Patria, ianuarie 1932 (Anul 14, nr. 1-22)

1932-01-01 / nr. 1

REDACȚIA ^ ADMINISTRAȚIA Cluj, Stiada Regina Maria No. 86. TELEFON:gäÄ S AdSn 18-5 DIRECȚIA POLITICĂ: Comitetul de presă al paxiidalul național-tărăpesc, secția ArdealuluL ABONAMENT ANUAL: Profesiuni libere-----------Lei 800 Funcționari­­ [UNK] —• ~ h Au­torități și instituțiuni „ 1600 in străinătate dublu.Ilil Ikj Urări In preajma anului nou Câte nu ar trebui să-i dorim Țării și să ne dorim souă, cetățe­nilor ei, în anul noul Sunt însă destul de modest, ca să nu-mi exa­gerez nici dorințele, nici așteptările. Astfel cred, că Țira și Nația ar putea avea parte di stări binecu­­cuvântate, dacă s’ar înfăptui apli­carea reală a me­delor de lega­litate, de cari bineficiază cetățenii statelor, din apusul și nordul Eu­ropei. Veți zice că sunt nemodest, ori utopist. Totuși nu renunț la dorința aceasta Partidului Național-Țărănesc îi do­resc solidaritae și forță, prin apli­carea metodeor democratice de or­ganizare, perfecționate, pe baza experiențelor practice, învățate la guvern și în opoziție. Nu îi dorea să vină ,la putere“ decât atunci,când va putea înfăptui datorit conguenței de concepții a tuturor factrilor determinanți ai unei guvernri și a omogenității reale, din sânul guvernului, princi­piile înalte ale programului său­ Până la înfinirea acestor premise, e de prefen munca positivă de organizare și pregătire, în opoziție. Ardelenilor Bănățenilor le doresc cât de multe preferări, persecutări, insulte și batocoriri. Fie scoși din funcții, prestați la numiri cei cu calificație; pitească dări după iugher ca după decar; funcționarii și pen­sionarii le r­ămână fără retribuții; preoții facă ervicii politicianiste și fie în schi­mb frustrați de ajutorul statului iar episcopii balanseze­ și șira spinării servind cu înscenări de diversiuni; lăncile fie distruse și funcționaril or aruncați pe dru­muri ; acționarii și deponenții pe ardâ­ și râul vieții cruțătoare, iar datorași­,­­ 10 hectare, devină iobagii minei colective, pe 30 de ani, sub obiduirea experților agro­nomi ; femei de dincoace de munți fie prin uniftarea codului civil de­gradate la m­oral, și așa mai de­parte. Poate că apoi va sosi ziua, când — dela­ lâdică până la opincă — lichelele latriotarde și lunaticii visători, nu ar mai cuteza să în­cerce a zăpăc lumea cu fraze min­cinoase de „finie“, „unitate națio­nala“, „interes superioare de stat“ și alte vorbe­le c­acă, menite să­­încurce pe cei slabi la creeri, cari se sperie dacă li se contestă demo­cratismul, paritismul, românismul și sunt califidți de regionaliști, autonomiști, sparatiști. Poate ca atunci nu se vor mai preta la rolul e­i soți, ca niște fră­ Luți, cari tac­i sufere cu toate că sunt jâcmâniți de frații mai mar, de­ ALEXANDRU VAIDA-VOEVOD administratori șireți și autocrați ai­­ moșiei în indivizie moștenită. Așa s’au purtat diferitele partide istorice și im­provizate și așa e bine să se poarte cu Transilvania, cât timp nu a evo­luat suficient conștiința cetățenească și nu se impune inexorabila nece­sitate de emancipare prin solida­ritate. „Tinerimei“ îi doresc să facă do­vada, nu prin discuții, ci prin acțiuni că e tinerime, că e mai radicală în acțiuni decât „bătrânii“. Să des­­voalte acțiuni în interesul masselor țărănești, din cari s’a ridicat, cari sunt și vreau să fie române, cari sunt și vreau să rămână monarhice și naționale, în tradiționalismul țără­­nesc-românesc. Ar mai fi multe de zis, dar las să rămână, să le spună alții, mai che­mați și mai dibaci decât mine. Chessinna petrolalos rum­anes; In­drania — Serviciul astru special — BUCUREȘTI, il. — In legătură cu drumul dlui C­iurgetoianu în străi­­nătate, ziarul „Inversul“ scrie că m­inistrul nostru e finanțe va aduce în discuție la Pais și chestiunea ex­portului petrolist românesc, vorba de livrarea unei camitități este de 100.000 tone petrol pe seama Franței, singura dificultăți este că guvernul francez cere garații că livrarea pe­trolului se va face prompt. In timpul tratativelor dlui Argeto­­ianu se va pune și ch­estiunea trata­tului de neagresiuni cu Rusia Sovie­tică. <—OXChi j j­a Aniversarea unei circulari Un drum făcut la țară întristează. Criza a săpat atât de adânc în por­ția de pâine și așa mică și mizeră a țăranului, încât orice suflet simțitor se strânge. De altă parte administrația și fis­calitatea niciodată nu au fost atât de sălbatice și șicanatoare ca acum. Via­ța populației din țară, amărâtă de neajunsuri economice, este făcută și mai grea din cauza șicanelor adminis­trative. Un ordin circular pe care l-a dat acum trei ani d. Al. Vaida Voevod, pentru o mai civilizată manieră a or­ganelor administrative, se pare că a fost complect uitat, începutul bun i­­nițiat la 1 Ianuarie 1929, nu a mai fost continuat de acest guvern, și munc­a și stăruința guvernării națio­­nal-țărăniste, desfășurată timp de doi ani și jumătate, a fost distrus de gu­vernarea ritmului nou, în abia opt luni. De Anul Nou, cu gândul la suferin­țele fără număr ale țărănimei, dorim acestei țări guverne mai înțelegătoa­re, mai pline de grijă față de demni­tatea omenească și cetățenească a su­pușilor statului. Statul autocrat, ad­ministrația șicanatoare nu mai au ce căuta în vremea noastră. Guvernele să se pătrundă de acest adevăr. Nu se cere pentru aceasta nici un efort prea marei, nici o pregătire prea temeini­că. Ci, suflet, cât mai mult suflet. Conferința reparațiun­llor de ia frica In Ianuarie la Lausane LONDRA. 31. — Foreign Office-ul britanic, a adresat prin miniștri săi acreditați o notă către­ toate statele interesate în problema reparațiunilor de război cu rugămintea de a se adre­sa guvernului elvețian prin care să ceară autorizație pentru ținerea confe­rinței reparațiunilor la Lausane pe ziua de 20 Ianuarie. Nota în chestiune a fost adresată în afară de guvernele marilor puteri și statelor Micei înțelegeri, precum și Greciei, Poloniei și Portugaliei. UN MORATORIU GENERAL PENTRU EUROPA, AR ADU­CE MAI MULT RAU DECÂT BINE, SPUN ZIARELE EN­GLEZE -ÎMP.5 LONDRA. 31. — In ziarul finan­ciar „Financial Times" a apărut un interesant articol în legătură cu sii­tuația financiară a lumii în preajma conferinței reparațiunilor. Articolul cuprinde părerile financiarilor de sea­mă ai City-ului, cari nu văd situația în culori tocmai favorabile. Părerea generală este că moratoriul nu va pu­tea restabili finicrederea generală și va aduce mai mult rău decât s’ar crede. In locul unor măsuri tranzitorii ar fi timpul să se aducă soluții radicale și definitive,, căci numai așa se va pu­tea salva finanța lumii. Dividenda Dancii de emisiune franceze PARIS, 31 Dec. — Banca de emi­siune franceză acordă acționarilor săi pe cel de-al doilea semestru al anului 1931 o dividendă de 100 franci. E de însemnat, că dividend­a primului tri­­­mestru a fost e 235 franci, iar cea din semestrul al doilea al anului 1930 d­e 286 franci. Vineri 1 Ianuarie 1932 Anul vechi ne-a adus ritmul nou. Anul nou, ne va readuce — spre bumb­a tuturor — ritmul * vechi... AMIL MOlJ.