Patria, februarie 1924 (Anul 6, nr. 21-42)

1924-02-01 / nr. 21

Cluj, Vineri I Februarie 1924 2 El EXEMFLA^III kmnI VI ^ 21 inforrmatorii străinătâţii După atâtea rele create de răz­boiul mondial, au ajuns să se defi­nească în contururi tot mai favo­rabile şi unele cerinţe ale vieţii mo­derne, de cari mainainte nu se prea ţinea socoteală. Intre aceste necesităţi inexorabile vieţii politice şi economice a unui Stat din zilele noastre se numără : nivelarea proprietăţii rurale şi îm­părţirea ei în mod cât mai echitabil între elementele, cari o cultivă; po­sibilitatea accesibilităţii culturii în păturile largi ale poporului; crearea cât mai multiplă a debuşeurilor de muncă şi distribuirea forţelor pro­ductive în mod permanent; desvol­­tarea cât mai intensivă a produc­­ţiunii. Acestea în interior. In afară de graniţele ţării, între­ţinerea de legături politice şi econo­mice cu toate ţările, cari dovedesc o colaborare sinceră în interesul pă­cii şi­­ al progresului­ omenirii. S’a născut, cum s’ar zice, un fel de in­dependenţă a Statelor, un fel de ne­cesitate de ajutorare reciprocă, ale cărei efecte vor fi cu atât mai sa­lutare, cu cât Statele interesate vor şti să o cultive cu mai multă căl­dură şi mai multă intensitate. Factorii chemaţi să execute ace­ste necesităţi create de război sunt guvernele. Ori pentru ca munca a­­cestor guverne să fie încoronată de succes, se cere, ca elementele, ce-l compun, să fie pătrunse de necesi­tatea hoţiilor prefaceri, să renunţe la vechile c clişee ale educaţiei şi gu­vernării prinsele Înşile*. Să abandoneze sistemul învechit al gospodăriei cu uneltele primitive de acasă, cari ce e drept aduceau foloase materiale invidiate unei a­­numite clase de suprapuşi, în dauna marei mase a populaţiunii şi chiar a ţărei însăş. Să schimbe cu desăvârşire felul de conducere, lăsând cât mai mare libertate grupărilor iniţiativei pri­vate. Să lase Statului alte preocu­pări de nuanţă mai mult politică, pentrucă şi aşa în economia ţârii s'a dovedit un foarte prost gospodar. Aşa s'a făcut în toate ţările în care disciplina economică, bunul simţ politic şi desinteresul material primează oricăror preocupări de in­terese mărunte de partid şi de a­­ranjamente de politică familiară, de castă. Iată Cehoslovacia, cu ale ei trei milioane şi mai bine de streini de alt neam, cu evidente tendinţe cen­trifugale, că a creiat un Stat cu baze solide de politică economică internă şi trainice legături în afară. Cance­larul Brenes, un om cu o cultură superioară, dar şi cu obiceiuri apu­sene, apare în toate centrele Euro­pei, pentru a cultiva aceasta inter­dependenţă, creiată de noua civili­zaţie, bazată pe o înţelegere paş­nicâ a popoarelor, încă nici nu se înfâptuiseră nou­i de transformări în conducerea marelui imperiu brita­­nic şi iscusitul conducător real al republicei vecine a şi apărut la Lon­dra, pentru a lua contact cu nouile cercuri conducătoare engleze şi a se pune de acord cu dispoziţiile in­tenţionate de acestea. Iatâ-l pe Seipel, un preot, poate fără şcoala politică moştenită a fa­miliei Brătianu, că a pus în picioare o ţară învinsă, sfâşiată de tratatele de pace, bântuită de bolşevism,­­ de tot felul de boli sociale. Astăzi Austria, care era mai dour azi pe pragul pierzării, a renăscut din pro­­pria-i cenuşă. Coroana ei este astăzi dolarul Europei prin stabilitatea ei Industria s-a refăcut definitiv. Co­merţul este în plină activitate şi lu­crurile merg strună. Streinătatea şi-a dat seama, că cele două popoare, ceh­i şi austria­­cii sunt popoare de ordine, munci­toare şi accesibile pentru orice pro­gres. . .............