Patria, mai 1932 (Anul 14, nr. 80-102)

1932-05-01 / nr. 80

Anul al XlV-lea No. 80. nmicTU ADannsnuTU GInJ, Sti. Regina Haiia No. 30. __ __ (Redacția și Admin. 13*81 TELEFON: (Difocfiunea . • » 13-31 DIRECȚIA POLITICĂ: Comitetul de presă al partidului național­ tărănesc, secția Ardealului ABONAMENT ANUAL: Profesiuni libera-----------Lei 800 Funcționali -----------^ 700 Autorității și instituțiuni „ 1006 In stăinătate dublu. Lei 3 TAXA POȘTALA PLIXni 1 No. 11178/1028. I IN NUMERAR ® ^ ,, 1 • 11111 ■'i­i- C111 ♦ Tu­’bliotecu Py.ld.tu 3-­r};.­Mur o 3 Organ al Partidului Național Țărănesc Cumînecați Maîu 1932 li Christos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din mormânturi viață dăruindu-le. Gânduri de Paști La Paști serbătorim învierea Domnului, învierea înseninează buiruință. Iar la biruință nu se ajunge decât prin luptă. Și Doamne, ce lupte au pre­mers învierii Mântuitorului nostru... Viața lui Isus este un simbol al vie­ții omenești, o personificare a rostu­lui și tuturor bizuințelor omenești pe acest pământ. Viața aceasta este o luptă care trebuie și va fi încununată cu izbândă. Două mii de ani s’au s curs de atunci, dar întâmplările, vorbele, sentimentele, principiile, și «capul minunatei Istorii, eternizată prin tradiția și puternica voință Dumnezeiască, trăiesc și astăzi vii în sufletele noastre. Nu se poate alt­m intre de a pricepe aceasta minune a permanentizării și perfecți­onării le­gii fondate atunci, decât prin parap­tarul divin și etern al acestei vieți, care este a noastră, a voastră, a tu­turora, orânduită de Atotputernicul Dumnezeu pe seama omului. S9u De câte ori stăm nedumeriți în fa­ța vre­ unei probleme, de câte ori a­­jungem la o răscruce, în viața de toa­te zilele, fie ea legată de familie, neam, societate sau Țară, fără voie ce înfățișează înaintea ochilor noștri sufletești. Istoria sfintei vieți și în­cercăm să desprindem din ea nădejdi­nd învățăminte. Pentru toate găsim acolo formule, soluții, pilde și prin­cipii. _ 1 • Lume multă, tot ce are națiunea mai buni, așteaptă dela fruntașii ei contactați, prin caracterul și trecu­tul lor, și de la organizația politică «au deja organizațiile politice, pe ca­re le-au înjghebat și în fruntea că­rora stau: un cuvânt de mângâiere, un semn, o îndrumare, o poruncă. Națiunea, istovită prin lupte intesti­ne, primejduită de adversari neîm­păcați, încercată prin loviturile des­tinului, rătăcită prin conduceri gre­șite, despoiată de drepturile ei fi­rești și inalienabile, așteaptă astăzi cuvântul deciziv de o ieșire din acea­sta pustietate a nepriceperii, păcatu­lui și inactivității, înainte de toate noi exprimăm acest gând, care fră­mântă sufletele.­­ Departe de noi pretenția să ne re­vendicăm competența, dreptul și da­toria acestei misiuni. Și totuși avem o datorie: să tălmăcim a­spirațiile și opiniile, cari se ventilează în acest haos al decadenței, indisciplinei și lașității morale, oamenilor, cari n’au renunțat nici la luptă și cu atât mai puțin la nădejdea în spre bine. Vorbim de biruință, fără să avem curajul de a lupta. Sau fără măcar să avem curajul de a preconiza acea­sta luptă. In­ oricare fază a societă­­ții­ omenești drepturile erau strâns legate de obligațiuni. Dreptul de a îndruma o societate, o familie, un neam, un stat, incumbă în sine dato­ria de a lua răspunderea îndrumării și a muncii. Nici normele celei mai abile tactici, nici dovada cea mai stră­lucită a dreptății materiale a tezelor