Patria, decembrie 1931 (Anul 13, nr. 261-283)
1931-12-01 / nr. 261
An«l al Xin-löa Mo. 26i lEDACTIA HADHZIIUITATIA ein, 8trada Hui«~!r. 31. (Dir Mtianu . . . IS-M si Admi*. M-« direcția PONTICA] pamiletul de presă «1 p«itU«!«! —doBSl-țănness, secți« Ardest«!«!. ABONAMENT ANUALe Pxelssl««! Uber« — — Lei SOO Panefltaut — — „ 700 Amtorități fii«*tlt«tuilu 1800 I« stiilailatt dabl«. Marți 1 Decgmvde 1931 D. Manoilescu, ex-guvernatoul Băncii Naționale, amenință destăinuiri senzaționale“. Să se cam grăbească, fiindcă, i-ar putea-o lua alții pe dinainte ! Gânduri de 1 Decembrie Ziua de 1 Decemvrie nu se poate șterge din sufletele noastre. Ea nu se poate șterge niciodată, prin nici o putere din bune. Nici nu se poate degrada la o zi diversă prin ordonanțe minsteriale, cari nu-i acordă timbrul unei festivități oficiale. Cu atât mai puțin se poate diminua însemnătatea ei prin lansarea unor teorii paliative, cari vor să rectifice istoria în interes de partid. Micile răutăți sau prostii, cari le săvârșesc vremelnicii deținători ai puterii nu sunt în stare să întunece câtuși de puțin amintirea acestei zile în sufletele noastre. Este ziua când trebuie să le aducem aminte tuturor, cari se mândresc cu numele de ROMAN, că nimeni dintre noi n’are dreptul să suprapună interesele sale particulare, marilor interese comune. Este ziua când trebuie să pricepem, că nu suntem decât atomi modești ai marelui organism național Este ziua când trebuie să reînoim jurământul rostit cu evlavie la Alba-lulia și când trebuie să o declarmă solemn, că nu cunoaștem un sacrificiu prea mare, care să-l aducem pe altarul nației E ziua când toți trebuie să ne unim în gândul firesc al dragostei, care ne leagă de marea noastră familie românească. Când toți, fără osebire de clasă, confesiime și regiuni, ne afirmăm solidaritatea națională. E SFANTA ZI A UNIRII. După lupte nesfârșite și muncă istovitoare, duse și prestate de atâtea generații de eroi, pe pământul udat cu sângele și lacrimile strămoșilor noștri, generația noastră a fost învrednicită de la Bunul Dumnezeu să vadă cu ochii aceasta sfântă și în veci neuitată zi a Unirii Este ceasul să strigăm tuturor, cari secătuiți de grijile zilei, sub povam unor lovituri nemeritate, puși la grea încercare, au început să piardă -ul dreptei judecăți și calea veșnic luminoasă a măririi și progresului . NU VA PIERDEȚI NĂDEJDEA ! Nu putem fi mai vrednici de această zi și mai credincioși păstrători ai datinelor strămoșești și mai recunoscători mânași ai marilor noștri înaintași decât să înălțăm sufletele noastre peste nemerniciile zilei trecătoare. Să întărim sufletele noastre. Curați și iubitori, euragioși și demni, luptători pentru bine, pentru ideal, să căutăm puterea în izvorul de dragoste de neam și nesecat spirit de jertfă al strămoșilor noștri. ZIUA DE 1 DECEMVRIE TREBUIE SA FIE ZIUA MÂNDRIEI ȘI A CONȘTIINȚEI NAȚIONALE. Mihailescu-Brăila A fost o seară frumoasă... Nu știu pentru lacrimile de emoție !xici au curs bogat, sau fiindcă a fost o reprezentație rară, om, public mult, cu artiștii noștri din zile Imne, Brăila cu Jeana Popovici, Neamțu, Ghibericon... Nume mari, din epoca de glorie a Teatrului nostru. Lipsea dintre protagoniști doar figura simpatica, a lui Popa ,și dintr’un rol mai mic Psatra, bine înlocuiți de Vasilescu și Vanciu. Public numeros, entusiast... Ce mai lipsea deci, ca să fie o seară frumoasă? Păcat că a fost însă în acelaș timp și o seară tristă. Nu a fost nimenea în viață care să nu fi strivit între gene o lacrimă de regret pentru cel ce — prea timpuriu — pleacă din teatrul nostru. Mihăiescu-Brăila in cei zece aii de activitate