Patria, martie 1925 (Anul 7, nr. 47-71)
1925-03-01 / nr. 47
CLuJ SÂMBĂTĂ 1 MartIe 1925 DIRECTOR: IOAN AGÂRBICEANU REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA CLUJ. STR. RfiOrI^4A MARIA !! ANUNȚURI DUPĂ TĂRIE PRI ÎEȘTE ADMINISTRAȚIA ȘI AGfINTULH DE J*UBLICITA'! H TELEPOK REDACȚIA | \| î*» I ORGAN AL. PAR rDUI.lI NATIONAL ROMÂNI EXEMPLARUL Anal ViI. * NumaRAI 47 REDACTOR RĂSPUNZĂTOR: MmAILEM PROCIPIU ABONAMENTUL: PE UN AN ... 360 L* PH JUMĂTATE AN . 180 AI PE UN SFERT DE AN 100 LEI LUNAR.......................... 40 LUI AN STAHINATATHI PE UN AN . . . 2000 L»1 PU JUMĂTATE ATI . îOOOL#1 Congresul nostru Duminecă în 8 Martie, va avea loc la București congresul partidului național român pentru ratificarea fuziunii cu partidul naționalist al poporului de sub șefia dlui N. Iorga, — fuziune hotărâtă în unanimitate de comitetele executive ale celor două partide. Congresul care va ratifica fuziunea va fi unul din cele mai însemnate evenimente ale politicei noastre interne de la unire și până azi. El va însemna în aceeași vreme încununarea instiințelor partidului național român de-a pune la îndemâna țării un organism politic puternic, care va apăra totdeauna, și între orice împrejurări, principiile fundamentale ale naționalismului fără șovinism, ale democrației sincere fără demagogism, ale constituționalismului real și ale legalității neștrilte. Garanța acestui viitor program ne o dă din belșug trecutul celor două partide care se unesc. Postulatele ideei naționale în cadrele Statului unitar român, nu pot fi mai sigure de realizarea lor decât prin inștințele și munca unui partid care va cuprinde elementele luptătoare în trecut pentru acest ideal, și pe cele cari, alăturea de luptă, au știut să îmbrace într’un crez cald aspirațiile neamului nostru, prin scrisul lor, prin propovăduirea cu graiul viu a postulatelor nouăi conștiinți naționale. De sinceritatea luptei naționale pe care va duce-o noul partid nime nu se poate îndoi. D. N. Iorga pe de-o parte, care a trezit și a alimentat ca nime altul în ultimele decenii conștiința națională, va rămânea și mai departe apostolul acestui ideal, al cărui steag l-a știut desfășura și în cadrele noului Stat, fără gânduri rezervate față de drepturile ce le compet și minorităților etnice. Pe de altă parte lupta partidului nostru, a românismului de dincoace de Carpați, care a culminat în decretarea unirii cu patria mamă și în hotărârile de unire, precum și Întreaga lui atitudine de la unire și până azi, pun în deplină siguranță realizările postulate de ideea națională. Nici nu poate fi altfel când viitorul partid reprezintă țărănimea română, neamul de baștină, cu intelectuali i eșiți din sinul său, și cari au știut în toate vremurile să fie expresia aspirațiilor păturilor autohtone naționale. In aceeași siguranță vor fi, sub scutul noului partid principiile democrației sincere, strâns legate de o viață adevărat constituțională, și adânc îmbinate cu principiul observării legilor și a moralității publice. In definitiv miezul politicei interne în cadrele României Mari 11 formează necesitatea de a pune națiunea română întregită în drepturile sale, după cam a înfătușat nu numai în provinciile robite, ci chiar în propria țară independentă. Cucerirea, în stăpânirea deplină a acestei țări de către poporul care o locuește, nu se poate închipui fără o viață real constituțională, ttăra un regim de legalitate, fără sancțiuni pentru cei vinovați de încălcarea legilor, fără deplina egalitate în împlinirea datoriilor și participarea la drepturi. Nu o mână de oameni cointeresați materialicește, nu o clasă socială singură, nu printr’un regim de protecție ori de dictatură, se poate reîntregi națiunea română în drepturile sale, se poate asigura triumful adevăratei democrații. In noul partid care va eși