Patria, octombrie 1923 (Anul 5, nr. 212-236)
1923-10-02 / nr. 212
Cluj, Marți 2 Octomvrie 1923 2 LEI EXEMPLARUL Amold. *Numarat 212 Gheorghe Lazar1 de VASILE GOLDIŞ, Preşedintele „Astfel" Cu o sută şi vreo zece ani în urmă trăia la Sibiu un dascăl pentru candidaţii de preoţie. Numele lui era Gheorghe Lazăr. Se născuse din ţărani români în comasa aceasta şi de o sută de ani osămintele lui zac In mormântul, dinaintea căruia am venit azi să ne închinăm în numele unei naţiuni Întregi, în numele unei ţări întregi, în numele Regelui tuturor românilor şi mai vârtos în numele civilizaţiei omeneşti. In soarta-i viaţă de pe pământ — era numai da 44 da ani, când a murit — ce a făcut acest fiu de ţăran român, că acum după o sotie de ani dela moartea neam de 14 milioane de oameni Tse hureşte ca gândul în preejma acestui mormânt, se închină aufictunii.'CQ să răsldse în trupul slab sl .bolnivos al profesorului dela Sibi? Sate de alti profesori trăiseră pe vremea lui In Ţara Ardealului şi in ţările româneşti de peste munţi, dar numele lor s’au scufundat necunoscute în marea moartă a veşniciei, ci acesta unul, al lui Gheorghe Lazăr, străluceşte cu strălucire orbitoare pe firmamentul Istoriei neamului de români. Ce a făcut? învăţase la cele trebuitoare pe candidaţii de preoţie dela Sibiu- ocupaţie prea cinstită şi lucru cu ban rost, dar o făceau şi mulţi alţii, fără ca numele lor, ca acel al lui Gheorghe Lazăr, să fi rămas simbol de mărire şi izvor de glorioasă viaţă pentru an neam întreg Ci odată, in vara anului 1815 intr’o grădină publică a Sibiului, slăbuţul dascăl al candidaţilor de preoţie, uitase de sine şi aprins de vedenia lamei celei noul, ce licărea în pulsul istoriei şi era să vie, strigase puternic: Trăiască Napoleon! Urarea aceasta era strigătul noului adevăr, pe care în mersul ei majestos istoria omenirii 11 zămislise ca un pas Înainte pe scara infinită a desăvârşirii. La Viena se adunaseră puterile lnmnii spre a încătuşa din nou viaţa neamurilor prin frontiere şi instituţii, dar în faţa lor dascălul de la Sibiu atrigă: trăiască Napoleon! In sufletul dascălului vrăjit de lumina cea nouă, ale cărei valuri se rostogolita irezistibil de la Apus spre Răsărit, numele Napoleon simboliza cele două idei mari, cari — atunci abia născute —, erau chemate să schimbe lumea şi să producă noua etapă în istoria omenirii : naţionalitate şi libertate. Când striga ,trăiască Napoleon", dascălul dela Sibiu cerea dreptul de vieată pentru neamul sân românesc şi ca să poată trăi, cerea libertatea lui. Norocul neamului nostru a fost, că □u putea trăi între hotarele împărăţiei habsburgice cel ce aclamase manele lui Napoleon şi astfel Gheorghe Lazăr in vara ana la 1816 a trecut Carpaţi dela Apos spre Răsărit ducând acolo în sufletul său idealul la care se închina. Şcoala lui dela Mănăstirea Sfântului Sava a fost şcoala acestui ideal. „Toate patern a le dobândi, — spunea el românilor — că şi noi suntem ca şi alte neamuri, şi nocă ni-a dat Dumnezeu acele daruri, ca şi la alte neamati, numai vrere să avem“ Invăţându-i că sunt români, această vrere a oţelit-o Gheorghe Lazăr în sufletele românilor de peste Carpaţi, li-a dat o nouă credinţă: conştiinţa naţională. „Cu mâini pline la orice ocazie ei arunca seminţele românismului şi naţionalităţii" spune despre dânsul Eliad, unul dintre cei mai vrednici elevi ai săi. Această suuă credinţă, ale cărei