Patria, mai 1926 (Anul 8, nr. 94-113)
1926-05-01 / nr. 94
Cluj, Sâmbătă 1 Maiu 1926 Tratatul germano rus — O ameninţare a păcii — Tratatul germano-rus, semnat zilele trecute a provocat o adâncă consternare în toate statele europene cari înţeleg rostul alianţei pusă la cale de Germania. Acest tratat demască adevăratele intenţiuni ale Germaniei „pacifiste“, care se pregăteşte de războiu, în timp ce se arată dispusă a intra în Liga Naţiunilor pentru a se asocia la opera de pacificare. Pr . alianţa ruso-germană se exclude orice echivoc în privinţa atitudinei acesteia din urmă. Marile puteri ale Europei, trebue să-şi dea seamă că toate declaraţiunile pacifiste ale Germaniei au un singur scop: de a înlătura bănuelile spre a se putea pregăti de revanşă. Marea putere de organizare a Germaniei va fi desigur, folosită neîntrerupt pentru restabilirea Russiei sovietice, pe care revoluţia a aruncat-o în haosul unui înspăimântător dezastru. Când această ţară va fi reorganizată, pacea va fi din nou ameninţată. Până atunci Germania trăeşte cu gândul la revanşă şi protestele platonice ale marilor puteri nu o vor putea împiedica de a şi urmări ţinta finală. Din acest punct de vedere fireşte că, înşişi foşti aliaţi au răspunderea situaţiei de astăzi. Germania a pierdut războiul de arme, dar a câştigat pe cel diplomatic, în care adversarii ei nu s-au păstrat solidar. Pentru această ţară tratatele existente nu înseamnă nimic şi pregătesc în linişte o nouă agresiune, folosindu-se în acest scop şi de învăţămintele trecutului. Publicarea tratatului de alianţă ruso germană ar trebui să deschidă ochii Staveior, faţă de cari Germania pregăteşte revanşa şi printr’o acţiune comună să paralizeze, dacă se va mai putea, pregătirile de revanşă ale Germaniei. In situaţia de astăzi ce ridicole par frământările biruitorilor în şirul nesfârşit de conferinţe, la care asistăm de 7 ani! Dezastrul guvernului La 25 Mai se încep alegerile pentru Cameră şi Senat. După noua lege electorală guvernul trebuie să câştige patruzeci la sută din totalitatea voturilor, pentru a se putea menţine la putere. Pentru câştigarea acestui procent — fireşte — că guvernul va pune în mişcare întreg aparatul, de care dispune. Poliţia, armata, jandarmeria vor fi mobilizate, în ajutorul celor, cari ţin cu orice preţ, să guverneze ţara. Ori principiul legii este bazat pe sufragiul universal. Acest sufragiu pretinde, că la cârma ţării să ajungă cei, cari se bucură mai mult de încrederea obştească. Ţara a acordat aceasta încredere în două rânduri partidelor democratice, naţional şi ţărănist. Se ştie, că atât cu prilejul alegerilor pentru Camerele agricole, cât şi pentru cele comunale opoziţia unită, compusă din cele două partide democratice au câştigat marea majoritate a mandatelor. De pe atunci chiar guvernul liberal, care domina, era condamnat la o retragere imediată, din moment ce ţara nu-l mai agrăia. Nu s’a retras însă, pentrucă venind prin lovitură de Stat la cârmă, voia să încheie stăpânirea prin samavolnicie. Şi astfel când ţara l-a dat cu piciorul în două rânduri, el n’a simţit lovitura, sau mai bine zis n’a voit să o simtă, pentrucă se incredea in soliditatea forţelor sale, susţinută de baionete. A urmat apoi al doilea act al acestei comedii constituţionale. După încheerea perioadei depline a guvernării liberale, urma, să se aducă la cârmă după toate indicaţiile constituţionale acea grupare, care s’a dovedit mai puternică în alegerile parţiale şi în cele generale pentru Camurile agricole şi pentru Comune dovedite, că au cele mai multe şi mai adânci rădărini în massele populare. Opoziţia unită, adecă partidul naţional şi cel ţărănist s’au bucurat mai muit de aceasta consideraţie in faţa opiniei publice. Cu toate acestea s’a dat puterea nu acestor grupări cu o vastă popularitate, ci generalului Averescu, adecă partidului poporului, care a avut în fostul Parlament liberal abia patru deputaţi, iar in alegerile parţiale şi în cele următoare pentru Comune şi Camerele agricole n’au putut înregistra nici un succes.