din congresul de Duminecă, 8 Martie, se găsesc toate elementele care vor putea să dea României regimul politic de care are urgentă nevoe pertru consolidarea sa internă. Armonizarea intereselor claselor sociale producătoare nu e primejduită >e oameni legați prin cointeresări materiale, nici de tradiția unei stăpâniri exclusiviste, nici de ambiții deșerte de a face singuri ceea ce poate realiza numai efortul întregei națiuni. Ce interes ar putea avea un partid ca al nostru să continue sistemul liberal ? Nu ne îndoim nici o clipă că cei în drept de a participa la congres vor fi cu toții la București în ziua de 8 Martie, pentru a avea mângâierea și mândria să contribue cu votul lor la înfăptuirea unui act politic de o însemnătate atât de mare, de o necesitate atât de urgentă pentru țară și neam. Excluderea dlui Moldovan Energicul deputat naționalist dl dr Victor Moldovan a fost exclus din Cameră pentru treizeci de ședințe. De ce? Pentru că interpelarea dânsului asupra pașapoartelor a lămurit opinia publică asupra următoarele puncte: 1. Că dl g-ral Artur Văitoianu a trimis în Ardeal agenți supuși streini ca să îndemne populația la emigrare; 2. Că dl g-ral Artur Văitoianu a încurajat și protejat Agențiile de emigrare, în număr de 60 care funcționează și astăzi; 3. Că în conformitate cu legile existente dl g-ral Artur Văitoianu s’a făcut vinovat de delict care se pedepsește cu pierderea drepturilor civile și politice și închisoare; 4. Că cl g-ral Artur Văitoianu e un plăsmuitor de acte, luând „documente“ împotriva adversarilor dela persoane care nu știu nici scrie, nici citi. Pentru că dl Victor Moldovan și-a permis să dea în vileag toate acestea, pentru aceasta, dl Victor Moldovan a fost exclus dela 30 ședințe din Cameră. Curat vorba ăluia, turcul te bate, turcul te judecă. Dar dreptatea va trebui să triumfe. Pentru cauza noastră este totuși de importanță capitală, că în fiecare zi dăm exemple admirabile de puritate în afacerile publice, și că nu tolerăm nici teroarea nici injustiția. Și prin acest gest singur creăm un început de îndreptare, pentru care opinia publică ne este recunoascătoare. Astfel de gesturi nu erau cunoscute în viața parlamentară a vechiului Regat. Majoritățile ascultau orbit de banca ministerială, iar opoziția se ferea întotdeauna, să riște imprudența de a ataca aceasta bancă, considerată de toată lumea inviolabilă. Un singur mare puritan al vieții publice din vechile provincii avea îndrăsneala să înfiereze uneltirile nedemne ale membrilor cabinetului. Era marele dispărut Nicolae Filipescu, care se poate considera cu drept cuvânt ca apărător al demnității în viața publică. Războiul însă a rupt zăgazurile cinstei și viculia a dat năvală în toată arena politică înecând tot ce trebuia să se mențină la suprafață în interesul moralei superioare, și al prestigiului țării. Și dacă întâmplarea n'ar fi răscmis dedesupturile putrede ale unei părți a păturii conducătoare, dacă Justiția ar fi capitulat în fața presiunilor, de mușamalizare, dacă dl Moldovan nu s’ar fi expus cu energia tinereții sale, să îmfigă spada în inima bălaprului, desigur că vicuria s-ar fi desvoltat nestingherită, luând proporții, în urma cărora ruina morală și dezastrul social al țării ar fi fost inevitabile. Intervenția bravă a deputatului de Bistrița a mutat însă încăpăținarea forței de corupțiune și în același timp a încurajat rândurile apărătorilor.Era necesară o astfel de încurajare cu atât mai mult, cu cât mijloacele de luptă ale celor infectați întrec orice închipuire a degradării. Cele 500.000 de lei aruncate la Bistrița în balanța impilării adversarului, alături cu diversitatea mijloacelor de intimidare, sunt exemple drastice de fanatismul cu care se apără la noi dreptatea; împotriva acestor arme puternice, deși lipsite de demnitate, dl