Patria, noiembrie 1922 (Anul 4, nr. 237-260)
1922-11-01 / nr. 237
IV l'luj, Miercuri 1 Noemme 1922 UN LEU EXEMPLARUL Anal LV. * Număr al 2B7 »■Mlfefi&easBnsiiari »««»KMMEnMM m «mmmhuhm imm .........UHUM mu wşiMfifmrtfrTrinniirnirt^ Politica... permiselor Pfisj bucureştean« relatează un fapt îteresant: dl ministru ‘al industriei şi comerţului Bred sczzat ca permisele [ bifate Mde el", sunt sperulite pe ista, a cerut intervenţia prefecturei p oliţiei, pentru prinderea delicvenţilor. n -te »relas domn ministru care mai : •. um câtva timp făcea telegrafic me-s n»i asupra parchetului general din , ,sPre_* deschide acţiune publica impotriva ziarului nostru, care avusese prevederea sa pună pe drum ban cu două luni înainte de a fi silit st se sezizeze singur, despre un fapt de notorietate publică. Noua ne pare bine ca şi dl miniiu de industrie şi comerţ a reuşit să se convingă, în fine, că permisele literare cu atâta generozitate şi lipsă de control de tesss dsa au curs la bursa clandestini de efecte ca or şi care ţiune, cu singura deosebire că negocierea celor dintâi este cu totul ilită. Şi să fi dorit ca ialea să ne dea la judecată, sau — ca să facem plăiere — odată cu darea noastră în judicată, să se fi sezizat de acest fapt, căruia se datoreşte scumpetea fantast ca de azi a alimentelor. Dar... „şi mai târziu decât niciodată*. Noi avem azi satisfacţia, pe care dl ~’su nu o va putea avea nici rhîar dacă se v* hotărî cu tot dinadinsul să apuce sincliunl inspotriva «delicvenților* speculatori de permise. * Nu vrem să scormonim substratul moral sau... material care l-a determnat pe dl Sasu să deschidă război crops speculatorilor. Na mulţumim să apreciem gestul ds*le sub aspectul lui final. Şi nu ne îndoim că presa guvernamentală va face 1« fel. Aşa, d« pildă ne aşteptăm să cetim In. „\ntordl“ articole filogos se Îs adresa unui ministru, care .taie în carne vi*«, J*‘a să ţie seamă de micile obliga {iuni şî condescendenţe de partid, dar ar fi putut Împiedeca să arunca fiatra împotriva propriilor partizani. Noi totuşi apnciindu i gestul vom încerca să fixăm esenţa faptului care-1 justifică. In acest scop ne Inhibăm; dacă f 0**21 fs stâ permise cari sunt speculate, de vină sunt speculatorii sau permisele ? Puteau oare să existe speculatori de permisa iară să existe mai totâi permisele ? Der permisa fără speculatori, puteau oare exista? La prima Întrebare, răspunsul nu poate fi decât unul: nu s.sctulatorii sunt de vină, ci numai abundența nechibzuită de permise de export şi ar fi alea uşurinţa cu care ie eliberau. Speculatorii de azi ai acestor permise nu sunt de vină tocmai din cauză că ei au fost creiaţi de necesităţile nemărturisite ale celor „cu trecere“ la ministerul de , industrie şi comerţ. Dacă autorizaţiunile de export se acordau în mma unui control serios şi numai pentru necesităţi bine stabilite, această speţa de speculatori, cum ar fi luat naştere. E mai presus de orice Îndoială că nu am fi avut speculatori de permise, lată să fi avut in primul rând ploaia de permise cu paie dl ministru de industrie şi comerţ a binevoit timp de 10 luni sa împărtăşească convoiul de samsari şi intermediari graţioşi, ceri trăiesc la umbra ministerului săi?. Din acest punct de vedere singurul vinovat este însuşi dl ministru de industrie şi comerţ. Fără să ţină seamă de disponibilităţie de export şi, mai ales, nesocotind necesitetea unui control in liberarea si executarea permiselor, di Sasu, cu o inexplicabilă uşurinţă, a lăsat sa iasă zilnic sute $ mii de tutorizaţiuni cu buna sa ştiinţă şi cu aprobarea sa preţioasă. Solicitatorii de permise nu aveau obligaţiunea sa dovedească că sunt producatori şi nici măcar să prezinte