Patria, iunie 1929 (Anul 11, nr. 117-141)
1929-06-11 / nr. 125
Anni al XI-lea. No. 125 Director CLUJ, STR. REGINA MARIA 156 TELEFON: 13-31 şi 364 ABONAMENT ANUAL Profesiuni libere — — — Funţionari — — — — Autorităţi şi instituţiuni — — In streinătate dublu._ dela 23 Martie torul Oficial No-Expedierile swrt Pentru Cultura Poporului Ron Sibiu, Redacţia şi administraţia DIRECŢIA POLITICA, Comitetul de presă al Partidului Naţ.Ţărănesc secţia Ardealului, ■Referitor la 1904 publicat în Sdiuia.xîi scutite de taxei Nouii descălicători E dreptul fiecărui partid politic să ia contact cu massele. E chiar datoria s’o facă, şi jncă foarte des. Pentru ca acţiunile politice să se inspire direct din atmosfera reală a ţării. Pentru ca în frenezia luptelor politice într'o ţară agricolă cum este România să se simtă cât mai multă frăgezime a mirosului de brazdă. Care dintre partidele politice au reuşit să acţioneze in asentimentul public, să cuceriască deopotrivă târgurile ca şi meleagurile de la tură? In definitiv viata orăşeneasca şi cea sătească sunt inseparabile, sunt concrescute organic, şi starea de spirit se repercutează necontenit, încât nu avem doua lumi distincte. Sunt interese de clasă, de sine înţeles, cari provoacă distincţiuni însă nu în sens perpendicular şi vertical, astfel că burgheziei comerciale orăşeneşti i se ataşează şi negustorimea rurală. Care dintre partidele noastre se mişcă în mediul moral al ţării? Dar se mai poate pune o asemenea întrebare? Un singur partid a reuşit să fie expresie plină a frământărilor întregei naţiuni, şi el a luat guvernul pe scara largă a puterii, spre liniştea şi mulţumirea vnei ţări prea mult agitate şi neliniştite de metodele volnice ale trecutelor ragimuri. Partidul liberal anunţă cu ditirambice încântări de sine, că vrea să orienteze Ardealul asupra situaţiei printr-o serie de descălecări in centre, asemeni celor de la Timişoara şi Sibiu. Cine-i va face vre-o dificultate? Când a avut România o mai desăvârşită libertate întru a lăsa frâu slobod oricăror manifestări politice decât acum? Reunirile liberale sunt însă extrem de anevoioase. In afară de izolaţii devotaţi, de cointeresaţii afacerilor, de simbriaşii reţelei de bănci, pe cine pot prinde cu cuvântul oricât de dulce şi uns cu miere ar fi cuvântul lor? Experienţa a demonstrat până în pânzele albe, că practica liberală ucide orice avânt idealist, orice pornire programatică inimoasă. Liberalii sunt sclavii propriului lor sistem, de care deocamdată nu se pot desface. Cătuşile trecutului sunt prea grele. Tocmai de aceea partidul liberal e ţinut la carantină de opinia publică românească, până-şi va primeni metodele de conducere şi de acţiune. In 1907 Ionel Brătianu anunţa direcţia nouă, democrată, radicala, energică şi răsturnă în propriul său partid anchilozata conducere a lui Dimitrie Sturză. Inflăcăratul discurs democrato-socialist de la Brăila a demarcat o eră nouă în partidul liberal. A fost o împrospătare de energii. Azi partidul liberal se găseşte la o răspântie şi mai grea decât cea dela 1907. Insă nu vedem niciun semn de înviorare. E lovit partidul de o inaniţie decrepită? Până ce partidul liberal nu va apuca pe căi noui, vor fi zadarnice descălecările, pe cari le încearcă acum în Ardeal. Dar n’a descălecat încă nici în Bucureşti. Capitala ţării îl refuză şi-i reprobă apucăturile. Iar Ardealul? Pentru liberali este o terra incognita, unde n’au operat decât cu silnicii electorale şi chingi financiare. S’au înfăţişat ca fiind complect streini de durerile naţiei. Şi n’au ştiut să facă nici pas de apropiere. Deaceea se vorbeşte foarte potrivit despre descălecare într’un teritoriu neunoscut. E regretabil. N’au decât sa se îapede de felul lor de a fi de până azi. Descălecătorii să nu fie surprinşi de suflul de ghiaţă care-i întâmpină. Ei nu vor reuşi să facă vad partidului lor cu explicaţiuni cari vor să adoarmă şi îmblânzească spiritul public iritat contra lor. Cine poate uita, că imensele greutăţi ale zilei sunt fructul natural al guvernărilor liberale! Cheia de salvare a situaţiei de mult au pierdut-o. Ea se găseşte acum în mâna fermă a guvernului. Ion Clopoţel Evenimentele din Madrid Deschiderea sesiunii propriu zise a Consiliului Ligii Madrid, 10. — Ziua de ieri a decurs fară a interveni nici um eveniment mai de seamă. Opinia