Patria, decembrie 1931 (Anul 13, nr. 261-283)

1931-12-01 / nr. 261

An«l al Xin-löa Mo. 26i lEDACTIA H­ADHZIIUI­TATIA ein­, 8trada Hui«­­~!r. 31. (Dir Mtianu . . . IS-M si Admi*. M-« direcția PONTICA] pam­iletul de presă «1 p«itU«!«! —d­oBSl-țăn­ness, secți« Ardest«!«!. ABONAMENT ANUALe Pxelssl««! Uber« — — Lei SOO Panefltaut — — „ 700 Amtorități fi­i«*tlt«t­uil­u 1800 I« stiilailatt dabl«. Marți 1 Decgmvde 1931 D. Manoilescu, ex-guvernato­­ul Băncii Naționale, amenință destăinuiri senzaționale“. Să se cam grăbească, fiind­că, i-ar putea-o lua alții pe dinainte ! Gânduri de 1 Decembrie Ziua de 1 Decemvrie nu se poate șterge din sufletele noastre. Ea nu­­ se poate șterge niciodată, prin nici o putere din bune. Nici nu se poate degrada la o zi diversă prin ordonanțe minsteriale, cari nu-i acordă timbrul unei festivități oficiale. Cu atât mai puțin se poate dimi­­nua însemnătatea ei prin lansarea unor teorii paliative, cari vor să rec­tifice istoria în interes de partid. Micile răutăți sau prostii, cari le săvâr­șesc vremelnicii deținători ai puterii nu sunt în stare să întunece câtuși de puțin amintirea acestei zile în sufletele noastre. Este ziua când trebuie să le aducem aminte tuturor, cari se mân­dresc cu numele de ROMAN, că nimeni dintre noi n’are dreptul să supra­pună interesele sale particulare, marilor interese comune. Este ziua când trebuie să pricepem, că nu suntem decât atomi modești ai marelui orga­nism național Este ziua când trebuie să reînoim jurământul rostit cu ev­lavie la Alba-lulia și când trebuie să o declarmă solemn, că nu cunoaș­tem un sacrificiu prea mare, care să-l aducem pe altarul nației E ziua când toți trebuie să ne unim în gândul firesc al dragostei, care ne leagă de marea noastră familie românească. Când toți, fără osebire de clasă, con­­fesiime și regiuni, ne afirmăm solidaritatea națională. E SFANTA ZI A UNIRII. După lupte nesfârșite și muncă istovitoare, duse și prestate de atâ­tea generații de eroi, pe pământul udat cu sângele și lacrimile strămoșilor noștri, generația noastră a fost învrednicită de la Bunul Dumnezeu să vadă cu ochii aceasta sfântă și în veci neuitată zi a Unirii Este ceasul să strigăm tuturor, cari secătuiți de grijile zilei, sub povam unor lovituri nem­eritate, puși la grea încercare, au început să piardă -ul dreptei judecăți și calea veșnic luminoasă a măririi și pro­gresului . NU VA PIERDEȚI NĂDEJDEA ! Nu putem fi mai vrednici de această zi și mai credincioși păstrători ai datinelor strămoșești și mai recunoscători mânași ai marilor noștri înaintași decât­ să înălțăm­ sufletel­e noastre peste nemerniciile zilei trecă­toare. Să întărim sufletele noastre. Curați și iubitori, euragioși și demni, luptători pentru bine, pentru ideal, să căutăm puterea în izvorul de dra­goste de neam și nesecat spirit de jertfă al strămoșilor noștri. ZIUA DE 1 DECEMVRIE TREBUIE SA FIE ZIUA MÂNDRI­EI ȘI A CONȘTIINȚEI NAȚIONALE. Mihailescu-Brăi­la A fost o seară frumoasă... Nu știu pentru lacrimile de emoție !xici au curs bogat, sau fiindcă a fost o reprezentație rară, om, public mult, cu artiștii noștri di­n zile Imne, Brăila cu Jeana Popovici, Neamțu, Ghibericon... Nume mari, din epoca de glorie a Teatrului nostru. Lipsea din­tre prota­gon­iști doar figura simpatica, a lui Popa ,și dintr’un rol mai mic Psatra, bine înlocuiți de Vasilescu și Vanciu. Public numeros, entusiast... Ce mai lipsea deci, ca să fie o seară frumoasă? Păcat că a fost însă în acelaș timp și o seară tristă. Nu a fost nimenea în viață care să nu fi strivit între gene o lacrimă de regret pentru cel ce — prea tim­puriu — pleacă din teatrul nostru. Mihăiescu-Brăila in cei zece a­ii de activitate de la Vlul­ și-a înscris