Moldovan n’a putut opune decât cinstea sa și dreptatea cauzei, ce o apăra, documente puțin apreciate într’o țară cu moravurile tocite, ca a noastră. Dl Moldovan a fost deci persecutat, urmărit până în cele mai intime chestiuni familiare, s’au încercat împotriva lui stoarceri de documente compromiță toare in schimbul unor sume fantastice, a fost eliminat pe termen lung din scaunul de deputat, unde avea drepturi legale, nu ca ale majorităței. Deoparte deci justiția susținută de un balcanism păcătos, de cealaltă dreptatea apărată de curaj și cinste. Lupta este inegală, ce e drept, dar cu atât mai demnă pentru învingător. Și învingătorul este un membru al partidului nostru. înregistrăm cu bucurie acest început de distrugere a vicuriei în politica țării, pe care suntem siguri, că partidul național va distruge-o definitiv, din rădăcină, de tezaur mi> Iii M Chestunea bonurior Două declarații ale dlui C. Argetoianu In ședința de joi a Camerei, ridicând chestiunea cu bonurile de tezaur, Dl C. Argetoianu a făcut următoarele declarații: „Domnilor, fiindcă în comunicarea dlui Madgearu este și o petricică pentru grădina mea, să-mi dați voe să spun câteva cuvinte și să lămuresc două chestiuni lăturalnice, în legătură cu această comunicare. S’a depus, pe când nu eram aci în Parlament o cerere, dacă nu mă înșel, de dare în judecată a mea și s’a pus întrebarea acum câtva timp, cu ocaziunea fuziunei partidului național cu partidul naționalist al poporului, care va fi atitudinea celor doi sau trei deputați din partidul național, cari au semnat această moțiune. Situațiunea lor va fi foarte lămurită și foarte puțin neplăcută. Cer și eu, domnule Președinte, să semnez acea moțiune. Vor fi prin urmare alături de mine, căci solicit și eu să iscălesc moțiunea (aplauze pe băncile partidului național). * * * A doua chestiune care vreau s’o clarific este că cer și eu ca aceste chestiuni privitoare la bonurile de tezaur din timpul războiului și până astăzi să fie odată lămurite.Aplauze pe băncile partidului național.) Eu, domnilor, n’au nici cea mai mică frică de această desbatere și vă asigur că atunci când lumină se va face nu eu voi fi acela care voi petrece un ceas neplăcut. (Aplauze la partidul național). Eu, domnii mei, ca ministru de foarte scurt timp, trei luni de zile, — la finanțe, nu am avut decât o vină, numai vina că am avut curajul în acele momente să ocup acel loc după guvernarea anarhică de trei ani de zile, care m’a precedat. (Aplauze la partidul național). Și că am fost nevoit fără să vreau, multă vreme, să continui și eu cu procedeele excepționale care s’au perpetuat de la 1916 și până la 1920. Toate aceste procedee d-voastră le aruncau în vina unui guvern, care a durat 92 de zile. Nu știu dacă în 92 de zile se putea împlânta într’o țară obiceiul de a nesocoti legea contabilității. Atât aveam de adăugat în această desbatere. Doresc și cer să se facă lumină. Nu mi-e frică de loviturile care mi se dau zilnic pe această chestiune“. Membrii Comitetului executiv și parlamentarii partidului național român sunt rugați să binevoiască a participa la ședința Comitetului executiv care se va ținea la București în localul clubului în ziua de 7 Martie a. c. orele 11 a. m. românii din Banatul sârbesc După alegerile generale opinia publică românească a rămas sub impresia întâielor știri asupra alegerilor din Iugoslavia, după care românii din Banatul sârbesc au câștigat două mandate de deputat. Se știa că se încheiase un pact cu guvernul Pasid în acest înțeles. Nouă nu ne mai sosește „Graiul Românesc“ organul partidului român din Iugoslavia, dar vedem reproduse într’un ziar din capitală părți dintr’un articol apărut după alegerile generale în ziarul românilor din Banat. Și din el vedem pe de-o parte că știrea cu alegerea celor doui deputați