seminţe Gheorghe Lazăr le arunca cu atâta îmbelşegare, ascundea în sine două ţeluri: Înstăpânirea românilor asupra întregului teritoriocuit de dânşii şi guvernarea românilor prin ei înşişi, ceea ce va să zică şi înlăturarea puterei de lăcuste streine, care in ţările române pripăşită acolo din Fanar, în Ardeal moştenită din vitregia veacurilor, sugea fără milă seva de viaţă a poporului românesc, şi Înălţarea acestui popor de ţărani prin instituţiile adevăratei democraţii naţionale. In cuvântarea scrisă de el la înscăunarea mitropolitului Dionisie Lupu în anul 1819, — primar mitropolit român după veacuri de Instreinare, — Gheorghe Lazăr vorbeşte fără înconjur despre *) Discurs rostit la mormântul lui Gh. Lázár, la Avrig, la serbarea centenarului dela moartea lui, în ziua de 80 Septemvrie 1920. ,dreptul ce avem în stăpânirea pământului strămoşesc* şi despre izbăvirea din jugul robei a neamului românesc, „strănepoţii înaltului Traian*, cum spune dânsul. Căci pe aceşti strănepoţi, înaltul Traian*, „care în ziua de astăzi mai cunoaşte-i-ar“ — întreabă el. „Negreşit i-ar căuta în pătaturile cele mari Împărăteşti şi l-ar afla în vizuinile şi bordeeie cele proaste şi încenuşate, — i-ar cânta în scaunul stăpânirii şi i-ar afla amărâţi sub jugul robiei“. „Ajungă lacrimile patriei, alungă jugul robie!, vreme este, de când cu oftare aşteaptă căzuta sămânţă cuviincioasă izbăvire“ — exclamă ca durere fiul ţăranilor de la Avrig. Şi când la trei ani după acest discurs acel Tudor, domn român, încearcă ca sabie şi foc să scuture jugul robiei, dascălul Gheorghe Lazăr cu mâinile sale îndreaptă tunurile lui din mănăstirea Cotroceni asupra cuibului viperelor Etreine dela Bucureşti. Dar nu sosise încă plinirea vremii. Tudor Vladimirescu moare tăiat de grecii din Fanar. Totuş sângele lui nu s’a scurs în zădar. Deodată ca viaţa lui s’au isprăvit şi domniile streine In Ţările româneşti. Sultanat n’a mai cutezat să aşeze greci In scaunul domnesc, ci la Bucureşti este înălţat Domn baaul Grigore Ghica. Dascălel dela Sf. Sava credea, că acum a sosit ceasul mântuirii şi în discursul, ce-l pregătise pentru bineventarea noa- Ui ,stăpân şi cârmuitor din însăşi seminţia şi sângele fiilor mei", cum spunel dânsul, el dă frâu erei sale împotriva opresorilor şi ameninţă profetic : „Şi să ştiţi fiii viperelor: va sosi vremea răsuflării puterilor voastre, rupe sevor zăvoarele porţilor voastre, ridica-sevor stavilele prostiei cea prin voi pironită şi cei ce locuesc acum întru întaflerec, vor vedea lumină; cursa vicleşugurilor voastre întoarce-se-va picioarelor voastre, precum şi lanţul robiţilor robiei vă va fi grumazilor voştri". In nemărginita lur iubire pentru neamul său robit, sărmanul dascăl uita şi rostul vremii nepăsătoare, care nu iartă salturi în mersul lent al evoluţiei istorice. Obosit de muncă şi istovit de învăpăiatu-i dor, semănătorul se ofileşte ca frunza de răcoarea tomnaticului vânt. Ros de boală Gheorghe Lazăr se întoarce să moară in satul său iubit şi în braţele fraţilor săi şi acum de o sută de ani îşi doarme somnul de veci în mormântul acesta, dinaintea căruia ne închinăm. Dar semânţa semănată de dânsul a încolţit. In vara anului 1816 Gheorghe Lazăr trecuse Carpaţii dela Apuş la Răsărit, ca prin minunata putere a conştiinţei de neam să deştepte în sufletele robiţilor români de acolo vrerea unităţii şi libertăţii naţionale. Şi iată că în vara