~ Anul vechiu se scufundă cu ultima­­ zi în neantul nepătruns de om. Și­­ pe ecranul vieții zbuciumate de fiec­are clipă o altă cifră se prezintă. O c­ifră inventată de om; un popas — și un alții — de reculegere în șirul Bestal^șir de speranțe și desilu2ăi, din care se compune viața. O­ amăgire de sine în ultima anali­ză, fiindcă nu face altceva decât ne înșelăm pe noi înșine, când viața, ca­re este una de la naștere până la moarte — o anchilozăm în formule, care sunt legate de timpul, în care se învârtește pământul în jurul soare­lui.­­ Cele mai chinuitoare 365 de zile, 48 de minute și 47 de secunde — din viața noastră de după război — cine spune dintre voi, că au luat sfârșit . Care dintre voi nu știe ân sufletul lui, că spune o minciună, când pof­tește de aproapelui său, un an —­­ 19^1 — fericit­e­­ Lacrimile amare se vor schimba in­unele de bucurie? Mizeria își va schim­ba zăbranicul în veșmânt de altă cu­loare ? Și toate aceste­a în câteva clipe, care trec peste arătătorul de ora 12 î Nu. Aceeaș mizerabilă vi­dă își va târâi trupul chinuit și pe mai departe între speranțe și d­esnădejde. Iar timpul fără sfârșit se va scurge neținând seamă de jucăriile noastre cu împărțirea lui­ în ore, minute și secunde... Și dacă din obicei totuși astăzi ne oprim o clipă în fața unei cifre — 1932 ... pentru a ne șterge picurii de sudoare de pe frunte, privind înapoi, să căutăm a șterge baremi o lacrimă i din ochii, care plâng, nu de bucurie,­­ ci de mizerie. Nu în petrecere, ca­re e păcat în aceste vremuri, ci prin fapte creștinești să sărbătorim anul nou! Emil Hațieganu. ♦ [UNK]ft >♦ [UNK]••♦ ^^»•♦ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]' „Guvernul de mâine “ — Serviciul nostru special BUCUREȘTI. 31. — „Adevărul“ publică sub acest titlu un articol în care, arată că voiajul dlui Argetoianu în străinătate este în legătură cu u­­nele probleme importante de politică internațională și financiară. In af­ară de aceste probleme d. Argetoianu va vizita și pe d. Titulescu cu care va a­­vea convorbiri cari nu se vor limita la domeniul politicei externe. La reî­n­­toarcerea sa acasă d. Argetoianu va la realizarea planurilor sale relative la politica internă. Sunt po­sibile două soluțiuni, ne asigură „A­­devărul­”. O înțelegere a dlui Argeto­ianu cu d. Duca sau o alianță cu par­tidele mixtî, D. Argetoianu crede, că d. Duca nu va face greutăți acestei înțelegeri întrucât are tot interesul ca să dovedească opiniei publice că el poate d­eveni ministru și după atitu­dinea pe care a avut-o în trecut, iar de altă parte pentru a lua înai­ntea lui George Brătianu. Dacă acest car­tel nu ar reuși d. Argetoianu va în­cerca ooast taxee cu partidul geor­gist,­­ lupist și cu fracțiunea Goga. ?♦ [UNK]»♦ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]»♦ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] n apel al prelaților germani pentru dolarm­are BERLIN., 30. — Liga pentru pace a ca­tolicilor germani declară, într’un manifest publicat în ziarul „Germania”, cu privire la chestiunea dezarmării: a,Ne aflăm în preajma unei conferințe al cărei rezultat va decide poate pentru multă vreme asupra chestiunii de a fi sau a nu fi: conferința pentru dezarmare din Gene­va. Trebue oare noi, ca creștini și catolici, să lăsăm lucrurile s­ă meargă în voia lor sau să lăsăm pe seama altor cercuri, de a interveni pentru un succes al străduințelor pentru de­zarmare? N’ar trebui oare și noi, ba tocmai noi, să ridicăm glasurile noastre împotriva grozavei primejdii de război, ca­­­re prin înarmări nu este micșorată, ci spo­­­­­­rită?” Manifestul citează diversele apeluri stă­ruitoare pentru dezarmare, cari au fost adre­sate de către Papi de la 1899 încoace, și în­cheie:­­ „In amintirea grozavului război mondial și față de­­ noua nebunie a înarmărilor și noua