Patria, decembrie 1920 (Anul 2, nr. 258-279)
1920-12-05 / nr. 258
Duminecă 5 Decemvrie 1920 DIRECTOR: ION AGARBICEANU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA CLUJ, Str. REGINA MART* ANUNŢURI PRIMEŞTE, ŞI AGENŢII CL Om®Â2X AL FARTIDULUI NAŢIONAL ROUll immmammummammmy ABONAMENTUL: PE UN AN ... 120 LEI PE V, AN ... . 60 LEI PE V* AN .... 80 LEI TELEFON13 MESAGIUL REGAL Ca solemnitatea obişnuită a fost ostia, în spttala căilor ferate şi prin deschisă sesiunea ordnară a Corpurilor Legiuitoare, chemate la munca atât de aşteptată pentru refacerea şi consolidarea ţărei, muncă pe cât de grea pe atât de plină de răspunderi Mesajul Tronului, pe s cara M. S Regele l-a citit cu energia siguranţei, este oglindarea situaţiei interne şi externe actuale şi a făgăduelilor cari îşi aşteaptă împlinirea prin traducerea la fapt. Situaţia externă a României ese consolidată prin tratatele internaţionale urmate după războiul mondial şi prin convenţia cu marile puteri, prin care se recunoaşte definitiv şi ndisputabil unirea Basarabiei. Păstrând aceleaşi legături strânse cu marii noştri aliaţi, raporturile su Statele cari au fost alituri di noi în lupta pentru unitatea naţională se strâng tot mai mult. Cu fetel »de Suta veone, cu cari am fost In război, s’au restabilit aproape cu teste raporturile nenmule. Relaţiunile diplomatice cu ef. Scaun, legate acum pentru prima oară, relaţiuni cari trebuie sl ducă la încheierea unui concordat, precum şi călătoria A. S. R. Principelui Carol In extremul-orient, vor ajuta mult la stabilirea unor cât mai largi relaţiuni internaţionale ale ţârei noastre şi la consolidarea lor. Marea operă naţională şi de drep- H tate socială, împroprietărirea, flgă-j __ duiti vitejilor ostsş' ţărani prin cu-. vântul rigal l«că din timpul zilelor. de sacrificiu, a Început să. fis înfăp-] Serbarea unirei Transilvaniei cu turtă prin împroprietărirea făcută în patria-mamă, in Gaj s’a făcut din diferite puncte ale ttrii. Prin legile: Mfiativă publică ș! fiind tn contra agrare ce se vor aduce, se va înfăp -i hotărârilor oficialitâţei româneşti, tot in întregime făgiduială prin care, ceea ce este şi mai grav decât se va pune cea mai trainică temelie, anularea zilei de 1 Decemvrie 1918 edificiului Statului nostru naţional, ’din partea oficiaii ţâţei, este purtarea asigurându se acestei reforme şi mă piesei, aşa zis, „ardelene,'1 Ziarul ştirile necesare pentruca sporindu-se înfrăţirea nici n’a luat nota de producţia să se sporească avuţia na această aniversare, ca şi când n’arţională. fl un ziar românesc şi ca şl când Experinţele alegerilor făcute pe n. al °Pfteau Cluj, beza sufragiului obştesc, au dat de- oberei, au ignorat Intenţionat stube învăţăminte pentru a se putea actul Unirel, pentru a întuneca opera stabil definitiv, pa baza sigure şi a partidului naţional. Dar nu de opera constituţionale o lege electorală uni - j artlif ^ar}\d era vor^ de voinţa tară. Eşfţi cu finanţele săcîtuite Eft fÂMC, de, război, situaţia t rei est? g ea şi, fă- d,e. ^arpaid şi când ziarul când In timp de pace jertfele Monte! »J^ numete partida al Ilin t’mpul războiului, prin munca tuturor 8’ ajutaţi de imensele bogăţii ale solului şi subsolului pământului românesc, se va putea pune ordine temeinică în organizarea finanţelor Statului. Această ordne temeinică nu se va putea pune decât prin restrângerea cât mai mare a cheltuelor şi prin sporirea veniturilor stabilindu-se cu echitate impozitele, mai ales pentru cei mulţi. Pe lângă un budget echilibrat, trebuie să se reformeze complect finanţele publice. Infaptuindu-se marele deziderat al vreunei de