Patria, ianuarie 1932 (Anul 14, nr. 1-22)
1932-01-01 / nr. 1
REDACȚIA ^ ADMINISTRAȚIA Cluj, Stiada Regina Maria No. 86. TELEFON:gäÄ S AdSn 18-5 DIRECȚIA POLITICĂ: Comitetul de presă al paxiidalul național-tărăpesc, secția ArdealuluL ABONAMENT ANUAL: Profesiuni libere-----------Lei 800 Funcționari [UNK] —• ~ h Autorități și instituțiuni „ 1600 in străinătate dublu.Ilil Ikj Urări In preajma anului nou Câte nu ar trebui să-i dorim Țării și să ne dorim souă, cetățenilor ei, în anul noul Sunt însă destul de modest, ca să nu-mi exagerez nici dorințele, nici așteptările. Astfel cred, că Țira și Nația ar putea avea parte di stări binecucuvântate, dacă s’ar înfăptui aplicarea reală a medelor de legalitate, de cari bineficiază cetățenii statelor, din apusul și nordul Europei. Veți zice că sunt nemodest, ori utopist. Totuși nu renunț la dorința aceasta Partidului Național-Țărănesc îi doresc solidaritae și forță, prin aplicarea metodeor democratice de organizare, perfecționate, pe baza experiențelor practice, învățate la guvern și în opoziție. Nu îi dorea să vină ,la putere“ decât atunci,când va putea înfăptui datorit conguenței de concepții a tuturor factrilor determinanți ai unei guvernri și a omogenității reale, din sânul guvernului, principiile înalte ale programului său Până la înfinirea acestor premise, e de prefen munca positivă de organizare și pregătire, în opoziție. Ardelenilor Bănățenilor le doresc cât de multe preferări, persecutări, insulte și batocoriri. Fie scoși din funcții, prestați la numiri cei cu calificație; pitească dări după iugher ca după decar; funcționarii și pensionarii le rămână fără retribuții; preoții facă ervicii politicianiste și fie în schimb frustrați de ajutorul statului iar episcopii balanseze și șira spinării servind cu înscenări de diversiuni; lăncile fie distruse și funcționaril or aruncați pe drumuri ; acționarii și deponenții pe ardâ și râul vieții cruțătoare, iar datorași, 10 hectare, devină iobagii minei colective, pe 30 de ani, sub obiduirea experților agronomi ; femei de dincoace de munți fie prin uniftarea codului civil degradate la moral, și așa mai departe. Poate că apoi va sosi ziua, când — dela lâdică până la opincă — lichelele latriotarde și lunaticii visători, nu ar mai cuteza să încerce a zăpăc lumea cu fraze mincinoase de „finie“, „unitate naționala“, „interes superioare de stat“ și alte vorbele cacă, menite săîncurce pe cei slabi la creeri, cari se sperie dacă li se contestă democratismul, paritismul, românismul și sunt califidți de regionaliști, autonomiști, sparatiști. Poate ca atunci nu se vor mai preta la rolul ei soți, ca niște fră Luți, cari taci sufere cu toate că sunt jâcmâniți de frații mai mar, de ALEXANDRU VAIDA-VOEVOD administratori șireți și autocrați ai moșiei în indivizie moștenită. Așa s’au purtat diferitele partide istorice și improvizate și așa e bine să se poarte cu Transilvania, cât timp nu a evoluat suficient conștiința cetățenească și nu se impune inexorabila necesitate de emancipare prin solidaritate. „Tinerimei“ îi doresc să facă dovada, nu prin discuții, ci prin acțiuni că e tinerime, că e mai radicală în acțiuni decât „bătrânii“. Să desvoalte acțiuni în interesul masselor țărănești, din cari s’a ridicat, cari sunt și vreau să fie române, cari sunt și vreau să rămână monarhice și naționale, în tradiționalismul țărănesc-românesc. Ar mai fi multe de zis, dar las să rămână, să le spună alții, mai chemați și mai dibaci decât mine. Chessinna petrolalos rumanes; Indrania — Serviciul astru