de la Vlul și-a înscris numele nu numai în cartea de aur a primei sicene românești a Ardealului, ci și în inimile tuturor acelora cari au asistat vreodată la o piesă în care juca. Nu e locul act de a-i reliefa calitățile de actor. Dar trebuie să remarcăm că ceeace a făcut să fie simpatizat, iubit, adorat, a fost o notă adânc umană în jocul său. Deși era... prim,amorez. Poate chiar de asta ne entusiasma căldura omenească a figurilor create de el. Adăogați o perfectă școală de scenă, timbru plăcut, o figură simpatică nu și veți găsi explicația succesului său. Locul lui va fi mult timp neocupat sub lumina rampei clujene. Comu Mitică ne va lipsi, nu numai nouă celor mai bătrâni, ci va lipsi și generațiilor viitoare de studenți, cari nu vor mai avea în „Heidelbergul de altădată” un prinț așa de aproape de orice suflet bun... .Să sperăm că suferința ce o îndură Mihăilescu Brăila va fi de scurtă durată și că adioul ce l-a spus scenei nu este definitiv. Se întâmplă și minuni, cu atât mai mult putem, crede că dșa se va face mai bine și că-l vom mai aplauda, chiar pe scena Teatrului nostru... La festivitatea de Sâmbătă seara au fost prezenți pe scenă aproape toți camarazii sărbătoritului. A spus cuvinte de o parnasiană frumusețe de Ștefan Braborescu, cuvinte sub cari tălăzuia o simțire sinceră. A rupt din inimă sjânduri de camarad devotat Ghibernicon. Am fi vrut să auzim și pe directorii Teatrului Național din Cluj raliindu-se tuturor celor din sală și de pe scenă, fiindcă Mihăilescu Brăian a fost cineva pentru Teatrul Românesc din Cluj și pentru scena românească. A lipsit, precum am spus că au lipsit de pe scenă și alte doamne și clovni din Teadru. A fost urât și dureros, mai ales pentru noi, cari niciodată nu am precuppsit cuvintele de laudă și încurajjârile la adresa nici unui om care se străduiește în ogorul ingrat al teatrului românesc din Ardeal. Chiar de aceia, ne spunem tristeța fără gând de a supăra, ei numai ca un memento, că nu se mai pot aduce în public influențele de culise... Numai atunci se va naște din nou solidaritatea între teatru și public. Când nu om mai asista decât la semne îmbocurătoare de deplină armonie la cei cari constitue Teatrul nostru! Oficialității nu putem să-i facem min reproș din absență, dar desigur nici o notă bună nu i se poate da. Mai ales fiindcă retragerea lui Mihăilescu-Brăila — prima retragere de, pe >it românească a Ardealului — comnsiHuia prin, iisăși acest fapt și o etor pa umânească. O etapă care ne spune tuturor că începem să fim bătrâni in stăpânirea artei din acest oraș. A. II. On Biblioteca Palatului Situat la Ritmul nou In plina descompunere nă [sinistru — Doi corifei și-au reluat „libertatea I de acțiune“, iar țara se pregătește de prohodirea Intregei aventuri ~ . Corabia lui se clau Năzbâtia primejdioasă a „ritmului nou” s’a înscăunat sîm fruntea treburilor politice românești, născocită, propovăduită și apărată cu un fanatism vrednic de alte cauze mai nobile, de către patru „tehnicieni“ celebri, al căror nume flutură azi pe buzele tuturor, și anume, de către dnii Iorga, Argetoianu, Filipescu și Manoilescu. In momentul instalării lui la cânna destinelor României, țara, văzându-și primejdiită însuș desvoltarea ei normală, a schițat nenumărate gesturi de legitimă revoltă, pornite, firesc, din străvechiul său instinct de conservare. Aceste gesturi eroicei au fost însă înăbușite, călcate brutal în picioare, de către corifeii mai sus amintiți. Cinismul atinse atunci culmi nebănuite, iar pudoarea constituțională și bunul simț au fost luate în puerilă deriziune. Dar țara nu și-a pierdut atunci nici răbdarea muceniceasca