garanţia că posedă numărul de vite pentru cari cereau autorizaţiune. Astfel că in loc să vedem exportatori veritabili cerând permise, a trebuit să esistăm la goana posesorilor de permisa după exportatori. Şi de sei specula, de care de-abia astăzi se sezizează dl ministru al industriei şi comerţului. * Dar chiar în situaţia asta specială, asupra abundenţei permiselor de export, putea oare dl ministru Sasu să împiedice apeculaţiunile cu negocierea lor? Sigur că, da. , Pentru acesta ttssfi era nevoie să ţină seamă de atâtea şi atâtea indicaţiuni pe cari prea i le oferea aproape , zilnic. Astăzi dsa sa Sîz'zează târziu. j Dacă va putea şi va «vea tîria să i obţin! pedepsirea, „deligenţilor", con I esenţele acţiunei lor încorapte nu vor I putea fi înlăturate. j Ploaia de permise a produs o lipsî, care sa resimte din zi în zi. Cantităţile enorme ce s’au exportat nu vor putea fi înlocuite ca oricâta sancţiuni târzii va binevoi dl Sasu sâ aplice speculatorilor. Iată de ce credem că atitudinea bătăioasă a dsale de astăzi nu poate fi privită nici cu administraţie, nici cusimpatia. înaintea speculatorilor de permise,dsa şi numai dsa este acela care trabue să răspundă de destrăbălarea ce a domnit tot timpul la departamentul lindastriei şi comerţului, în operaţîu ■nl’e dubioasa de export. cronica mm ! Adunarea da la Braşov şi Saşii Ziarul sisesc din Braşov înreginează în mod obiectiv „triumful“ partidul naţional la Braşov. Di Mmici şi ceilalţi conducători ai partidului au fost primiţi cu o pompă şi striclacire impunătoaie. Câteva sute de călăreţi îmbrăcaţi sărbătoreşte au însoţi trăsurile cari duceau oaspeţii în oraş. Despre primirea dini Mania în f dunăre, acelaş ziar scrie: „apariţia pe tribună a conducătorilor este salutată cu aplauze îndelung repetate. De pe galerii s’au aruncat fiori şi devotamentul partizaniior s’a manifestat in mod extrem de iimpunător*. Când se ridică să vorbiască dl Maniu, .ovaţiuane iau caracter fortunos și se prelungesc încât par a nu se mai sfârşi'1. Exproprierea sub liberal?. Dosjj Sam-Mare ni se scris: Comuna Târ-1şolț, așezată în parisa de nord a jude-1 tului Satu-Mare, «re ia hotarul ei 3! 'plduri sireiae: una a baronului Vécssy,; destul de mar® ; alta a dîui Szoboszlai, ? marele proprietar din Tisza- Berta Sar a • treia a dlui Kovács Gyula din Apa. Sosind timpul aplicării legi «grsre, | comuna aștepta cu nădejdi» cd un» din f aceste păduri să fie expropiatl. Văzând | că aşteptare» este zadarnică, a ceruti dsia comisia egista ca să iî ss dea dini pădurile dlui Szoboszki, numită : Coaste. Dar cerere» si fost zadarnică. .. Pidurea o au neguţătorii; asemenea şi celelalte au fost vândute streinilor, rămânând ca biată comună să se sbata iarăşi în lipsa de lemn?. Cu nădejdea de a fi ascultaţi, ridicăm glasul şi protestăm contra acestei nedreptâri. Cerem ca pidurea de mai sus să fie expropiiată locuitorilor comunei. Ar fi o nedreptate strigătoare ca bieţi români cari şi-au jertfit totul pe câmpiile războiului pentru înfăptuirea patriei mame să rămână fără pădure. Reflexiuni la o „chemare“ In unul de ieri al ziarului am publicat ochemare* a unei „Asociaţii“ care s’a înfiinţat la Cluj. Chiar prin denumirea ei noua societate ne duce cu gândul la marea noastră Asociaţie, cu filiale în toate părţile Ardealului, şi ne întrebăm: dacă membrii nouei societăţi urmăresc numai scopuri culturale, de ce nu sau pus în serviciul Asociaţiei transilvănene?Suntem atât de mulţi încât să ne divizăm puterile de muncă? S'a mai experimentat şi cu alte societăţi şi după un an, doi, s’a ajuns la concluzia că Cina vrea să muncească cultural pe pământul, Ardealului are destul teren şi libertate în cadrele Asociaţiei. Dacă