nume­le nu numai în cartea de aur a primei sicene românești a Ardealului, ci și în inimile tuturor acelora cari au­ asistat vreodată la o piesă în care juca. Nu e locul act de a-i reliefa calitățile de ac­tor. Dar trebuie să remarcăm că ceea­­ce a făcut să fie simpatizat, iubit, a­­dorat, a fost o notă adânc umană în jocul său. Deși era... prim,­amorez. Poa­te chiar de asta ne entusiasma căldura omenească a figurilor create de el. A­­dăogați o perfectă școală de scenă, tim­bru plăcut, o figură simpatică nu și veți găsi explicația succesului său. Lo­cul lui va fi mult timp neocupat sub lumina rampei clujene. Comu Mitică ne va lipsi, nu numai nouă celor mai bă­trâni, ci va lipsi și generațiilor viitoa­re de studenți, cari nu vor mai avea în­ „Heidelbergul de altădată” un prinț așa de aproape de orice suflet bun... .Să­­ sperăm că­ su­fer­ința ce o îndură Mihăilescu Brăila va fi de scurtă du­­rată și că adioul ce l-a spus scenei nu este definitiv. Se întâmplă și minuni, cu atât mai mult putem, crede că dșa se va face mai bine și că-l vom mai aplauda, chiar pe scena Teatrului no­stru... La festivitatea de Sâmbătă seara au fost prezenți pe scenă aproape toți ca­marazii sărbătoritului. A spus cuvinte de o parnasiană frumusețe de Ștefan Braborescu, cuvinte sub cari tălăzuia o simțire sinceră. A­ rupt din­ inimă sjânduri de camarad devotat Ghibern­­icon. Am­ fi vrut să auzim și pe directo­­rii Teatrului Național din Cluj raliin­du-se tuturor celor din sală și de pe scenă, fiindcă Mihăilescu Brăian a fost cineva pentru Teatrul Românesc din Cluj și pentru scena românească. A lipsit, precum am spus că au lipsit de pe scenă și alte doamne și clovni din Teadru. A fost urât și dureros, mai ales pentru noi, cari nici­odată nu am precuppsit cuvintele de laudă și încuraj­jârile la adresa nici unui om care se străduiește în ogorul ingrat al teatru­lui românesc din Ardeal. Chiar de a­­ceia, ne spunem tristeța fără gând de a supăra, ei numai ca un memento, că nu se mai pot aduce în public influen­țele de culise... Nu­mai atunci se va naște din nou so­­lidaritatea între teatru și public. Când nu­­ om mai asista decât la semne îm­­bocu­rătoare de deplină armon­ie la cei cari constitue Teatrul nostru! Oficialității nu putem să-i facem min reproș din absență, dar de­sigur nici o notă bună nu i se poate da. Mai ales fiindcă retragerea lui Mi­­hăile­scu-Brăila — prim­a retragere de, pe >i­t românească a Ardealului — comn­siHuia prin, iisăși acest fapt și o etor pa um­ânească. O etapă c­are ne spune tuturor că începem să fim bătrâni in stăpânirea artei din acest oraș. A. II. On Biblioteca Palatului Situat la Ritmul nou In plina descompunere nă [sinistru — Doi corifei și-au reluat „libertatea I de acțiune“, iar țara se pregătește de prohodirea Intregei aventuri ~ . Corabia lui se clau­­ Năzbâtia primejdioasă a „ritmului nou” s’a înscăunat sîm­ fruntea trebu­rilor politice românești, născocită, propovăduită și apărată cu un fana­­tism vrednic de alte cauze mai nobi­le, de către patru „tehnicieni“ celebri, al căror nume flutură azi pe buzele tuturor, și anume, de către dnii Ior­­ga, Argetoianu, Filipescu și Manoi­­lescu. In momentul instalării lui la cânna destinelor României, țara, vă­­zându-și primejd­iită însuș desvolta­­rea ei normală, a schițat nenumărate gesturi d­e legitimă revoltă, pornite, firesc, din străvechiul său instinct de­­ conservare. Aceste gesturi eroicei au fost însă înăbușite, călcate brutal în picioare, de către corifeii mai sus a­­mintiți. Cinismul atinse atunci culmi nebănuite, iar pudoarea constituțio­­nală și bunul simț au fost luate î­n puerilă deriziune. Dar țara nu­­ și-a pierdut atu­nci nici răbdarea muceniceasca ai"’­ nădejde.a isppășirii ei grabnice dîn lanțurile „inovației” pe cât de caraghioase pe atât de netrebnice. Rezistența ei ma­sivă s’a refugiat atunci în convinge­­­rea,­ că „ritmul nou” va lichida mai curând decât ar crede dușmanii săi invest­șunați, pentru că această con­vingere se î­ntemeia pe hibriditatea unanim cunoscută a „personalităților politice de marcă” din a căror , trajnică inspirație țâșnise în împre­­j­­­urările știute. Cine a văzut logic și cumintel Ța­ra! Mulțimile românești, care știam că oamenii tuturor compromisurilor politice, transfugi prin toate „parti­dele păcătoase“ se vor risipi în cu­rând ca frunzele pomului! Cât de profetice i-a fost presimți­rea o vedem azi, abia la 8 luni după huzureala­­ ki incompetință a „stâlpi­lor” guvernului. [„Ritmu­l meu“ este azi o arie uzată, trecută printre a­­mintirile urâte ale neamului întreg, căci, abia după opt luni, două din principalele-i primadone au răgușit, i-au trântit ușile capitonate, reluân­­du-și mizera „libertate de acțiune”, adică declarându-și pe față falimen­tul îndrăznelii din primăvara trecu­tă. Ba, dacă stăm să judecăm bine, aria „ritmului nou”, care și-a pier­dut de mult puterea de seducțiune, nu mai e căutată azi decât de d. Arge­toianu, d. Iorga găsindu-se și el, în momentul de față,­­în psihoza giran­tului hărțuit ,și păcălit de nenumă­rate ori în mod sângeros. Dacă d. Manoilescu s’a lovit de pragul de sus și dacă în d. Pilipescu s’au trezit vechi nostalgii conservatoare, marele istoric e ,și el pe punctul de a mărtu­risi un sic transit gloria muncii sin­cer și pocăit. Ce a mai rămas deci din Bemeața „salvare națională“? Cutezanța, sită și ea, a dlui Argetoianu, a cărui absență de pe banca ministerială a Copurilor legiuitoare, miroasă a di­­plomație cusută cu uruioc. Atâta tot! Va veni însă nu peste mult și cl­­pa în care țara se va scutura și de acest ultim argonaut îmbrâncit de spiritul vremii. Țara știe azi precis, că „ritmul nou” e un singur om, o sing­ură ambiție răsuflată, care și a asumat, de azi înainte, toată răspun­derea. Și deodată cu răspunderea și îndrăzneala de a se răfui singură cu voința dârză a ăntregei suflări româ­nești. Și doar nimeni nu poate fi a­­tât de naiv încât să creadă, că acst ultim argonaut va ieși învingător din fatala încăerare... Să ne pregătim deci, ca buni creștini ce suntem, pen­tru prohodul apropiat al „pintregei ex­periențe politice , care ne-a împins, cum am prevăzut-o, pe muche de pră­pastie... „Drumul Nou” trecând in opoziție, guvernul nu are ziar în Ardeal. Toată lumea conțnne că-i o situație intole­rabilă. Suntem de părere ca d. Argetoianu să adopte tactica dlui Bornemisa. Ce face simpaticul ajutor de primar al Clujului? Are o foaie: „Lumea și Ța­ra”. Și fiindcă e averescan, în 7 din cele 8 coloane înjură guvernul. Dar fi­indcă e și vice-primar numit de gu­vern, 1 coloană din foaie este rezerva­tă pentru susținerea guvernului. Deci, să se închirieze câte o coloană la fie­care gazetă opoziționistă pentru susți­nerea guvernului. Din partea noastră oferim rubrica „crâmpeielor"". Și drept dovadă că vrem să susținem guvernul trecem îndată la tratarea­ si­­stematică a cazului Manoilescu. Gu­vernul afirmă că n'a vroit nici să-l jic­nească și nici să-l neîndreptățească pe d. Manoilescu. D. doctor de la München îl invită chiar pe d. Manoilescu să nu se considere jicnit, căci așa va ieși cu fața curată din bucluc. Dar d. Manot­i­lescu stăruie, că a fost jicnit. E ciuda­tă mentalitate. Moritz l-a îmi proces­at pe Grün pentru vătămare de onoare. Judecăto­rul îl audiază pe Grün: „Este adevă­­­­rat că l-ai jicnit?” Dar Grün protes­­t­­ează: „Ferească-m­ă Dumnezeu de așa­­ ceva. Când am constatat lipsă la cas­­i­nă, l-am