adoptate de ei nu-i pot dispensa pe conducătorii unui neam, să privească nepăsători sau inactivi la desfășura­rea evenimentelor. Desigur, că lupta nu este comodă, este plină de riscuri și este o îndeletnicire ingrată. Fiind­că după luptă, dacă s’a ajuns la vic­torie a biruit armata, iar dacă s’a a­­juns la dezastru de vină sunt gene­ralii comandanți. In lupta colectivă individull este redus în proporții și «xnul valurilor fatalității. Poate să urmeze o cărare mereu ascendentă sau poate să dispară fără urme. To­tuși asemenea considerente încă n’au oprit pe nimeni să nu între în luptă. "0. Sunt adevăruri eterne, cari ori­câtă vreme va trece, nu pot fi nici compromise și nici desmințite. Un astfel de adevăr este, că imoralitatea sau nedreptatea se pot menține vre­melnic la suprafață, pot arăta chiar roade efemere, dar mai curând sau mai târziu dreptatea și morala se ri­dică biruitoare. Păcatele nu jubilea­ză, păcatele se săvârșesc și ieșind la iveală sunt pedepsite. * Și noi cari scriem cu condeiul și avem datoria să stăm în slujba ade­vărului, nu putem avea altă cale, de­cât să predicăm lupta împotriva rău­lui, ori­unde ar fi sălășluit și de ori­cine ar fi săvârșit sau ocrotit. Zaharia Boila. »—0X0— Resurrexit, sicut dixit... Au prăvălit o piatră mare pe mor­mânt, iar piatra au pecetluit-o cu pe­­ceți. La ora mormântului au pus sol­dați, ca să păzească mormântul până a treia zi. Acum erau pe deplin liniș­tiți și pe deplin convinși, că răsvrăti­­torul poporului n’o să le mai stea în cale și n’o să le mai tulbure apele. A primit pedeapsa cuvenită răsvrătito­­rilor, iar ei o să rămână și pe mai de­parte domni ai lui Israil. Templul cel mare din Ierusalim n’o să se prăbu­șească ... A urmat o Sâmbătă a triumfului, iar ei au sărbătorit-o cu cimvaie bi­­ne-răsuntăoare. Catapeteasma templu­lui s’a crăpat în două, de sus până jos, dar ei nu-și băteau capul cu acest „fapt divers" și nu-l considerau drept un semn al vremilor, ce­ aveau să vie. Știau, că răsvrătitorul e în mormânt și că mormântul e pecetluit și bine păzit... Dar, rânduit le este și Sâmbetelor să se sfârșească. In ziua cea dintâi a săptămânii, încă de cu noapte, sol­dații au amorțit, piatra s’a răsturnat, mormântul s’a deschis, iar El cu mă­rire a înviat. Un grup de femei, cari s’au dus să ungă cadavrul Lui, au găsit în mormânt numai înfășurături­­le cele de înmormântare. Un glas din fundul mormântului le spunea: — Nu mai căutați pe cel viu cu cei morți. S’a sculat, nu este aicea. Duce­­ți-vă și spuneți apostolilor lui, că a înviat, precum a zis mai înainte... Resurrexist, sicut dixit... Ele s’au întors dela mormânt cu bu­curie mare. In drum spre Ierusalimul nedreptăților cel înviat le întâmpină adresându-le cuvântul mult așteptat: Bucurați-vă ! Simt toate cutremurul fericirii și mai petrec câte­va clipe sfinte în societatea Lui. Apoi își con­tinuă grăbite drumul, ducând cu ele îmbucurătoarea veste, că cel osândit pe nedreptul a înviat. Adevărul nu poate fi omorât. Adevărul răsare chiar și din mormântul păzit de soldați, ori­cât de pecetluită ar fi piatra, cu care e acoperit... — sp. — —0X0— Un bine informat personaj politic reîntors acum de la București, ne spuea ieri. Toate încercările disperate pe cari le face guvernul în ultimul timp de a se menținea la putere, nu vor reuși să-i consolideze situația. Sunt ulti­mele baloane de oxigen, care se dau imai muribund. De pe acum se poate spune că des­coperirile experților streini