Patria, octombrie 1931 (Anul 13, nr. 214-237)

1931-10-01 / nr. 214

Anal al XIIMea No. 214 3 lUBDACTUL ffi ADMHlBtBA|U C|«j, ItrOa a«|lBa Kaite Hr. M. U-M Aánl». M-tl DQUECȚ1A POU3S0I] amftotal ii pfMi «I ptftUatai —țli»*l.țirâ—w, iwlfai ABORABm AllUALi PrcfMimal lAan — L«4 MM Functionwrt 7<)0 Aatnttitl șl luUtmtia^ .. b ■băimiUto ámMm. ^ol I Octomvrie 1931 D. Taneved scrie despre pro­bleme militare. Asta ne-a mai lipsit: bancheri călări... POV­ESTE - Pentru toți ctitorii, binevoi­torii si enoriașii presei — A fost odată, ca niciodată, că dacă n’ar fi fost nu s'ar povesti, un om sărac. Omul sărac a avut doi copii. Unul țanțoș, zdravăn, chipeș, înalt. si dilema Minciuna. Celalalt smerit, sleit de puteri, gârbovit, pitic. Pe acesta îl chema Adevărul. Și omul sărac a spus copiilor lui într'o bună zi: Dragii mei, eu n'am cu ce să vă hrănesc, nu vă pot ținea la casă. N'aveți decât să plecați în lume să vă în­cercați norocul. Iată v’am pregătit pentru amândoi me­rinde pentru câteva zile. Aveți să primiți unul ca și ce­lalalt Stați împreună, ajutați-vă dacă puteți sau despăr­­țiți-vă, treaba voastră. Eu am făcut totul ce mi-a stat în putință. De-acum Domnul cel ceresc să vă aibă în grija. Și-au plecat copiii. Dar abia merseră câteva mile, iată că s’au obosit și­ au flămânzit Și atunci Minciuna, zise către fratele său pe care-l chema Ad­avarul: „Măi fărtate, stai sa ne odihnim și Si mâncăm ceva?­ Și sau oprit frații la o margine de drum. Și atunci copilul pe care-l chema Minciuna mai adaogă: „Știi ce frate? Să ne împărțim cu mâncarea. Mai întâiu mân­căm merindea ta și când se va isprăvi, o mâncăm a mea“. Zis și făcut In trei zile au hăinuit toată merin­dea ce o avea Adevărul. A patra zi venea rândul pe Minciuna să l os­­peteze pe fratele său. Dar acum Minciuna grăia ast­fel: ,,Eu îți dau azi de mâncare dacă mă lași să-ți tac o ureche“. Adevărul bietul n’avea ce să facă, era flămând și rupt de oboseală și sa învoit. A doua zi Minciuna cerea în schimbul mâncării și cealaltă ureche A treia zi cerea o mână. A patra zi pe cealaltă. A cin­­cea zi a venit rândul picioarelor Și Adevărul a căzut jertfă propriului simț de bunătate și dreptate. Am arătat noi cu luni înainte, că guvernul supă­rat fiind pentru articolele dlui Sever Bocu, va lua mă­suri împotriva lui. Presa independentă și democrată, nu numai că n’a protestat, dar l-a luat în zemplemea pe d. Bocu. Ba uneori a secundat guvernul în atacurile lui. A mai trecut câtva timp și ziarul „Vestul“ a fost con­­fiscat Am protestat energic și i-am invitat și pe con­frați să protesteze, dar aceștia au tăcut. A mai trecut câtva timp și „Vestul** a fost confiscat din nou. Un redactor al ziarului a fost purtat în lanțuri pe străzile Timișoarei iar am protestat, și iar au făcut confrații ,,independenți“ și „democrați“. Și-a mai trecut câtva timp și stăpânirea a mers cu un pas mai departe. A Interzis apariția ziarului Vestul. Și noi iarăși am protestat și iarăși confrații au tăcut. Și acum aflăm, că nu numai „Vestul“ dar toate ziarele din Timișoara au fost confiscate Și nu numai atât A mai fost suspendată apariția unui ziar de-acolo, care a săvârșit crima grozavă că a publicat, adică a reprodus un discurs al dlui Sever Bocu. Și după toate acestea, întrebăm confrații: dacă au cetit povestea de mai sus, nu cred că, am ajuns la