ai"’ nădejde.a isppășirii ei grabnice dîn lanțurile „inovației” pe cât de caraghioase pe atât de netrebnice. Rezistența ei masivă s’a refugiat atunci în convingerea, că „ritmul nou” va lichida mai curând decât ar crede dușmanii săi investșunați, pentru că această convingere se întemeia pe hibriditatea unanim cunoscută a „personalităților politice de marcă” din a căror , trajnică inspirație țâșnise în împrejurările știute. Cine a văzut logic și cumintel Țara! Mulțimile românești, care știam că oamenii tuturor compromisurilor politice, transfugi prin toate „partidele păcătoase“ se vor risipi în curând ca frunzele pomului! Cât de profetice i-a fost presimțirea o vedem azi, abia la 8 luni după huzureala ki incompetință a „stâlpilor” guvernului. [„Ritmul meu“ este azi o arie uzată, trecută printre amintirile urâte ale neamului întreg, căci, abia după opt luni, două din principalele-i primadone au răgușit, i-au trântit ușile capitonate, reluându-și mizera „libertate de acțiune”, adică declarându-și pe față falimentul îndrăznelii din primăvara trecută. Ba, dacă stăm să judecăm bine, aria „ritmului nou”, care și-a pierdut de mult puterea de seducțiune, nu mai e căutată azi decât de d. Argetoianu, d. Iorga găsindu-se și el, în momentul de față,în psihoza girantului hărțuit ,și păcălit de nenumărate ori în mod sângeros. Dacă d. Manoilescu s’a lovit de pragul de sus și dacă în d. Pilipescu s’au trezit vechi nostalgii conservatoare, marele istoric e ,și el pe punctul de a mărturisi un sic transit gloria muncii sincer și pocăit. Ce a mai rămas deci din Bemeața „salvare națională“? Cutezanța, sită și ea, a dlui Argetoianu, a cărui absență de pe banca ministerială a Copurilor legiuitoare, miroasă a diplomație cusută cu uruioc. Atâta tot! Va veni însă nu peste mult și clpa în care țara se va scutura și de acest ultim argonaut îmbrâncit de spiritul vremii. Țara știe azi precis, că „ritmul nou” e un singur om, o singură ambiție răsuflată, care și a asumat, de azi înainte, toată răspunderea. Și deodată cu răspunderea și îndrăzneala de a se răfui singură cu voința dârză a ăntregei suflări românești. Și doar nimeni nu poate fi atât de naiv încât să creadă, că acst ultim argonaut va ieși învingător din fatala încăerare... Să ne pregătim deci, ca buni creștini ce suntem, pentru prohodul apropiat al „pintregei experiențe politice , care ne-a împins, cum am prevăzut-o, pe muche de prăpastie... „Drumul Nou” trecând in opoziție, guvernul nu are ziar în Ardeal. Toată lumea conțnne că-i o situație intolerabilă. Suntem de părere ca d. Argetoianu să adopte tactica dlui Bornemisa. Ce face simpaticul ajutor de primar al Clujului? Are o foaie: „Lumea și Țara”. Și fiindcă e averescan, în 7 din cele 8 coloane înjură guvernul. Dar fiindcă e și vice-primar numit de guvern, 1 coloană din foaie este rezervată pentru susținerea guvernului. Deci, să se închirieze câte o coloană la fiecare gazetă opoziționistă pentru susținerea guvernului. Din partea noastră oferim rubrica „crâmpeielor"". Și drept dovadă că vrem să susținem guvernul trecem îndată la tratarea sistematică a cazului Manoilescu. Guvernul afirmă că n'a vroit nici să-l jicnească și nici să-l neîndreptățească pe d. Manoilescu. D. doctor de la München îl invită chiar pe d. Manoilescu să nu se considere jicnit, căci așa va ieși cu fața curată din bucluc. Dar d. Manotilescu stăruie, că a fost jicnit. E ciudată mentalitate. Moritz l-a îmi procesat pe Grün pentru vătămare de onoare. Judecătorul îl audiază pe Grün: „Este adevărat că l-ai jicnit?” Dar Grün protestează: „Ferească-mă Dumnezeu de așa ceva. Când am constatat lipsă la