* Cam au fost motivele acestei neglijări a celor indicaţi la cârmă din partea factorilor constituţionali? Ele au fost de naturi diferite. In primul rând succesul noului guvern, adus la cârmă din graţia dlui Ionel Brătianu, s’a bazat pe tradarea dlui Goldiş şi a celor trei tovarăşi, cari în ultimul moment au trecut dint’un partid într’altul, pentru a-şi oferi serviciile guvernului camuflat. In al doilea rând s’a năzuit în desfacerea complectă nu numai a opoziţiei, dar chiar în pulverizarea ambelor partide unite. Se credea, că sciziunea dlui Goldiş va fi urmată de o mulţime de legiuni din partidul naţional, precum va fi urmată dela ţărânişti şi neînsemnata defecţiune a celor trei ţărănişti trecuţi şi ei în partidul de la guvern. Consternarea însă a fost mare atunci, când cei plecaţi au fost urmaţi numai de câteva persoane, fără o platformă politică, cari nu vor însemna şi aşa mare treabă în lupta, ce se va desfăşura în curând pentru câştigarea locurilor de reprezentanţi ai poporului în Parlament. De o desfiinţare deci a partidului naţional sau a celui ţărănist, aşa după cum ar fi dorit corifeii grupării averescane şi tutorii lor liberali nu poate fi vorba. Evenimentele din urmă ne dovedesc, că solidaritatea în cele două partide este cu mult mai mare, decât o contemplează adversarii. Cele două grupări unite in lupta electorală, ce se va da începând cu ziua de 25 Mai sunt atât de convinse de dreptatea cauzei lor, încât nu vor ceda nici o palmă de loc, din teritoriul, ce li se cuvine, împotriva baionetelor şi teroarei ce se va abate asupra noastra, noi vom opune sufletele noastre şi dragostea de neam şi de ţară, cari sunt cu mult mai puternice, decât forţa, care susţine interesele băneşti şi pofide stomacurilor guvernamentale. Avem deplina convingere, că ţara ne va urma şi de data asta, precum ne-a urmat şi în trecut, pentru că e sătulă de domnia pumnului şi de corupţia infinită, ce o stăpâneşte. România Nouă ţine cu orice preţ, să fie stăpânită de legi şi condusă de oameni, cu răspundere şi buni patrioţi. Ea nu mai poate tolera arbitrarul, sau HEEl şiÉAMU poziţiilor constituţionale, se cocoţează, în fruntea ei. Alegerile ce vin vor da cetăţenilor un nou prilej, de a-şi spune cuvântul lămurit. Un succes al opoziţiei unite ar însemna pentru guvernul tutelar o lovitură tot atât de groaznică, ca şi pentru tutorii înşişi. Şi ar mai însemna o admirabilă lecţie pentru trădătorii de ambe nuanţe, cari au încercat să spargă solidaritatea partidelor unite, pentru a-şi creia la voturi şi a amâna sine die intrarea ţării în legalitate. Italia şi chestia Basarabiei * Roma. Directorul ziarului „Tribuna“, înapoiat la Roma după o scurtă absenţă, luând cunoştinţă de impresiarea produsă in România de o pretinsă notă oficioasă în chestiunea Basarabiei, atribuită acelui ziar, după o ancetă serioasă a declarat reprezentantului agenţiei „Rador“ că „Tribuna“ n’a publicat niciodată, în nici o ediţie o asemenea informaţie. Dsa a autorizat agenţia „Rador“ să dea o desminţire categorică în această chestiune. Faptul că o informaţie a ziarului „Corriere della Sera“ a fost atribuită ziarului oficios „Tribuna“ se datoreşte probabil unei agenţii de presă interesată să tulbure relaţiunile italoromâne care devin din zi in zi mai cordiale. Ştirile tendenţioase de această natură trebuiesc primite cu multă circumspecţie, adevărata lor sursă fiind la Viena. vi jsxe:mjpi,jkr ujl Anul VIII. ^ Numărul 94 Aberaţiunile „Viitorului" „Viitorul“ de ieri se ocupă în cuprinsul unei pagini întregi, de acordul naţional- ţărănesc. S-ar părea că pentru partidul liberal nu există nici o altă chestiune. Noi suntem mulţumiţi de propaganda pe care „Viitorul“, fără să vrea, o face în favoarea alianţei