sunt de așa natură, încât pun în lumină cu pregnanță incapacitatea actualului guvern. Aceste descoperiri de o par­te vor produce la locul competent ul­tima dovadă despre falimentul gu­vernării bazată pe o formulă care s-a dovedit a fi inoperantă, iar pe o altă parte ei vor confirma informațiu­­nile pe cari cercurile din străinătate le aveau despre situația de la noi. Prin acest fapt, guvernul și-a pier­dut și ultima îndreptățire la exis­tență. Poate nici­odată o derută au fost mai mare ca și aceea care aș­a­teaptă pe do. Argetoianu et. comp. cari orice combinațiune ar veni, sunt definitivi morți politicește. Toate punțile domniilor lor, au fost rupte cu partidele politice, iar descoperiri­le ce se vor face in clipa când acest guvern nu va mai fi, vor avea darul să lămurească deplin și pe acei cari ar mai păstra în ei un dram de în­credere. Inzdrăvenirea financiară nu poate veni decât de la un guvern care, și în țară și în străinătate, are suficientă autoritate pentru a ataca frontal problemele mari și se bucură de cre­­pt politic nelimitat. Se vorbește de o remaniere, dar ea nu poate ajuta la nimic și se va vedea că după Paști, adecă la termenul promis, gu­vernul va rămânea, atâta timp cât va mai viețui, tot în actuala lui com­poziție. Iar în ce privește încercările dispera­te de ultima oară ce le face guvernul spre a afla soluția pentru ieșirea din impasul financiar, trebuie să se știe că ele nu vor duce la nici un rezul­tat. Guvernul este prea slab și prea lipsit de autoritate pentru a putea duce la îndeplinire o sarcină atât de grea cum este refacerea economică a țării. Vara în­ orice caz nu va fi liniștită. Nu ar fi imposibil să avem — în Iu­lie—­August — chiar alegeri prezi­date de un guvern de partid. Acestea sunt declarațiile ce ni s’au făcut și pe cari le reproducem ca un document interesant, mai ales că ele sunt pentru moment cel puțin con­trare știrilor cari circulă. Dar cum surprizele în rău nu sunt imposibile la noi, trebuie să facem credit și ști­rilor cari anunță un început de nor­malizare a situațiimei politice. Situatia­ viumele baloane de oilven — Ouvernul I$t­­râie$­e Dimnele­zvascolici - r­aonciarli sfrolul desco­pera incapacit aicd auvergnni­lor anuali - Spre un autoru de partid - Bilanțul unui an... De când în fruntea treburilor obștești s'a înscăunat regimul „tehnicianismului“ — a trecut un an. Poate cel mai agitat, cel mai sângeros de dramatic, cel mai catastrofal din ultimele decenii de evoluție politică a României moderne. Să-i facem deci, plini­­<de îngrijorare pa­triotică bilanțul cinstit, pentru a­­ fi­ ca pe seama posterității atât pitorescul anarhic cât și primejdiile evidente.­­ A fost inaugurat printr'o brutală nesoco­tire a normelor constituționale. Fostul par­­lament, singurul lider ales de la Lhiire în­coace, a fost displivat fără nici­ un motiv real, invocându-se rezoane de stat imagina­re, în realitate pentru a da frâu liber unei ambiții politice ipertrofiate, care — după cum însăș a mărturisit-o nu de mult — a fost „jignită“ o viață întreagă. Noile „ale­geri“ au fost — după cum bine ne aiaomi aminte — o simplă batjocură. Voința mul­țimilor românești, a acelor mulțimi c­ari au credat, acum 14 ani, printr'un sacrifi­ciu eroic fără pereche, România­ Mare, fost confundată voit cu mașina de totali­­a­­­zare a voturilor dela Min. de Interne, care a scos la suprafața vieții publice o seamă de iluștri necunoscuți sau — ce e și mai dureros — o