casină, l-am desbrăcat, i-am luat portmoneul, i-am dat trei perechi de palme și l-am dat pe ușă afară. Dar o vorbă nu i-am spus: O vorbă jicnitoare n’am rostit”. • Amicii dlui Manoilescu jubilează: Cică eroicul guvernator al Băncii Naționale, substitut provizoriu, în partidul f infidelium, ar fi căzut în disgrocție, fiindcă a hotărât să lupte împotriva camarilei. Ascultați oameni buni și minunați-vă, Atî^măine vom vedea pe d. lorga scriind împotriva tehnicienilor și pentru partide, pe d. Argetoianu scriind împotriva ritmului nou, pe d. Tancred scriind împotriva spersarier, etc. etc. Z. <^4 ^. ■"Mure; Cult . * llM cea mare ! Decemvrie I,918 Ziarele budapestane încă în cele dintăi ale ale lunei Noemvrie își adresau marea întrebare: ce vor face Românii la Alba-lulia? Ce se va întâmpla la 1 Decemvrie? Se făceau fel de fel de prognosticuri și se publicau interviewțiile acordate de diferiți fruntași români ardeleni, interviewuri redactate cu multă îngrijire, cari însă, spuneau totul. Uneori, aceleași ziare căutau să găsească vre-o modalitate de înlăturare a marei nenorociri, dar încă a doua zi erau nevoite să recunoască tristul adevăr, că e prea trziu. In timpul acesta Homănii din Ardeal, Banat, Grișana și Maramurăș numărau zilele ce-o să se mai scurgă până la ziua cea mare și luminată. Și se pregătiau de drum. Li se făceau oferte de —împăcare, ori, mai bine zis, de refacere a Ungariei milenare pe baza principiilor wilsoniene. Ei ridicau din umeri și răspundeau: — O să vedem, la 1 Decemvrie... Erau răspunsuri, cari de asemenea spuneau totul. Ziua de 1 Decemvrie în realitate nici n’a fost o zi de discuții și nici de hotărâri. Cine mai avea atunci vreme să discute demodata problemă; dacă e posibilă prefacerea zdrobitorilor de naționalități tocmai In frati dulci ai Românilor. A fost o zi mare de praznic, o zi a adevăratei învieri, o zi a lacrimilor de bucurie și a imbrățișerilor frățești. Părea totul un vis, dar era, cea mai dulce realitate. In ziua următoare ziarul „Pesti Hírlap" a avut curajul să spună pe fată, că In cartea istoriei neamurilor s-a scris și capitolul întitulat Finis Hungariae .. Dionicot Gesturi de autoritate“ Un ziar din Capitală ne aduce știrea, că guvernul Iorga—Argetoianu și-a pus în gând să-și salveze puținul rest de „autoritate” ce i-a mai rămas. In acest scop va face în curând câteva „gesturi de autoritate”, pe de o parte pentru intimidarea majorităților, iar pe de altă parte pentru... opoziție. Va să zică, în fotoliile miustetrijale din Iorga și Argetoianu se simțesc cât se poate de bine și nu sunt bucuroși să simtă schimbarea acestei prea plăcute situații. Cercurile guvernamentale au furnizat chiar și informația, că actualul guvern a făcut și până acum gesturi de acest fel și că „vor mai veni în curând și altele”. Char ,și această „informație“ ar vrea să fie o intimidare, mai ales a opoziție. Costurile de autoritate „comise” până acum de acest guvern le prea cunoaștem; încă în primele zile de guvernare aceste gesturi au convins pe orice om cu judecată, că țara a ajuns sub conducerea unui guvern al țîcnelii naționale. Hohotele de râs ce le-au stârnit primele acte de guvernământ, acte, cari uneori luau forma unor telegrame scrise în fuga condeiului pe treapta de jos a cutărui palat ministeristic la alteoria unor interviewuri date în timpul îmbrăcării redingotei, iar alteori a unor decrete redactate în termeni cât se poate de „hotărâți”, etc., indicau încă de pe-atunci caracterul de provizorat al guvernului ținelii naționale. Așteptăm, prin ummare, celelalte gesturi, cari... vor mai veni. Și recunoaștem, că sunt necesare. In ziele acestea