români era falsă, iar, pe de altă parte cari au fost cauzele înfrângerii românești. Ele sunt două, pe cari le constată cu multă durere și amărăciune „Graiul Românesc“: desinteresarea completă a României Mari de soarta fraților din Iugoslavia, cărora de șase ani nu le-au întins nici un ajutor moral sau material în lupta lor națională, iar a doua cauză: dezertarea intelectualilor satelor, în deosebi a preoțimei de la datoria de a rămânea în fruntea poporului. Prima cauză e o acuză gravă adusă României, acuză, din nenorocire adevărată, căci nimeni noi nu înțelege pentru ce suntem într’o unire așa de intimă cu Serbia dacă nu suntem în stare să aducem cea mai mică ușurare fraților noștri persecutați în aceea țară. De cinci ani diplomația noastră a căutat un singur lucru: să nu supere susceptibilitatea sârbească, și de loc nu s’a îngrijit de datoria principală, să facă intervenții energice pentru respectarea drepturilor românilor din Iugoslavia. Iată ce scrie sub acest raport „Graiul Românesc": „Este firesc acest proces social — scrie „Graiul Românesc“ — ce se desfășoară în vița celor aproape 100.000 români rămași fără tată și fără mamă, ca niște orfani de război, avizați la mila trecătorilor, rămași fără conducători sufletești, intelectuali, fără un singur gest de frățietate, de încurajare din partea celor 12 milioane suflete românești, cari azi își au țara lor liberă și maii și au uitat total de noi. Nici un sprijin moral, sau material nu am văzut în decurs de 6 ani dela frații eliberați; noi rupți dela trunchiul neamului românesc ne stingem. In primul rând se despart de acest trup cei slabi cu Duliul, cu mâne dispărând cei mai înarmați cu hrana sufletească, valurile cotropitoare ale unei supremațiuni economice și dârze națonale să niveleze blocul național al acestui Stat. Noi suntem ca din o armată, care a pierdut bătălia, ca o trupă de soldați deslipită de comenduirea sa și de grosul armatei sale, care este în debandadă, în descompunere lentă, care în scurt timp va trebui să îndure o lovitură sufletească de partea cealaltă, apoi să urmeze celelalte materiale, care după legile veșnice ale forței superioare, mai curând sau mai târziu trebuie să defereze. Cine poartă răspunderea pentru acest sfârșit tragic al nostru, o va stabili istoria imparțială.“ Tot atât de grave, după „Gr. Rom.“ și al doilea motiv care a contribuit la înfrângerea în alegerile generale a candidaților români. E dezertarea de la datorie a intelectualilor sortelor. „In multe sate, mai ales pe pusta cea bogată, preoții au dezertat din fruntea poporului lor, au fost neutri, s-au declarat neinteresați în lupta aceasta, care în primul rând se poartă pentru biserică și limbă și nu ai aflat atâția preoți câte degete ai pe o mână, cari să se expună pentru popor și cauză. Naivi sau megalomani sunt acei înțelepți Solomoni, cari prin unele ziare din România, vreau să ne sature cu sfaturi de ale lor părintești, fără să fi mirosit sau simțit atmosfera, sub care noi trăim, când merg așa de departe în neștiința lor de ne pun întrebarea, că de ce nu îmbrățișăm pe fratele din Valea Timocului și din Macedonia, atunci, când este o Românie Mare, care numai cu brațe frățești nu ne-au primit nici când, și când vedem că vistoriul nostru este mai trist ca al celor din Valea Timocului. Noi acești puțini la număr avem a duce o luptă cu mult mai grea decât cele 3 milioane de români sub unguri și îi rugăm pe frații noștri din România, să nu ne mai amărască viața și ei, cu criticile sau sfaturile lor „frățești“.