marginea răbdării? Vor învăța cel puțin acum ceva din povestea instructivă a celor doi frați? Vor aștepta până vor cădea jertfă definitiv bunătății, pentru ca să nu zicem toleranței lor criminale? o nonâ cipcdlfic la Polal Nord LONDRA, 30. — Sir Hubert Wilk­ins,­­ comandantul gutenaximului Nautilus, care a facut recentul drum de e­xplora­­re la Polul Nord, a sosit în Capitala Angliei. Reprezentanților presei ,sir Hu­bert Wilkins le-a declarat, ca are ferma convingere că. Polul Nord eficace la si­­gur nu poate­­ atins decât sub munții de gheață, cu ajutorul­­ submarinului. E­­­­­ploratorul Polului Nord pe baza experien­telor făcute în recenta lui călătorie, va con­strui un nou­­ submarin cu care va trimi în anul viitor o nouă expediție ,spre Pol. Wilkins a accentuat că rezul­tatele științifice ale expediției întrec ori­ce așteptare JA74 POrfALA fLAXm n mnoBAi H«. 11171/lfli On­i­b­1­1­0­1­8 C­P­c­ 10. t­v I­T>;.­­..lur e.:; liberam na fin­­c cd d. Tancred C d Acum două-trei săptămâni, libera­lii (duciști) se agitau pe culoare — adecă vorba vine, — la colțuri de străzi și în bodegi: „Venim! Să știți că s’a aranjat! Venim!“ Noi am râs cu poftă și văzând aceste zvârcoliri, ne-am adus amint de animalul care păștea liniștit pe coasta Vezuvului . Acum Se evidențiază că speranțele liberalilor au fost iluzii deșarte. In definitiv nu putea fi vorbă de „ve­nim“, pentru că aievea liberalii sunt la putere. Că n'au hegemonia de altă­­dată, e altă treabă. Dar au situația în județe și în comune. Ei totuși vroiau mai mult și­­ s’au ars. Că este a­șa, sunt dovadă atacu­rile desperate și să recunoaștem, ne­obrăzate, ale dlui Tancred Constan­­tinescu. Obișnuit, in timpul din ur­mă, cu un tratament de vinovată to­­­­leranță din partea oamenilor cinstiți,­­ armeanului­ renegat i s’a urcat în cap fudulia. Ei atacă pe cei mari... D. .Argetoianu a ajuns să fie nu­mit „brigand(Stilul este omul — de la d. Tancred nu te poți aștepta la alte adjective). Pentru ce este bri­gand d. Argetoianu? Fiindcă a pre­gătit o lege, care nu ține seamă de interesele economice ale partidului liberal. In pag­­i­n­a oficiosului liberal, găsim un articol, care se ocupă cu marile nedreptăți săvârșite în arma­tă. Ei, aici d. Tancred ține să atace dințet pe Suveran. Cităm: „...Spiritul de conducere în ar­mată emană de la Rege. Constitu­ția spune: El, Regele, este capul puterii armate“. Expunând pe lar­g f­uncțiunea pe care o indeplineiște Kt^eie în legătu­ră cu înaintările și mutările în Ar­mată, continuă: „Ofițerul, mlățtișănd elementul de conducere al ar’matei, orice a­­buz, dintr’o cauză ori alta, în răs­plătirea lor — mai ales în cir­cumstanțele internaționate la or­dinea zilei — s’ar resfrănge fatal asupra Regelui și asupra pregăti­­rii de război. E un adevăr elementar și noto­riu, nu odată călcat în picioare de interesele contrarii acestor neper­­m­ise abuzuri. De aici seria nedreptățit n­or — independente de repercusiunile u­­nei legi rele — nu înaintările în armată și a favorurilor, cari an­trenează concesiuni în bloc, spre a se salva unele aparente, cu va­luri de reclamațiun­i, cari curg ...