serie întreagă de plimbăreți prin toate partidele, buni ca material de umplutură politică pentru toate regimu­rile hibride. Prin aceste metode de „rege­nerare“ a moravurilor noastre publice și prin fraude electorale nemai­auzite a fost ,deș“ noul parlament, adică ceata de in­vitați ai cilor Iorga—Argetoianu, spre re­volta imanimă a țării ultragiate și spre stu­pefacția generală a Apusului, care, prin alegerile din 1928, ne credea intrați în fă­gașul unei desvoltări politice normale și or­ganice. După disolvarea viciată a parlamentului au urmat faimoasele decrete-legi, grație că­rora — ca să amintim numai a­lăture dezastrului — orașele și satele noastre cu­a­minți au fost impiesurițate cu „comisii in­terimare“, adică cu mijlocul cel mai sigur de a le anarhiza gospodăria. Oamenii de bun simț refuzând să primească „onoruri­le“, aceste comisii improvizate de pe­ o zi pe alta s-au constituit în ch­ip firesc, în majoritatea covârș­itoare a cazurilor, din simple haimanale politice, din­ aventurieri cari nu cunosc „scrupulele de conștiință“ decât din bogatul tezaur lexic al limbii stră­moșești Cât de anti-românească a fost a­­ceastă suspendare fără termen a legalității se va vedea abia atunci când se vor putea totaliza actele săvârșite de aceste comisii, instituite de la centru prin simple ucazuri... Ce a lucrat „tehnicianis­mul“ în domeniul economic și financiar nu mai e, iarăș, un secret pentru nimeni Criza, sălbatică prin care trecem și care devastează cu miros de catastrofă generală toate ramurile de viaț­­ă națională e consecința logică a acelei po­litici de mare anvergură, care la 1 Aprilie 1931 a inundat țara cu promisiunea de a coborî stelele de pe cer. Funcționarii au cunoscut Golgota „acreditivelor“, care în­târzie cu lunile, armata a fost adusă în si­tuația de a nu-și mai putea îndeplini mi­siunea, iar agricultura țării comerțul ban­car și industriile s-au transformat într’un imens câmp de pârjol cu mini în perpetuă fumegare sinistră... Lip­sa de program, mai bine zis vagabon­dajul caraghios toate „soluțiile“ le-au adus la sapă prin de­semn. Mai este însă un lucru vrednic de trecut pe răboj pentru­­ posteritate și cu aceasta vom încheia bilanțul. Când s‘a instaurat „ritmul nou“ la cârmă, se spunea că acest „riitm nou“ înseamnă biruința competințe­­lor științific dovedite a unor personalități alese pe sprânceană, imune prin însuș de­finiția lor de virusul demagogiei și al ne­fastelor influențe de club. Și s’au găsit mulți naivi gata să creadă în această go­goriță umflată. Iată însă că după un an de experiență, în cursul căreia democrația organică a fost declarată de antiromânească ■ de către noii „apostoli“, iluștri specialiști s’au văzut nevoiți a recurgere la specialiști din străinătatea democratică pentru a ieși din cornul de capră în care ne-au văzut cu gesturile de ironie ale tuturor inconștienți­lor. După un an de potemkinixide progra­matice iată-i pe nașii ritmului nou blânzi ca mielușeii implorând cu disperare su­­gestiunile salvatoare ale dlui Charles Rist și ale tovarășilor săi. Ce-a mai rămas din trufia orientală a începutului? Nimici Cel mult droj­dia amară a decepțiunilor suferi­te de puținii minori ai vieții noastre pu­blice, care au săvârșit­­ imprudența de a le avansa credit nelimitat. Și fiindcă numai atât a mai rămas din apostolatul politic al dlor Iorga-Argetoianu, concluziile ce se desprind din socoteala sumară a primului an de tehnicianism, sunt la