special — BUCUREȘTI, il. — In legătură cu drumul dlui Ciurgetoianu în străinătate, ziarul „Inversul“ scrie că ministrul nostru e finanțe va aduce în discuție la Pais și chestiunea exportului petrolist românesc, vorba de livrarea unei camitități este de 100.000 tone petrol pe seama Franței, singura dificultăți este că guvernul francez cere garații că livrarea petrolului se va face prompt. In timpul tratativelor dlui Argetoianu se va pune și chestiunea tratatului de neagresiuni cu Rusia Sovietică. <—OXChi j ja Aniversarea unei circulari Un drum făcut la țară întristează. Criza a săpat atât de adânc în porția de pâine și așa mică și mizeră a țăranului, încât orice suflet simțitor se strânge. De altă parte administrația și fiscalitatea niciodată nu au fost atât de sălbatice și șicanatoare ca acum. Viața populației din țară, amărâtă de neajunsuri economice, este făcută și mai grea din cauza șicanelor administrative. Un ordin circular pe care l-a dat acum trei ani d. Al. Vaida Voevod, pentru o mai civilizată manieră a organelor administrative, se pare că a fost complect uitat, începutul bun inițiat la 1 Ianuarie 1929, nu a mai fost continuat de acest guvern, și munca și stăruința guvernării național-țărăniste, desfășurată timp de doi ani și jumătate, a fost distrus de guvernarea ritmului nou, în abia opt luni. De Anul Nou, cu gândul la suferințele fără număr ale țărănimei, dorim acestei țări guverne mai înțelegătoare, mai pline de grijă față de demnitatea omenească și cetățenească a supușilor statului. Statul autocrat, administrația șicanatoare nu mai au ce căuta în vremea noastră. Guvernele să se pătrundă de acest adevăr. Nu se cere pentru aceasta nici un efort prea marei, nici o pregătire prea temeinică. Ci, suflet, cât mai mult suflet. Conferința reparațiunllor de ia frica In Ianuarie la Lausane LONDRA. 31. — Foreign Office-ul britanic, a adresat prin miniștri săi acreditați o notă către toate statele interesate în problema reparațiunilor de război cu rugămintea de a se adresa guvernului elvețian prin care să ceară autorizație pentru ținerea conferinței reparațiunilor la Lausane pe ziua de 20 Ianuarie. Nota în chestiune a fost adresată în afară de guvernele marilor puteri și statelor Micei înțelegeri, precum și Greciei, Poloniei și Portugaliei. UN MORATORIU GENERAL PENTRU EUROPA, AR ADUCE MAI MULT RAU DECÂT BINE, SPUN ZIARELE ENGLEZE -ÎMP.5 LONDRA. 31. — In ziarul financiar „Financial Times" a apărut un interesant articol în legătură cu siituația financiară a lumii în preajma conferinței reparațiunilor. Articolul cuprinde părerile financiarilor de seamă ai City-ului, cari nu văd situația în culori tocmai favorabile. Părerea generală este că moratoriul nu va putea restabili finicrederea generală și va aduce mai mult rău decât s’ar crede. In locul unor măsuri tranzitorii ar fi timpul să se aducă soluții radicale și definitive,, căci numai așa se va putea salva finanța lumii. Dividenda Dancii de emisiune franceze PARIS, 31 Dec. — Banca de emisiune franceză acordă acționarilor săi pe cel de-al doilea semestru al anului 1931 o dividendă de 100 franci. E de însemnat, că dividenda primului trimestru a fost e 235 franci, iar cea din semestrul al doilea al anului 1930 de 286 franci. Vineri 1 Ianuarie 1932 Anul vechi ne-a adus ritmul nou. Anul nou, ne va readuce — spre bumba tuturor — ritmul * vechi... AMIL MOlJ.