­De aceea şi încrederea, ce li se oferă este meritată. Acelaşi lucru îl putem spune de­spre Italia, unde un Mussolini, cu tot caracterul sectar al guvernului său, a ştiut să călăuzească intere­sele ţării pe adevăratele căi ale pro­păşirii. Lumea streină felicită pe a­­cest „dictator“ pentru măsurile cu­minţi de normalizare a vieţii. Astâzi zeci de mii de streini în toate păr­ţile cutreeră Italia, ca şi în vremuri bune, aducând cu ei bogăţii imense, drept răsplată a frumoaselor amin­tiri, ce le duc cu ei în patrie. La noi nu vine nimeni Şi cei atraşi la început de bogă­ţiile ţării noastre au plecat, ducând cu dânşii cele mai urâte impresii.­ Legăturile ce le-am încheiat la în­ceput s'au terminat cu pagube pen­tru streini şi pentru noi necinste. Cită din ziare: „Căile ferate române, din cauza datoriilor foarte mari, pe cari le are în streinătate şi pe cari nu le-a achitat la t mp şi-a sdrunci­­nat tot creditul în afară*. (­Uni­versul“ No 22 din 31/1­924.) Alta: 1 .In mai multe ţări comercian­ţii şi industriaşii au fost încuno­­ştiinţaţi de voci autorizate să în­trerupă relaţiile cu colegii lor din România, pe cari li învinovăţeşte de nerespectarea obligaţiunilor ce-şi iau * („Universul* în acelaş număr.) Alta: „In ultimul timp presa ceho­slovacă a Invitat industriaşii de acolo, să evite raporturile lor cu C. F. R., care nu şi ţine angaja­mentele şi nu-şi plăteşte dato­riile*. (­Universul* — idem.) Prin urmare s’a dat sfară în lume, să se păziască de noi, ca de foc, încă una: „Dagens Nyheter* („Ştirile zi­lei*) din Stockholrm, din 6 Dec trecut scrie, că guvernul român este singurul, care până acum (după 5 ani) n’a crezut încă ne­cesar, să recunoască în mod ofi­cial suma relativ modestă dato­rită guvernului suedez pentru cheltuielile efectuate cu ocazia schimbului de prizonieri din Sue­dia, în timpul războiului, câtă vreme alte țări ca Germania, Un­garia, Cehia, Rusia le-au recu­noscut de mult.“ Va să zică nici măcar recunoa­şterea, nu plata, căci de asta nici vorbă nu încape. Şi nu sunt afirmaţiile aşa zisei „anumite prese“. Sunt declaraţiile îngrijitoare, controlate ale unui ziar plin de simţul răspunderei şi de o adevărată demnitate naţională. Iată deci cine informează strei­nătatea, aşa cum e informată. Nu suntem nici noi „trădătorii “ şi „ re­gional­iştii“ şi nu este nici „anumita presa*. Sunt actele guvernului liberal reacţionar, care ar adopta şi princi­piile noui impuse de interdepen­denţa creiată de prefacerile războ­iului, dar ar păstra bucuros şi o mare doză din cele vechi, cari sună aşa de frumos: „Prin noi şi pentru noi înşine*. Dar pomelnicul nenorocirilor nu s’a sfârşit. Căci liberalii vor să stea la putere încă două sesiuni. Până atunci e de ajuns, ca Ro­mânia să se înnece în propriele ei păcate. CRONICA ZILEI Regionalele CFR, vor fi reduse la patru. Dpă cum se ştie, s’a ierut m­inisteraiul comunicaţilor mutarea gionalei dela Arad la Timişoara, care este un centru comercial şi industrial mal decVo­tat. Pentru cn moment, a­­eastă strămutare nu are şanse de s f­ realizată. In adevăr regooaia Arad posedă un vast palat, la care cfr. ai renunţa cu grea. S’a emis de asemeni p&rerea nelfi­­c&rii celor două regonale. In fine, un alt proect este acela care motivează necesitatea reda erei numă­rului celor 9 regonale fosteme la 4 -a sediile la