îndemâna ori­cui. N. DAN *~»© X8« I Leonardo da’Vici t 2 nai Ul9 Leonardo da Vinci • un artist nniv#r»*l­a pictor, sculptor, arhitect, muzicant, inginer, scriitor și poet. Mai ales • cunoscut InsA In pictură, considerat ca geniul cel mai des­­vârșit al Renașterii. Zilele tinereței fl­ l* pe­­trece în Florența, dar pe urma Invitației domnitorului Ludovic Mare părăsește acest oraș și se mută la Milano, unde execută sta­tuia ecvestă a lui Francisc Sforza. In acelaș timp și în colaborare cu Ambrogio Pre­da lucrează tabloul„Maica Domnului în­tre stânci“. Pe peretele bisericei Sft. Maria delle Grazie din Milano în 1497 zugră­vește „Cina cea de taină“, cea mai frumoasă intre capodroperile sale, care astăzi e aproa­pe distrusă. De la el ne-au rămas și portrete, intre eaii cel mai renumit e „Mona Lisa de Giocondo", cunoscut sub numele de „Gioconda“. Acest portret e o contopire a științei cu poezia. Mă­­nile încrucișate una peste alta ale admira­bilei femei și surâsul ei gânditor sunt de-o frumuseță ne­ajunsă de vre­un alt portretist. Ne-au rămas apoi scene istorice, cum e de pildă „Bătălia din Anghiari“, La Milano­ face cunoștința­ regelui Francisc I al Franței, care 11 chiamă­ vin curtea sa, la Paris. In capitala Franței el zugrăvește o superbă „Madonă“ și nu tot atât­­ de superb „loan Botezătorul“. Acest din urmă e un portret al „clar-obscurului“ misterios, de­ un nebănuit talent în executare. Din cauza paraliziei unui braț în zilele bă­­trâ­nețelor Leonardo da Vinci renunță la pic­­tură, dedicându-se studiului ingineriei ș 1 me­canicei și scriindu-și interesantele sale amin­tiri. Numeroasele lui manuscrise se păstrează în „Biblioteque de I Institut de France“ din Paris și sunt tot atâtea dovezi ale unor vaste cunoștințe. In geologie face descoperiri foarte înaintate față de epoca sa. In 2 Main 1519 trece în lumea veșniciei, rămânând însă nemuritor atât ca un artist al Italiei, cât și ca un geniu al lumii întregi, CEONICAR. D. Iuliu Maniu în Capitală BUCUREȘTI, 28. — D. Iuliu Ma­niu a sosit joi la ora 7 dimineața în Capitală. în cursul zilei de ieri dsa a fost vizitat de numeroși prieteni. D. luliu Maniu pleacă astăzi la Constanța, unde va rămâne mai mul­tă vreme, întru­cât medicii i-au reco­mandat o schimbare de aier în urma unei pleurezii de care a suferit Înfrângerea guvernalei Irlandei in Camera LONDRA, 28. — Guvernul De Valera a suferit ieri în parlamentul statului liber Ir­landez o înfrângere pe chestiune de regu­lament. Propunând ca ședința de ieri ett fie consacrată în întregime discuției proec­­tului cu privire la abolirea jurământului de supunere față de Bri­tania, parlame­ntul ai respins rezoluția. POLITICA NAȚIONALĂ ȘI CAPITALUL BIOLOGIC NAȚIONAL de­ AL­ JAIDA-VOEVOD u . Moralitatea unui popor reprezintă de­si­gur o importantă parte a capitalului său biologic. Despre cauzele, cari contribui la progresul moralității, tot marele Darwin, spune că ele sunt: „aprobarea concetățeni­lor noștri — întărirea sim­patiilor noastre prin obicinuire — pildă și imitare — cu,­mințenie — experiență și chiar interes pro­priu, instrucție în tinereție și sentimente religioase“. Viața satelor noastre oferă toa­te aceste condițiuni. Adevărat că instruc­ția publică lasă foarte mult de dorit. Considerând însă că o bună educație e­­ste mai importantă decât orice instrucție putem constata, că țăranul român știe să le dele educație copiilor săi. Avizat la tra­diție,­­dânsul aplică în familia sa