~ Anul vechiu se scufundă cu ultima zi în neantul nepătruns de om. Și pe ecranul vieții zbuciumate de fiecare clipă o altă cifră se prezintă. O cifră inventată de om; un popas — și un alții — de reculegere în șirul Bestal^șir de speranțe și desilu2ăi, din care se compune viața. O amăgire de sine în ultima analiză, fiindcă nu face altceva decât ne înșelăm pe noi înșine, când viața, care este una de la naștere până la moarte — o anchilozăm în formule, care sunt legate de timpul, în care se învârtește pământul în jurul soarelui. Cele mai chinuitoare 365 de zile, 48 de minute și 47 de secunde — din viața noastră de după război — cine spune dintre voi, că au luat sfârșit . Care dintre voi nu știe ân sufletul lui, că spune o minciună, când poftește de aproapelui său, un an — 19^1 — fericite Lacrimile amare se vor schimba inunele de bucurie? Mizeria își va schimba zăbranicul în veșmânt de altă culoare ? Și toate acestea în câteva clipe, care trec peste arătătorul de ora 12 î Nu. Aceeaș mizerabilă vidă își va târâi trupul chinuit și pe mai departe între speranțe și desnădejde. Iar timpul fără sfârșit se va scurge neținând seamă de jucăriile noastre cu împărțirea lui în ore, minute și secunde... Și dacă din obicei totuși astăzi ne oprim o clipă în fața unei cifre — 1932 ... pentru a ne șterge picurii de sudoare de pe frunte, privind înapoi, să căutăm a șterge baremi o lacrimă i din ochii, care plâng, nu de bucurie, ci de mizerie. Nu în petrecere, care e păcat în aceste vremuri, ci prin fapte creștinești să sărbătorim anul nou! Emil Hațieganu. ♦ [UNK]ft >♦ [UNK]••♦ ^^»•♦ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]' „Guvernul de mâine “ — Serviciul nostru special BUCUREȘTI. 31. — „Adevărul“ publică sub acest titlu un articol în care, arată că voiajul dlui Argetoianu în străinătate este în legătură cu unele probleme importante de politică internațională și financiară. In afară de aceste probleme d. Argetoianu va vizita și pe d. Titulescu cu care va avea convorbiri cari nu se vor limita la domeniul politicei externe. La reîntoarcerea sa acasă d. Argetoianu va la realizarea planurilor sale relative la politica internă. Sunt posibile două soluțiuni, ne asigură „Adevărul”. O înțelegere a dlui Argetoianu cu d. Duca sau o alianță cu partidele mixtî, D. Argetoianu crede, că d. Duca nu va face greutăți acestei înțelegeri întrucât are tot interesul ca să dovedească opiniei publice că el poate deveni ministru și după atitudinea pe care a avut-o în trecut, iar de altă parte pentru a lua înaintea lui George Brătianu. Dacă acest cartel nu ar reuși d. Argetoianu va încerca ooast taxee cu partidul georgist, lupist și cu fracțiunea Goga. ?♦ [UNK]»♦ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]»♦ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] n apel al prelaților germani pentru dolarmare BERLIN., 30. — Liga pentru pace a catolicilor germani declară, într’un manifest publicat în ziarul „Germania”, cu privire la chestiunea dezarmării: a,Ne aflăm în preajma unei conferințe al cărei rezultat va decide poate pentru multă vreme asupra chestiunii de a fi sau a nu fi: conferința pentru dezarmare din Geneva. Trebue oare noi, ca creștini și catolici, să lăsăm lucrurile să meargă în voia lor sau să lăsăm pe seama altor cercuri, de a interveni pentru un succes al străduințelor pentru dezarmare? N’ar trebui oare și noi, ba tocmai noi, să ridicăm glasurile noastre împotriva grozavei primejdii de război, care prin înarmări nu este micșorată, ci sporită?” Manifestul citează diversele apeluri stăruitoare pentru dezarmare, cari au fost adresate de către Papi de la 1899 încoace, și încheie: „In amintirea grozavului război mondial