anului 1916, exact la o sută de ani după aruncarea semânţei, viteji trec Carpaţii de la Răsărit la Apuş şi înfrăţindu-şi vrerea lor ca a noastră, românii toţi împreună dau viaţă dreptului ce avem „în stăpânirea pământului strămoşesc" şi din valurile istoriei frământărilor omeneşti înalţă la suprafaţa vieţii Ţara-Mare-Românească, minunea veacului, visul fermecat al moşilor şi strămoşilor noştri, odorul scump şi adorat al nostru celor ce trăim astăzi şi al celor ce după noi vor vieţui români pe acest dulce pământ! După o sută de ani neamul recunoscător se adună azin jarul mormântului de la Avrig, ca să se închine memoriei semănătorului. Asociaţiunea pentru literatura română şi cultura poporului român, care s’a înfiinţat acum 62 de ani în numele aceluiaşi ideal şi acum este chemată, ca tot mai vârtos să statornicească pentru vecie solidaritatea şi unitatea românească, prin glasul meu smerit aduce prinosul său de recunoştinţă apostolatul, care acum o sută de ani a aprins in sufleteie românilor făclia conştiinţei naţionale. Gheorghe Lazăr, numele tău fie în veci binecuvântat! Remanierea şi periferia Remanierea în guvernul liberal, care agită pe câţiva ambiţioşi, lasă indiferentă opinia publică■ Pe ea nu o interesează nici zguduirile nervoase ale dlor Moşoiu, Cosma sau Florescu, şi nici înfrigurarea celor câţiva ahtiaţi după portofoliul ministerial. Dacă ne ocupăm în treacăt de acest eveniment intim din familia conducătoare liberală, trebue să mărturisim că o facem numai cu scopul de a dovedi încă odată cum liberalii n’au nici un om de seamă în Ardeal sau Banat. Căci pe de-o parte, este vorba ca să fie concediaţi din guvern din Moşoiu şi Cosma, cei doi „reprezentanţi" al Ardealului. Iar pe de altă parte nici vorbă nu este ca să intre în locul lor vre-un ardelean sau bănăţean, fie chiar de talia celor doi maziliţi, tot ce dl Brătianu are în scris în catastif, este sub nivelul dlui Moşoiu. Iar în Banat, unde personal şeful guvernului a întemeiat partidul liberal prin demagogia „Integrităţii bănăţene", numărul partizanilor se începe şi se termină tot cu dl Cosma. Este cel mai edificator document asupra popularităţii liberale la noi şi asupra legalităţii mandatelor pe care şi le au făurit liberalii in Ardeal si Banat In această totală lipsă de oameni, grupul de profesori din Cluj s’a grăbit să oferteze. Mai întâi vizite pe la ministere, promisiuni că se va organiza partidul, acte de loialitate. Suntem informaţi şi putem afirma că dl Brătianu şeful, sesizat de săcăiala celor câţiva ambiţioşi dela Cluj, l-a luat în cercetare, şi dela înălţimea centrului asupra periferiei, a stabilit următoarele. Dl A. Lepădatu, cel mai avansat post al ambiţiei spre ministeriat, care s’a grăbit să improvizeze o comunicare la academie în toiul remanierei, este considerat de conducători, ca fără aptitudini politice. Despre dsa s'a spus un cuvânt, caracterizând aptitudinile înnăscute, pe care nu-l putem pune pe hârtie. Totuși dl Lepătatu Insistă. Altul la rând a fost dl N. Bănescu. Aici nici nu s'au mai făcut sforțări pentru al caracteriza, scurt, s’a întrebat ce mai aşteaptă de nu se retrage din partid, după dezbinarea pe care a făcut-o intre cei câţiva partizani ai dlul Constantinescu. Argoltul dlul Bănescu, de a ajunge toate în câţiva ani, a impresionat neplăcut, pe ui dela centra. Intre altele dsa a ţinut să fie şi rector al Universităţei