prescrip­­țiile celor 10 porunci. Afară de aceststa, gentileța, observarea cu delicateță a for­melor convenționale în contactul social, il distinge și pe țăranul român în aceeași­ mă­sură ca pe Oa­menii­­ din popor ai celorlalte națiuni neo-latine. Eminescu îl caracterizează astfel pe ro­mânul de baștină: „Când zicem „român“ f­an­­tasm­a psih­ologcă care trece pe dina­­stia ochilor noștri în acel moment e un om al cărui semn distinctiv e adevărul. Rău sau bun, românul e adevărat. Intelige­nt, fără mțenie, rău dacă « rău — fără fățărnicie; bun fără slăbiciune; cu un cuvânt ni se pare că atât calitățile cât și defectele româ­nului sunt întregi nechircite; el se arată cum este.-----------Ii lipseșite acel iz de slăbiciu­ne care precumpănește în fenomenele vieții noastre publice, sub forma linsă a bizantinis­mului și a expedientelor. Toate figurile acele fățarnice și rele, viclene și fără in­teligență, toate acele câre ascund o du­plicitate în expresie, ceva hibrid nu încap în cadrul noțiunei „române“. Poate deci că acei oameni nu au avut timp să se lust­uile­­ze, poate apoi ca să fie din rase prea vechi, prea osificate, prea staționare, pentru­ c­a prin încrucișare să poți scoate ceva din ele“. Cuvintele lui Eminescu sunt o definiție­­ caracteristică a dispariții ce­­ exis­tă între elementele rurale de baștină, ori­care ar fi originea­­ lor străbună de rasă, și între dias­­porele pripășite din alt mediu, de altă com­poziție de rasă și de alt trecut, în mijlocul m­assivului etnic românesc. Cele dintâi au devenit printr'un proces lent, m­ilenar de a­­similare și absorbțiune reciprocă un al­iat etnic românesc omogen, de acelaș sentiment al inimilor, de identice instincte, prejudecăți și gândiri. Ceilalți neoromânii — nu de nu­me și exterior somatic ci de fire — cât tim­p nu vor fi asimilați și absorbiți, reprezintă în s anul capitalului biologic românesc un ferment social-cultural al cărui efect poa­te fi binefăcător ori distrugător după cum vor ști să procedeze factorii cu răspundere ai politicei naționale. Sub raport morfolo­gic influența încrucișării reprezintă un c­>­­eficient neglijabil căci stăm în fața unui proces de lentă diluare a sângelui și a componentelor sufletești atavice eterogene, prin infiltrațiunea românească. Cât timp a­­ceste com­ponente psihice nu vor fi înlocu­ite prin cele autohtone, ne găsim, din punct de vedere moral și cultural, în fața unei pri­mejdii Doctrinele politice, sociale, econo­mice, culturale, cari stăpânesc în țările apu­sene nu pot fi transplantate și practicite fără discernămân­t riguros la noi în țară. Pe cât de firesc este că român­ul de baștină, devenit orășan — cărturar — să fie con­dus în gândirea și acțiunile sale de aceia „muzica de la sangue" a străbunllor săi ru­rali — sedentari, nepricepători de hotărâri și inovații pripite, — pe atât de sine în­țeles­e că hibrizii orășeni vor stârni cu im­­pulsivvitate de neofiți pentru orice ideie ce li se va părea modernă. Astfel stăm în fa­ța alor două curente de doctrine sociale și culturale în vecinică luptă între ele: cel­ răr­­sărit din mentalitatea de baștină și cel izvo­rât dintr'un suflet etnic de import. Asupra massei noastre naționale lupta de doctrine a intelectualilor rămâne, pentru moment, spre norocire, fără efect Pentru viitor însă este de cea mai mare importanță ca să se ia toate măsurile spre a-i asigura întregului neam o evoluție culturală, socială adecva­tă capitalului ei sufletesc