și față de noua nebunie a înarmărilor și noua primejdie de război, noi cerem de la conferința de dezarmare, responsabilă, să facă în sfârșit un început vădit de dezarmare și un «trict control general”. Manifestul este semnat de toți episcopii germani. Anul nou ziua Anului nou nu s’a sărbătorit totdeana în ziua de 1 Ianuarie. La Romanii cei Taciți, cea dintâi Ziua a anului era Martie. Amampoi, lunile Septemvrie, Octomvrie, Noemvrie și Decemvrie se numiau a șaptea, a opta, a noua și a zecea. Mai târziu, in evul madiu, unele popoare occidentale prăzznuiau Anul nou la 25 Decemvrie (de pildă în aria decaza de Colonia), iar altele la 25 Martie, deodată cu sărbătoarea Bunei-Vestiri. Abia intre anii 1500 și 1550 Germania a început a prăznui această sărbătoare în ziua de 1 Ianuarie. In anul 1563 obiceiul din Germania s’a introdus in Franța, in 1575 în Olanda și Spania, în 1579 in Lotharingia, în 1749 în Florența, iar Anglia și Veneția s’au supus rânduielii celorlalte state europene abia în anul 1758. Popoarele aparținătoare bisericei orientale începeau anul la 1 Septemvrie, pe motiv că întru această zi a creiat Dumnezeu lumea. Chiar și in zilele noastre cărțile de slujbă bisericească ne spun, că la 1 Septemvrie sărbătorim „începutul Indictului, adică a Anului Nou. Deodată cu acceptarea „erei creștine“, ca calonlul timpului dela nașterea lui Hristos, încetul cu încetul au primit și popoarele orientale obiceiul de-a sărbători anul nou civil la 1 Ianuarie, in ziua „Tăierii imprevnn“ și a pomenire! Bl. Vasile. Singur Iacobiți și Nestorianii din Siria au rămas până in zilele noastre credincioși zilei de 1 Septemvrie. Copții din Abisinia și Egipt Încep anul la 1 Octomvrie, iar £ treii In cea dintâi zi a Innai Tishri (Septemvrie—Octomvrie). Vechii Greci serbau începutul anului in ziua, când după solstițiul de vară se ivea luna plină. Anul nou al Chinezilor e în ziua, când după ce soarele ajunge în zodia „Vărsătorului de apă se ivește luna nouă“ (între 20 Ianuarie și 18 Februarie). Tot astfel și în Japonia până la anul 1872, iar în Corea până la 1892, când aceste țări au acceptat calendarul gregorian. Scriitorul acestor șire sărbătorește ziua „Anul nou“ azi, la 1 Ianuarie, dorind tuturor cititorilor săi „An nou fericit". CEONICAB. A^tfalele comuniste so reaionea nour VIENA, 31 Dec. — In oralul Bochmn din regiunea Ruhr politia a dat de urmele unor serioase comploturi comuniste. Comuniștii pregătiau greva generală, care însă a eșuat. S'a sechestrat o mare cantitate de manifeste ,și foi volante comuniste, operându-se în acelaș timp numeroase arestări. șeful comisiei Ligii Națiunilor In Manciuio, la I iM general francei PARIS. 31. — In cercurile competente se afirmă că comisuunea de anchetă a Națiunilor, care va pleca în Mancuria, va avea ca șef un general, o cunoscută personalitate militară franceză. Lista nominală a membrilor comisiunii care pleacă în Manciurkt va fi dată în curând publicității. Loden Bomlor prin România Caracterizarea M. S. Regelui Carol II, a dlor Iorga și Maniu de Dr. Coriolansucin In vara anului 1930 distins un economist , francez și scriitor reputat, Lucien Romier, a întreprins o călătorie de studii în Romănia. Dsa avea, pe cât se pare, o misiune expresă,, din partea unor cercuri mai înalte, pentru a se convinge, de visu, despre spiritul public din Țara noastră, mai ales din Basarabia, și de a constata la fața locului realitățile economice și resursele de bogăție ale României. De însoțitor d. Romier a avut pe atașatul nostru de presă de la