­­peste trei mii, peste trei mii de ofițeri nemulțumiți.. Noi cu d. Tancred nu discutăm chestiunile armate. Vom discuta a­­tunci, când­­ vom vedea primii ban­cheri călări și primii speriuri muriți în tranșele. In ce privește apoi pe liberali, lor le spunem deocamdată atât: Zece ani de zile liberalii au neîndreptățit mulțime de ofițeri bravi, cari n’aveau o nici o posibilitate să se plângă nimă­­nu. Acum au un șef, care le face dreptate. Și va face dreptate ori­cât s’ar zvârcoli liberalii. Vom reveni Situatia semnul cel mai colalant ii nimeștc bridand pe Ardeioioni, si confinua atacurile impotrifa $citil armatei - on­dosin Uberal din Capitala pubUca un articol violent impotriva Bcolclui - in aceia$ numar forbe­le despre placerea lormidania cu monopoinl spirtolul - fiiloria deia Romain­e 1 Octom­brie 1917 știrile ce sosiau de pe diferitele fronturi e­­­r'au așteptate cu destulă nerăbdare și în toam­­n­a anului 1917. O victorie cât de mică a tru­pelor aliate aprindea în suflete' scânteia nă­dejdii in­tr'o ,'s­abnică schimbare înspre bine a situației. Așa a fost bună­oară vestea victoriei engleze din Mesopotamia, în apropierea­­ locali­tății Raimache. După ocuparea Bagdadului de către trupele engleze. Germanii plănuiseră o mare lovitură pentru recucerirea acestui oraș. Î i încredințară pe generalul Falkenhe­yn să întocmească planul de luptă și să pornească ofensiva. Germanii­­ s'au pregătit intr'adevăr­, mai punându-și spe­ranța și în concursul trupelor turcești. Englezii în­să au luat ei ofensiva, înainte de toate au atacat principalele poziții ale turcilor­­din Mesopotamia. Au înconjurat pe turci, iar în ziua de 1 octomvrie 1917 au câștigat o victorie prea hotărâtoare pentru ulterioara desfășura­re a ostilitățiilor­ pe frontul asiatic, lângă Ra­­­madie. Cu acest prilej ei au capturat 4400 pri­­sonieri cu 200 ofițeri, plus comandantul Ah­­med-be­i­ cu întregul său stat major. Tot atât de bogată a fost și prada de războiu, constătă­­toare din tunuri, arme, muniț­ii, provizii, echi­pamente și altele. Pe urma acestui prea real succes englez Ger­manii­­ s'au văzut nevoiți să renunțe la gândul recuceririi Bagdadului Comentând victoria de­­la Ramadie, ziarele elvețiene spuneau, că cer­­curile militare germane sunt foarte îngrijora­te de soarta frontului asiatic, renunțând la ori­ce speranță a vre-unu­i viitor succes­ pe acest­­ front. •*' Cronicar conferinta Interpario- Dientora si-a Inceput lucrarile In capitnla Romaniei ,BUCURE­STI, 30. Azi diminea­ta, la orele 10 și-a încejrut lucrările Con­­ferința Interparlament­ă. Mai întâi s­a întrimit Comitetul Executiv al Conf?iin­­tei din­­ care fac parte do. Henry Lafon­­lairie vicepreședintele senatului france'­'­. I­oel,e p­reședintele ReichsStagului german, Moltessen fostul prim-ministru al Dane­marcei și Ștefan Ciceo Pop. Președinte­le comitetului­, D. Ferdinand Bouis­son lipsește fiind la>Lnov.» (Conferința își în­­­cepe lucrările propriu 2ase, Joi dun­a masă. Scumpe dlo Argetoianu Prea sincer amic, Sfințire colegă. Domnule Ministru, După cum ști, am primit puterea silit de împrejurări .și forțat. De atunci și până azi, am nutrit o dulce apezantă că și Dta, vei aproba acest punct de vedere al meu. De atunci și pâ­nă azi, am lucrat mereu pentru ca să fiu și să fim desărcinați de această povară. Acest gând al meu a fost realizat în parte. Anume In ce te privește pe Dta. In ce mă privește pe mine, cu durere în suflet, trebuie să-ți comunic că, sunt nevoit să rămân la postul meu. Eu ră­mân, dar mata nu mă uita. Donm­n leiga Scumpe șefule, Prea sincer amic,­­ Domnule profesor. Apreciat dramaturg. Domnule ministru de resort, Domnule președinte al Consiliului, Am­ înțeles că ai vroit să-mi pricinuiești o raaă de bucurie și crezi că ai reușit. Văd și eu că trebuie să plec, dar nu pot pleca singur. Recitez deci versurile din Eminescu și te aștept. O rămâi, rămâi la mine Te iubesc atât de mult .