primejdie de ră­zboi, noi cerem de la conferința de dezarmare, responsabilă, să fa­că în sfârșit un început vădit de dezarmare și un «trict control general”. Manifestul este semnat de toți episcopii germani. Anul nou ziua Anului nou nu s’a sărbătorit totdeana în ziua de 1 Ianuarie. La Romanii cei Taciți, cea dintâi Z­iua a anului era Martie. Ama­m­­poi, lunile Septemvrie, Octomvrie, Noemvrie și Decemvrie se numiau a șaptea, a opta, a noua și a zecea. Mai târziu, in evul madiu, unele popoare occidentale prăzznuiau Anul nou la 25 Decemvrie (de pildă în aria d­ecaza de Colonia), iar altele la 25 Martie, deodată cu sărbătoarea Bunei-Vestiri. Abia intre a­­nii 1500 și 1550 Germania a început a prăz­­nui această sărbătoare în ziua de 1 Ianuarie. In anul 1563 obiceiul din Germania s’a intro­dus in Franța, in 1575 în Olanda și Spania, în 1579 in Lotharingia, în 1749 în Florența, iar Anglia și Veneția s’au supus rânduielii celor­­lalte state europene abia în anul 1758. Popoarele aparținătoare bisericei orientale începeau anul la 1 Septemvrie, pe motiv că întru această zi a creiat Dumnezeu lumea. Chiar și in zilele noastre cărțile de slujbă bi­sericească ne spun, că la 1 Septemvrie săr­bătorim „începutul Indictului, adică a Anului Nou. Deodată cu acceptarea „erei creștine“, ca calonlul timpului dela nașterea lui Hristos, încetul cu încetul au primit și popoarele o­­rientale obiceiul de-a sărbători anul nou ci­­vil la 1 Ianuarie, in ziua „Tăierii imprevnn“ și a pomenire! Bl. Vasile. Singur Iacobiți și Nestorianii din Siria au rămas până in zilele noastre credincioși zilei de 1 Septemvrie. Cop­ții din Abisinia și Egipt Încep anul la 1 Oc­­tomvrie, iar £­­ treii In cea dintâi zi a Innai Tish­ri (Septemvrie—Octomvrie). Vechii Greci serbau începutul anului in ziua, când după solstițiul de vară se ivea luna plină. Anul nou al Chinezilor e în ziua, când după­ ce soa­rele ajunge în zodia „Vărsătorului de apă se ivește luna nouă“ (între 20 Ianuarie și 18 Fe­bruarie). Tot astfel și în Japonia până la a­­nul 1872, iar în Corea până la 1892, când a­­ceste țări au acceptat calendarul gregorian. Scriitorul acestor șire sărbătorește ziua „Anul nou“ azi, la 1 Ianuarie, dorind tuturor cititorilor săi „An nou fericit". CEONICAB. A^tfalele comuni­ste so reaionea nou­r VIENA, 31 Dec. — In oralul Bo­­chmn din regiunea Ruhr politia a dat de urmele unor serioase comploturi comuniste. Comuniștii pregătiau gre­va generală, care însă a eșuat. S'a se­chestrat o mare cantitate de mani­feste ,și foi volante comuniste, ope­­rându-se în acelaș timp numeroase a­­res­tări. șeful comisiei Ligii Na­­țiunilor In Manciuio, la I­ iM general francei PARIS. 31. — In cercurile competente se afirmă că comisuunea de anchetă a Na­țiunilor, care va pleca în Mancuria, va avea ca șef un general, o cunoscută personalita­te militară franceză. Lista nominală a mem­brilor comisiunii care pleacă în Manciurkt va fi dată în curând publicității. Loden Bom­lor prin România Caracterizarea M. S. Regelui Carol II, a dlor Iorga și Maniu de­ Dr. Coriolan­sucin In vara anului 1930 distins un economist , francez și scriitor reputat, Lucien Romier,­­ a întreprins o călătorie de studii în Romă­­­­nia. Dsa avea, pe cât se pare, o misiune ex­­presă­,, din partea unor cercuri­­ mai înalte, pentru a se convinge, de visu, despre spiri­tul public din Țara noastră­, mai ales din Basarabia, și de a constata la fața locului realitățile economice și resursele de bogă­ție ale României.