTUL: PE UN AN ... 120 LEI PE V, AN ... . 60 LEI PE V* AN .... 80 LEI TELEFON­­13­ MESAGIUL REGAL Ca solemnitatea obişnuită a fost ostia, în spt­tal­a căilor ferate şi prin deschisă sesiunea ord­nară a Corpu­rilor Legiuitoare, chemate la munca atât de aşteptată pentru refacerea şi consolidarea ţărei, muncă pe cât de grea pe atât de plină de răspunderi Mesajul Tronului, pe s cara M. S Regele l-a citit cu energia sig­uranţei, este oglin­darea situaţiei interne şi ex­terne actuale şi a făgăduelilor cari îşi aşteaptă împlinirea prin traduce­rea la fapt. Situaţia externă a României es­e consolidată prin tratat­ele internaţio­nale urmate după războiul mondial şi prin convenţia cu marile puteri, p­rin care se recunoaşte definitiv şi ndisputabil unirea Basarabiei. Păstrând aceleaşi legături strânse cu marii noştri aliaţi, raporturile su Statele cari au fost alituri di noi în lupta pentru unitatea naţională se strâng tot mai mult. Cu fetel »de Suta veo­ne, cu cari am fost In răz­boi, s’au restabilit aproape cu teste raporturile nenmule. Relaţiunile diplomatice cu ef. Scaun, legate acum pentru prima oară, rela­­ţiuni cari trebuie sl ducă la încheie­­rea unui concordat, precum şi călă­toria A. S. R. Principelui Carol In extremul-orient, vor ajuta mult la stabilirea unor cât mai largi relaţiuni internaţionale ale ţârei noastre şi la consolidarea lor. Marea operă naţională şi de drep- H tate socială, împroprietărirea, flgă-j __ duiti vitejilor ostsş' ţărani prin cu-. vântul rigal l«că din timpul zilelor. de sacrificiu, a Început să. fis înfăp-] Serbarea unirei Transilvaniei cu turtă prin împroprietărirea făcută în patria-mamă, in Gaj s’a făcut din diferite puncte ale ttrii. Prin legile: Mfiativă publică ș! fiind tn contra agrare ce se vor aduce, se va înfăp -i hotărârilor oficialitâţei româneşti, tot in întregime făgiduială prin care, ceea ce este şi mai grav decât se va pune cea mai trainică temelie, anularea zilei de 1 Decemvrie 1918 edificiului Statului nostru naţional, ’din partea of­ici­aii ţâţei, este purtarea asigurându se acestei reforme şi mă­ piesei, aşa zis, „ardelene,'1 Ziarul ştirile necesare pentruca sporindu-se înfrăţirea­ nici n’a luat nota de producţia să se sporească avuţia na­ această aniversare, ca şi când n’ar­ţională. fl un ziar românesc şi ca şl când Experinţele alegerilor făcute pe n­. al °Pftea­­u Cluj, be­za sufragiului obştesc, au dat de- oberei, au ignorat Intenţionat stube învăţăminte pentru a se putea actul Unirel, pentru a întuneca opera stab­il definitiv, pa baza sigure şi a partidului naţional. Dar nu de opera constituţionale o lege electorală uni - j artlif ^ar}\d era vor^­ de voinţa tară. Eşfţi cu finanţele săcîtuite Eft fÂMC, de, război, situaţia t rei est? g ea şi, fă- d,e. ^arpaid şi când ziarul când In timp de pace jertfele Monte! »J^ numete partida al Il­in t’mpul războiului, prin munca tu­turor 8’ ajutaţi de imensele bogăţii ale solului şi subsolului pământului românesc, se va putea pune ordine temeinică în organizarea finanţelor Statului. Această ord­ne temeinică nu se va putea pune decât prin restrângerea cât mai mare a cheltuelor şi prin sporirea veniturilor stabilindu-se cu echitate impozitele, mai ales pentru cei mulţi. Pe lângă un budget echilibrat, tre­buie să se reformeze complect finan­ţele publice. Infaptuindu-se marele deziderat al vreunei de dreptate pe care o trăim, impozitul general pro­gresiv pe venit, deşi pentru unii va fi prilej de a-şi jertfi interesele per­senale In faţa interesului obştea \ In legătură cu măsurile financiare, pentruca acestea să ducă la rezulta­tul dorm­, trebuie ca