Paris, d. Lachman, ,jun român de cultură franceză“, cum îl va numi vizitatorul nostru, iar, în ce privește culegerea informațiiunilor necesiare, dsa a avut la îndemână concursul autoritățiilor,prevenite de cei în drept. D. Lucien Romier va fi făcut cu siguranță, organelor cari îi vor fi dat încredințarea,cuvenitul raport. Dsa a ținut însă ,ca să facă cunoscute constatările dsale — cel puțin o parte din ele, — și publicului mare, întâi în ,,Revue des deux Mondes”, pe urmă retipărită, în anul acesta, la libraria Hachette din Paris,a apărut interesanta sa lucrare: „Le caliefoux des empires morts. — Du Danube au Dniester”. Această carte merită osteneala să fie cetită cu atențiune. In cele 253 pagini ale ei, autorul dă dovadă de un remarcabil spirit de observație, de o pronunțată simpatie și încredere față de poporul român dar totodată și de obiectivitate. Lucrarea dlui Romier „Răspântia împărățiilor moarte” cuprinde trei părți. .. ,J dela Dunăre la Nistru”, descrie, în patru capitole, cele patru părți constitutive ale României Mari: Vechiul Regat, Transilvania (și Banatul), Bucovina și Basarabia. Partea a doua tratează despre „Poporul Carpaților”, iar a treia cuprinde „Refleuiuni asupra Europei de Răsărit”. Tazdele unui articol de ziar nu ne îngădue să stăruim asupra cuprinsului și valorii întregei lucrări a dlui Romier. Vom prinde doar anumite popasuri pe cari le-a făcut oaspete francez la câteva personalități marcante ale Țării, căci Romier e dintre oamenii de calibru, înaindtea căruia s’au deschis ușile chiar și a celor mai înalte personagii din viața publică a României. Primul popas al dlui Romier a fost, precum era și firesc, la Sinaia. Aici admiră reședința de vară a Familiei noastre regale. Cumintele rege Carol I, fundatorul dinastiei române, a fost în tradiția poporului român — spune d. Romier, — când a construit Castelul Peleș și apartenențele sale, în munții cari au ocrotit în vremuri de primejdie poporul român. E primit în audiență de M. S. Regele Carol II, „fostul Prinț Carol, care abia de trei luni s’a reîntors pe neașteptate,pe calea văzduhului, în acel regat al României, de unde i-a fost exilat propria sa înclinare spre aventură, și intrigile unor politiciani dela curte, pentru ca acum, să domnească asupra unei națiuni care trebue ,să devină mare stat”.. Audiența regală a decurs fără ceremonii protocolare. M. La La asaltat cu o serie întreagă de întrebări, în domeniul economic, agricol, financiar, social. Actualii suverani, — pune d. Romier, — când nu sunt muți, au înclinare pentru conferință. Nu așa însă Regele Carol II. Regele României nu voește sfă își uimească pe vizitatori nici prin elocință nici prin disertare, ci cu o inteligență promptă pune întrebări precise și repezi și discută cu o naturaleță surprinzătoare. D. Romier face apoi portretul fizic al M. Sale Regelui Carol 11: „11 privesc. Pana prea tânăr pentru vârsta sa. Are 37 ani, cu o figură și o siluetă de tânăr. Singur mersul îi denotă maturitatea. Intr’un astfel de decor de munți și de păduri, acest tânăr blond,cu părul abundent, cu sprâncenele pronunțate, cu fruntea proeminentă, cu ochii foarte albaștri, — când puțin voalați, cârnd provocători, — cu buza senzuală, evocă,mai bine chiar decât în splendoarea unei curți, portretul tip al dinastiilor septentrionale. Dar care din dinastiile septentrionale? „El coboară din Coburgii Angliei, din Hohenzollerni și din Romanovi. Caut în Dânsul celula ancestrală care dirijează ritmul temperamentului său. De la Coburgi are poate, deodată cu