naţional-ţărăniste. Puţinii lui cetitori vor înţelege din pa-, tima cu care atacă chestiunea că într’a-î devăr acest acord este o puternic? grupare a democraţiei şi că ea reprezintă un pericol destul de mare r* ru «ligae&a celor deu- p_,. ae deci«.! şi averescan. In numărul de ieri — cum am spus — „Viitorul pe o singură pagină are nici mai mult nicimai puţin decât 7 articole şi articolaje în această chestiune. Iată titlurile: „Un apel laborios“, „Un cartel inexistent“, „Încercările de salvare a partidului naţional“, „Cine sânt supăraţi“, „Dl Iorga şi actualii săi colaboratori“, „Neîncrederea dlui lorga în cartelul cu ţărăniştii“, şi în fine „Dificultăţi noui în calea acordului“. După cum vedem „Viitorul“ nu trăieşte decât din speculaţiunile acordului naţionalo-ţărănesc. Dar aceste „speculaţiuni“ sunt atât de puţin controlate, încât se contrazic de la un articol la altul. Inventează neînţelegeri între conducătorii partidului naţional şi ai celui ţărănesc, interpretează gestiunile, comentează svonurile şi apoi trage concluzii. Sărmanii cetitori ai „Viitorului“... IULIU MANIU Ca şi asupra stejarului din răscrucea drumului, pe care vânturile din toate părţile îl isbesc fără să-l clintească, tot aşa asupra dlui Iuliu Maniu sunt concentrate azi toate atacurile oligarhiei, la care s’au prins să ţie isonul, ţărcovnicii vieţei noastre politice, unii retribuiţi cu imensul şi nesfârşitul buzunar al Statului, alţii din nevoia de a şi netezi cărarea spre putere, o a treia categorie din răzbunare pentru omul care nu s’a plecat intrigilor, n’a ascultat de vocea dulceagă asirenelor bugetare, n’a renunţat la gloria trecută a unui partid moral şi onest şi n’a avut să înţeleagă de nimic alt, decât de marele interes al ţării care i-a dictat una şi aceeaşi atitudine. împotriva stejarului politic sunt reunite azi ca un foc concentric loviturile, cu o intensitate necunoscută în istoria noastră politică. Ai zice, un iureş al imoralităţii împotriva unuia de cei mai curaţi oameni pontici din câţi s’au perindat în viaţa României moderne. E mai mult chiar. Pare că asistăm la o uriaşe conspiraţie sinistră a răilor, cari vor să doboare elementul principal care Ie stă piedecă la opera lor dezastruoasă şi imorală. Bogata şi abjecta intrigărie liberală, alimentată de răzbunarea şi invidia dlui Goga — ea însăşi susţinută cu elementul principal de concepţie: guvernul — la care se adaugă în sfârşit contribuţia liberaloizilor şi patriotarzilor de carnaval, ascunsă sub efigia independentă, dar valorificată de finanţa liberală după gradul intensităţei sale, — valul acesta cotropitor de laşitate, perfidie, ură, minciună, vanitate şi invidie, încearcă să se reverse asupra omului, care în viaţa politică a ţarei acesteia a avut un singur drum, un singur crez, o singură atitudine şi numai siguranţa în izbânda din urmă a democraţiei naţionale, care trebue să vină la urna urmelor, orice s’ar mai întâmpla de azi înainte. N’a rămas intrigă neţesută, n’a rămas minciună neafirmată tare şi deschis, n’a rămas pehlivănie nefolosită, n’a rămas cancan nefăcut la timp, n’a rămas batjocură neplasată, n’a rămas viclenie neauzită, n’a rămas insultă neproferată, n’a rămas virtute nepângărită, n’a rămas prostie nespusă intens, n’a rămas, în sfârşit, mişelie neîntrebuinţată la vreme, pentru ca puroiul imoral al oligarhiei complexe să-şi ajungă scopul în opera de lovire şi de defăimare a dlui Juliu. Maniu. Stejarul a rezistat totuşi tuturor nemerniciilor acestea şi vârtejul canaliei de uliţă, n’a izbutit să disloace forţa morală care este singura rezistenţă a preşedintelui partidului naţional. Dealungul vremurilor s’a statornicit credinţa hotărâtă, că niciodată mişelia n’a putut dispreţui dreptatea, că şiretenia n’a putut umili virtutea şi nici prostia n’a putut călca în picioare înţelepciunea. Personalitatea dlui Iuliu Maniu va apare cu atât mai mare, mai curată