din Cluj, şi guvernul poartă mare grije acestei situaţii, ţinând seama de spiritul înnăsprit al studentmei, iar pe de altă parte de megalomania brutală a fostului profesor de gimnaziu. Grija mai este sugerată de originea dial Bănescu pusă în discuţie de presă, care în calitate de rector, ar putea să îndârjească şi mai mult studenţimea. Rămâne să vedem dacă guvernul nu va găsi vreun ministru între dnii Leon Şomka, Blam, etc., etc. I | Dr Nestor Opreanu | Dia Timişoara primim trista veste a morţii lui dr Nestor Opreanu, întâmplată la 29 Septemvrie. Banatul, de o bucată de vreme, e greu Încercat cu pierderile ce le sufere In cei mai distinşi bărbaţi ai săi. După Vasile Chirciu, Gheorghe Adam, trece prea curând la cele veşnice un alt fruntaş al vieţii publice româneşti, integru, şi neobositul luptător naţionalist dr Nestor Opreanu. El moare la vârstă abia de 64 de ani, după ce o viaţă Întreagă a fost unul din stâlpii mişcării naţionale la Banat Advocat distins şi stimat la cercuri largi, om gata de jartfe, modest ca toţi luptătorii idealişti din vechea gardă naţionalistă, Nestor Opreanu, lasă un loc greu de umplut în urma sa, la lupta pe care partidul naţional o poartă cu atâtea greutăţi pentru însănătoşirea vieţii publice. Vice-prezident al comitetului nostru din Timiş Torontal, Nestor Opreanu a fost un membru convins şi deputat al partidului naţional, înţelegând că şi pentru ziua de azi numai o viaţă de muncă, de jertfă şi de abnegaţie poate să ţi dea titlu de fruntaş al neamului tău, şi dreptul la recunoştinţa acestui neam. Pierderile pe care poporul nostru le îndură cu dispariţia prea de timpuriu a fiilor săi celor mai distinşi, nu pot fi reparate decât prin hotărârea bărbătească a celor rămaşi în urma lor de a le urma pilda şi de a şi înzeci puterile la lupta tn care cei dispăruţi s’au distins atât de mult. Familiei Îndurerate a răposatului Ii trimitem cele mai sincere condoleanţe, iar pe neuitatul luptător dr Nestor Opreanu, Dumnezeu să-l aşeza cu drepţii. Comemorarea lui Gheorghe Lazăr Solemnitatea din Capitală, la Mitropolie, la statala lui Gh. Lazăr, festivalul de la Teatrul Naţional Sâmbătă, 29 Septembrie, a avut loc în Capitală, ca o deosebită solemnitate comemorarea marelui dascăl al romântomului, Gheorghe Lazăr de Avrig. Străzile şi edificiile publice erau împodobite cu drapele naţionale. Mii de oameni staţionau pe străzile ce duc la mitropolie. Elevii şi elevele şcoalelor erau înşiraţi pe ambele trotuare ale străzilor Victoriei, Carol şi până la mitropolie. La mitropolie La orele 10 dim. s’a oficiat la mitropolie un serviciu religios, de către mitropolitul primat Miron Cristea, înconjurat de arhiereii Gordun Galactioa, Filaret Jocu şi Nicodem Crăciunescu. Răspunsurile au fost date de diaconii Teofil Ionescu, Nicodem Zamfireaca şi de corul seminarului central. Pe lângă membrii guvernului şi Înalţii demnitari au asistat dnii: Iulie Maniu, preşedintele partidului naţional-român, Şt. C. Pop, fost prim-minisetru, Mironescu, fost ministru, O. Ghiba, prof. universitar, etc. Cartea mitropoliei a fost populată ca delegaţii din toate şcolile Capitalei. In timpul serviciului religios muzica reg. 4 loşoîi a cântat rugăciunea. După terminarea serviciului religios, I. P. S. S. mitropolitul Miron Cristea a ţinut o cuvântare, arătând viaţa şi activitatea marelui dascăl, terminând ca îndemnul ca „să sporim şi să generalizăm