dreptate pe care o trăim, impozitul general progresiv pe venit, deşi pentru unii va fi prilej de a-şi jertfi interesele persenale In faţa interesului obştea \ In legătură cu măsurile financiare, pentruca acestea să ducă la rezultatul dorm, trebuie ca producţia să fie intensificată prin reorganizes fundamentală a mjloacelor da cornunio legiferare justă şi larg deocraticî a muncei, cam să reglementeze asociaţiila profesionale şi contractele de muncă şi să asigure o bună stare materială muncitorime!. O altă operă mare care trebuie înfâptuită este şi unificarea administrativă printr’o nouă organizare şi cea legislativă prin modificarea codurilor precum şi aranjarea definitivă şi brguă a funcţionarilor publici. Alături de biserică şi scală cari trebuesc ridicata la înălţimea cerinţelor de aii, armata va fi reorganizată astfel ca să corespundă nouei alcătuiri a ţărei pentru a fi şi In vitor acelaş reazăm neînvins pentru apărarea şi mărirea Patriei. Planul de muncă trasat prin Meeagiul Regal, esta destul de vast şi de la Înfăptuirea lui atârnă consolidarea şi fericirea ţărei. In timpul când M. S. Regele vorbea despre împroprietărire, mai mulţi deputaţi avereaeaoi au strigat: .Trăiască generalul Averesen 1* şi B’a răspuns: „Trăiesc!Regele ! Jos conspiratorii!*, aceasta ca o explicaţie, că reforma agrară este la primul mod operat S. Regelui şi ca o apostrofă la adresa miniştrilor, cari au conspirat cu socialiştii pentru Instituirea republicei sau a altei dinastii. Să uităm Alba-lulia ? Atentatul averescanilor şi al presei liberale — ignoreze acest mare şi sfânt act, jigneşte tot poporul românesc din Ardeal, Banat, Crişanu şi Maramureş. Restul liberalilor este mai mult decât periculos ţării şi consolidări naţionale; este de-a dreptul dăunător în faţa stninătâţii. Nu a trecut, aşa dar, multă vreme, şi poporul român dela noi s’a putut convinge de ce fel de mentalitate sunt conduse partidele oligarhice, In Transilvania, liberalii şi averescanii sunt tn stare să şteargă din memoria şi din sufletul Transilvaniei, măreţul act eroic dela Alba-Iulia, numai pentrucă n’a fost făcut de dnii Bâtianu şi Averescu, ci de Iuliu Mania şi Vaida. De-aci Înainte nu cu noi vor mai avea sa se explice cele două partide, ci cu sutele de mii de suflete româneşti, cari au serbătorit ieri, Unirea şi cari s’au putut convinge și ce operă primejdioasă face presa liberală in Ardeal, prin planul înveninat al clandestinei .înfrățiri.* Corecturi Istorice — Un epizod din 48 — Pălăria Iui Brâtianu —de T. V. PĂCĂTIAN (Continuare) Aceasta fugi din hotelul „Curtea Mediaşului* din Sibiu, fuga lui Simeon Bărnuţiu, întâmpată In seara zilei de 17 August 1848, e cunoscută Istoriei, alta însă nu. Mai ales însă I. C. Brătianu n’a putut să fugă din acel hotel, ori restaurant, la anul 1818, din următorul motiv: Se ştie, că I. C. Britianu a fost unul dintre conducătorii mişcărilor revoluţionare din Muntenia şi astfel era legat şi da ţara sa, nu avea nici timp nici dorinţă de a face excursiuni în alte ţări. Când după revoluţia şi proclamaţia de la Islaz din 11/23 iunie 1848, reacţiunea şi-a ridicat capul şi colonelii Odobescu şi Solomon au înconjurat cu infanterie palatul domnesc din Bucureşti, arestând oimăcămia (locotenenţa domnească) şi pe toţi membrii comitetului revoluţionar, I. C. Brătianu a fost acela, care a alarmat şi adunat poporul şi cu popa Tun împreună l’a condus până la palat, unde miliţia a fost dată la o parte, cei arestaţi au fost eliberaţi, iar In schimb au fost arestaţi cei doi coloneii, unelte ale reacţiunei: Odobescu şi Solomon. Un astfel de om putea deci să lipsească