insă, infiinţătorii nouei societăţi intenţionează să depăşească cadrele unei activităţi pur culturale şi sociale, atunci sunt datori să lămurească mai deaproape publicul nostru. Pentru că, pe de-o parte societatea a fost prezentată de presa liberală ca fiind îndreptată contra cadrelor politice ale Ardealului, iar pe de altă parte „chemarea” ei se mulţumeşte să constate elevele la Ardeal ale politicei averescane şi liberale, fără ca să aibe curajul a scoate la lumină şi cauzele. Când „chemarea* scrie, că: „antagonisme sociale, rivalităţi politice, dihonii confesionale (?), pe lingă toată pulberea nesfârşită a duşmăniilor perf sonale, cu irespirabila atmosferă dej regionalism fort orizont, de suspicion©j şi neîncredere intre ardeleni si »reg«- \ teni“, iată un de suntem,“-— l^sâ^d Iar o parte tonul ridicat, ne intrebuim de ce îscălitorii chemării, nu a u mers mai departe decât aparenţele şi... să fi arătat i pe vinovaţii acestor sluji de lacrri? De ce nu au avut curajul să le spcăi pe nume liberalilor? Cu ostea de ştiinţă o parte dintre ispălitori puteau să nu separe cauza de efect. In tfebuit cum se prezintă însă la ce voia „sa-i lidarizize“ publicul nostru? Aida sui sânt conştienţi că răul a venit de la partidele oligarhice din vechiul Regat, pe care nu i- au confundat mei oc, st£ cu restul populaţiei, şi în privinţa aceasta ei sunt destul de solidari a lupta contra răului. Politic ei sunt voii de în cadrele partidului naţional român ; cultuni sunt solidari în cadrele „Asociaţiei*.______ Oamenii scandalului Un ţechin p^aveh românesc zic?: „Spam-mi cu cine te însoţeşti, ca sdUâj spinn cine eşti". Dacă tovărăşii p m%ncă te cunoşti tu însuţi Dacă vom judeca în lumina ccsSml adevăr tovarăşii de muncă devn «o*ț ai partidelor oligarhice din vichinul Regal „organizate* în Arde d șl Ba ? nat, fără nici o greutate ne vini ton-î vinge că el* au adunat mn jurul lor țiI s’a fi folosit de elementele ctle mal pa-1 tin valoroase ale Ardealului șl Bana-\ tului, — cu tsctpfmul ps care Is pot! | număra pe degete. S'au insoțd c« ori- f dne, fără nic* un control, numai număr sâ fie. Sentinţa care se impune d ntr'o asemenea însoţire e, in temeiâ. pn-ve’bidui de mal sus, fitâ apelată,] tot aşa de lipsite de responsabilitate şti de contrai moral sunt şi partidele care î imbăţişiaza astfel de elemente. Tocmai în aceste alianţe e de a. se căuta în mars’ parte şi neincredifcal desăvârşită pe care opinia publică dda\ noi au adatni o faţă de partid le oîrit ga]htei române, venite sa se organizeze la noi ! Iar dacă aceste partide ţin să-şi ■facă propagandă la noi prin alt leiuk [elemente, ele nu-şi dau des*gur seama [că se compromit şi mai odine, altfel \ntt ne vint sâ credem că şi-ar punt [oamenii să provoace scandal şi bălaie pentru a putea manifesta mai bine hi ! interesul partidului ! La noi în Ardeal era tradiţia pilna [de demnitate di a nu încerca prinţii\rnic să pe tulburată o adunare publică. Ascultam în linişte ms bin ps catena j le putem aproba, iar ţărănimea noastră [mergea cu bunăcnviîrţa până acol.j câ [nu-şi manifesta prin nici un semn neplăcerea chiar, du pace Ciuiovii ie j ni-i convemiau terminau dt vorbii, şistăteau de vorbă cu satenu. j fioi şi,am să primim, civilizat, orice cuvântare,pind de convingerea ca bionăcuvinţa pretinde să nu jigneşti prin nimic pe oaspeţii es ţi au venit in sat sau oraş. Bana şi cuviincioasa tradiţie ardelenească dda adulările poporala a fost ruptă mai întâi de averescani, in-j tâmul partid care nu-a venit de peste munţi. El şi-a avut scandalaga plătiţi cari să întrerupă pe oratori in adunărie poporais, precum ş-a m avut şi bătăuşii. Ceea ce au început averescanţi au perfecţionat