şi mai strălucitoare cu cât atacurile pigmeilor, ticăloşilor şi amoralilor vor fi mai tari şi mai intense. Oricare vor fi succes de efemere ale politicianilor de gaşcă politică, oricât împrejurările le vor fi favorabile o clipă sau mai multă vreme, ori care va fi biruinţa momentană, nu rămâne nici o îndoială că biruinţa din urmă e tot cea morală Şi deasupra murdăriilor politice de azi, figura dlui Iuliu Maniu se va ridica ca o apoteoză, susţinută doar de acea forţă morală neînfricată şi totdeauna biruitoare, care a dat lui Clemenceau, de pildă, ultima biruinţă, în războiul pe care toţi aproape îl credeau pierdut. E în intuiţia fiecăruia din câţi privesc la faptele politice, că cel atacat mai înverşunat, de cele mai multe ori este şi cel mai tare şi ce mai temut şi cel mai primejdios. Continue dar mişeii, atacurile lor la adresa fiului Ardealului, vom privi odată cu întreaga opinie publică aceste atacuri, ca ultimile svârcoliri ale unei oligarhii, care mai înainte de a se stinge încearcă ultimile sforţări de rezistenţă şi de viaţă. Şi totuşi, bisturiul ascuţit al democraţiei naţionale aflat în mâinile dlui Iuliu Maniu, stă gata să înceapă opera de regenerare şi de purificare a ţarei. La vederea lui, canalia oligarhică tresare, ţipă, conspiră. Iată explicaţia atacurilor pe toate tonurile, a tuturor, împotriva preşedintelui partidului naţional. („România") Dl IULIU MANIU NOTE Sincerităţile „nepotului“ Dl Silviu Dragomir, veselul nepoţel al dlui Goldiş, a început să pregătească „atmosfera“ pentru congresul de la Sibiu. In numărul de ieri al „Biruinţei“ (care se pare că a devenit organul oficial al „fripturiştilor“ ardeleni) dea „combate“ cu un extraordinar... „temperament“, făcând un fel de revizuire istorică a tradiţiei congreselor electorale din Sibiu sub regimul unguresc. Dar numai cu istoria, oricât de specialist ar fi dl Dragomir în această „branşă“ nu se pot câştiga aderenţi, printre ardelenii, pe cari soarta nu i-a fericit cu o cât de îndepărtată rudenie cu dl Goldiş. Iată de ce, dl Dragomir, nepotul, în dezacord cu convingerile dlui Dragomir, profesorul de Istorie, dresează un atac impetuos împotriva actualei conducerei a partidului naţional şi în special asupra dlui Iuliu Maniu. Asistăm la războirea dlui Dragomir cu dl Iuliu Maniu şi ne prinde râsul. Ce grozav adversar mai e şi acest domn Silviu Dragomir, pe care dl Iuliu Maniu l-a plasat la o catedră universitară, cu gândul bun să-l lase factor de cultură, de pedagogie şi îndrumător cinstit al gtinerimei universitare! Ce decepţie, ce deziluzii, ce oroare, ce... etc. etc. Şi în definitiv, care credeţi că e marea culpă a dlui Maniu (pe lângă aceea de a fi făcut profesor pe dl Dragomir) ? A mutat Consiliu! Dirigent de la Sibiu la Cluj! Este într’adevăr foarte grav şi ne surprinde că dl Dragomir, tot stând în contact ... descendent cu dl Goldiş, nu-l acuză pe dl Iuliu Maniu că a trădat Sibiul, în favoarea Clujului. In definitiv trădarea e la ordinea zilei şi dl Goldiş ar putea ceda şi altora un pic din posesiunea sa exclusivă. Dl Dragomir are, totuşi, şi accente de a candidă sinceritatea: „In locul unei coterii zdrenţuite — îşi încheeşa articolul din „Biruinţa“ de ieri — şi perecită numai prin cooptări (nu şi trădări N. R.), cari aveau menirea să satisfacă anume ambiţii, congresul nostru (de la 2 Mai N. R.) va da ţârii un instrument serios de guvernare al adevăraţilor bărbaţi politici din Ardeal, cari au dus greul luptei totdeauna şi cari au pus acum în cumpănă toată agoniseala morală a vieţii lor“. Vedeţi, dl Goldiş şi ceilalţi „adevăraţi bărbaţi politici“ au pus „la bătae“ (sau în cumpănă) toată agoniseala morală, spre a deveni „instrumente de guvernare“. Exact acelaş lucru l-am afirmat şi noi. Cei trei trădători şi-au plătit cu ultimul rest de capital moral portofoliile ministeriale. Azi sunt instrumente de guvernare dar au prăpădit toată