Patria, ianuarie 1928 (Anul 10, nr. 1-22)
1928-01-01 / nr. 1
Gâtuit ri X. No. 1 Asociaţiunii Duminecă 1 Ianuarie 1926 Ugiu DIRECTOR ION CLOPOŢEL Redacţia ţi administraţia CLUJ, STR. REGINA MARIA NO. I. TELEFON: 1331. ABONAMENT Profetiari libere Autorităţi ţi instituţiuni Funcţionari . ........................ In streinitate : dublu. DIRECŢIA POLITICA; Comitetul de preti al P. N. T. secţia Ardealului. tAnul nou ce vin se naşte în semnul luptei decisive şi al triumfalui.*** Dopi opt ani de sclăvie politică şi umilinţă naţională idolate in propria noastră ţară, anul jubilar ce vine trebue aducă României Mari consolare şi înălţare sufletească. Vechiul regat, Basarabia, Bucovina, ca şi Ardealul şi anatul oţetiţi în lupte crâncene sunt închiegate într-o sinjită năzuinţă politică, întronarea unui regim de cinste şi ilegalitate, democraţie naţională şi dreptate socială. Doninţa naţională şi virtuţile cetăţeneşti, cari sub conducerea ptidului naţional-ţărănesc au răpus în luptele anului cerce teroarea reacţiunii liberale şi vicleşugurile interpuşilor s vor izbuti ca această năzuinţă politică într’al zecelea a al unirii tuturor Românilor, trup să se facă. In locul corupţiunii ce înfloreşte la umbra fiecărui absertism va răsări dreapta şi nobila emulaţiune între vreuna, forţa de producţiune şi meritele fiecăruia din cari va relua bunăstarea economică generală, singură capabilă să inhereze o viaţă socială şi culturală potrivită zilelor în caffăim.inul nou ce vine se naşte in semnul luptei decisive şi al omfului care nu va mai întârzia să fie binevenit pentru toţi şi fericit pentru iubita şi micta noastră ţară. Dr Ialia Maria preşedintele partidului naţional-ţirănesc. Ţara mai aşteaptă în lupta acerbă pentru existenţi, nu rezistă şi nu persistă decât organismele adaptate condiţiilor impuse de neîncetata concurenţă a zbuciumului ciocnirei forţelor. Cele incapabile ori nepregătite de a se adapta, sucombă şi dispar. Eterna lege a naturei îşi manifestează efectele şi în viaţa politică a Statului nostru. Pe urma răsboiului, România Mărită, din neoiobăgia antebelică, din stările medievale social-economice şi politice, a făcut saltul subit, fără etape intermediare, în stările cari au rezultat pe urma sufragiului universal şi a reformei agrare. Dela urmările păcei de Westfalia şi dela acelea ale marei revoluţii franceze încoace, nu s’a produs o revoluţie mai adâncă în vre-o ţară, decât aceea în mijlocul căreia ne găsim în România, datorit acestor două reforme, atât din punct de vedere material cât şi ideologic. Partidele politice, organisme vii în viaţa de Stat, s’au abătut şi se sbat în mijlocul clocotului talazurilor revoluţionare r."acolite A“ vijelia «ufletelor mulţimei. Trezite la conştiinţa drepturilor ce le comper, masade îşi pretind dreptul la o viaţă materială mai bună şi dreptul la libertatea nobilă cetăţenească a convingerilor, culturei şi demnităţii de om. I Luntrile partidelor istorice conservatoare de mult s’au scufundat. Improvizaţia de partid, — averescanii, — nu a putut fi salvată, ori cât a încercat nedi de AL. VAIDA-VOEVOD baciul cârmaciu să nu-i lunece în vâltoara plutişoara din maica barcei liberale, de care o legase cu funii de curpen. Toate aceste partide istorice ori improvizate s’au scufundat lipsindu-se calităţile de adaptare. Partidul liberal, fătul trecutului şi cel naţional-ţărănist, nounăscutul sufragiului universal, singure au supravieţuit. Cel dintâi, spre a răzbi, abuzează de mijloace extreme, istorice, neştiindu-se adapta ca să devină un partid de masse, o ,,expresiune electorală”. El se foloseşte, spre a se ţinea la suprafaţă, de două metode vechi de salvare, dovedite ambele ca zadarnice. Marinari desnădăjduiţi de câte ori nu au încercat să calmeze valurile distrugătoare, vărsând în mare conţinutul barilelor de petrol... Efemer efect, urmat de naufragiu inevitabil. . . Xerxes a dat ordin ostaşilor săi să bată marea. Nebună grandomanie. Liberalii varsă la fonduri, susţin propagandişti, propagandiste, în ţară şi în etremătate. Rotativele tipografiilor „Universului”, „Viitorului" şi a lor anumite 31 ziare franceze, toarnă la hârtie mânjită cu minciuni şi calomnii, menite să zăpăcească prin diversiuni opinia publică revoltată în contra experimentaţilor „bărbaţi de stat’’, ce pretind că ar fi cei din guvern. Jandarmeria lui Xerxes modern, Duca- Radoviei, stă gata de bătaie, în contra mării care e întreaga naţie. Şi totuşi şefii liberali, nenorociţii de şefi, simt furtuna ce va să vină şi tremură de groaza zilei de mâne. Căci organele instinctelor şi regenerărei vieţii lor de partid nu sunt adaptate exigenţelor timpurilor sufragiului universal. Liberalii nu au priceput să se transforreze din expresiunea urnelor jandarmeriei în „expresiune electorală’”.