­Ve tale doruri toate Numai eu știu­i să le ascult .. A­matale Costică P. S. — Dacă totuși e vorbă să plec fă-mă cel puțin agent la vama Curtici .Scumpe die Argetoianu. MVeasincer amic-Domnule Ministru de Interne, Domnule Ministru de Finanțe, Domnule ad interim la Externe, Domnule ad interim la Sănătate,­­Adânc emoționat de scrisul Dtale, nu voiu ezita nici un moment să-ți recunosc meritele covârștitoare, și drept recunoștință, iată, sunt gata să te numesc administrator a­l tipografiei și cursurilor mele de vară de la Văleni. Un nou câmp de activitate ti se deschide aici. Vei putea aplica metodele orale de regenerare economică, și mai ales cele cu privire la re­ducerile bugetare. Te îmbrățișează Șeful leroa Pentru autenticitate ARAL OHAZI PARODTA ZTL.EI Schimbai de scrisori intre d. N. lorda $1 d. c. Ardelolann — Atunci când d. Argetoianu va fi debarcat, așa cum o visează d. Iorga — Cu prilejul demiterii din Fortu­­neacu din funcția de secretar gene­­­­ral la Min. Instructivor, a avut loc un schimb de scrisori foarte ama­­be între ministru și ajutorul său. % . (Ziarele) Unele gazete dau știrea, ca în Cluj s’ar fi ținut o ședință a biroului Partidului Național-Ță­­rănesc, la care ar fi luat parte și d. Maniu. Știrea este inexactă. Ședința biroului partidului nici n’a fost convocată. In consecință ea nici nu s’a ținut. Adevărul este, că au venit la Cluj dnii Ion Mihalache, Mihai Popovici și Virgil Madgearu pen­tru a avea o întrevedere prietenească cu d. Maniu și cu d. Vaida Voevod. In cursul acestei întrevederi s’au discutat diferite chestiuni de interes public, fără de caracter oficial și fără a se aduce vre-o hotărâre. Din birou fac parte și dd. Mironescu, Iunian, Sauciuc Săveanu și d. Pan Halipa, cari nu au fost prezenți, tocmai fiind că nu fusese convocată nici o ședință. Iar d. Maniu de când și­-a dat demisia din prezidenția partidului, nu mai face parte din birou. Post nobila — Phoebus, de. N. DAN După­ atâtea evenimente politice, eco­nomice și financiare, am avut prilejul să înr­egistrăm, la sfârșitul acestei veri d­ramatice și­ un „eveniment meteorolo­gic totte cele mai senzaționale“, îna­inte chiar de­ a intra oficial în toamnă, dinspre Apus și Miază-Noapte ne-am po­menit, așa dintrodată, cu învălmă­șaguri de nori plumburii, posomorâți, suscep­tibili de cele mai sinistre interpretări. Săptămâni dea rândul cerul a fost ab­ro­perit de valurile lor sumbre și călătoare. Temperatura a scăzut brusc până aproa­­­pe de punctul­ de îngheț, iar prin regiu­nile muntoase ale țării au coborît, ca niște­ elem­ente de panică și de groază, inimii fulgi de zăpadă... Pe alocureai, în capitală chiar, n’a fost o simplă fulguire; zăpada nev­ostită s’a așternut, după vis­cole ca în­gerul Bobotezii, în straturi groase, sumrin­ând în haine legere nu numai sărăcimea pururea nevoiașe, ci chiar și pe cei ce respectă cu sfințenie „îmbrăcămintea de sezon” Unde zăpsada s’a rușinat să coboare, acolo o ploaie deasă, ca un caer de lână neagră, rece ca fierul de spaimă, i-a luat locul din b­elșug, umezind toate ungherele, vârând frigul năpraznic în oase sau trezind in ola­ne reumatisme vechi, adormite de mult... In acest interval de timp, vred­nic de a­­ seiivi de prolog la o coadă a­vea~ cuini apocaliptică, soarele. .