agoniseala morală, cu care plecaseră din partidul naţional, pe fundul bagajelor lor politice. Suntem, deci, de acord — în concluzii — cu dl Silviu Dragomir. Candidaturile averescane „Aderenţii“ imaginari ai dlui Goldiş ı Omenii cinstiţi n-au ce căuta în partidul liberal La Bucureşti şi în câteva oraşe din ţară guvernul au depus incomplecte listele de candidare, spre a câştiga întâietatea înscrierii pe buletinele de vot. E o măsură de prevedere, pe care o socotim de prisos. Nu credem ca din sutele de mii de alegători din țară se va fr ăsi măcar unul singur, care să n’aibă alt criteriu de a vota una din listele aceluiaș buletin, decât ordinea înscrierii lor. In preajma naufragiului electoral se vede, însă, că ordinea listelor în buletinele de vot a rămas pentru dl Goga ultima speranţă. Dar da ce nu s’au depus oare listele complecte? Nu sunt suficienţi partizani pentru a le complecta, sau în aşteptarea diverselor pacturi cu minoritarii (la Bucureşti nu sunt decât muscali şi lipoveni, printre minoritarii cu cari probabil tratează dl Goga) se rezervă locuri pentru orice eventualitate. Situaţia este, desigur, foarte şubredă şi ne îndoim că măsurile de prevedere ale dlui ministru de interne, vor putea înlătura desnodământul fatal. * Prins cu „ocaua mică* în chestiunea „aderenţilor“ dlui Vasile Goldiş (e vorba de desminţirea dlui prof. A. Banciu din Braşov) „Biruinţa“,încearcă să se justifice cu o relatare a corespondentului ei din Braşov, în sensu că dl.Banciu i-ar fi declarat dsale „confidenţial“ că se retrage din partidu naţional, dar nu se înscrie în alt partid. Desminţirea dlui Banciu este categorică. Totuş admiţând că cele spuse de corespondentul „Biruinţei“ sun exacte, acest ziar consideră pe toţi cari pleacă din partidul naţional ca aderenţi ai dlui Goldiş, chiar dacă aceştia nu fac o cerere de înscriere ? Atunci ce-l împiedică pe dl Goldiş să- i declare partizani pe toţi cetăţenii ăici, cari nu sunt înregimentaţi în vreun partid politic? „Biruinţa a vrut s’o dreagă, dar mai rău a stricat-o. Mai bine proceda ca în cazul dlui Tib. Brediceanu, a cărui desminţire n’a înrgistrat-o, dar nici nu a încercat să susţină că distinsul membru al partidului naţionl este totuş aderent al dlui Goldiş.: * Comitetul central al partidului liberal — anunţă „Viitorul“ —, a eliminat din organiza ia partidului pe dnii: Garabet Aslan, Dim. Tănăsescu şi Anghel Dumitrescu, cari „în timpul ultimei guvernări liberale au avut o atitudine dăunătoare organizaţiei partidului.“ Iată o sancţiune întârziată, pe care „Viitorul“ însă nu o lămureşte îndeajuns. Cei excluşi sunt editorii „Răspunderii“, organul nemulţumiţilor liberali, care a dus campania împotriva potlogăriilor săvârşite în timpul guvernării liberale. Ziarul „Răspunderea“ a cerut pe atunci sancţiuni împotriva samsarilor partidului şi sancţiunile se aplică azi „hoţilor de păgubaşi.“ In loc să fie eliminaţi cei necinstiţi, comitetul partidului liberal hotărăşte excludarea celor câţiva, puţini de sigur, cari mai sperau că pot întrona cinstea şi moralitatea deasupra putregaiului liberal. Această hotărâre este destul de semnificativă ; ea constitue o lozincă definitivă pentru partidul liberal: „cei cinstiţi trebue să plece, să rămână pungașii.“ Credem însă că cu plăcarea celor de la „Răspunderea“ nu a mai rămas nimeni în partidul liberal, care să se teamă de... excludere. Instrucţiuni privitoare la alegerile viitoare Pregătirea listelor electorale — Secţiile de votare — Depunerea candidaturilor (Urmare). Costul buletinelor de imprimat va fi stabilit prin deriziune de către preşedintele biuroului electoral judeţean şi cu 15 zile înainte de ziua alegerii va trebui să fie adus la cunoştinţa publică prin afişare la Tribunal. Costul se va achita prin consemnare la administraţia financiară a judeţului respectiv, la agenţia locală a Băncii Naţionale, sau prin depunerea in numerar