de adevărată jale cetățenii au într’adevăr nevoie și de câteva momente de rumoare. Acesta e, adică, singurul efect al gesturilor guvernamentale de... autoritate și de mână tare. Păcat numai, ca gesti re acestea vor fi puține la număr. In timp scurt nu se pot „comite” decât gesturi puține. Dnii Iorga și Argetoianu vor avea totuși satisfacția sufletească de-a constata, — încă în cele dintâi zile ale lui „sic trau aut gloria mundi” — că au făcut acestei țări știm bine. Au adus pe cetățeni în situația să mai și râdă câteodată... A nins In tnireogo fard BUCUREȘTI, 30. — De pretutindeni se anunță că Duminică spre Luni noaptea, a nins abundent. Pe alocurea stratul de zăpadă, căzută în nopții, atinge grosimea de 30 cm. cursul In munți ninge Inteuna. Pe Bărăgan și pe șesul Moldovei a viscolit puternic. Legătura telefonică cu Brăila, Galați Cernăuți și Constanța, a fost deranjată. Trenurile au sosit în Capitală cu oarecare întârziere. Deraierea acceleraturii ochișinau BUCUREȘTI. 30. — Acceleratul Nr. 75 care circulă între București—Chișinău, a deraiat ieri în apropiere de gara Revata, la ieșirea dintr’un tunel. Două vagoane de clasă s’au răsturnat. Mecanicul, fochistul și un călător s’au ales cu leziuni grave. Terasamentul a fost distrus pe o întindere mare. Pagubele simt însemnate. FRANȚA ȘI ROMÂNIA — ULTIMELE DECLARAȚII ALE DLUI HOOVER CU PRIVIRE LA CRIZAMOND»ALA„LA RÉPUBLIQUIE FRANÇAISE“ ARTICOLUL DLUI GERMAIN— REGIONALI ««MUL ECONOMIC; SOLIDARITATEA PRODUCĂTORILOR MAJORITARI ȘI MINORITARI DIN ROMÂNIA — tre: c. Conta lAnTWla este astăzi mai greu maroată la înainte de rasboiu, a zis in ultimele sale declarații cu privire la criza mondială, d. președinte al Statelor Unite din America și a adaugat „Misiunea oamenilor de sait și a conducătorrilor popoarelor este să lucreze pentru restabilirea Increderei în națiune și între națiuni. D. Hoover continuă: Nu se poate contribui al reintremarea lumei, la însănătoșirea vieței economice, din depresiunea actuală mondială, prin nimic altceva mai mult decât dând dovezi publice că muniedim serios să înlăturăm încordarea care domnește în sânul familiei typoarelor. Pentru aceasta nu este nevoe nici de legi speciale, nici de tratate. Este însă nevoe ca fiecare națiune să priceapă în mod clar situația mondială și să colaboreze, în ceea ce o privește la restabilirea unor raporturi de bună vecinătate prin propria sa politică și în coprinul II granițelor ei trase în propriul ei interes. Această reacțiune,sfârșește id. Hoover, a și început în unele națiuni, trebue ca celelalte, în propriul lor Interes să-și dea această ostenea și apelând la concursul maselor profunde din Statele respective. K. — D. Germain distins cugetător și sociolog, privește cu îngrijorare în mersul orinduirilor asfacerilor interne mai ales ale Statelor din Estul Europei și își exprimă aceasta îngrijorare prin „La Republique francaise" fâcănd următoarea statistică numerică: Europa cu toate acestea, este încă împărțită în două tabere adverse: Deoparte Franța și aliații săi legați prin pacte politice efective și prin angajamente precise Polonia, Cehosloacia, Jugoslavia și România aproape 110 milioane și de cealaltă parte Italia, Rusia și Germania numeric socotite, la 170 milioane. Firesc, adaugă auorul că această statistică n’ar influența prea mult dacă în sânul popoarelor, nouă aliate, s’ar fi stăruit pentru o mai sinceră colaborare între majoritari și minoritari cel puțin pentru a servii propriile interese ale maselor profunde, adesea greu încercate din cauza crizei mondiale. m. Mulți conducători ai popoarelor din Estul Europei văd remediul crizei mondiale în