producţia să fie intensificată prin reorganizes fun­damentală a m­jloacelor da cornuni­o legiferare justă şi larg d­eocraticî a muncei, cam să reglementeze aso­­ciaţiil­a profesionale şi contractele de muncă şi să asigure o bună stare materială muncitorime!. O altă operă mare care trebuie în­­fâptuită este şi unificarea administra­tivă printr’o nouă organizare şi cea legislativă prin modificarea codurilor precum şi aranjarea definitivă şi br­gu­ă a funcţionarilor publici. Alături de biserică şi scală cari trebuesc ridicata la înălţimea cerinţe­lor de aii, armata va fi reorganizată astfel ca să corespundă nouei alcă­­tuiri a ţărei pentru a fi şi In vi­tor acelaş reazăm neînvins pentru apăra­rea şi mărirea Patriei. Planul de muncă trasat prin Me­­eagiul Regal, e­sta destul de vast şi de la Înfăptuirea lui atârnă consolida­rea şi fericir­ea ţărei. In timpul când M. S. Regele vorbea despre împroprietărire, mai mulţi de­putaţi avereaeaoi au strigat: .Trăiască generalul A­veresen 1* şi B’a răspuns: „Trăiesc!Regele ! Jos conspiratorii!*, aceasta ca o explicaţie, că reforma agrară este la primul m­od opera­t S. Regelui şi ca o apostrofă la adresa miniştrilor, cari au conspirat cu socialiştii pentru Instituirea repu­blicei sau a altei dinastii. Să uităm Alba-lulia ? Atentatul averescanilor şi al presei liberale — ignoreze acest mare şi sfânt act, jig­neşte tot poporul românesc din Ar­­deal, Banat, Crişanu şi Maramureş. Restul liberalilor este mai mult de­cât periculos ţării şi consolidări na­ţionale; este de-a dreptul dăunător în faţa stninătâţii. Nu a trecut, aşa dar, multă vreme, şi poporul român dela noi s’a putut convinge de ce fel de mentalitate sunt conduse partidele oligarhice, In Tran­silvania, liberalii şi averescanii sunt tn stare să şteargă din memoria şi din sufletul Transilvaniei, măreţul act eroic dela Al­ba-Iulia, numai pentrucă n’a fost făcut de dnii B­âtianu şi A­­verescu, ci de Iuliu Mania şi Vaida. De-aci Înainte nu cu noi vor mai avea sa se explice cele două par­tide, ci cu sutele de mii de suflete ro­mâneşti, cari au serbătorit ieri, Unirea şi cari s’au putut convinge și ce operă primejdioasă face presa liberală in Ardeal, prin planul înveninat al clan­destinei .înfrățiri.* Corecturi Istorice — Un epizod din 48 — Pălăria Iui Brâtianu —­de T. V. PĂCĂTIAN (Continuare) Aceasta fugi din hotelul „Curtea Mediaşului* din Sibiu, fuga lui Si­meon Bărnuţiu, întâmpată In seara zilei de 17 August 1848, e cunoscută Istoriei, alta însă nu. Mai ales însă I. C. Brătianu n’a putut să fugă din acel hotel, ori restaurant, la anul 1818, din următorul motiv: Se ştie, că I. C. Britianu a fost unul dintre conducătorii mişcărilor revoluţionare din Muntenia şi astfel era legat şi da ţara sa, nu avea nici timp nici dorinţă de a face excursiuni în alte ţări. Când după revoluţia şi proclamaţia de la Islaz din 11/23 iunie 1848, reacţiunea şi-a ridicat capul şi colonelii Odobescu şi Solomon au în­conjurat cu infanterie palatul domnesc din Bucureşti, arestând o­imăcămia (locotenenţa domnească) şi pe toţi membrii comitetului revoluţionar, I. C. Brătianu a fost acela, care a alarmat şi adunat poporul şi cu popa Tun împreună l’a condus până la palat, unde miliţia a fost dată la o parte, cei arestaţi au fost eliberaţi, iar In schimb au fost arestaţi cei doi co­loneii, unelte ale reacţiunei: Odobescu şi Solomon. Un astfel de om putea deci să lipsească dina postul atu, fie şi numai pe câteva zile? Nu, şi Brătianu nici nu a lipsit, ci a stat tot apsul în fruntea mişcărilor, până la 25 Septemvrie 1848, c­ând apoi a fost arestat şi el, împreună cu cei­lalţi consoţi