Patria, februarie 1933 (Anul 15, nr. 23-45)

1933-02-01 / nr. 23

A­nl­ul al XV-lea No. 23. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Cluj, Strada Regina Maria Nr. 30. TELEFON­ Redacţia şi Adm. 13.31 Direcţiunea 13-34 DIRECŢIA POLITICA­­ Comitetul de proiat al partidului naţional-tăioaese, Secţ. Ardealului. ABONAMENT ANUAL. Profesiuni libere — — Lai 800 Funcţionari------- — „ 700 Autorități fi institutiuni „ 1000 in străinătate dublu. Lei 3 NSMBMI ■MMHBHBBR1' W*»1 AsociaV«®11 TAXA POSTALA PLATITI IN NUMERAR No 11178/1B2I. Organ al Partidului Naţional Ţărănesc In sfârşit HitlerHitler a format noul guvern german — Lista noului cabinet — BERLIN, 31 — Criza de guvern din Uf­riania a luat sfârşit prin adu­cerea la guvern a napovai-socialişti’­lor, prin reprezentan­tul lor n.nou­l Timer. Noua întorsătură pe care a luat-o viaţa politică a Germaniei ascunde multe supoze şi dă loc la in­teresante comentarii mai ales în pre­sa franceză şi cea engleză,­­ însărcinarea lui Hitler de a forma guvernul s-a produs ieri după masă în urma faptului că d. Papen a remis preşedintelui republicei mandatul de a forma guvernul recomandând din­­ nou pentru această însărcinare pe Adolf Hitler şeful naţional socialişti­lor, Hitler a fost chemat la palatul­­ prezidenţial, oferindu-­ se din partea mareşalului Hindenburg misiunea de­­ a forma noul guvern. Hiter a primit însărcinarea întoc­mim­ următoarea lista provizorie: Ad. Hitler, cancelar al Reichului; Von Rapen, vice-cancelar şi comisar al Prusiei; Nemam, ministru de externe; Irick, ministru de interne; Contele Schweriner, ministru de fi­nanţe; Seldte, ministru al muncii; Eltz, ministrul poştei; Goering, ministru fără portofoliu pentru Reich­ şi Prusia. Portofoliul ministerului de justiţie a rămas liber. Generalul Kromberg, ministru al armatei. Dr. Hugenberg, ministru al econo­miei naţionale, al agriculturii şi ali­mentaţiei.­­ Noul guvern reprezintă o coaliţie între naţonal-sociatişti şi german­i- panatiş­ti. Azi după amiază Hitler va începe tratativele cu partidul centrului şi cu par trau­ bavarez, pentru a obţine con­simţământul lor de a sprijini guver­nul la Reichstag. D. Goering a amânat şedinţa Reich­stagului încă înainte de a se numi noul guvern. Azi după amiază se vor întruni şe­fii de partide, spre a hotărî dacă nu e locul să aibe loc şedinţa Reichstagu­lui mâine. —oxo-­ Crizele de guvern par a fi contagi­oase. Imediat după căderea guvernului francez, Germania şi-a permis şi ea lu­­xul unei schimbări de regim. Tulbură­­rile interne tot mai mari, impotenţa ca­binetelor prezidenţiale de a mai stă­pâni nemulţumirile unei masse de manevăr în permanenţă pe barica­de, sub ordinele naţional-socialişti­­lor sau ale comuniştilor, au deter­minat pe mareşalul Hindenburg ca să cedeze din prusianismul ambiţiei fără limite şi să numească de cancelar al Reichului pe Adolf Hitler. Această trăsătură de şah a fost po­sibilă în împrejurările actuale cu atât mai mult cu cât partidul naţional-so­­ciatist nu mai păstrează azi coheziu­­nea care făcea d­in el înainte cu un an un temut instrument de dictatură şi de teroare. Steaua lui Hitler a înce­put să scăriţeze la orizont. Tovarăşi de­votaţi cari au imprimat o bază şi un fundament ideologic mişcării hitleriste, cari au organizat batalioanele de asalt şi au conceput acel plan genial de sus­ţinere financiară a unei armate civile în permanenţă sub arme, s-au despărţit în ultimul timp de Hitler, aducându-i critice aspre pentru faptul că ţine par­tidul mereu în opoziţie. La dreptul vorbind din întreaga miş­care naţional-socialistă nu a mai ră­mas azi decât o massă de manevră pe