Bucoreşti, Iaşi, Tiişoara şi Cluj. A­csstă reducere ar fi nece­sară pentru amplificarea traficului, cu­rentul de vagoane fiind mai simplu şi formalităţile mai put­­e. Proectul se atsoilazi încă. Reducerea nofficialii regionalelor Cfr. este încă o dovadă a centralismului liberii. Sporul de salarii al funcţionari­lor. La M m­atera­ de finanțe a fost terminat calculul pentru reparation« fondului de 550 ml­ioane destinat spo­­rres salariilor fan­glonarilor. S’sa luat hotărâri, ci se vor da 100 milioane ei pentru ve­rificarea cu bel Lalearn restal reprezentând aproximativ 40*/» dn sporul acordat anul frecut prin curba Lalesca, se va împărţi m­iror funcţionarilor cărora le-a fost aplicată această civi­lă Sporurile se vor acorda începând cu vuna Ianuarie iar distri­buţia lor se va face în viitorul apro­piat.* Staţiune de telegrafie fără fir la Vatican. Ziarele italiene anunţă că Papa a permis Instalarea un­ei staţiuni da­te în grafie fără fir la Vatican, pentru a putea transmite rerunghi­ şi împărţi binecuvântările. Cuvântarea dlui Iuliu Maniu la T.­Severin La Turnu Severin, dl Iuliu Maniu a­mbii miilor de cetăţeni, cari au răs­­puns la chemarea partidului naţional uman. Cuvântarea dsale —pe care am pubicat-o un rezumat ieri — este ex­primarea suferinţelor prin cari treci­ara din cauza regimului, care o g­user­ează. Ea cuprinde, însă, şi dezidera­tele legitime ale poporului, a căror in­făptuire nu poate veni de la un guvern, ce nesocoteşte interesele celor multe, spre a şi chivernisi mai bine interesele de partid. Cetăţenii ajutaţi la întrunirea din Turnu Severin au avut prilejul să asculte cuvântul autorizat al preziden­tului part, national, partid, care repre­zin­t astăzi singura rezervă a ţării. Lunga activitate de până acum a ace­stui partid atât sub domicatiune streină, ci şi di­pă unire, ii dă fără îndoiala autoritatea de care se bucură printre toţi cetatenii cinstiți, cari doresc un regim de muncă, de legalitate şi de cinste. Nu trebue să se uite, că întrunirile partidului national nu sânt improviza­ţiile unor organizații politice locale, ci manifestarea unui popor, care-şi in­dreaptă cu nădejde privirile, spre acela ce pot vorbi în numele cinstei. Şi punând în cumpănă programul part. naţional, cu ceea ce au realizat li­beralii în ulti­mii doui ani de guvernare silnică, dl Iuliu Maniu a făcut expu­nerea situaţiei disperate in care se gă­seşte ţara Funcţionarii cati i-au auzit pe dl Maniu, vor şti cai datoresc ei existenţa de mizerie de astăzi. Toţi cetăţenii cari se lu­ptă cu ext­ro-dipara scumpete a traiului, în neputinţă de a face faţă birurilor grele, impuse de dl Vintili Brătianu vor­bti că Lafteanţii şi camă­rării cuibăriţi în pivniţele băncilor libe­rale, se dezinteresează de suferinţele ce­lor mulţi. Guvernul liberal s'a ascuns la odă­postul unei formările hipocrite, a econo­milor, dar in realitate bunurile pub­ice mnt lăsate pradă partizanilor. Nu se dau bani pentru şcoli, petru biserică, pentru spitate, căci dlui Vintilă Brătianu nu-i pasă de starea sanitară şi de anal­fabetismul populaţiei săteşti. Nu avem o armată bine organizată şi su­ficient înzestrată, deşi siguranţa tării pretinde orice sacri­fell pentru întări acest scut al apărării naţionale. Ascultătorii dlui Iuliu Maniu au aflat adevărata stare în care se găseşte azi ţara, dar au plecat cu credinţa nestră­mutată în izbânda finală a democraţie cinstite, împotriva putregaiului liberal. NOTE Bătrânii Un bătrân Intelectual ne scrie, ci mi