* Partidul naţional-ţărănist este progenitura cununiei de sentiment şi de interes a poporului de baştină din Vechiul Regat şi din provinciile unite. Boeri de viaţă domnească, intelectuali iluştri, preoţi desinteresaţi, comercianţi, industriaşi, meseriaşi, muncitori, bărbaţi din toate clasele sociale, toţi acei cari speră regenerarea ţării de la însăşi virtutea ţăranului şi orăşanului muncitor şi nu dela guverne plămădite în cluburi de crofete, antisumbre de intrigi şi alcovuri cu penumbră moleşitoare, toţi aceştia, milioanele de fii ai naţiei alcătuiesc partidul naţional-ţărănist. Şi în fruntea lor, din încrederea lor, stau Iuliu Maniu şi Ion Mihalache. Naţia aşteaptă semnalul, aşteaptă îndrumarea ce ei vor hotărî să i-o dea. Spre a dobândi puterea? Da, desigur. De dragul puterii precum le reproşează zilnic condeele simbriale liberale? Nu, desigur că nu. Un partid compus din nouăzeci la sută ale neamului nu poate da decât un guvern care va trebui să satisfacă unei meniri superioare, căci numit, de Regenţă din sânul aleşilor sufragiului universal liber manifestat, acel guvern stă sub controlul naţiei întregi. Zilnic, ceas cu ceas, în fiecare moment- Ce trebuie să-i dea ţării acel guvern naţional-ţărănist? Or(Urmare în pag. II). __ • ••• De Anul Nou adevărurile eterne. O P‘ din omenire, graţie jert- | tului punând la baza întocmirilor lui felor e\e şi suferinţelor nesfâr- -J—-—-*■----site. a 5 să cunoască principiile adevăra» conducere ale Statului şi să-şi fie întocmiri conforme cu acele10.p.j Adevăe şl rămâne că Statele şi popoa, care au abandonat şi abandoneprijjdpjjk de desăvârşită mora şj dreptate în conducerea Stat^ in întocmirile lui, — au pierit ș pieri. In RomijCastrj mai ales dela întregirea s’a întronat un regim de garen continuu respins de im^ajoritate a poporului, care ren urma mijloacelor morale şi n^e de care se foloseşte n £,t reajiza nici consolidarea. n-hegarea sufletească, nici prop economică financiară? Poporul Rtumilit şi subjugat î n Pr®P”a'^ de o clică şi sateliţii ei Cj bazează dominaţiunea pe a. şj abuz şi o menţine prin b, se afjj ;n grea criză su.ieteascaj£ şi materială. Dacă voim s,urâm viitorul Statului noştri poporului 0 foarte mulţum sujj toate raporturile, daton j ^ schimbăm radical metodele^^,^ $ta_ Dr. Romul Boila, prof. univ., senator. * La fiecare fine de an bunul gospodar îşi face bilanţul. Şi după rezultat îşi încheie anul cu profit sau pierdere. Partidele politice serioase, trebuie să-şi facă şi ele bilanţul activităţii lor. Partidul naţional-ţărănesc încheie anul 1927 — cu frumoase rezultate. Dacă privim îndărăt — vedem cu toţii, că bună cale am urmat. Şi n ’avem nici un motiv, să ne abatem în viitor de la această cale. Vom stărui deci cu energie binecunoscută a membrilor partidului nostru şi pe mai departe pentru realizarea programului nostru. Ce a fost mai greu este înapoia noastră. Astăzi suntem centrul vieţii politice. Ne apropiem de ţintă, va trebui deci să ne grăbim paşii în anul ce urmează. Iată programul anului 1928. Trebuie repede să înlăturăm din cale obstacolele puţine, ce au mai rămas. Ne cheamă, ne zoreşte opinia publică a ţării. Ţata aşteaptă fapte, ca să ne urmeze. Şi dacă o mamă nu lasă să i se răpească copilul născut în suferinţe, nici poporul nu va îngădui să i se răpească drepturile câştigate prin suferinţe de veacuri în lupte sângeroase. Dr. EMIL HAŢIEGANU prof. univ., deputat de Cluj. Cu căderea celei din urmă file din calendar, oamenii obicinuesc să-şi ureze pentru noul an: fericire! Câte nu se ascund subt acest cuvânt, atât de vag. Cu toate acestea, un cugetător francez, Chamfort, zicea: fericirea nu este lucru uşor, este foarte greu s’o găsim în noi înşine, este imposibil s’o găsim în altă parte. Şi totuşi, dacă noi oamenii am căuta să ne concretizăm acest cuvânt, nu atât în valori exterioare, în afară de noi, ci, în valori interioare, sufleteşti, am ajunge, poate, la o altă formulă de urare: „să fim mai buni, care near apropia de fapt şi mai mult de fericire, fiindcă societatea, poporul, omenirea în care am trăi, s’ar resimţi de bunătatea fiecăruia, iar fiecare individ s’ar resimţi, la rândul său, mai mult de roadele bunătăţii colectivităţii în care ar trăi. Aceasta îmi pare că ar fi şi cea mai creştinească urare. Deci, să fim mai buni, in 1928! V. Ghidionescu, prof. univ. Biblioteca Județeană ASTRA *P30434*