­splend­idul astru care ne-a încălzit peste vară cu ge­nerozitate, pătrunsese în domec­iul a­­mintirilor plăcute. Nu am mai avut plă­cerea de a-i mai admira nici răsăritu­rile somnuroase, semănând a­dulți des­­meticiți dintr’o odihnă, adân­că și nici măcar unul d­intre acele împurpurate a­­m­u’guri, a căror priveliște de-o clipă vindecă cu duiumul durerile Uimei, îno­­bilează și inten­­ifică simțirea... έn schimb am crestat pe răboj, într’o seară recentă, o eclipsă totală de lună, mistericioasă, pro­­vestitoare de tulburări sinistre, cari s-ar fi produs în legile de armonie ale uni­­­versului întreg. Și ^^dacă ar fi fost nu­mai atât, treacă­ meargă, oamenii ar fi­­ primit iarna cu resemnare creștinească. Pe câmpiile țării lanurile de pomunb ne­sfârșite stăteau însă triste, cu știuleții a­­plecați spre pământ, așteptând ultima pârguire a boabelor. Pe dealuri și corne dulci strugurii au fost surprinși de bru­mă, frunza de i­e vițe s’a ruginit înainte de vreme, lâsându-i golași, ocop­eriți de miazmele putreziciunii, s’au stafidiți înainte de soroc. Pe alocarea smrnă și otăvurile cu miros de balsam, au fo­st acoperite de zăpadă, lipsind sate și re­giuni întregi de nutreț p­entru „iarna tradițională“. Dacă mai adăugăm acum, la aceste li­nii de tablou sumar, criza economică de­­a dreptul devastatoare de suflete care bântuie la țară și la orașe deopotrivă de cumplit, vă puteți imagina ușor val-vâr­tejul de griji multiple, mari și mărunte, ca și au pus­­ stăpânire pe­­ mgetul înfrigurat al mulțimilor. In zilele de bezică, fiecare trup omenesc mâ­­ se părea' un­ dureros semn de hu­rebare, iar privirile umbrite de desnădejde, expresii genuine ale t>­i­­ni'cei și' ale necunoscutelor zilei de mâi­ne,..,. .­.' Iată însă, că aceeaș mohorâtă Natură de ierij care l­e-a im­piiit de spaimă, se îndură iarăș și ne trimite,­așa, solie bu­nă. După o ploaie călduță, care a topit zăpada de pe culmi, norii se împrăștie, se dislocă, lâsând pe cer poieni mari de lumină și senin înveseliftor... Prin ei, mai desfânati acum, străbat iarăș birui­toare v Săgețile de 'aur ale­­ soareui, an,nn­­tfund, dar..ărl vom fivcastatoirnic alături­­ de noi'­­O toamnă fnim­oasă, i­rd.ungă, cu mii de culor­i ruginii, c­u­ frunți mai descrețite și i­mbi mai desghețate. Se vor putea da­stfel strânge do­i(e cam]), ultimele da­­ruri ale pământului cu strămoșeasca ve­­selie și cu recunoștinita creștinească da­torită celui­ de sus... Frunze mai sunt, verdeață d­e câmpuri de asemenea. Nă­­de­jdi­le ,s’aprind din nou, ca văpaia co­lorată a curcubeului, iar pasă oameni­lor trădează un nou val de optimism și de nădejde legitimă. Până și copii de școală au devenit mai gureși, mai sprin­teni și mai veseli. Post nubila — Phoebus... După ploaie iarâȘ soare! După­ tristeță plumbu­rie, iar­ăș voio­ș.a și­­ sănătate sufletea­scă. Cât adevăr nu cuprinde strămoșescul dicton latin, aplicabil cu­ deosebire la „criza“ din ultimele zile în mersul obicinuit­ și tradițional al timpului­ " ■­­N. UAN.

Next