mal poate sa aboneze ziarul, fiindcă n’are din ce sfi-1 plătească. Scrisoarea bătrânului ne-a a­mintit un lucru, la care nu ne prea gândim. E Starea de cruntă i­iz­ie a pensionirilor. P­o­­fesioniştii, sunt organizaţi In asociaţii sau sin­dicate, şi prin puterea ce rezulta din asociare pot oricând si presioneze asupra celor ce sunt ^îlemit* să îndrepte o situaţie Insuportabila. [Iar bătrâneţea nu e o profesiune, care ţi-ar plutea da dreptul sâ te­­asociezi pentru a face grev? Un sindicat ameninţător al bâtrSnilor nu se poate imagina. Şi astfel bătrânii sunt siliţi sâ vegeteze mai departe reducându-şi hrana ca Urşi în timpul iernii. Urşii au cel puţin noro­cul de a putea dormi toată vremea Dacă na­tura n a i­u­strat pe bătrâni cu acest dar de a economisi puterile,­­ ar trebui, să 11 se dea pe cale­a d­fldalft somnul periodic de câteva l­uni. Statul ar cruţa şi mai mult, şi poate leul lui Vintila s’ar ridl­a nu numai faţă de francul i­ancez, ci şi faţă de dolar. Am uitat de toate datoriile noastre faţă de bătrâni II lăsâm si piară de foame. La unele triburi africane există un obiceiu ciudat Când bătrâ­nI nu mai pot nunei, co­pii au sfânta ditorie sâ­­ mănânce Ritualul acestei „cuminecări* cu sângele şi tru­pul pă­inţitor e simplu. Bătrânii sunt ridicaţi cu puterea intr’un arbore şi aş­zaţi pe crengi; copiii s’adunâ în jurul arborelui şi încep să-l scuture Dacă bătrânul , slab, are să cadă din coroana arborelui şi în cazul acesta copiii il consumă ; dacă mai are însă puterea să se ţină, tiftt rt nulul i se mai iară viaţa pentru un an de sile, — şi atunci procedeul se pune din nou !n aplicare. Dară Statul român nu selrg ij şte de f­­oc de bât­âni, ar face cu mult mai bine, de­cât să­­ omoare cu f­amea, şi Introduci şi la ,i0i ritualul african. E un tratament mai urman, acesta. Dacă împlinirea datoriilor celor mai ele­mentare față de bătrâni întârzie, le propunem acestora, să formeze o „Asociaţie“, care să c­ară categoric — consumarea obligatorie bătr­ânilor. . Fioroasele asasinate politice din Ungaria Organizaţii secrete au comis cele mai bestiale asasinate sub petrii gu­vernului, care susţine pe asasini In Ungaria a produs mare srnzaţiel interpelarea deputatului Drózdy fă­mtă] zilele trecute In Parlamentul unguresc.­histracea de altfel a trecut hotarele Ungariei şi este vie discutată in toate ţârile streine, cari »ba « cm văd cari sunt adevăratele stări din Un­garia, în­tru tâî propaganda ongariaecă desfă­şurată cu atâta merge şi d bă le a altat să amintească şi despre a este asasinate. In toate părţile destăinuirile deputatului Di­sr­y, rar 9 a comun est d«te precise asupra for anelor as»s' nate din Urig­ira,» provocat o vie agi­tate, »t­e va trebui să se repercoleze asupr* UngarH cu stări med­evale Deputatul Dtisdy a declarat tn faţa Parlamentului nigores, că govern! dela Budapesta a Int Ies graşii tăcere» opozţiei, intra i ât ea na a des ă no I cal de vreme fie oasele asasinate din ţară nomai din ronsider*|inni n ton» Iste, pentrucă t rasă no fie defăimată tn s remaiate. Văzând f să. ră r igmi zaţnie seirete şi astăzi merra comit tentate, om­.a ă şi teror zeaze, credr, â chestiunea va trebuii odata dis­otată pe faţa, pentru ca să se vadă dacă gu­vernul su­sţin­ pe asasini. Cribul teoriştlor este în Kecske­­m­­et, nu departe de Ca­drala Ungariei In tmpul ce oraşul a fost ocupat de ăt e a matele romăne, locotenenta Héjjas împreună re nul mulţi funi­­onari inslţi şi ofţ ni au întocmit liste negre