liberalii, încercând sâ subsidue buna tradiţie a Ardealului prin tradiţia electorală a bătăuşlor şi scandalagiilor din vechiul Regat. Se înțelege, aui angajat pentru acest, scop drojdia sociuoţi noastre. Om de omenie nu putea să calce peste butoicuviinţa noastră tradiţională Un astfel de caz s'a petrecut în strălucita adunare a partidului îiaţi- mi, ţinuta Duminecă la Braşov. Un om pe nume Băcilă avea concesionau] încă de sub averescani biHentatogro- feie din Braşov, cu condiţia ca am venit sâ acopere chdtmlile titlul ziar averescan in acel oraş, a fiţuicii paţit*. Cât ce au verit Ubi aiii la putee, numitul Băuta a făcut acda\i târg cu ei,iar nCarpaţii' a ajuns organ ii beta!. Acest individ a căpătat misiunea să tulbure adunarea din Braşov. Şi văntorăndu-se un saru cu câţiva oam.m piitip, au început să aclame ps dl Brittana. Publicul se înţelege, la ani afară. Dar al Br&Uand şi partidul liberii, a ajuns în bună tovărăşie. Dacă la atâta Se reduce popularitatea libera,dar in Ardeal, trebuia cel puţin să ia ss vădească acest lucru. Liberalii din Braşov trebuiau sa nu-şi compromiă cu desăvârşire şeful punăndu in tovărăşia individului Băciloi. WttTE Entuziasmul pedagogic Di rector al Universităţii din Cluj 1. Iacobovici a, ţinut un admirabil discurs, deschizând noul an şcolar. Un cald idealism se deprinde din cuvintele distinsului profesor, arătând rolul Universităţii în viaţa culturală a unui popor. Cât de mult se poate face prin activitatea universitară reiese foarte limpede din trecutul şi prezentul diferitelor State apusene: Anglia şi Franţa în rândul întâiu. Tot succesul depinde fireşte de munca depusă de profesori; celebrul profesor Münsterberg a spus: „Lucrul esenţial în personalitatea educatorului nu este cultura lui, nu-i meşteşugul, nu-i abilitatea nici practica, ci entuziasmul pedagogic. Un profesor care nu simte frumuseţea sfântă a chiemării sale şi care vine la catedră nu fiindcă inima lui e plină de dorul de a învăţa tinerimea, ci ca la o slujbă oarecare, aduce mari dezastre studenţimei şi mai mari lui însuş. E aproape ultimul cuvânt al pedagogiei, care a experimentat atâtea metode. In torid e un lucru mic ce se cere oricărui dascăl: entuziasmul pedagogic, dar acest mic luru e totul. Orice cantitate de învăţătură ar avea profesorul în cap, ea nu prinde la elevi dacă îi lipseşte acel ceva imponderabil ce se numeşte căldură entuziastă. Oricâtă experienţă ar avea un profesor, ea se cheltuieşte în gol dacă îi lipseşte acel ceva sui generis, ce stabileşte contactul nemijlocit între el şi elev. Fără entuziasm pedagogic profesorul va reuşi cel mult să producă homunculi în retor- teie laboratorului său, dar niciodată oameni ! Întocmai cum unui artist nu-i ceri nici erudiţie deosebită, nici tehnică, nici experienţă, ci numai talent, astfel profesorului nu-i ceri nici meşteşug, nici abilitate ti în primul rând en-j tuziasm pentru noii oameni ce trebuie să-ți producă. Entuziasmul pedagogic eun echiva-j lent al talentului. Plăcerea ce o simte un ade-vǎrat profesor în a modela un suflet tânăr, trebuie sâ se asemene foarte mult cu plăcerea unui sculptor, care îşi ciopleşte visul în peatră. — Educaria atârnă în rândul întâiu de profese sau de învăţător, şi numai în rândul al doilea de rezistenţele ce le opune materialul sufletesc al acelora cari o primesc. Ar trebuii ca fiecare chtemat la o catedră să-şi dea -a seama despre acest lucru. Fără de această] j convingere nu e posibilă educaţia. Ne bucu- j râm că noul rector al Universităţii noastre o j enunţă cu îndrăzneală şi încredere. Din toată legislaţia ţării n’a rlmssîn minte» poporului nostm decât ba’jcoara lîn numele Constituţiei, edecă apl c*rsa ei fiind sinonim cu bftaia psntm cetăţenii, cisri nu se supun capriciilor »genţilor guvernului absolutist liberal, car« a uşurp*t puterea, nesocotind voinţa naţiune!, cuprinsă de formă nnvns.1 in litera Constituţiei, spre a nu se misi o?os în picioare, dupa cum se zice în glumă dureroasa, ci Spre a se trece uşor peste dânsa, ca şi când da fapt nici a’ar exists. După cum în câteva cersuri parodia pstrlansentului, ales prin fraudi şi furturi de urnă, a putut trece sumedenie de DgJ, fără si oibă nici timp şi lacu- i noască, ni i pricepere să le înţehffgă, tot f.