­­ De însoțitor d. Romier a avut pe ata­șatul nostru de presă de la Paris, d. Lach­­man, ,jun român de cultură franceză“, cum îl va numi vizitatorul nostru, iar, în ce privește­­ cul­egerea­­ informațiiunilor necesiare, dsa a avut la îndemână concursul auto­ri­­tățiilor,­­prevenite de cei în drept. D. Lucien Romier va fi făcut cu siguran­ță, organelor cari îi vor fi dat încredința­rea,­­cuvenitul raport. Dsa a ținut însă ,ca să facă­­ cunoscute constatările dsale — cel puțin o parte din ele, — și publicului mare, întâi în ,,Revue des­­ deux Mondes”, pe ur­mă­­ retipărită, în­­ anul acesta, la libraria Hachette din Paris,­­a apărut interesanta sa lucrare: „Le caliefoux des empires morts. — Du Danube au Dniester”. A­ceastă c­­arte merită osteneala să fie ce­tită cu­­ atenți­une. In cele 253 pagini ale ei, autorul dă dovadă de un remarcabil spi­rit de observație, de o pronunțată simpatie și încred­ere față de poporul român dar tot­odată și de obiectivita­te. Lucrarea dlui Romier „Răspântia împă­­rățiilor moarte” cuprinde trei părți. .. ,J de­­la Dunăre la Nistru”, descrie, în patru ca­pitole, cele patru părți constitutive ale Ro­mâniei Mari: Vechiul Regat, Transilvania (și Banatul), Bucovina și Basarabia. Partea a doua tra­tează despre „Poporul Carpaților”, iar a treia cuprinde „Refleuiuni asupra Europei de Răsărit”. Tazd­ele unui articol de ziar nu ne în­­gădue să stăruim asupra cuprinsului­­ și va­lorii întregei lucrări a dlui Romier. Vom prinde doar anumite popasuri pe cari le-a făcut oaspete francez la câteva personalități marcante­­ ale Țării, căci Romier e dintre­ oamenii de calibru, înain­d­­tea căruia s’au deschis ușile chiar și a ce­lor mai înalte pers­o­nagii din viața publică a României. Primul popas al dlui Romier a fost, pre­cum era și firesc,­ la Sinaia. Aici admiră reședința de vară­­ a Familiei noastre regale. Cumintele rege Carol I, fun­datorul dinastiei române, a fost în tradi­ția poporului român — spune d. Romier, — când a construit Castelul Peleș și aparte­nențele sale, în munții cari au ocrotit în vremuri de primejdie poporul român. E­­ primit în audiență de M. S. Regele Ca­rol II, „fostul Prinț Carol, care abia de trei luni s’a reîntors pe neașteptate,­­pe calea văzduhului, în acel regat al României, d­e unde i-a fost exilat propria sa înclinare spre aventură, și intrigile unor politiciani de­la curte, pentru­­ ca acum, să domnească asu­pra unei națiuni care trebue ,să devină ma­re stat”.. Audiența­­ regală a decurs fără ceremonii protocolare. M. La La asaltat cu o serie întreagă de întrebări, în domeniul econo­mic, agricol, financiar, social. Actualii suverani, — pune d. Romier, — când nu sunt muți, au înclinare pentru conferință. Nu așa însă Regele Carol II. Regele României nu v­oește sfă își uimească pe vizitatori nici prin elocință­­ nici prin di­­sertare, ci cu o inteligență promptă pune întrebări precise și repezi și disc­ută­ cu o naturaleță surprinzătoare. D. Romier face apoi portretul fizic al M. Sale Regelui Carol 11: „11 privesc. Pana prea tânăr pentru vârsta sa. Are 37 ani, cu o figură și o siluetă de­­ tânăr. Singur mer­sul îi denotă maturitatea. Intr’un astfel de decor de munți și de păduri, acest­­ tânăr blond,­­cu părul abundent, cu sprâncenele pronunțate, cu fruntea proeminentă, cu ochii foarte albaștri, — când puțin voalați, cârnd provocători, — cu buza senzuală, evo­că,­­mai bine chiar decât în­­ splendoarea unei curți, portretul tip al dinastiilor sep­tentrionale. Dar care din dinastiile septentrionale? „El coboară din Coburgii Angliei, din Hohenzollerni și din Romanovi. Caut în Dânsul celula ancestrală care dirijează rit­mul temperamentului său. De la Coburgi are poate, deodată cu orgoliul, acea frăge­zime