şi au h­otârât să asss neze pe t­oi cel ce sau dat pe partea social ş titor, a inimicilor ţării sau a eweror Imediat ce s’au retras armatele române, Hejjas s’­a format an detaşament Ina ­mat şi In prima noapte a arestat 33 persoane, între cari si femei pe cari le-a dus în pădurea O gor a­­ din a­­propiete, unde le a s ănzurat sau ie a­rmorât prin bătăi. Toate victmele au fi st nnmo n â .tate in pădure, mormân­tul onora nici nu a fost găsit de vflire autorităţi. Peste câteva zile au urmat alte vic­time. Trei persoane, ale căror nume le comunică deputatul D’o*dy au fost au­state și disbrăcate. Pentrucă «tara să fie spâr­zurate pe zidai unei case! A- proape moarte victimele au foit rid­­ite și transfortate la o fermă end ele su foit «pâozarate pe arborii dio iprophria dramului. Al­e 17 persoane au malr fost asasi­nate «of la Kecskenet la câteva zile iar o f tfi cordamnatâ şi ea la moarte a scâpat ca fuga Soţ a anul pe to­ner care şi el a fost condamnat la moarte şi a scăpat cu multă greutate, a declarat că in mo­mentul te a făcut o vizită bfttbatului in închisoare, a găat pe podele an om omorât prin lovituri de baionetă iar pe pereţi 8 persoane spânzurate. Căpitanul betvig a isum­at la Csipttel­p 30 per­soane intre car­ mai mulţi ofițeri. Autorităţile au dresat procese ver- bale de formă asupra Mistuitelor co­­m­ae, ele au foat însă cerate de către detaşamentul terorist al la­ Pronay şi au d­epirat. Oapfi aceste destăinuiri deputata ț­a ra­­ că au mai fost comise tot.tlt de bestiale asasinate şi la Devecser, unde­­au fost omorâţi 18 oameni, deasemen­a la Escol­ă şi Gyö­nyöt. In toate păr­­ile asta nu­ pro coflud fără mlfi, un modal cel mai bestial. Autoritat» nu au luat nici o măsură împotriva lor Cauza este că chiar guvernatorul H r­thy avea cunoştinţă de aceste asasinate şi le aproba, întrucât era de părere ca urinui’o teroare aspri să pună capăt oricărei m scuri contra anul regim ur­gisit care dom­neş­e !» Ungaria Deputat­­ Droady arata pa urmă toate locurile node sânt ascunse mari stocuri de muniţii, intre care bombe ş ton­ci, chestiune ce ne interesează şi pe noi, întrucât sub pretextul meorie­rei ordinei, organiciţile secrete din Un­­garia terorizând lumea au ascimse mici stocări de muniţii pe cari nu le-au de­clarat comisei Interaliate. Pentru acei unguri cari sânt nemul­ţumiţi la noi, dăm aceste deatăm­ari asupra stărilor din Ungaria, unde nu există siguranţă personali şi lamra este omorâtă ca la codra, pentru a f scutiți de api înainte cu aducerea ca exemplu a stărilor din Ungaria. O nouă scumpire a hârtiei Pubricele liberale de hârtie pretind o nouă scumpire a produselor lor, deşi la ultimul an guvernul a admis urca­rea preţului de vânzare cu 100% Este, fără îndoia­l, veşnica lăcomie a întreprinde­lor liberale, cari nu vor să scape prilejul unei guvernări a par­­t­iului, fără să umple buzunarele acţio­narilor. Din acest punct de vedere nu avem­­nimic de zs­­n­gustor! necinstiţi a gisesc pe toate drumurile şi nu putem aştepta ca el să fie seia­­ din rându­l le part. liberal. Ceea ce nu poate fi tolerată, este, m­ai, complicitatea ga­­vrinaiui ca aceşti tâlhari al hârtiei. Fabricele lor, nu numai că vând prodigele ca preţuri de Speculă, dar aici măcar nu pot satisface cerinţele O­r­umului Intern. Firesc, ar fi deci ca g­vernul să rid­ce prohbţianea Impor­­­­im hi­tiei. Acest lucra conul e­ibricelor ce te are şi odată ca noua lor cerere de scump re a hârtiei, pre­­vnd si urcarea taxelor