ş't acasaşi osmenii, zîşi parîsmentari şi char porsclindu-sa Adunarea Constituantă, vor vot« cu inimă uşoare, la porunca şefilor politici, în câtşuri minute şi Constituţia cea nouă a ţârii. Lumea va afiş cu indiferenţi, că avem o nouă Constitute, 1* care nu se ştia cine a lucrat; nimeni nu va simţi o schimbare în mai bina, dimpotrivă aşteptându sa mai mult râu decât la bine. Popon, va fi cel dintâiu, care va simţi pe spinarea sa plastica nouă constituţioasă, reînviind vechiul cântec ţărănesc în feţi tuturor nedreptăţilor şi nelegiuirilor, ci s.vem totuşi o Constituţie, conticuâ’.’du se md.departe paradia pe sr.a cea veche. C. FUMEil la PUNCT oua Dl Matei Ursirul &nlcoriografist «1 fuvatfiutâ,tutui din Ardeal, /şi achită în parlament preţui primim site în partidul iibaral, ou acriaşi moriatâ, cate îalîsafsts tot.teranzacţiuniie de acest frib,ie transfugilor ardeleni, anume: Înjurâ pertidul naţional. Ura dlui Matei sa îneacă îcsl în ffluhipiela sile insuficienţa grsmaticăl© oftti 11 indicau f.raşte îa frunte* Invit-! ţimântului. Aşteptăm monitorul oficial ca sâ i Îs punem in valume. dl Dl Vâitoitul a pişcat în concedia m Gemuna. Dl Maltezei nu trebue sâ fie incântac că miniatrul va interne calc» pe urma sentimentelor sale din timpul războiului. Pantdhi cvn$titufcoaai& Constitute «a Louă a iibsirafilor După o \orbâ giumeață, care cireuia un popor, se zia, ca pe timpul Rymâtue* anei ligio se tăceau ca sâ ne CAicste ia picto*?», pa când sstezi dc când avem rromâni«Mere, ligile nu ss mai cal ca ci se trece ușor peste ele ca șî când nici u ar exista. Mai cu senină din Constituţia ţarii s’a făcut o adevărata bisujopuira. Inţelegându-se sub denumirea de Constituţie tot ce poate; ti în contrazicere cu spiritul constau- pocal, ia privinţa aceasta, atincuse: chiar un cântec :a ţara, prin csute sej parodia modul cum di subprefect laţ«: Ugia sâ pună în practica constituţia! patronând deprinderile reia adaunisari uv«, dupâ caii libertăţile, drepturile sau chiar averea ţăranului, nu emu de loc, respectate. Parodia constitutionals a atras însă, culmea, când pigmele Stumius, îasăr-; Cinate cu aplicarea ligitor, obLgate sâ‘ respectis ele ceia dimâiu Constituția' tam, — au răpit poporului dreptul ds! » a» bucura a» bineiacenisei, cosfun- dând o cu bâni la poliţie, ia jaudar-. mene, îa cazsacah și pretutindeni, unde lactateanul indrszaeste să-i anamseascăi agmiUtU:, pus pentru paza prometia Kgautajii, câ svem o Constituţie. lati, pentru ce ti a sa tei aduc la', cunoştinţa pualica toate acesta practicii babtitupouaie, acum, când mb acciss' regim politic odios ru trecutului se in-j cearcă a se munda »supra ţara intre- j gue introducerea unei aoui Constituţii,11*.utilă tocmai de acasaşi oameni, can! şi-au bătut i:set de muit joc de Consti-i tuţia cea veche. lată, pemiţice lumea, a devenit instrui inducremă faţă de tot’ ne se vokauiă in piamnumtul ţârii, ştiind bine că legile, cari aa fac şi se disiaa acolo cu nespusă ușunțiu, nui obliga pe nimeni să \t»ltspeeto. \ Două îndemnuri In fiiţa luptelor politice din Italia care, prin terorismul fasciştilor, au provocat în timpul din urmă demisia