moştenirea lui Gh. Lazăr şi nemuritorilor lui ucenici şi urmaşi, spre slava amintirii lor şi spre înălţarea şi întărirea ţării româneşti şi a poporlui ei“. La statuia lui Gh. Lazăr La orele 11 s’a format cortegiul goalelor şi întreaga asistenţă, cu clerul în frunte a pornit în pelerinaj spre statuia lui Gh. Lazăr. La orele 11 jam. cortegiul s-a oprit în faţa statuei. Pe piedestal se aflau depuse coroane şi jerba de flori iar împrejurimile erau decorate cu steaguri tricolore. In faţa statuei străjuită de elevii liceului ce poartă numele marelui învăţător ia loc 1. P. S. S. mitropolitul-primat şi întreaga asistenţă care a participat la serviciul religios. Cel dintâi ia cuvântul dl dr Angelescu, ministrul instrucţiune!, evocând împrejurările în care Gheorghe Lazăr a descins în Bucureşti, după un veac de stăpânire fanariotă, când cultura grecească renăscută ajunsese la apogeu înăbuşise orice conştiinţă naţională românească.^ Dsa termină arătând că şcoala română nu va uita niciodată pe marele şi primul ei îndrumător. Dl. Blana în numele Academiei Rămâne spune că ceea ce adună astăzi florile recunoştinţei întregului neam românesc, în amintirea lui Gheorghe Lazăr, este că el a făcut un pas mare şi puternic spre unirea sufletească a neamului rupt în bucăţi mai când se părea că acest neam este hotărât pieirei dintre neamuri. Dl prof. G. Ţiţeica aduce cela mai mare dascăl al neamului prinosul profesorilor de la Universitatea în faţa căruia statuia lui Gheorghe Lazăr stă strajă neclintită, ca un Îndemn pentru cei care-i urmează calea şi ca o mustrare pentru cei cari se depărtează de dânsa. Dl Onisifor Ghibu, prof. universitar, în numele Universităţii de Cluj spune că mulţumită lui D-zeu poate veni liber la această statuie, aci, în Capitala României întrege, ca să depănă în numele ţării flori de recunoştinţă şi de admiraţiune şi a exprima în faţa tuturor, mângâierea şi mândria noastră de a te fi dat noi, ca cel dintâi apostol al vremurilor de azi. Dl Pellinn In numele Basarabiei desrobite şi libere. In numele Basarabiei româneşti cu adâncă evlavie religioasă aduce omagile de recunoştinţă marelui prooroc şi apostol al naţionalismului românesc, Gh. Lazăr După ce mai vorbesc dna: Marmelisc şi Marinescu Slatina, vice-preşedintele soc. studenţilor în medicină, şcolile din Capitală au defilat în faţa statuei marelui dascăl, solemnitatea luând sfârşit la orele 12. La Teatrul Naţional La orele 3 d. a. a avut loc un festival la Teatrul Naţional, organizat de Ministerul instrucţiunii cu concursul artiştilor şi al societăţii corale „Carmen“. Dl Gh. Adamescu a ţinut o conferinţă făcând pe larg biografia lui Gheorghe Lazăr, arătând opera românească înlănnuită de el, atunci când trecut în „Ţară“ a pus bazele şcolii de la Sf. Sava. Artiştii Teatrului Naţional au încheiat festivalul cu comedia lui Möllere „Vicleniile lui Scapin". Au asistat la această serbare mitropolitul primat Miron, dnii Iuliu Maniu, Ştefan Ciceo Pop, Mihai Popovici, Ion Pelivan şi numeroşi reprezentanţi ai Ministerului Instrucţiunii şi ai Corpului didactic. La Sibiu Sâmbătă, la orele 11 au avut loc în localitate mari serbări în memoria marelui dascăl Gheorhge Lazăr, de la a cărui moarte se împlinesc o sută de ani. La aceste serbări au participat toate şcoale din oraş, cari au numărat peste 3000 elevi, având în frunte pe mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului şi dni Goldiş, Roşea, Ion Lepădatu, Ion Stroia, S. Bratu, directorul învăţământului secundar, V. Stan, etc. Dl Bunea, directorul licealui „Gheorghe Lazăr“ din Sibiu a ţinut o Inimoasă cuvântare, fixând apologia marelui dascăl. Corurile şcoatei normale de băeţi şi alicealui, sub conducerea maeştrilor Timotei Popovici şi Nicolae Osocea, au executat diverse arii naţionale. Dl Nicolau, profesor la seminarul teologic, a luat apoi cuvântul arătând motivele care l-au determinat pe Gheorghe Lazăr să stabilească un seminar la Sibiu. Au urmat dferite recitări din autorii români, după care serbarea a luat sfârşit în mijlocul anei însufleţite animation. DOMNIA JAFULUI De la venirea guvernului liberal la putere, întreaga ţară se află sub stăpânirea unui regim excepţional, născui prin abuzări şi ilegalităţi, pentru a creta atotputernicia unui stegar partid, căruia pare că î se asgură din ce în ce mai mult iresponsabilitatea actelor de guvernământ. Dele ministru şi până la ultimul funcţionar administrativ, nimeni nu ştie ce este respectul legei, nimeni nu vrea să ştie că locul pe care îl ocupă în erarhia treburilor publice comportă în sine o datorie şi o răspundere. Fiecare nu lucrează decât după banal plac şi fără nici uu criteriu de dreptate sau legalitate , cetăţenii sunt socotiţi ca simpli exponenţi şi executanţi ai celor mai îndrăzneţe abuzuri şi mai scandaloase terori. Şi această stare de abuz, ilegalitate şi teroare, este dublată de un larg spirit de jaf, atât în averea Statulei cât şi a particularilor. Organele guvernului — de la ministru şi până la ultimul funcţionar — socotesc că sânt îndreptăţiţi ca să confunde Statul cu el şi tot ceia ce fac spun că fac în numele Statalei, pe care îl reprezintă, în detrimentul cetăţenilor paşnici şi răbdători, începând cu acele memorabile alegeri. In cari voinţa unei ţări întregi a fost siluită prin forţa iarnelor, seria jafurilor a continuat şi s’a generalizat. Guvernul a furat pe cetăţeni de ce! mai sfânt drept al lor, de dreptul de vot — prin organele subalterne cari au Săvârşit furtul din ordin — pentru a-şi asigura stăpânirea. Şi exemplul lui a prins şi s’a generalizat şl chiar dacă guvernul ar încerca să împiedice şl să curme această stare de lucrurl, nu va putea, pentrucă ar avea In faţă pe inşişi complicii săi. Furtul urnelor — ai cărui autori au fost amnestiaţi —■ a creiat mentalitatea că legea împotriva hoţiei nu se aplică decât almplilor cetăţeni, nu şi organelor oficiale, a căror imunitate a fost garantată atunci când au furat din ordin. Şi de aceia fiecare şi-a zis ci poate fura pe socoteala lui şi pentru el, după cum a furat mai înainte pentru guvernul care, pentru asemenea fapt pedepsit de lege, a dat răsplată o avansare sau o decorație, atunci când nu a avut loc o recompensă remuneratorie, bineînțeles că tot din visteria Statalul, din banii aceloraş cetăţeni furaţi de dreptul de vot. Nu este zi în care să naliasă la lumină an nou jaf, fie în dauna Statala!, fie la dauna particularilor, jaf asupra căruia se întinde rigurat ,cunoscuta muşama naţională, făptaşii fiind dintre oamenii regimului. Vechiul principiu al partidului liberal — îmbogăţirea partizanilor politici, — prin orice mijloc — se aplică astăzi cu mai multă furie şi cu un mai mare dispreţ de lege. Astfel,reforma agrară, este un imens câmp de operaţii, în care organele executive au găsit un izvor nesecat