de principii, expulzat fiind în urmă tot din ţara lor proprie, în modul următor: Cei trei cazmocimi, cari luaseră gu­vernarea ţârii asupra lor în locul domnitorului Bibescu, fugit la Bra­şov, anume: Eliade, Tell N. şi N Go­escu, au fost escortaţi până la Turnu-Roşu, iar aci puşi în libertate, cu îndreptăţirea de a se dres fiecare unde voeşte, dar îndărăt îa ţară să nu se mai întoarcă. Alţii apo’, între cari şi Laţii Dimitrie şi I. C. Bră­tianu, au fost trmişi sub escortă la Giurgiu, şi de aci ps Dunăre la Or­şova, unde şi ei au fost puşi în li­bertate şi li s’a dat voe se preo în­­căt'o vreau, cu mai acasă să nu mai vină. Cei dintâi, caimacamii, au venit la Sibiu, de unde N. Goles­u a plecat numai decât mai departe ep­e Viena şi Paris, iar El­ade şi Tell au rămas în Sibiiu, unde s au adunat apoi mai târz­u şi a’ţ em­ gratiţi, cam 30 la număr, cari ţinând adunare în Si­biu, au ho’ă ât, ca căimacămia se fie recunoscută şi pe mai departe şi ea se lucre şi în viitor, ca căpetenie a emigranţilor români din Principate, pe lângâ guvernele puterilor streine. Ceialalţi spo’, cari prin Orţova au fost scoşi din ţară, s au resfirat îa toate periile: N. Bălcescu, cu C. Boliac şi Bâlăceanu au rămas în Un­graria, iar fraţii D. şi I. C. Brătianu, au plecat p­in Pesta şi Viena la Pa­rs, împreună cu alţi emigranti. Pe protestul emigranţi­or români ain Pa­ris, trimis în Decemvrie *1848 sulta­nului d­e Constantînopol, e pusă şi subscrierea lui I. C. Brătianu şi a fratelui său Dimitrie, deci atunci se aflau şi ei în Paris. in Sibiiu aşadară nu a fost I. C. Brătianu în anul 1848, prin urmare n’a putut se scape cu fuga din hote­lul sau restaurantul „Curtea Mediaşu­lui* de urmărire şi arestare, şi fuga, care cu adevărat s’a întâmplat in Sibiu în 1848, nu a fost a lui I. C. Brătianu ci cum am arătat a lui Simeon Bar­­nuţiu. Dar cu toate acestea, se poate, că N. Barbu să fi făcut unele servicii lui Brătianu, care apoi şi-a strătat re­cunoştinţa astfel faţă de Bărb­i, că l’a făcut funcţionar ne viaţă, — cu plată fără muncă, — la arhivele Statului, dar lucrul acesta a putut să se în­tâmple, dacă s’a Întâmplat, numai în toamna anului 1850, când B­ătianu de fapt a stat mai multe luni în Si­biu, ca trimis al emigrației române dela Paris. Intr’o scrisoare trimisă în 6 Sept. 1850 din Paris lui Ion Ghica, — Ni­­colae Băloescu scrne adecă următoa­rele: I Brătianu a scris de la Sibiu şi e tare mulumit de duhul românilor de acolo, cum şi de ţărani. Ei zice, că în ţară toate partidele se plec spre noi şi ne stimează"... Ir trip­sită scrisoare, din 16 Octom­­vria 1850, Bu­cescu scrie tot lui Ion Ghica următoarele: ...„Iancu Brătianu se află de două luni la Sibiu de faţă şi nesupărat de nimeni, făcând propagandă, având re­laţii în ţ­ară “ ,iar în 17 Februarie 1851 Bilaescu scrie acestea lui Ion Ghica : „Aştept sosirea lui B­ătianu din Transilvania, ca să-ţi scriu despre starea Românilor acolo. Pe Bv. au vrut Nemţii In cele din urmă să-l închiză, pentru broşurila ce a băgat în ţară...“ Dacă sub­tr. e Înţeles Brăteanu, şi numai el poate fi înţeles, — deci dacă la anul 1850 ori 1851, Bră­teanu era luat la ochi din partea nemţilor, stăpâni pe vremea ebad­u­­tismului peste Ardeal, cu toate că la începutul şederii sale in Sibiu gra „nesupărat de nimeni”, — ed­­imis şi e posibil, că N. Barbu, student la Academia de drepturi din Sibiu, să-l fi făcut din vreme atent asupra pri­mejdiei ce-l aşteaptă şi să-l fi îndu­plecat se plece din Sibiu, — un ser­viciu, pentru care Brăteanu,­­ a renu­­merat apoi cu postul la archivele Statului, — lucru, care la Bucureşti ar putea fi controlat, pentru