desbrăcat, i-am luat portm­o­­neul, i-am dat trei perechi de palme și l-am dat pe ușă afară. Dar o vorbă nu i-am spus: O vorbă jicnitoare n’am ro­stit”. • Amicii dlui Manoilescu jubilează: Ci­că eroicul guvernator al Băncii Na­ționale, substitut­ provizoriu, în parti­­du­l f infidelium, ar fi căzut în disgroc­ție, fiindcă a hotărât să lupte împo­triva camarilei. Ascultați oameni buni și minunați-vă, Atî^măine vom­ vedea pe d. lorga scriind împotriva teh­nicienilor și pen­tru­ partide, pe d. Argetoianu scriind împotriva ritmului nou, pe d. Tancred scriind împotriva spersarier, etc. etc. Z. <^4 ^. ■"Mure; Cult . * llM cea mare ! Decemvrie I,918 Ziarele budapestan­e încă în cele dintăi ale ale lunei Noemvrie își adresau marea întreba­re: ce vor face Românii la Alba-lulia? Ce se va întâmpla la 1 Decemvrie? Se făceau fel de fel de prognosticuri și se publicau interviewț­­iile acordate de diferiți fruntași români arde­leni, interviewuri redactate cu multă îngrijire, cari însă, spuneau totul. Uneori, aceleași zia­re căutau să găsească vre-o modalitate de în­lăturare a marei nenorociri, dar încă a doua zi erau nevoite să recunoască tristul adevăr, că e prea trziu. In timpul acesta Homănii din Ardeal, Banat, Grișana și Maramurăș num­ărau zilele ce-o să se mai scurgă până la ziua cea mare și luminată. Și se pregătiau de drum. Li­ se făceau oferte de —­împăcare, ori, mai bine zis, de refacere a Ungariei milenare pe baza principiilor wilso­­niene. Ei ridicau din umeri și răspundeau: — O să vedem, la 1 Decemvrie... Erau­ răspunsuri, cari de­ asemenea spuneau totul. Ziua de 1 Decemvrie în realitate nici n’a fost o zi de discuții și nici de hotărâri. Cine mai avea atunci vreme să discute demodata problemă; dacă e posibilă prefacerea zdrobito­rilor de naționalități tocmai In frati dulci ai Ro­mânilor. A fost o zi mare de praznic, o zi a adevăratei învieri, o zi a lacrimilor de bucurie și a imbrățișerilor frățești. Părea totul un vis, dar era, cea mai dulce realitate. In ziua următoare ziarul „Pesti Hír­lap" a avut curajul să spună pe fată, că In cartea istoriei neamurilor s-a scris și capitolul întitulat­ Finis Hungariae .. Dionicot Gesturi de autoritate“ Un ziar din Capitală ne aduce știrea, că guvernul Iorga—Argetoianu și-a pus în gând să-și salveze puținul rest de „autoritate” ce i-a mai rămas. In a­­cest scop va face în curând câteva „ge­sturi de autoritate”, pe de o parte pen­tru intimidarea majorităților, iar pe de altă parte pentru... opoziție. Va să zi­­că, în fotoliile miustetrijale din­ Iorga și Argetoianu se simțesc cât se poate de bine și nu sunt bucuroși să simtă schimbare­a acestei prea plăcute situa­­­ții. Cercurile guvernamentale au furni­zat chiar și informația, că actualul guvern a făcut și până acum gesturi de acest fel și că „vor mai veni în cu­rând și altele”. Char ,și această „infor­mație“ ar vrea să fie o intimidare, mai ales a opoziție. Costurile de autoritate „comise” pâ­nă acum de acest guvern le prea cu­noaștem; încă în primele zile de gu­vernare aceste gesturi au convins pe orice om cu judecată, că țara a ajuns sub conducerea unui guvern al țîcne­­lii naționale. Hohotele de râs ce le-au stârnit primele acte de guvernământ, acte, cari uneori luau forma unor tele­grame scrise în fuga condeiului pe treapta de jos a cutărui palat ministe­­ristic la alteori­a un­or interviewuri date în timpul îmbrăcării redingotei, iar alte­ori a unor decrete redactate în termeni cât se poate de „h­otărâți”, etc., indicau încă de pe-atunci caracterul de provi­zorat al guvernului ți­nelii naționale. Așteptăm, prin ummare, celelalte ges­turi, cari... vor mai veni. Și recunoaș­tem, că sunt necesare. In ziele acestea de adevărată