de import. Guvernul nu va ezita, de sugur, ei­­omită această no­ă infamie, agravând a mai vru't criza tiparuloi la care ne gis­m­ astăzi. Patronii tipografi din capitală au ins­itat an­a­moria miniatrului de fi­­nanțe prin cari cer reducerea taxelor vama e la hârtia importată. Va fi un stiget în postic. Pe dl V­ntilă Brătiana nu-1 int­re­­sează că tpăritule aa ajana atât de scumpe încât nu mai pot fi decât la tndemână celor b gap. Dsa armă este numai prosperitatea intreprinderilor li­berale, oricât de mult ar sta în conflit interesele ace­stora ca marile necea­tâţi carturais ale ţârii Anchete economice EFEMERIDE Testamentul unui original Oameni cu apucături ciudate, neinteleşi de armenii lor, au existat in toate timpurile. Pare că Argila are originalii cei mai mulţi Ceea ce Insa nu înseamnă de loc că,alte ţări, respective alte popoare nu vor avea şi ele oamenii lor suciţi. In rândurile ce urmează e vorba tot de un engle '£. mare admirator al iul H •«■«tiu, nn anu mit U­n derwood, mort Ia anul 1773 tn Wihttle­­son (Anglia) Viaţa acestuia n’o cunoaştem, dar s’a pas rat de atunci testamentul lăsat de el şi care e următorul: 1. Pe mormântul meu, îndată ce voi fl co­­bo­rt tnlăuntru să se aşeze o placă mică de marmoră cu inscripţia: Non omnia mortar. (Nu voi muri de tot) 2. D­ipâce se va lase aceasta, domnii... (aici erau numite şase persoane dintre cunos­cuţii lui) să-ş­i cânte ultimele strofe din cdi 20 a lui Horaţ, volumul II. 3. Clopotele si nu fie trase şi nimeni ia haine pestriţe să nu mă îm­soţească la groapă. 4. S­criul meu sâ fie verde, căci asta a fost coloarea mea de predilecţie. 5 Să fiu aşezat un sicriu cu hainele ce le-am avut pe mine: pe Horaţiu mul­­ până sub cap, Bentley Wilton la picioare, un testament mi greets, in mâna dreaptă, o ediţie mică a lui Horaţ in­ cea stângă şi Horaţ al lui Bentley sub mine la mijloc.­­ Sora mea să ofere celor şase prieteni sus numiţi, după înmormântare o cină în camera mortuară, plătind fiecăruia dintre ei, pentru os­teneală 12 guinei. 7. După cină, cei şase domni să cânte oda 31 din Horat, cartea primă, după a­cea Insă la un păhar de vin sâ petreacă veseli, fără să mal g&ndeas­ă la Ungewood. Aceasta credem c’ar fi făcut ei și fără să fi scris in testament. ARIST ARC * COMP. Rolul preoţilor — Pentru îndrumarea economică a ţăranului nostru — Am primit spre publicare un trumos stu­­diu asupra gospodăriei rurale din Ardeal, datorit cordeului îs asiMui pro­fesor agro­nom dr George Mai­or, de la şcoala su­perioară de agricultură Herăst­riu, tratând mal atee asupra m rolului preoţimdi noas­tre tu­ate la întră marea poporului no­stru şi in cele economice." Spaţiul restrâns al gazetei noastre nu permite publicarea in Întregime a acestui important studiu economic. De aceea vom icerca săi rtchu fragmentar sub forrrft de mai multe articole, însoţit de comen­tariile potriv­te la Încercă­ri ce se fac d­e partea Statului pentru desvoltarea învăţă­mântului ag­rcol la sate, în legătură cu sintete asociaţiei culturale „Astra“, îndrumările eminentului profesor, care cunoaşte foarte bine viaţa popor­ui nostru de Ardeal, unde a trăit vreme Îndelungată şi dispune de o bogată experienţă, — vin am­uzi tocmai la timp, ca să i­umineze paşii acelora, cari pot rătăci pe căi neumblate. Dar să-l las pe dna să ne vorbească: „Dipă barajul dicton, că suntem un popor eminamente agricol ?i într’o ţară aproape pur agricolă sub raponuile sociala şi economice trebue ai ne death dem b