guvernilisi italian, două foruri supreme au ţinut să şi spună cuvântul: pontificele roman, şi marele maestru al legii franomazoafe?. Din intervenţia acelor două puteri spirituale, una a creştinilor şi ceeaistîă aliberei cugetari*, s’ar părea că temeiul conflictului politic din Italia are dedesupiun care covârşesc interesele politice momentane. Pare cocîlionul alor două concepţii de viaţă. Papa, într’o ccfise.iie cireslară adresată episcopilor catolicii din Ungaria îşi exprimi părerea de rău că liniştea hittină încă nu e restabilită, şi-i îndeamnă pe şefii biericci să lucreze din răsputeri la consolidirea păcii de care Italia şi lumea întreagă are atâta nevoie. Marele maestru al regelor îraaomazonice, tot intr’o souiiuare circa ari, ocupându-s« de fascismul din Italia spune că el nu-i decât „un episod* în marea renaştere mondială, şi că apariţia lui se datoreşte faptului căi iacă au s’a stabilit o încredere reciprocă între democraţie şi liberalism. Condamnă fascismul, care provoacă o ruptură in trupul poporului italian. Se știe că ioainte cu doi an, când comuniștii italieni cereau să îatroducâ reg mal soviete, mirele maestru al legiior frsncmiiZonioB nu s’a gfibit sâ da ordine circulare, nici n'a vorbit de „ruptura din trupul poporului ita-1 hau*. Se poate că şi azi marele maestru sa gândeşte la comunism când vorbişte demarea renaştere monditiiää*. ÎF04ERIDE Sicriul împrumutat Lipsa şi saampotaa din ce în ce mai reara, nu numai cu ohimueţte biata noastra viaţă, sunt îa stara sâ ne umare aici încă pâns şi dincolo de moarte. Cetim într’un zmr german că în unele localisţi, îatre cari şi oraşul Augsburg, e vorba a» ss întsosucă pantra toţi morţii ca „obligaţiî“ sscriul împrumutat. Taxele de înmormântare s’au urcat intriatât îneâî nu sunt puţini aceia cari tribus să-şi vândă tot, ssu să se li^saasoâ. da ce au mai necesar pentru a face laţe. cheltuililor de imormântare a câruiva asesebru din familie. Iabemperea sicriu lux da împrumut însă s’a izbit la început de sensibilitatea multora, cari nu se puteau îixipâ.a cu ideea ca bieţii morţi să fie scoşi du* 8,crin la groapă şi aruncaţi aproape goi inîăntru. in rdâriţi cu pământ «i loviţi cu pifctm la Închiderea groapei. E şi crud şi lipsit de gust aşa ceva. Ca lotrş insă să fie împăcat şi simţul uman şi sfere poată oarecum înlesni populaţiei sărace a’a adus o hol târe ca pe langă sicriul împrumutat, în care sa va transporta la groapă cadavrul sâ mai existe unul simplu de tot: o lada obişnuită din 3.rânduri subţiri nestrujîte. In lada aceasta va fi închis mortul şi pe urmă cu Iad.,, cu tot legat în sicriu. tu atasti Iad* care nu posts costa mult, va fi lăsat cadavrul în groapă pe când sicriul se va întoarce pentru a mai face aceleaşi servicii şi altora. Pentru clasa înaltă, care poste poti, sicriul acesta de împrumut va fi un sicriu de lux, pentru celelalte clase, mijlocii şi de jos, ua sicriu msi Simplu, laxei« pentru folosinţa vor varia de asemnenea, ca şi sicriu*, după clasa şi se vor întrebuinţa pentru construirea Uzilor mortuare pe aea ai oamenilor siriei. mum * sos» Reforma agrară Câteva păreri Niciodată omenirea nu s’a, găsit într’un Impas mai grea ca astfel, fiindcă cele mai grele probleome sociale sâ de foarte msra însemnătite, cer o detiregare imediată. Una dintre aceste msti şi grele probleme este şi reformai t1 grasă, care în speţă, are msn’re-ia principal®, ? ,ţîâ tăranilor cultivator! de pământ, posibiiîatea desvoltăiei lor pn terenul economic şi culturel. Ei, odată ajunşi stăpâni pe loturile lor şi pe munca lor, vor simţi născând şi crescând în sufletul fiecăruia conştiinţa libertăţei şi a demniîăţii lor, răpită de veacuri, în majoritatea cazurilor, deci