jale cetățenii au într’ade­­văr nevoie și de câteva momente de rumoare. Acesta e, adică, singurul e­­fect al gesturilor guvernamentale de... autoritate și de mână tare. Păcat nu­mai, ca gesti­ r­­e acestea vor fi puține la număr. In timp scurt nu se pot „comite” decât gesturi puține. Dnii Iorga și Argetoianu vor avea totuși sa­tisfacția sufletească de-a constata, — încă în cele dintâi zile ale lui „sic trau aut gloria mundi” — că au făcut aces­tei țări șt­im bine. Au adus pe cetățeni în situația să mai și râdă câte­odată... A nins In tnireogo fard BUCUREȘTI, 30. — De pretutindeni se anunță că Duminică spre Luni no­aptea, a nins abundent. Pe alocurea stratul de zăpadă, căzută în nopții, atinge grosimea de 30 cm. cursul In munți ninge Inteuna. Pe Bărăgan și pe șesul Moldovei a viscolit puternic. Le­gătura telefonică cu Brăila, Galați Cer­năuți și Constanța, a fost deranjată. Trenurile au sosit în Capitală cu oa­recare întârziere. Deraierea acceleraturii oc­­hișinau BUCUREȘTI. 30. — Acceleratul Nr. 75 care circulă între București—Chiși­nău, a deraiat ieri în apropiere de ga­ra Revata, la ieșirea dintr’un tunel. Două vagoane de clasă s’au răsturnat. Mecanicul, fochistul și un călător s’au ales cu leziuni grave. Terasamentul a fost distrus pe o întindere mare. Pa­gubele simt însemnate. FRANȚA ȘI ROMÂNIA — ULTIMEL­E DECLARAȚII ALE DLUI HOOVER CU PRI­VIRE LA CRIZAMOND»ALA„L­A RÉPUBLIQUIE FRANÇAISE“ ARTICOLUL DLUI GERMAIN­­— REGIONALI ««MUL ECONOMIC; SOLIDARITATEA PRODU­CĂTORILOR MAJORITARI ȘI MINORITARI DIN ROMÂNIA — tre: c. Conta lAn­TWla este astă­zi mai greu m­aro­ată la înainte de rasboi­u, a zis in ultimele sale de­clarații cu privire la criza mondială, d. pre­ședinte al Statelor­ Unite din America și a adaugat „Mis­iunea oamenilor de sait și a conducătorrilor popoarelor este să lucreze pentru restabilirea Increderei în națiune și între națiuni. D. Hoover continuă: Nu se poate contri­­bui al reintremarea lumei, la însănătoșirea vieței economice, din depresiunea actuală mondială, prin nimic altceva mai m­ult de­cât dând dovezi publice că muniedim serios să înlăturăm încordarea care domnește în sânul familiei t­ypoarelor. Pentru aceasta nu este nevoe nici de legi speciale, nici de tratate. Este însă nevoe ca fiecare națiu­ne să priceapă în mod clar situația­ mondia­lă și să colaboreze, în ceea ce o privește la restabilirea unor raporturi de bună vecină­tate prin propria sa politică și în coprin­ul I­I granițelor ei trase în propriul ei interes. Această reacțiune,­­sfârșește id. Hoover, a și început în unele națiuni, trebue ca ce­lelalte, în propriul lor Interes să-și dea ace­­a­stă ostenea și apelând la concursul mase­lor profunde din Statele respective. K­.­­ — D. Germain distins cugetător și sociolog, privește cu îngrijorare în mersul orinduiri­­lor asfacerilor interne mai ales ale Statelor din Estul Europei și își exprimă aceasta în­grijorare prin „La Repu­blique francaise" fâ­­cănd următoarea­­ statistică numerică: Euro­pa cu toate acestea, este încă împărțită în două tabere adverse: Deoparte Franța și aliații­­ săi legați prin pacte­ politice efective și prin angajamente precise Polonia, Ceho­­slo­­acia, Jugoslavia și România aproape 110 milioane și de cealaltă parte Italia, Rusia și Germania numeric socotite, la 170 milioane. Firesc, adaugă auorul că această statis­tică n’ar influența prea mult dacă în sânul popoarelor, nouă aliate, s’ar fi stăruit pentru o mai sinceră colaborare între majoritari și minoritari cel puțin pentru a servii proprii­le interese ale ma­selor profunde, adesea greu încercate din cauza crizei mondiale. m. Mulți conducă­tori ai popoarelor din Estul Europei văd remediul crizei mondiale în