dina postul atu, fie şi numai pe câteva zile? Nu, şi Brătianu nici nu a lipsit, ci a stat tot apsul în fruntea mişcărilor, până la 25 Septemvrie 1848, când apoi a fost arestat şi el, împreună cu ceilalţi consoţi de principii, expulzat fiind în urmă tot din ţara lor proprie, în modul următor: Cei trei cazmocimi, cari luaseră guvernarea ţârii asupra lor în locul domnitorului Bibescu, fugit la Braşov, anume: Eliade, Tell N. şi N Goescu, au fost escortaţi până la Turnu-Roşu, iar aci puşi în libertate, cu îndreptăţirea de a se dres fiecare unde voeşte, dar îndărăt îa ţară să nu se mai întoarcă. Alţii apo’, între cari şi Laţii Dimitrie şi I. C. Brătianu, au fost trmişi sub escortă la Giurgiu, şi de aci ps Dunăre la Orşova, unde şi ei au fost puşi în libertate şi li s’a dat voe se preo încăt'o vreau, cu mai acasă să nu mai vină. Cei dintâi, caimacamii, au venit la Sibiu, de unde N. Golesu a plecat numai decât mai departe epe Viena şi Paris, iar Elade şi Tell au rămas în Sibiiu, unde s au adunat apoi mai târzu şi a’ţ em gratiţi, cam 30 la număr, cari ţinând adunare în Sibiu, au ho’ă ât, ca căimacămia se fie recunoscută şi pe mai departe şi ea se lucre şi în viitor, ca căpetenie a emigranţilor români din Principate, pe lângâ guvernele puterilor streine. Ceialalţi spo’, cari prin Orţova au fost scoşi din ţară, s au resfirat îa toate periile: N. Bălcescu, cu C. Boliac şi Bâlăceanu au rămas în Ungraria, iar fraţii D. şi I. C. Brătianu, au plecat pin Pesta şi Viena la Pars, împreună cu alţi emigranti. Pe protestul emigranţior români ain Paris, trimis în Decemvrie *1848 sultanului de Constantînopol, e pusă şi subscrierea lui I. C. Brătianu şi a fratelui său Dimitrie, deci atunci se aflau şi ei în Paris. in Sibiiu aşadară nu a fost I. C. Brătianu în anul 1848, prin urmare n’a putut se scape cu fuga din hotelul sau restaurantul „Curtea Mediaşului* de urmărire şi arestare, şi fuga, care cu adevărat s’a întâmplat in Sibiu în 1848, nu a fost a lui I. C. Brătianu ci cum am arătat a lui Simeon Barnuţiu. Dar cu toate acestea, se poate, că N. Barbu să fi făcut unele servicii lui Brătianu, care apoi şi-a strătat recunoştinţa astfel faţă de Bărbi, că l’a făcut funcţionar ne viaţă, — cu plată fără muncă, — la arhivele Statului, dar lucrul acesta a putut să se întâmple, dacă s’a Întâmplat, numai în toamna anului 1850, când Bătianu de fapt a stat mai multe luni în Sibiu, ca trimis al emigrației române dela Paris. Intr’o scrisoare trimisă în 6 Sept. 1850 din Paris lui Ion Ghica, — Nicolae Băloescu scrne adecă următoarele: I Brătianu a scris de la Sibiu şi e tare mulumit de duhul românilor de acolo, cum şi de ţărani. Ei zice, că în ţară toate partidele se plec spre noi şi ne stimează"... Ir tripsită scrisoare, din 16 Octomvria 1850, Bucescu scrie tot lui Ion Ghica următoarele: ...„Iancu Brătianu se află de două luni la Sibiu de faţă şi nesupărat de nimeni, făcând propagandă, având relaţii în ţară “ ,iar în 17 Februarie 1851 Bilaescu scrie acestea lui Ion Ghica : „Aştept sosirea lui Bătianu din Transilvania, ca să-ţi scriu despre starea Românilor acolo. Pe Bv. au vrut Nemţii In cele din urmă să-l închiză, pentru broşurila ce a băgat în ţară...