vor deveni oameni cu rosturi, atât în treburile lor, cât şi în ale Statului şi în acest caz, ca prin farrasc se vor modifica în ţară, noastră atâta moravuri rele şi administraţa sa va îmbunătăţi similar: de ce ? fiindcă vom avea elementar ţărăneşti, bine educate, bine nutrite şi bine îmbrăcate, daci foarte mulţumiţi, vor contribui cu deplină asiduitate la refacerea şi luigrirea economică a ţării, precum şi a neamului nostru întreg. Agricultor«, & toai şi va fi Izvorul principal de venituri a ţarei noastră, deci îi se cuvine d o partea voastră a tuturor, o deosebită atenţiune. O agricultură bună nu este posibilă, fără o politică agrară bine chibzuită şî da aceea aaaes a chestiune a fost în toîdsaună pusă în discuţie, preocupând ps foarte mulţi, cari au urmărit pe căi democratice, liniştite şi temeinice, desvoltarea economică a ţarei noestre Întregite. , o desvoltare economică a ţărai nu s a putut face pe căi liniştite, din cau-1 za disproporţii ca rezulta din repartiţia proprietăţii rurale, intre marea proprietate şi ţărani, care făcea ca raporturila intre unii şi alţii să fie foarte încordate. Oamenii la Stat, vizând că deslegarea problemei agrare să ;*pune sfi se i’apâ cât mai repede, au făurit legea pentru reforma agrară, avât în vechiul Rigat cât fi în teritoriile alipite, care in scurt timp sa va termina de aplicat, chiar şi in Ardeal, unda s’a început cam târziu, înfăptuirea ei, Insă la care să lucrescn ca sa fia terminata toate lucrările da expropriere și ele de în proprietărie, care operațiuni aurg foarte anevoios, din cauza multpleior obstacole de natură technică, mai ales în Ardîri, unde chestia agrară 'avea un caracter şi mai acut, efiai în «fată de aemuiţum.tearsa repartiţiuaa & proprietăţii, mai cădea în cumpănă şi faptul ci marii proprietari erau aproximativ cam 95,/• a.reiai de neam, care au urmărit cu pirsistenţă aducerea la sapă de lemn a poporului român, p in politic« egrava dusă de ei, cu totul în dauna sătenilor. Cu ocazie împroprietăririlor ce se fac și ce se ve? mai face, trebuie sa sa evite de a se mai repeta modul de împroprietărire ce s’a făcut în vechiul Regst î n anul 1884 sub domnia Im Luza Vodă, care nu a dat rezultate eficace, din cauză că nu s’a luat mei o măsură, în ceeace priveşte ajutorarea celor împroprietăriţi Li s’a dat pământul şi atâta tot, astfel ei fiind lăsaţi de capul lor fără de nici un sprijin atât moral cât şi material, abandonaţi fiind ca nişte copii şi nimănui, nu au putut progresa, astfel, că tolurile lor s’au divizat intre descendenţi, încât nu au mai ajunsi, natural că astfel, cuitivurca lor nu s’a putut face In conlţiiuni prielnice, ea [să poată produce în abondenţa şi din ,cars produse să se poată chiar txporîa. De data acesssta, cu ocazia aplicăm legei igrare, la întreaga ţară, nu x7 va mai Întâmpla astfel, deoarece legiuitorul, bazat fiind ps modul cum I s’a înfăptuit la trecut nu numai In ! tara noastră o astfel de lege, ci şi Inalte ţări streine, a prevăzut In leg« modul de împroprietărire şi de exploatare a loturilor ca vor forma pe viitor proprietatea ţărănească, organizând o instituţie peadmtâ de ministerul agriculturii numită „Ca sa Centralii * Cooperaţiei şi Improprîetăriei*, care e chemată să acorde celor împroprietăriţi o continuă tutelare, până când li va putea^ forma şi pune in stare să lucreze în condiţiuni îoerte băneţi se producă destul pentru o viaţă potrivită timpurilor noastre de cultură şi civilizaţie în care trăim. Prin urmare, această instituţie va supraveghea ca sa nu se mai repete gregate din* 1864, când s’a dat ţăranilor, toate râpite şi terenurile neproductive, deci improprii pentru o cultură rațională. (Contoaar« pe pagin» IL»)