ne o hii asupra stărilor schimbate. Mai întâie pun dismtrab­area proprie­ţii mari şi tre­cerea ei in mâna celui ce o lucrează. — inlocuirea marelui cultivator de ieri prin a­­sociaţia micilor cultivatori, const­ru­iţi In obştii şi cooperative Şi prin disvorţarea creditului agricol în favorul ţăranului. Cu deprecierea leului produsele agricole câştigă din ce in ce mai mare valoare şi nu va fi departe tmpul de a ne întoarce iarăşi la plăţile in natură, la mult oropsita fer­mală, dale şi vadră. Pentru o nouă îndrumare a ţăranu­lui pe toată lun­a, oricât de bine ar fi organizat şi răspândit învăţământul Profesional agricol peste întreaga ţară, el­ nu va fi suficient pentru a da in­strucţia profesio­ală tuturor fiilor de săteni, decât la 2-3 pe comună ori chiar şi pe plată­ Băncii» şi cooperati­vele au deviat de cele mai multe ori dela menirea lor, devenind capitad­­e pentru a da bani la oameni, ca sfi meargă în Ame­rica, In its să încurajeze şi să intena.fi&e munca lor aeaaâ, punând ttârea bog­ai, ce stau neatinse, tn valoare. Fermele Statului sunt ca o picătură in balia şi c­ataci a­­proapa neexistente, nici pe pu­şi şi judeţ» ci numiri pe regi ni întregi, dacă vor ax­aia câteva, deosebi de insufurenţi i­atal­­i nri şi dotărei lor, conform cu sco­ul urmărit. O mal mare înrâurire ar putea avea profit şi învăţătorii noştri dela sate, dacă li s’ar fi dat o mai bună i­istrucţtune din seminarii şi şcolile nor­male, ori prin deschidea a unor cursuri suplimentare speciale pentru tr­oi re­­gi nile, în cari funcţio­nează. Dar preoţii şi In Stă­io­­ii noştri dela ţară sunt în cele economi­e apro­pe ag­amic, se reazimi şi e cu totul In experienţa şi munca rutinară a ţăranului, cu to­te diplo­mele lor de liceu şi doctorate. Ba şi pă­mânturile lor proprii şi ale bistricei In cele mai multe cazuri nu şi le cu­tivă ei, ce­le cu arendate sau date la parte, bazlndu-le şi ei exclusiv pe munca rutinei a ţâr­amu­lui incult. De o Investire de capital mai mare pe proprietăţile lor, de metode şi cul­turi noui, nici nu poate fi v­oba. De aceea nu se vede la poporul nostru nici o mişcare pe terenul sgri­­col şi economie, nu s’a studiat nici-o si­guă varietate de fructe, nu avem noi un singur grădinar român de pro­­teste, nu avem nici­ o întrepridere co­mercială sub firmă românească, fie de pomi roditori, de viţe americane şi al­toite, fie de arbori şi arbuşti de pă­­d ” . Administratorii şi ‘dirigierii băncilor populare fac şi ei pe funcţionarii Statului, cu ore regulate de serviciu şi diurne, tan­tieme etc. Mai in toate ţările şi Statele strâns a­­pusene, preoţii şi învăţătorii run­­i fac po­rno lege, şi ei au introdus şi cultivă în grădinile lor, şi ale parochiil­r soiurile cele mai alese de fructe ş de vinuri. Preotul prin menirea lui ma e şi apostoli­i, fie cu familia sau necăsătorit, care are să fie tot­deauna la dep­p oziţ'a enoriaşilo­r. In lipsă de b biloteci voluminoase şi orice alte o­cupa­­ţiuni distractive li­beră, — o­upaţiunea lui pent­u cultivarea grădinei şi viei sale îi oferă destul­ distracţie şi ocupaţie utilă. OTe’ar permite să-şi faci de multe ori ve­­n tun de 2—3 ori mai mari de ât din sa­larul, pe care II oferă bugetul Stat .Iul. Apoi, prin concentrarea și o mai bună îngrijire a fructelor din set, el ar tcontnbui mult la ridicarea bunăstărei mater­ale și morale a poporului său și a rigunei*. In numerele viitoare voîu Inzista pe larg asupra acestui studiu al dlui prof. dr. O. Maior. Carpatin

Next