“ (Continuare pe pagina II a) Aplanarea grevei universitare BUCUREȘTI. Tulburările studențești pot fi considerate ca terminate. Misiunea profesorilor intermediatori a reușit. Senatul universitar a admis, după cererea dlui Toma Ionescu, decanul facultății de medicină și a dlui Misir, decanul de drept, — ultimul memoriu al studențimei, hotărând imediata reîncepere a examenelor. Evreii vor fi obligați să aducă cadavre de disecție, conform angajamentelor luate. Se va purcede la modificarea regulamentului universitar, se vor recunoaște societățile studențești și se va lăsa liberă funcționarea lor. Se admite participarea studenților in administrația căminelor și cantinelor studențești. Armata va fi retrasă de la Universități la două zile ,după restabilirea ordinei. Pedepsele disciplinare vor fi ridicate, asemenea la două zile după restabilirea ordinei, la propunerile făcute de decanii facultăților. Aprobarea memoriului a produs mare mulțumire în sânul studențimei, care a dat cuvântul de ordine ca toți să se prezinte la cursuri. (Rador.) „Slovacia nouă“ de SCOPUL VIATOR — Traducere de V. V. Tilea — (Urmare). In chestiuni de învățământ dl prof. Seton-Watson găsește de criticat felul cum s’au făcut examenele de limbă slovacă a tuturor profesorilor, fiindcă în multe cazuri Cehii nu au fost supuși acelui examen obligator, sau au fost protejați, și aceasta a produs „rezultate dezastruoase“. Aceste examene au fost publicate cu termen așa scurt, încât pentru mulți Slovaci era din punct de vedere tehnic imposibil să se supună. Puțini Slovaci au concurat la început pentru posturile libere, „așa de puternică a fost atmosfera maghiară,și așa de încet a crescut încrederea lor în regimul nou“.Chiar contrarul s’a întâmplat în Ardeal. Sistemul de angajare a corpului didactic, pin contracte temporale, încă a cauzat multă nemulțumire , mărită și prin faptul că învățătorii și profesorii cehi nu numai că erau mai bine plătiți, dar primeau și diurne. Sistemul contractelor sa sistat acuma. Intre Slovaci a crescut nemulțumirea și din motivul că mulți dintre cunoscuții maghiari au fost puși ca la noi și slujbe importante și de răspundere. Aceste persoane, cari și-au „schimbat în așa scurtă vreme fața, nu cutează să se opună tendințelor cehe de centralizare“ și s’au pus în slujba lor, „pe când caractere mai independente sunt privite (exact ca la noi) cu neîncredere“. Din rivalitatea celor două foruri supreme, Bratislava și Praga, s-a născut o mare dificultate pentru corpul didactic din Slovacia, Praga trecând cele mai multe ori peste părerile justificate ale celei dintâi. „Orientarea centralistă a dat cauză la multe certe și nemulțumiri mărunte, cari nu ar fi trebuit să devină niciodată“. Astfel mulți Slovaci au trebuit să depună examenele la Praga în loc de Bratislava, sau alt oraș mai aproapiat. S’au trimis studenți cehi la Universitatea din Bratislava „ca să servească colegilor slovaci de model“, producând însă chiar efectul contrar. La școlile medii din Slovacia s’au trimis servitori și portari cehi cu toate că s’ar fi găsit și competitori localnici. Manualele de școală se tipăreau exclusiv la Praga, păgubind și periclitând astfel tipografiile slovace care au jertfit mult sub regimul maghiar pentru cauza națională. Aceste nemulțumiri mărunte au produs, mai mult ca orice, impresia unei „politici de cehizare“. Cele arătate mai sus sunt „greșeli inerente birocratismului prea centralist și a ignoranței cu privire la referințele locale“. Dar ce se poate spune de faptul că guvernul din Praga a ocupat catedrele la liceele germane din Zips cu profesori germani din Boemia (în loc de localnici) cari, pentru prima oară au întrodus în acele locuri spiritul pangerman ? Multă amărăciune a produs lupta pentru școlile confesionale sau de stat. Era evident că școlile Piariștilor și a Premonstrateuzilor, cari au fost totdeauna cuiburi de propagandă maghiară, nu mai puteau fi tolerate; de aceea, după multă amânare, au fost statificate toate liceele catolice, dar cele protestante nu. De aici acțiunea justă a catolicilor, cari acuma au