ironică a Vieții care pare că-și bate joc de avertismente. De la Hohenzoll arni i se trage gustul pentru parade militare și o anumită parțialitate în prieteniile și neî­n­­te­reder­il­e sale personale. Dar acel farmec de tânăr — puțin cam ciudat,­­acea exal­tare puțin cam brutală, aceea iubire pă­rintească adâncă, devotată, instinctivă fa­ță de țărani, care îl făcu popular din tine­­rețele sale și pe care eu o întâlnesc la fie­care întorsătură a­­ conversației sale, în sfâr­șit aceea pornire ,spre aventură pe care se pare că în acelaș timp o iubește­­ și o înă­bușă în sine, ce e aceasta? Dacă-1 observi bine, acesta-i un „țar -tânăr”... Mă rămă­­sesc că dacă ar fi liber de a-și alege un model printre toți strămoșii­ săi­, ar alege pe Alexandru I al Rusiei. Prin aceasta, El, străin după sângej, devine apropiat de popo­rul Carpaților”. Scoborând de la Sinaia, d. Romier se în­dreaptă spre Vălenii de Munte ai dlui Ni­­colae Iorga, după ce a poposit în satul și casa ospitalieră a dlui­­ Mihalache, în care­­ durerea țărănească și-a găsit interpretul”. Pe d. lorga ni-l descrie în capitolul în­titulat: „Istoria românească. D. lorga”. Sosesc l­a un vechiu orășel de costișe, Vălenii de Munte, unde celebrul istoric­, d. lorga, rec­torul Universității din București își petrece lunile de vară. Dedicându-se cu pasiune și fără menajamente la mai multe îndeletni­ciri, și chiar la politicâ, d. lorga un­l din­tre acei erudiți, cari scapă prin singurătate de frământările vieții colective. Chiar dacă stă vara la Vălenii de Munte, nu se odih­nește acolo de loc. Preda istoria la un în­treg­­ colegiu drăguț, adunat de el însuși, for­mat din tinere învățătoare­­ aflătoare în va­canțe, și, ca un boier din vremile foarte îndepărtate, veghează asupra societății să­tești care-1 înconjoară. O fată drăguță a dlui Iorga,, care se o­c­u­pa cu pictura, îl introduce în biroul câm­­­penesc al­­ taruim său. ..D. Iorga prezintă­ statura înală a moldovenilor de demult, poartă barba după moda Veche, foarte bru­­netă, are cap puternic, fruntea largă și descoperită, ce­ea ce e luicru rar la Români. Fizionomia sa rădează immagnația, zelul neînfrânt pentru cercetare și descoperire, promptitudinea pentru a-și materializa gân­direa în scris sau fapt, și acel fel de inis­­ceptibilitate imperioasă care e caracteristică: pentru fondatorii de școli S’ar asemăna cu un personagiu al Renașterii italiene, dacă repeziciunea externă a reflexelor sale in­telectuale,­­cari joacă în văpaia imaginațiu­­nii sale, nu ar exclude lanțul prea formaliat al raționamentului latin. In spiritul său se observă o curioasă asociațiune de moșteni­­­re, grecească și de impetuozitate tracă sau i slavă­. Dânsul e fără doar și poate unul din­tre oam­enii cel mai puțin sceptici și puțin apatici dintre Românii generației­ sa­le. Temperamentul­­ său­­ interzice, la com­patrioții săi, totodată o veche tradiția de complezanță dezamăgită precum și gustul tinerilor pentru critica obiectivă. Dar, în Parlament, elocință sa trezește deodată li­­rism­ul profund­­ al rasei. „Eu am iubit prea mult istoria — zice mai departe d. Romier, — pentru a nu mă înclina -cu respect înaintea acestui evoca­tor -al tuturor imaginilor trecutului din Eu­ropa sud-estică. La dreptul vorbind, d, lor­ga reprezintă mai mult decât o operă de evocare sau de cercetare erudită: încar­nează — el însuși o fază emoționantă din istoria­­ morală a po­porului său„ fata când intelectualii români, cercând să scape da robia spiritului în care crescuseră de veacuri sub influențe străine, începură să cerceteize, cu pasiunea, personalitate­a raaiei

Next