de câştig, prin spolierea ţărănime!, a cărei dreptate este încă departe de înfăptuire. Arestarea întregului consi-derat agricol al judeţului Romanaţi, este cea mai elocventă dovadă de ce se petrece ca împroprietărirea, care ar fi trebuit să fie o pilduitoare operă de dreptate socială. O altă instituţie de Stat — sugistanţa — nu este decit un fel de asociaţie creiată par’că ne pentru paza avutului şi vieţei cetăţenilor, ci pentru jefuirea lor sistematică, mai ales prin teroare, dacă sa prin înţelegere făţişe ca hoţii, pentru împărţirea pradei ce le cade în mână. Stan văzut poliţii sau servicii de sigilanţă Întregi condamnate pentru furt, abuz de încredere, acte false, etc. De căile ferate este zădarnic să mai vorbim. Comercianţii şi industriaşii cinstiţi sunt minaţi pentru că transporturile nu se pot face decât aceia, cari plătesc în dreapta şi In stânga pentru obţinerea vagoanelor aşa zise cu precădere. Averile comunelor sunt administrate In aşa fel încât constitue un adevărat jaf al averei publice şi la prefecturi, contigentările au făcut deja câteva victime. Până şi teatral — templul artei — nu a scăpat de jefuire, fără a mai vorbi de alte mititaţii de Stat. Şi nici o măsură nu se ia împotriva jefuitorilor, cari se plimbă liberi, sfidând cutezători mulţimea oamenilor cinstiţi şi muncitori, iar justiţia cere ar trebui să se sesizeze singură şi să intervină, se sistă neputincioasă, politicianismul veros şi distrugător pătrunzând şi în mijlocul ei, pentru a avea şi o mai mare siguranţă, că pedeapsa nu va veni niciodată. Urmare firească şi logică a furtului arnelor, stagura bază pe care stă guvernat liberal, — domnia jafului — s’a înstăpânit în toată ţara şi pare că prinde rădăcini tot mai adânci. Congresul avocaţilor români Dezbaterile congresului: înfiinţarea unei „alianţe“ a avocaţilor români. Alegerea consiliului general şi a comitetului executiv. Cuvântările Ieri Duminecă a avutoc congresul avocaţilor, pentru constituirea unei alianţe a avocaţilor români din întreaga ţară. Şedinţa de Sâmbăta trajen — Sâmbăta seara la ora 9 — s-a ţinut în sala Primăriei o şedinţă prealabilă pentru constituirea birourilor. Au fost aleşi dnii: dr. Suciu prezident al congresului, D. Dumitrescu (Ploeşti), Hentesen (Durostor), Amos Frâncu şi Pompiliu Cioban (Timişoara) viceprezidenţi; şi Bag. Danca, Popa, Mircea Pop şi Flavia Laurenţia secretari. In comisianea de candidare au fost aleşi din: Blaga, Barbu, Aurel Lazăr (Orade-Mare), Victor Moldovanu (Bistriţa), şi Fabias (Cluj), iar in comisianea de înscriere a membrilor dini: Vancea de Buteasa, Bratu şi Răchiţean. Deschiderea congresului Dezbaterile congresului au fost deschise ieri Diminecă la ora 10 dimineaţa In sala festivi a Prefecturei. Sunt prezenţi foarte mulţi avocaţi ai barourilor din Ardeal şi câţiva din vechiul Regat. Dl dr Ion Sada aclamat prezident al adunării deschide congresul printr’o caldă cuvântare, în care insistă asupra unităţei sufleteşti, care trebue să fie baza anificărei legislative. Urează ban sosit congresiştilori şi declară adunarea deschisă. Cuvântările Se di cetire unei filogreme omagiale adresată M. Sale Regeid, după care primarul Clsjului dl Utalea, arată că primeşte ca însufleţire scţiunea naţională a avocaţilor români fiind convins că ideala urmării va forma o epoci nouă pentru ţară. Se dl apoi cuvântul dlai Mitaş Dambreica fost ministru care Îşi ex-