publică este preocupată de chita lui Grandi la Madrid. Azi după masă se va deschide sesiunea propriu zisă a sesiunii. Delegatul Japoniei Adatai va prelua azi prezidenţia consiliului de la Scioloja delegatul italian. Strasseman s-a informat în cursul zilei de ieri asupra lucrărilor comisiunii minorităţilor. Ziarul „Observer“ din Londra scrie că la Madrid nu se va aduce de data aceasta nici o deciziune mai importantă deoarece actualul guvern englez nu aprobă intru toate politica externă de până acuma a conservatorilor. Congresul internaţional agricol Şedinţele de ieri ale congresului — Invitaţiile de după masă şi seara — Bucureşti, 10. — Comisiunea internaţională a congresului agricol a ţinut ieri dimineaţă o şedinţă cu care ocazie s’au arătat meritele lui Gene iniţiatorul congresului român. D. Boru a făcut un raport asupra situaţiei financiare a comisiunei internaţionale. D. Budekovsky (Polonia) a cerut intensificarea legăturilor şi mai bună reprezentare a comisiunei în faţa Ligii Naţiunilor. Urmează apoi diverse propuneri făcute de delegatul german Hermes. In acest timp s’a ţinut şedinţa secţiei femenine a congresului agricol vorbind duele Moscova (Cehoslovacia), Vess (Olanda), Flesch (Germania) şi dna Cantacuzino. Congresiştii au luat parte ori după amiază la alergările dela Băneasa, apoi la ora 6, au fost invitaţi garden parti al Reginei Maria la partul Cotroceni. M. S. Regin Maria s-a întreţinut mai mult timp cu delegaţii streini. Seara au avut loc diferite banchete la palatul Ştirbey, Cantacuzino, legaţiunea spaniolă şi la cea franceză. Toate delegaţiunile şi-au exprimat admiraţia pentru sincera ospitalitate cu care au fost primiţi în România. Azi la ora 4, după masă va avea loc şedinţa festivă de închidere a congresului. Se pune din nou chestiunea evacuării Renaniei — Serviciul nostru special — Paris, 10. — Ziarele din Madrid anunţă că pe la sfârşitul lunei iulie se întrunesc la Baden miniştrii de externe ai Angliei, Franţei şi Germaniei unde vor discuta posibilitatea evacuării Renaniei. Regionalismul — ideea ce va veni de :• I. Martalogu 11. „Organizarea întreprinderi a devenit o ştiinţă, unde toate componentele reprezintă funcţiuni precise, a căror masinerie reacţionează, de multe ori, la schimbarea infinitesimală a componentelor altfel. Le monde ne va plus de lui même. Globul terestru devine un teritoriu de circulaţie, unde toate punctele par a avea o funcţiune specială. La aceasta se mai adaugă şi chestiunea socială, care este condiţionată geografic. Prin aceasta ajungem însă la a doua definiţie a regionalismului, plină de conţinut şi vitalitate. Regionalismul se ridică pa rangul unei discipline a funcţiunilor economice a singuraticelor teritorii, cari compun un stat. Statul,ui fond nu este altceva decât compoziţia unor teritorii mai mult sau mai puţin eterogene. Diferenţierea este un principiu al naturii şi condiţionează viaţa. „Noi trebuie să presupunem, că fiecare teritoriu, fiecare regiune are o menire şi posedă o capacitate.“ Această capacitate are, desigur, limite, dar problema ce se pune, e găsirea acelei stări, care în împrejurări date să fie optimală pentru teritoriu. Pentru a cerceta aceasta, trebuie să cunoaştem mai întâi foarte bine teritoriile. Pentru a crea o bază reală cercetării propriu zise şi organizării acesteia, e nevoe de fixarea teritoriilor naturale“. In aceste teritorii analiza şi-ar putea găsi puncte de razim. Analiza — de cele mai multe ori statistică — ar duce la sinteză, din care vor putea trage foloase practice atât regiunea, cât şi statul. Conţinutul acestei sinteze e foarte multilateral, ca însăşi viaţa. Cercetarea regionalistă va începe cu studii ample asupra fenomenelor culturale, iar mai târziu se va extinde asupra vieţii economice. Circulaţia este incontestabil creatoarea vieţii economice moderne, resortul efectiv al tuturor raporturilor culturale, cel mai puternic factor al fenomenelor economice, scurt purtătorul propriu zis al culturii. Tendinţa regionalismului va fi cercetarea felului cum circulaţia leagă şi desparte singuraticele teritorii, el va trebui să aibă ca punct de plecare principial existenţa circulaţiei ca să ajungă la necesitatea organizării ei. Problema capacităţii de alimentare a singuraticelor regiuni este în mar parte legate de problema circula-