re­­zolvarea problemei arului. Dar soluționarea problemei aurului cere la rândul ei „încrederea” despre care vor­­beșc d. Hoover, iar „încrederea” nu poate fi adusă decât pe aripele solidarității, în cen­­rele celulare de producție și consumație. Aceasta celulă este Regiunea Economică, a unei porțiuni geografice, din ori­­ce tu­ă, unde locuitorii au interese economice­­ comu­­­­ne de apărat. Îndată ce o Regiune economică s'a solida­rizat în interesul de a produce și în acel de expansiune a comerțului cu produsele sale, „încrederea” reciprocă la care dă naștere or­ganizația liberă a producătorilor de bunuri din acea Regiune se manifestă la o Regiu­ne proxima și­ se întinde mai departe, prin voința proprie a poporului, care astăzi are încredere numai în organele de producție cari stau în slujba lui direct și rămân în ad­ministrația sa proprie. Despre această teorie a Regioitaliamului ecxono Ttuc am scris cu ocazia laudelor meri­tate ce am adus unui raport al Regiunei Ag­ricole Timișoara,, adresat Ministerului de re­sort, publicat în ziarul Patria de la 15 Noam­­brie porect. Este destul ca o singură Regiune de șes să se organizeze pentru ca toate celelaltte Regiune de deal sau de bălți să se organi- Regiune de deal sau de bălți să se organi­zeze pentru ca restul Reghinelor de această natură topografică să o imite. In acest caz toate se vor sprijini pe fac­torul intangibil al ,Increderei”. De la soli­­daritatea unei Regiuni, prin forța morală a „Increderei” vom avea solidaritatea tuturor producătorilor de bunuri materiale și bunuri imateriale, ceea ca Inseammă solidaritatea unei națiuni și mai departe solidaritatea u­­nui grup de națiuni. Intr’un articol informativ de ziar firește că nu se poate vor­bi de întreg angrenajul economic a unui sistem economic, ceea ce promitam a face printr’o carte voluminoaste­, însă putem da următoarele preciziuni : Să presupunem că o singură Regiune s'a organizat și ea are un consiliu economic pro­vincial, expresia unui Oficiu Inernațional de plasamente, mărfuri și­ valori. In acest caz, punctul de plecare a ape­­­i fiind refacerea economică a unei țări agri­cole, dotată cu darurile naturale ale solului Patriei noastre, nu poate porni de­cât de la valorizarea produselor ei naturale. Agricul­tura în primul rând, la nașterea vitelor, apoi și succesiv industriile forestiere și produsele extractîTC din subsol și din bălți și Mara Drept principii de organizare a Muncei a­­vem solidaritatea și libertatea adesiunei pro­ducătorului, grupat în acelaș timp, în diferi­te solidarități locale pe specialități și unifi­cate la un loc pe Regiune prin creditul lor privat Ca organe principale avem Ferma Meca­nică Agricolă și Gospodăria vitelor, de la cre­ștere pâ­nă la export. Cu alte cuvinte din micul producător de vite facem un mare ex­portator și din plugarul fără unelte moder­ne de muncă facem un mare importator de parcuri mecanice complecte, compuse din 100 Inventării Mecanico-agricole complecte de la Alfa la Omega de fie­care Fermă și plă­tim întreaga valoare a acestor 100 Inventă­rii în 165 zile de lucru efectiv din chiar va­loarea muncei executate de aceste mașini, fără să ne îngrijim ce va produce pământul de cultură însemănțată pe o suprafață 60.000 Ha, combinate din loturile mici de și­i mari a Posesorilor Micei Proprietăți, moșia de 13 milioane hectare, astăzi în grea situa­ție, din cauza datoriilor și din lipsă de or­ganizare modernă pentru munca fecundă. Prin aceste două organe, cari au și sub­­multtiplii lor, suntem în măsură să acope­rim metodic datoriile agricol­e și să le lichi­dăm succesiv, firește pentru cei grupați în atom­ soldarități organice. Din punct de vedere pur comer­c­ial: Mq-

Next