că trebuie să se găsească urmă, dacă Barbu a fost cu adevărat funcţionar al Statu­lui, ori nu? Acestea aveam de spus, cu privire la cele scrise de simpaticul şi stima­tul meu am o „Moşul* din Sibiu şi publicata în „Dacia Traiana“ numă­rul 201, — după povestirea făcută de bătrânul dr Avram Ţinea, nonagena­rul voinic încă la corp şi la minte, tot din Sibiu. Şi concluzia la care ajung­e următoarea: „Oricât de mare să ne fie stima şi veneraţiunea p® care o avem şi trebuie să o avem faţă de puţinii noştri bătrâni, purtă­tori ai lupteiori grice şi de multe ori desperate din trecut, pa urma cărora au răsărit zilele bune şi fericite de astăzi, memoriei lor­­ putem să dăm crezimânt neconc­­ut. Iată de ce: prea tare sunt îigrâmădite în mintea lor persoanele p­e cari le-au cunoscut şi ca cari­­au avut legături în lunga lor viaţă, precum şi întâm­plările succedate sub ochii lor, îacât­­e cu neputinţă să nu le conf­unde pe unele cu altele, cum s’a fatâmplat şi în căzui-le faţă, atribuindu-se lui Bră­tianu fuga dsila hotelul „Curtea Me­diaşului*, ca care însă de fapt nu el, ci Bărnuţiu a s­ăutat la 1848 de are­stare. Deci spusele bătrânilor se fie întâi bine controlate, apoi date pu­blicităţii. Diolos Camărtin. Sunt interesante de obiceiu surpri­zele în viaţa politică; sunt eveniment atât de neprevăzute, că depăşesc­ toate aşteptările; rezultatul alegerii­­, din Grecia a produs atât in Europa’ occidentală, cât şi la Întreg Orientul o extraordinară consternare. Popularitatea lui Venizelos Pentru aceia, cari su urmărit numai de departe istoria politică a Greciei din ultimii zece ani, Venizelos părea, un om de stat dintre cei mai abili,­ dintre cei mai norocoși, cari de 10, ani s’a ridicat pe scena istoriei. Triumfurile lui politice se succedau constant, el triplass popuţia şi teri­toriul ţării sale, graţie lui Grecia de­venise un element de echilibru in Balcani şi In Orient. Venizelos părea, că şi-a legat soartea de aceea a poporului său. Dar pentru streini — ca noi — ce trăim in aceste timpuri in Grecia, Venizelos nu făcea decât un singur corp cu poporul grec, al cărui idol era, cel puţin în aparenţă. L’am urmărit lu Peloponeza, în Tusabia, în Macedonia, pes­e tot era aclamat ca un liberator, salutat ca un părinte al patriei. Meetngul din Atena fusese o ade­vărată apoteoză a şefului liberal. Lovitura democraţiei De atunci în ochii tutumr, chiar la aceia ai opoziţiei, se credea că Veni­­zelos va repurta un suoces desăvâr­şit. Dine fiind c­rcumstanţele el stri­gase poporului grec: „Alegeţi între Constantin şi mine", convins de ele­­garea poporului. Triumful lui Venizelos era prevă­zut de toţi diplomaţii, de toţi ziar­ştii de toţi s­tavegii vieţei politee; ci la ceasul rând scriu aceste rânduri Ve­nizelos se pregăteşte a părăsi G­eria verdictul poporului fiind­u-i complec­­taminte defavorab­­. Toată lumea s'a înşelat şi noi a­­sistăm odată mai mult la aceste ex­traordinare lovituri pe cari dimo­craţiiie le aruncă pe masa de joc al destinului. Cauzele eSderii Evenimentele trebu­e să pară ci totul inexplicabile in România; m’am silit a expl ca cauzele. Venizelos nu-şi datoreşte atât sie-ţi disgr­aţia nimeritatâ, ci in mare paris cliente-­­ sale şi mai ales amicilor si­ orbi. In timp ce Venizelos se găsea la Paris şi Londra unde repu­ta măreţe victorii diplomatice, lăsa Grecia cu un guvern prea slab, eare era prea dispus a-şi favoriza partizanii politici, problema refacerii crease p­­rofunda­­ mulţumire la populaţie. Pentru a se apăra împotriva veş­nicilor săi duşmani, Venizelos su­primase şi restab­lise succesiv logca marţială, fapt care produsese