“ Dacă subtr. e Înţeles Brăteanu, şi numai el poate fi înţeles, — deci dacă la anul 1850 ori 1851, Brăteanu era luat la ochi din partea nemţilor, stăpâni pe vremea ebadutismului peste Ardeal, cu toate că la începutul şederii sale in Sibiu gra „nesupărat de nimeni”, — edimis şi e posibil, că N. Barbu, student la Academia de drepturi din Sibiu, să-l fi făcut din vreme atent asupra primejdiei ce-l aşteaptă şi să-l fi înduplecat se plece din Sibiu, — un serviciu, pentru care Brăteanu, a renumerat apoi cu postul la archivele Statului, — lucru, care la Bucureşti ar putea fi controlat, pentru că trebuie să se găsească urmă, dacă Barbu a fost cu adevărat funcţionar al Statului, ori nu? Acestea aveam de spus, cu privire la cele scrise de simpaticul şi stimatul meu am o „Moşul* din Sibiu şi publicata în „Dacia Traiana“ numărul 201, — după povestirea făcută de bătrânul dr Avram Ţinea, nonagenarul voinic încă la corp şi la minte, tot din Sibiu. Şi concluzia la care ajunge următoarea: „Oricât de mare să ne fie stima şi veneraţiunea p® care o avem şi trebuie să o avem faţă de puţinii noştri bătrâni, purtători ai lupteiori grice şi de multe ori desperate din trecut, pa urma cărora au răsărit zilele bune şi fericite de astăzi, memoriei lor putem să dăm crezimânt neconcut. Iată de ce: prea tare sunt îigrâmădite în mintea lor persoanele pe cari le-au cunoscut şi ca cariau avut legături în lunga lor viaţă, precum şi întâmplările succedate sub ochii lor, îacâte cu neputinţă să nu le confunde pe unele cu altele, cum s’a fatâmplat şi în căzui-le faţă, atribuindu-se lui Brătianu fuga dsila hotelul „Curtea Mediaşului*, ca care însă de fapt nu el, ci Bărnuţiu a săutat la 1848 de arestare. Deci spusele bătrânilor se fie întâi bine controlate, apoi date publicităţii. Diolos Camărtin. Sunt interesante de obiceiu surprizele în viaţa politică; sunt eveniment atât de neprevăzute, că depăşesc toate aşteptările; rezultatul alegerii, din Grecia a produs atât in Europa’ occidentală, cât şi la Întreg Orientul o extraordinară consternare. Popularitatea lui Venizelos Pentru aceia, cari su urmărit numai de departe istoria politică a Greciei din ultimii zece ani, Venizelos părea, un om de stat dintre cei mai abili, dintre cei mai norocoși, cari de 10, ani s’a ridicat pe scena istoriei. Triumfurile lui politice se succedau constant, el triplass popuţia şi teritoriul ţării sale, graţie lui Grecia devenise un element de echilibru in Balcani şi In Orient. Venizelos părea, că şi-a legat soartea de aceea a poporului său. Dar pentru streini — ca noi — ce trăim in aceste timpuri in Grecia, Venizelos nu făcea decât un singur corp cu poporul grec, al cărui idol era, cel puţin în aparenţă. L’am urmărit lu Peloponeza, în Tusabia, în Macedonia, pese tot era aclamat ca un liberator, salutat ca un părinte al patriei. Meetngul din Atena fusese o adevărată apoteoză a şefului liberal. Lovitura democraţiei De atunci în ochii tutumr, chiar la aceia ai opoziţiei, se credea că Venizelos va repurta un suoces desăvârşit. Dine fiind crcumstanţele el strigase poporului grec: „Alegeţi între Constantin şi mine", convins de elegarea poporului. Triumful lui Venizelos era prevăzut de toţi diplomaţii, de toţi ziarştii de toţi stavegii vieţei politee; ci la ceasul rând scriu aceste rânduri Venizelos se pregăteşte a părăsi Geria verdictul poporului fiindu-i complectaminte defavorab. Toată lumea s'a înşelat şi noi asistăm odată mai mult la aceste extraordinare lovituri pe cari dimocraţiiie le aruncă pe masa de joc al destinului. Cauzele eSderii Evenimentele trebue să pară ci totul inexplicabile in România; m’am silit a expl ca cauzele. Venizelos nu-şi datoreşte atât sie-ţi disgraţia nimeritatâ, ci in mare paris cliente- sale şi mai ales amicilor si orbi. In timp ce Venizelos se găsea la Paris şi Londra unde reputa măreţe victorii diplomatice, lăsa Grecia cu un guvern prea slab, eare era prea dispus a-şi favoriza partizanii politici, problema refacerii crease profunda mulţumire la populaţie. Pentru a se apăra împotriva