biologic, spre a o feri astfel de o desechilibrare a sentimente­lor și­­ gândirea. Cu alte cuvinte: să in­­vățăm cu toții cum trebuie condus aeropla­nul, dar că nu uităm că pe dealurile noastre ne prinde bine să pricepem și cum să mână boii, să ne delectăm și înălțăm inimile cu ajutorul receptoarelor radio-telefoniei sor­­bind un­dele miraculoase ale unei muzici cla­sice la distanță de mii de kilometri, dar să nu perdem obiceiul­­ de a ști să ne desfătăm de emoția trezi­tă în firea noastră de o doi­nă cântată pe fluieră și să ne înălțăm su­fletele, cuprinși de cucernicie strămoșeas­că în fața altarului când să intonează me­­­lodia. Cristos a înviata din morți, spre a putea obține acestt rezultat se cere ca între savanții cari determină curentele culturale și doctrinele sociale să fie în număr cores­punzător reprezentați oamenii cu sufletul de baștină. Din componentele doctrinelor so­ciale și culturale, reprezentate de aceștia și din componentele doctrinelor pentru apăra­rea cărora se vor ridica neoromânii hibrizi, se va naște rezultanta promotoare de pro­gres. Selecționarea indivizilor cu suflet de baștină până acuma a fost neglijată și lăsa­tă cu totul în grija întâmplării. Ea, s-a pă­cătuit chiar, promovând statul un jaf al bo­găției capitalului biologic național. Fiecare națiune dispune într'o anum­ită e­­pocă de un număr anumit de familii talen­tate. Ele sunt, pe lângă norocoasa încru­cișare, rezultatul concursului multor îm­prejurări optime și alți numeroși factori externi In orice clasă socială o familie nu se poate susține la apogeul standardului său decât 3, cel mult 5 generații. Și mai cu seamă familile de intelectuali, după ce au produs maximul de roade ale capitalului 1e‘T biologic, dispar, rămânân­d sterile, ori su­pra­viețuesc, în cel mai bun caz, numai în linie femeiască. Având în vedere aceste experi­ențe ni se impune datoria ca politica noa­­­stră națională să ia dispoziții legisilatorice, spre a promova pe de o parte parvenirea celor mai talentate individualități cu su­­flet de baștină, pe de altă parte spre a sal­va de­­ prădare și de distrugere, cu ajutorul unei extreme cruțări, capitalului biologic național. Cum putem ajunge la acest rezul­tat? Preocuparea de căpetenie trebuie să re fie conservarea familiei și a spiritului fa­miliar. Pe lângă dispoziții fiscale și de or­din moral, dări regresive în proporția nu­­­merică a copilor, distingerea mamelor, cari au crescut un număr anumit de copii,­­­­dări progresive speciale pentru necăsătoriți și limitarea avansării lor în funcții publice etc. etc. — va trebui introdus homsteadtU, asigurarea și­­ prin inalienabilitate­a vatrei familiare. Colonii de grădini vor trebui pu­se la dispoziția muncitorilor industriași Se­lecționarea copiilor talentați deja în clasele primare și organizarea de școli speciale pentru dânșii ar trebui să-i preocupe pe con­ducătorii resortului instrucției noastre pu­­blice. Datorit unor dispoziții legislatorice ce vor trebui să se ieie și a aplicării lor cu con­­știenciozitate, — o cotă potrivită a­tingentului de copii va trebui sfătuită con­șt constrânsă să se dedice carierelor rurale, de in­dustrii și de comerț. Astfel va diminuta numărul viitoarelor familii închinate dispa­­riției și în acelaș timp va putea cuceri și elementul românesc poziția ce-i compete în viaț orășenească. Totodată se va stabili procesul de proletarizare intelectuală, un pericol real ,hei de mâine, pentru flei

Next