episcopi naționali pentru a obține „reînființarea a cel puțin trei licee catolice“. „Universitatea din Bratislava nu este încă o expresie suficientă a vieții naționale slovace“. Ea trece prin aceleași dificultăți ale începutului, cu care s-au luptat universitățile din Zagreb și Sofia, fiind numărul savanților slovaci foarte redus, ea a trebuit să apeleze la sprijinul altor capacități slave: la Cehi. Tot acolo va trebui înființată o facultate teologică care să crească preoțimea catolică în spirit național și de independență „împlinind totodată o cerere a Slovacilor catolici“. Toate greșelile schițate mai sus „vor dispărea de la sine prin înfăptuirea unui program moderat de autonomie (administrativă) slovacă“, care va trebui să cuprindă și un for special pentru învățământul din Slovenia „compus parte din funcționari permanenți, parte din membrii aleși“. Dar și până acuma este incontestabil, că „câștigul cultural în acești cinci ani din urmă a fost enorm“. Dificultățile economice Putem afirma, zice prof. Seton-Watson, că fără dificultățile economice, cele administrative și religioase „nu ar fi căpătat importanța și acerbitatea pe care o au“. „Nemulțumiri naționale și politice au aproape totdeauna partea lor economică, și adesea își trag puterea lor din nemulțumiri economice. Ar fi zadarnic să negăm că în cazul Slovaciei de azi, există aceste nemulțumiri și că regimul centralist, cum este azi condus din Praga este în multe privințe contrar intereselor economice ale Slovaciei“.Credem a putea afirma că și Ardealul se află într’o situație similară. Pentru a ne da seamă de situația economică trebue să „deosebim cauzele generale de cele particulare“ și să „comparăm condițiunile economice ale republicei cu acelea din Statele vecine“. „Cei cari fac responsabili pe Cehi și unitatea cehoslovacă pentru tot ce este rău, ar trebui să se cugete că în lipsa acelora ei s’ar bucura de o guvernare politică, economică și financiară atât de coruptă ca aceea a regimului Horthy“. Cei ce guvernează azi țara „nu trebue să se teamă de o comparație între metoadele lor și acelea din celelalte State succesorale“. „Int’o lume, unde,, în urma războiului și a Revoluției toate normele s’au schimbat și în care cuvântul „normal“ are numai o valoare relativă, „Cehoslovacia s’a apropiat foarte mult de normal“. Acolo birocrația a trezit părțile slabe, dar și cele bune ale austriacilor: ordinea, eficacitatea și punctualitatea,fcecând Ungaria a oscilat de la teroarea roșie la cea albă, și a fost singura țară care a redus sufragiul și a împiedecat toate reformele. „In România se lățește corupția cea mai obraznică, și s’a ajuns la ruina transporturilor, revenind la mercantilismul cel mai rudimentar și la disprețul cinic pentru forme și garanții constituționale“. „In Yugoslavia crește anarhia administrativă, noua constituție rămânând numai pe hârtie, fiind lăsat în sud analfabetismul și banditismul fără remediu și rămânând guvernul (Pasici) indiferent față de revolta în contra corupției“. „In Cehoslovacia instituțiunile democratice au fost lărgite; c. f. și alte mijloace de comunicație funcționează ca în Franța și Anglia ; corupția este împiedecată de opinia publică vigilentă ; învățământul — deja bine desvoltat — a înaintat și mai mult; bugetul este în fiecare an echilibrat și creditul universal care se acordă bărbaților de stat din Praga pentru politica lor internă și externă, sănătoasă și pacifică, se reflectează în contrastul dintre valoarea și stabilitatea coroanei cehoslovace pe piețele din Europa centrală“. „Dar dacă condițiunile politice, economice și sociale sunt atât de favorabile în republică, ea sufere și de un desavantaj, având o proporție prea mare din vechea industrie a Austriei, fiind teritoriul vamal redus de la 51 milioane (Continuare pe pagina ILa)