mari neplăceri şi dăduse ocazie opoziţiei să strige împotriva „tiraniei:" Administraţiile publice erau prost organizate şi cu funcţionari incapa­bili, in fine o prea lungă mobilizare a armatei spssa ţara. Toate aceste cauze au provocat in­succesul său, fără a mai­ pun­a la socoteală ingratitudinea celor cari vorbind in numele democraţilor, le a convenit a şi zdrobi idolul spre a-şi creia un altul numai din dorinţa de a şi-l schimba. Cât da curând Grecia îşi va da insă seama de răul ce singură şi l-a făcut. Succesiunea la tron Venizsios spusese poporului grec : »Voi aveţi de ales latre mine şi Constantin"; astăzi se cunoaşte ră­spunsul poporului la apelul lui. S­er zice — pentru acest motiv — că Constantin va reveni la tronul Greciei? Nu c­edem. Franţa şi An­glia au spus tm veto categorie in numele său Este deci prob­abil că asupra Prin­cipelui George va sfârşi prin a se opri, după ce va fi obţinut renunţa­rea formală a lui Constantin. Este asăzi singura soluţie in stare sii chimbe consternarea întregei ţări şi Antanta nu face nici o opoziţie acestei candidaturi. Această noutate Interesează Ro­­mânia, căci dacă Principale George va lua succesiunea lui Alexan­du, Regina Greciei va fi o româncă. Aceasta va fi însă o chestiune pentru mai târziu, pentru astăzi se fac sforţuri spra a se restabili ordi­nea In Grecia fără vărsări de sânge. Venizelos a refuzat să încerce o lovitură de Stat cu ajutorul ar­matei. Până in ultimul moment Venizelos a înţeles să-şi servească credincioa patria; n Im­o nu poate întuneca această mare figură care întotdeuna a lucrat la numele înţelepciunei şi justiţiei oamenilor. Atena, 15 Noemvrie. Scrisori din Atena Venizelos şi Constantin Cauzele cari au provocat căderea lul Venizelos — Ati­tudinea Franţei şi Angliei in chestia succesiunel — Dela corespondentul nostru permanent — JEAN VIGNAUD PIERI LA PICT Admirăm atitudinea parnasiană a dlui Duiliu Zamfirescu, preşedintele Camerii, care — acuzaţiilor precise ale ziarului „România Nouă", în sensul că a primit bani de la ner­v pentru două discursuri de propagandă filogermană la Academia Română — răspunde... tăcând şi visând proba­­bil la „poezia depărtării" acestor nume grase, din cari nu mai păstrează de­cât amintirea. Anul Il. Numărul 258 Hotărârea parla­mentarilor ardeleni — Parlamentarii partidului naţional au hotărât respingerea colaborării cu guvernul şi solidaritatea cu Federaţia — EXPUNEREA DLUI IULIU MANIU — Comitetul de conducere al Federaţiei — Cercurile politice averescane şi li­berale au pus în circulaţie ştirea că conducătorii Federaţiei au întrat în tra­tive cu guvernul, pentru o even­tuală colaborare. Faptul se expiră uşor: pe de-o parte guvernul vrea să-şi întărească autoritatea, atât de zdruncinată, cu elementele autoritare din Federaţie, iar pe de altă parte, liberalii vor să le împingă la guvern, pentru a putea zice că irc. *'» data aceasta Federaţia n’a făcut dovada de capacitate şi că singura rezervă, la cara mai poate apela ţara, este par­tidul liberal. In vederea clarificării acestei si­tuaţii, au fost convocaţi parlamentarii ardeleni, . Marţi, sub preşedinţia dlui Iuliu Maniu. S-au discutat ofertele de colaborare ale guvernului. Dl Iuliu Maniu a fă­cut o largă expunere a situaţiei, a­­jungându-se la concluzia ca a­­ceasta colaborare nu ar duce la un rezultat bun, ci ar pregăti nu­mai terenul partidului liberal pen­tru a putea veni la guvern. Intervenţia Federaţiei ar putea salva guvernul actual excetiv de slab, care caută acest sprijin fără de care nu va putea rezista. S’a hotărât ca Federaţia să şi pă­streze acel­aş atitudine »­­? până a­cum, rămânând ultim re­zer­vă reală a ţări’.