veşnicilor săi duşmani, Venizelos suprimase şi restablise succesiv logca marţială, fapt care produsese mari neplăceri şi dăduse ocazie opoziţiei să strige împotriva „tiraniei:" Administraţiile publice erau prost organizate şi cu funcţionari incapabili, in fine o prea lungă mobilizare a armatei spssa ţara. Toate aceste cauze au provocat insuccesul său, fără a mai puna la socoteală ingratitudinea celor cari vorbind in numele democraţilor, le a convenit a şi zdrobi idolul spre a-şi creia un altul numai din dorinţa de a şi-l schimba. Cât da curând Grecia îşi va da insă seama de răul ce singură şi l-a făcut. Succesiunea la tron Venizsios spusese poporului grec : »Voi aveţi de ales latre mine şi Constantin"; astăzi se cunoaşte răspunsul poporului la apelul lui. Ser zice — pentru acest motiv — că Constantin va reveni la tronul Greciei? Nu cedem. Franţa şi Anglia au spus tm veto categorie in numele său Este deci probabil că asupra Principelui George va sfârşi prin a se opri, după ce va fi obţinut renunţarea formală a lui Constantin. Este asăzi singura soluţie in stare sii chimbe consternarea întregei ţări şi Antanta nu face nici o opoziţie acestei candidaturi. Această noutate Interesează România, căci dacă Principale George va lua succesiunea lui Alexandu, Regina Greciei va fi o româncă. Aceasta va fi însă o chestiune pentru mai târziu, pentru astăzi se fac sforţuri spra a se restabili ordinea In Grecia fără vărsări de sânge. Venizelos a refuzat să încerce o lovitură de Stat cu ajutorul armatei. Până in ultimul moment Venizelos a înţeles să-şi servească credincioa patria; n Imo nu poate întuneca această mare figură care întotdeuna a lucrat la numele înţelepciunei şi justiţiei oamenilor. Atena, 15 Noemvrie. Scrisori din Atena Venizelos şi Constantin Cauzele cari au provocat căderea lul Venizelos — Atitudinea Franţei şi Angliei in chestia succesiunel — Dela corespondentul nostru permanent — JEAN VIGNAUD PIERI LA PICT Admirăm atitudinea parnasiană a dlui Duiliu Zamfirescu, preşedintele Camerii, care — acuzaţiilor precise ale ziarului „România Nouă", în sensul că a primit bani de la nerv pentru două discursuri de propagandă filogermană la Academia Română — răspunde... tăcând şi visând probabil la „poezia depărtării" acestor nume grase, din cari nu mai păstrează decât amintirea. Anul Il. Numărul 258 Hotărârea parlamentarilor ardeleni — Parlamentarii partidului naţional au hotărât respingerea colaborării cu guvernul şi solidaritatea cu Federaţia — EXPUNEREA DLUI IULIU MANIU — Comitetul de conducere al Federaţiei — Cercurile politice averescane şi liberale au pus în circulaţie ştirea că conducătorii Federaţiei au întrat în trative cu guvernul, pentru o eventuală colaborare. Faptul se expiră uşor: pe de-o parte guvernul vrea să-şi întărească autoritatea, atât de zdruncinată, cu elementele autoritare din Federaţie, iar pe de altă parte, liberalii vor să le împingă la guvern, pentru a putea zice că irc. *'» data aceasta Federaţia n’a făcut dovada de capacitate şi că singura rezervă, la cara mai poate apela ţara, este partidul liberal. In vederea clarificării acestei situaţii, au fost convocaţi parlamentarii ardeleni, . Marţi, sub preşedinţia dlui Iuliu Maniu. S-au discutat ofertele de colaborare ale guvernului. Dl Iuliu Maniu a făcut o largă expunere a situaţiei, ajungându-se la concluzia ca aceasta colaborare nu ar duce la un rezultat bun, ci ar pregăti numai terenul partidului liberal pentru a putea veni la guvern. Intervenţia Federaţiei ar putea salva guvernul actual excetiv de slab, care caută acest sprijin fără de care nu va putea rezista. S’a hotărât ca Federaţia să şi păstreze acelaş atitudine »? până acum, rămânând ultim rezervă reală a ţări’.