în mâinile preşedintelui sub luare de dovadă în cazul când costul s’a achitat prin consemnare, la administraţie sau la Banca Naţională, propunătorii sau candidaţii sunt obligaţi a prezenta, în termenul prevăzut de art. 42, preşedintelui bierului electoral judeţean recipisa constatând această consemnare (art. 60 din 1 ge). Din combinaţiunea art. 44, 45, 46 şi 47 rezultă că preşedintele biuroului electoral judeţean se pronunţă asupra validităţii listei în momentul primirei ei, afară dacă numai propunătorii nu ar declara că înţeleg să complecteze sau să schimbe lista în termenul legal, adică până în 10 zile libere înainte de alegere, în care caz magistratul care primeşte declaraţiunea candidaturii se mărgineşte numai a o înregistra şi a-i da număr de ordine pe exemplul al doilea eliberat părţilor. Acest număr de ordine rămâne câştigat listei chiar dacă s’ar complecta sau schimba candidaţii în termenul legal. In ce priveşte semnele pe cari candidaţii sau propunătorii Ie pot declara odată cu depunerea candidaturii, ele nu pot fi decât din acelea stabilite de comisiunea centrală, electorală conform art. 49 din lege şi publicat în „Monitorul Oficial“ No. 85 din 16 Aprilie 1926. Se mai rămâne proprietatea grupului sau a candidaţilor care l-au ales. Organizaţiile centrale ala partidelor constituite, care au obţinut un semn pe întreaga ţară vor putea comunica preşedinţilor biurourilor electorale judeţene numele persoanelor singure în drept să folosească semnul partidului în judeţul respectiv. In cazul când două grupări au cerut acelaş semn, el rămâne câştigat grupării a cărei cerere a fost mai întâiu înregistrată. Semnele distinctive nu se pot admite decât numai în alegerile de deputat şi în cele de senator de la art. 4 alin. a şi b din lege. Preşedintele bluriului electoral judeţean va cere candidaţilor sau propunătorilor la declararea semnului să-l prezinte actul eliberat de comisiunea centrală prin care se constată că au dreptul la întrebuinţarea semnului propus (art. 49 din lege). Nimeni nu poate când da în mai mult de patru crcumscripţii de Cameră şi Senat în total, adică în două circumscripţii pentru Cameră şi două pentru Senat, sau în patru circumscripţii numai la Cameră sau în patru circumscripţii numai la Senat, ori într’o circumscripţie la Cameră şi ,trei la Senat, sau într’o circumscripţie la Senat şi trei la Cameră. Deasemenea nimeni nu poate candida în aceiaş circumscripţie pe mai mult decât o listă (art. 47 şi 55 din lege). Preşedintele biroului electoral judeţean primind declaraţiunile de candidatură le înregistrează in ordinea intrărei lor, atribuindu-le câte un număr, astfel ca lista primită cea dintâiu să poarte numărul 1 şi celelalte numerite 2, 3, 4, etc., în ordinea primirii lor (art. 50 din lege). îndată după expirarea termenului pentru propunerea candidaturilor, adică în ultima zi, după ora 18 a termenului fixat prin art. 44, preşedinţii birourilor electorale judeţene constată prin încheiere scrisă candidaturile propuse în ordinea înregistrării, numerice de ordine atribuite şi semnul distinctiv al fiecărei liste. Nu vor fi luate în considerare şi vor fi socotite ca nule şi neexistente candidaturile cari nu s’au propus de numărul de alegători cerut de lege şi făcând parte din colegiul respectiv; cele cari nu conţin numărul exact de candidaţi; cele care ar fi depuse peste termenul legal; cele cari ar fi depuse de propunători, cari nu s’au prezentat personal s’au ale cărora semnături n’au fost legalizate conform legii; cele cari nu au fost acceptate de candidaţi în termenul legal, şi în fine, acelea pentru cari nu s’a depus îa termenul legal costul imprimării buletinelor şi clişeul semnului ales. Deasemenea vor fi considerate ca nule și candidaturile pentru cari s’a declarat un alt semn decât acela cuprins în tablourile de semne întocmit de co(Continuare pe pagina II-a) Știri politice