* Parlamentarii Fe­deraţiei şi-au ales în comitet car­re va conduce unitar lupta politică în actuala seziune parlamentare. Din acest comitet fac parte diii: Neculae Ior­ga, Iuliu Ma­nia, I. Mihalache, dr Lupu, In­­culeţ, Muior, Bujor şi St Pop. * Din iniţiali­za d­ui d­eputat Em. Panaitescu profesor in Cluj s’a pus bazele blocului parlamentar al ţără­niştilor ardeleni pentru susţinerea in­tereselor ţărănimei nouilor ţ­ăuturi. A refuzat co­bo­ar«» cu partidele oli­garhice admiţând o strânsă colabo­rare cu Federaţia. Grevele şi aplanarea lor — Sistemul concilieri ai arbitrajului — lui sunt din cele mai salutare şi edi­­ficative. Astfel în Statul N­ewr York, după o ■statistică întocmită de dral I Teodo­­resotîpse constată, că majoritatea gre­velor declarate au fost aplanate, dacă n’a mai fost posibilă o înţelegere între părţi, de către biroul concilia-Dacă la ţîri­le mari industriale, unde lucrători cunos­c demult şi sunt stăpâni pe multe din mijloacele de luptă contra capitalului, gr­e% este întrebuinţa­t ca o armă încă de atâta vreme, la noi în ţară s­itemul greve­lor este nu numai ceva recent pentru­­ clasa muncitoare, dar şi pentru poli- î­tica de guvernământ la noi greva­ţiunii şi arbitrajului, care funcţ­onează este foarte de cărând obiect de pre- pe lângă ministerul muncii cu un ca­­ocupare. Per­tru aceasta, nu e de mi- tracter de împăciuire între muncă şi­­capital. Acest birou este avizat ori de câte ori izbucneşte o grevă, indi­ferent dacă părţile interesate apelează sau nu la mijlocirea acestui birou de arbitraj. Aşa, încât o grevă, care nu este aplanată între părţi, îşi găseşte soluţia neapărat la biroul conciliaţi­­unii şi arbitrajului. Astfel în anul 1917 din 234 greve declarate, 93 au recurs la interme­diul biroului, iar în 1918 dintr’un nu­măr de 265 greve declarate, 107 au fost aplanate del birou. Vedem prin urmare, că majoritatea grevelor au fost aplanate între părţi, iar restul au apelat şi au fost rezolvate la biroul conciliaţiunii şi arbitrajului, înlâtu­­rându-se astfel violenţa şi dezastrul atât de cunoscut în ţările, în care această mare problemă socială nu este cunoscută şi studiată în întinde­rea ei, nici în sânul muncitorimii şi nici în mijlocul guvernanţilor. Pare de loc că nici muncitorii nu ştiu să uzeze cu folos, în interes profe­sional, de o armă, care este între­buinţată mai mult decât cu prudenţă în sânul muncitorimii din marile ţări industrial şi nici chiar guver­nele noastre n’au cunoscut până acum şi nu cunosc nici acum , ne acel sistem nimerit care este mai în mă­sură să rezolve conflicte atât de grave, cu caracter social, cum este greva. Un singur moment de pipi­re justă a problemei şi de serioasă în­cercare a grevei a fost pe vremea guvernului Vaida, în care timp sunt cunoscute cazurile de aplanare paş­nică a grevelor şi în acelaş timp de înlăturarea lor pe viitor prin rezolvi­­rea radicală a cauzelor provocatoare. A fost singura dată, când s’a fă­cut dovada celui mai bun şi eficace sistem al aplanării grevelor prin sis­temul concilierii şi arbitrajului, pe care-l exerc­ta ministrul de interne la persoană sau prin intermediul celor mai pricepuţi cunoscători şi în acelaşi timp şi celor mai cu autoritate mo­rală în faţa părţilor interesate. Nu sa lăsa să se ajungă, ca astăzi la vio­lenţe şi la înduşminii iremediabile. De altfel sistemul acesta este de mult practicat şi în streiniătate și efectele nopoi pentru Lemnos și Galipoli. Refugiaţii din Crimeea Lyon. — Se semnalează că eva­cuarea refugiaţilor d­e Crimeea •• efectuează progresiv prin Constanţi-

Next