orgoliul, acea frăgezime ironică a Vieții care pare că-și bate joc de avertismente. De la Hohenzoll arni i se trage gustul pentru parade militare și o anumită parțialitate în prieteniile și neînterederile sale personale. Dar acel farmec de tânăr — puțin cam ciudat,acea exaltare puțin cam brutală, aceea iubire părintească adâncă, devotată, instinctivă față de țărani, care îl făcu popular din tinerețele sale și pe care eu o întâlnesc la fiecare întorsătură a conversației sale, în sfârșit aceea pornire ,spre aventură pe care se pare că în acelaș timp o iubește și o înăbușă în sine, ce e aceasta? Dacă-1 observi bine, acesta-i un „țar -tânăr”... Mă rămăsesc că dacă ar fi liber de a-și alege un model printre toți strămoșii săi, ar alege pe Alexandru I al Rusiei. Prin aceasta, El, străin după sângej, devine apropiat de poporul Carpaților”. Scoborând de la Sinaia, d. Romier se îndreaptă spre Vălenii de Munte ai dlui Nicolae Iorga, după ce a poposit în satul și casa ospitalieră a dlui Mihalache, în care durerea țărănească și-a găsit interpretul”. Pe d. lorga ni-l descrie în capitolul întitulat: „Istoria românească. D. lorga”. Sosesc la un vechiu orășel de costișe, Vălenii de Munte, unde celebrul istoric, d. lorga, rectorul Universității din București își petrece lunile de vară. Dedicându-se cu pasiune și fără menajamente la mai multe îndeletniciri, și chiar la politicâ, d. lorga unl dintre acei erudiți, cari scapă prin singurătate de frământările vieții colective. Chiar dacă stă vara la Vălenii de Munte, nu se odihnește acolo de loc. Preda istoria la un întreg colegiu drăguț, adunat de el însuși, format din tinere învățătoare aflătoare în vacanțe, și, ca un boier din vremile foarte îndepărtate, veghează asupra societății sătești care-1 înconjoară. O fată drăguță a dlui Iorga,, care se ocupa cu pictura, îl introduce în biroul câmpenesc al taruim său. ..D. Iorga prezintă statura înală a moldovenilor de demult, poartă barba după moda Veche, foarte brunetă, are cap puternic, fruntea largă și descoperită, ceea ce e luicru rar la Români. Fizionomia sa rădează immagnația, zelul neînfrânt pentru cercetare și descoperire, promptitudinea pentru a-și materializa gândirea în scris sau fapt, și acel fel de inisceptibilitate imperioasă care e caracteristică: pentru fondatorii de școli S’ar asemăna cu un personagiu al Renașterii italiene, dacă repeziciunea externă a reflexelor sale intelectuale,cari joacă în văpaia imaginațiunii sale, nu ar exclude lanțul prea formaliat al raționamentului latin. In spiritul său se observă o curioasă asociațiune de moștenire, grecească și de impetuozitate tracă sau i slavă. Dânsul e fără doar și poate unul dintre oamenii cel mai puțin sceptici și puțin apatici dintre Românii generației sale. Temperamentul său interzice, la compatrioții săi, totodată o veche tradiția de complezanță dezamăgită precum și gustul tinerilor pentru critica obiectivă. Dar, în Parlament, elocință sa trezește deodată lirismul profund al rasei. „Eu am iubit prea mult istoria — zice mai departe d. Romier, — pentru a nu mă înclina -cu respect înaintea acestui evocator -al tuturor imaginilor trecutului din Europa sud-estică. La dreptul vorbind, d, lorga reprezintă mai mult decât o operă de evocare sau de cercetare erudită: încarnează — el însuși o fază emoționantă din istoria morală a poporului său„ fata când intelectualii români, cercând să scape da robia spiritului în care crescuseră de veacuri sub influențe străine, începură să cerceteize, cu pasiunea, personalitatea raaiei