rezolvarea problemei arului. Dar soluționarea problemei aurului cere la rândul ei „încrederea” despre care vorbeșc d. Hoover, iar „încrederea” nu poate fi adusă decât pe aripele solidarității, în cenrele celulare de producție și consumație. Aceasta celulă este Regiunea Economică, a unei porțiuni geografice, din orice tuă, unde locuitorii au interese economice comune de apărat. Îndată ce o Regiune economică s'a solidarizat în interesul de a produce și în acel de expansiune a comerțului cu produsele sale, „încrederea” reciprocă la care dă naștere organizația liberă a producătorilor de bunuri din acea Regiune se manifestă la o Regiune proxima și se întinde mai departe, prin voința proprie a poporului, care astăzi are încredere numai în organele de producție cari stau în slujba lui direct și rămân în administrația sa proprie. Despre această teorie a Regioitaliamului ecxono Ttuc am scris cu ocazia laudelor meritate ce am adus unui raport al Regiunei Agricole Timișoara,, adresat Ministerului de resort, publicat în ziarul Patria de la 15 Noambrie porect. Este destul ca o singură Regiune de șes să se organizeze pentru ca toate celelaltte Regiune de deal sau de bălți să se organi- Regiune de deal sau de bălți să se organizeze pentru ca restul Reghinelor de această natură topografică să o imite. In acest caz toate se vor sprijini pe factorul intangibil al ,Increderei”. De la solidaritatea unei Regiuni, prin forța morală a „Increderei” vom avea solidaritatea tuturor producătorilor de bunuri materiale și bunuri imateriale, ceea ca Inseammă solidaritatea unei națiuni și mai departe solidaritatea unui grup de națiuni. Intr’un articol informativ de ziar firește că nu se poate vorbi de întreg angrenajul economic a unui sistem economic, ceea ce promitam a face printr’o carte voluminoaste, însă putem da următoarele preciziuni : Să presupunem că o singură Regiune s'a organizat și ea are un consiliu economic provincial, expresia unui Oficiu Inernațional de plasamente, mărfuri și valori. In acest caz, punctul de plecare a apei fiind refacerea economică a unei țări agricole, dotată cu darurile naturale ale solului Patriei noastre, nu poate porni decât de la valorizarea produselor ei naturale. Agricultura în primul rând, la nașterea vitelor, apoi și succesiv industriile forestiere și produsele extractîTC din subsol și din bălți și Mara Drept principii de organizare a Muncei avem solidaritatea și libertatea adesiunei producătorului, grupat în acelaș timp, în diferite solidarități locale pe specialități și unificate la un loc pe Regiune prin creditul lor privat Ca organe principale avem Ferma Mecanică Agricolă și Gospodăria vitelor, de la creștere până la export. Cu alte cuvinte din micul producător de vite facem un mare exportator și din plugarul fără unelte moderne de muncă facem un mare importator de parcuri mecanice complecte, compuse din 100 Inventării Mecanico-agricole complecte de la Alfa la Omega de fiecare Fermă și plătim întreaga valoare a acestor 100 Inventării în 165 zile de lucru efectiv din chiar valoarea muncei executate de aceste mașini, fără să ne îngrijim ce va produce pământul de cultură însemănțată pe o suprafață 60.000 Ha, combinate din loturile mici de șii mari a Posesorilor Micei Proprietăți, moșia de 13 milioane hectare, astăzi în grea situație, din cauza datoriilor și din lipsă de organizare modernă pentru munca fecundă. Prin aceste două organe, cari au și submulttiplii lor, suntem în măsură să acoperim metodic datoriile agricole și să le lichidăm succesiv, firește pentru cei grupați în atom soldarități organice. Din punct de vedere pur comercial: Mq-