* Parlamentarii Federaţiei şi-au ales în comitet carre va conduce unitar lupta politică în actuala seziune parlamentare. Din acest comitet fac parte diii: Neculae Iorga, Iuliu Mania, I. Mihalache, dr Lupu, Inculeţ, Muior, Bujor şi St Pop. * Din iniţializa dui deputat Em. Panaitescu profesor in Cluj s’a pus bazele blocului parlamentar al ţărăniştilor ardeleni pentru susţinerea intereselor ţărănimei nouilor ţăuturi. A refuzat coboar«» cu partidele oligarhice admiţând o strânsă colaborare cu Federaţia. Grevele şi aplanarea lor — Sistemul concilieri ai arbitrajului — lui sunt din cele mai salutare şi edificative. Astfel în Statul Newr York, după o ■statistică întocmită de dral I Teodoresotîpse constată, că majoritatea grevelor declarate au fost aplanate, dacă n’a mai fost posibilă o înţelegere între părţi, de către biroul concilia-Dacă la ţîrile mari industriale, unde lucrători cunosc demult şi sunt stăpâni pe multe din mijloacele de luptă contra capitalului, gre% este întrebuinţat ca o armă încă de atâta vreme, la noi în ţară sitemul grevelor este nu numai ceva recent pentru clasa muncitoare, dar şi pentru poli- îtica de guvernământ la noi grevaţiunii şi arbitrajului, care funcţonează este foarte de cărând obiect de pre- pe lângă ministerul muncii cu un caocupare. Pertru aceasta, nu e de mi- tracter de împăciuire între muncă şicapital. Acest birou este avizat ori de câte ori izbucneşte o grevă, indiferent dacă părţile interesate apelează sau nu la mijlocirea acestui birou de arbitraj. Aşa, încât o grevă, care nu este aplanată între părţi, îşi găseşte soluţia neapărat la biroul conciliaţiunii şi arbitrajului. Astfel în anul 1917 din 234 greve declarate, 93 au recurs la intermediul biroului, iar în 1918 dintr’un număr de 265 greve declarate, 107 au fost aplanate del birou. Vedem prin urmare, că majoritatea grevelor au fost aplanate între părţi, iar restul au apelat şi au fost rezolvate la biroul conciliaţiunii şi arbitrajului, înlâturându-se astfel violenţa şi dezastrul atât de cunoscut în ţările, în care această mare problemă socială nu este cunoscută şi studiată în întinderea ei, nici în sânul muncitorimii şi nici în mijlocul guvernanţilor. Pare de loc că nici muncitorii nu ştiu să uzeze cu folos, în interes profesional, de o armă, care este întrebuinţată mai mult decât cu prudenţă în sânul muncitorimii din marile ţări industrial şi nici chiar guvernele noastre n’au cunoscut până acum şi nu cunosc nici acum , ne acel sistem nimerit care este mai în măsură să rezolve conflicte atât de grave, cu caracter social, cum este greva. Un singur moment de pipire justă a problemei şi de serioasă încercare a grevei a fost pe vremea guvernului Vaida, în care timp sunt cunoscute cazurile de aplanare paşnică a grevelor şi în acelaş timp de înlăturarea lor pe viitor prin rezolvirea radicală a cauzelor provocatoare. A fost singura dată, când s’a făcut dovada celui mai bun şi eficace sistem al aplanării grevelor prin sistemul concilierii şi arbitrajului, pe care-l exercta ministrul de interne la persoană sau prin intermediul celor mai pricepuţi cunoscători şi în acelaşi timp şi celor mai cu autoritate morală în faţa părţilor interesate. Nu sa lăsa să se ajungă, ca astăzi la violenţe şi la înduşminii iremediabile. De altfel sistemul acesta este de mult practicat şi în streiniătate și efectele nopoi pentru Lemnos și Galipoli. Refugiaţii din Crimeea Lyon. — Se semnalează că evacuarea refugiaţilor de Crimeea •• efectuează progresiv prin Constanţi-