care grupul baronilor din jurul preşe­dintelui republicei, încearcă să o fărâ­miţeze încredinţând lui Hitler o respon­sabilitate complectă şi o putere de gu­vernare încadrată între zăgazurile de fier ale unei continuităţi politice care nu are nimic comun cu socialismul ge­neros sau cu democraţia. Hitler cancelar al Germaniei, aşa cum a fost numit, însemnează o înfrângere pentru scopurile atât de iluzioniste ale naţional-socialismului. Un partid revo­luţionar a ajuns la putere prin tran­zacţie, primind ca să fie încadrat de von Papen şi von Neurath. Unde este forţa de odinioară a batalioanelor de asalt, cari vor trece în istorie ca un e­­pisod de operetă, neavând până acum altă activitate decât câteva defilări în faţa unui stat major de pompieri re­voluţionari ? Guvernul german format acum prin coaliţia între naţional-socialişti şi german-naţionalişti, nu se deosebeşte mult de formaţiile anterioare. El nu va schimba cu nimic rosturile poli­ti­cei externe ale Reichului, nu va pro­duce tulburări în urnei o capitală din lume şi pentru moment nu va pericli­ta pacea Europei. Mareşalul Hinden­burg, capturat de partidul sau mai bi­ne zis de clica baronilor proprietari de pământ în Prusia orientală, l-a făcut pe Hitler cancelar probabil pentru a da posibilitate naţional-so­­cialismului ca să se compromită pre­­gătindu-şi singur descompunerea. lata de ce ajungerea lui miner in frumea tiermann­ei, nu a trezit nei un ecou mei la Paris nici la Londra,­­bursa nu s'a resimţit deloc iar presa priveşte cu scepticism încercarea de concentrare a dreptei germane. Aceasta nu însemnează că Germa­nia ar fi auzită de la posesia revizuirii tratatelor. (Cum însă politica interna­ţională reclamă multă ipocrizie, di­vertismentul Hitler va fi folosit de către marele stat major al armatei germane, pentru o potenţare a înar­mărilor, pentru slăbirea curentului democratic şi pentru pregătirea posi­bili­tăţiilor de dictatură ale no­bilimii, care nu vrea să renunţe la privilegii­le mari de cari s-a bucurat sub dom­nia împăraţilor. După această încercare, partidul naţional-socialiist cu greu va putea să mai obţină singur puterea politică în Germania. In schimb curentele extre­me de stânga, vor sconta pe seama lor floate benef­iciile pe cari le prevede critica socialismului înecat în apele dreptei prusiace. De la perioada „ucenicului de zugrav" şi până la îngenunchiarea de azi a lui Hitler, traiectoria parcursă cu alai de revoluţie civilă, se defineşte azi ca un imens calvar al bunelor intenţiuni din domeniul teoriei. In condiţiile în cari este azi cancelar, Hitler putea să fie şi cu ocazia crizei de guvern din rândul trecut. Atunci însă, naţional-socialismul era încă unitar, şi posibilitatea unui triumf mai subsista. După sciziunea lui Strasser şi a altor şefi ai mişcării naţional-socialiste, lu­crurile s-au schimbat. In alegerile cari au avut loc în ultima vreme în Thurin­gia, voturile lui Hitler au scăzut con­siderabil, aşa încât autoritatea partidu­lui a scăriţat. Iată de ce prin orice sacrificiu, Hit­ler a fost nevoit ca să plece capul în faţa preşedintelui republicei, să colabo­reze cu duşmanii săi direcţi, să ajungă în fruntea statului german prin tran­zacţie. Hitler nu va putea lucra in conformi­tate cu programul partidului său. La cel mai mic act de independenţă, criza va fi deschisă de către german-socia­­lişti. Aşa se întâmplă întotdeauna în po­litică dacă se pierde momentul tactic hotărâtor pentru asaltul puterii. Un mare orator şi răscolitor de masse, un încăpăţînat lipsit de acţiune în mo­mentele hotărâtoare, acesta es­te Adolf Hitler care a înregistrat acum o victorie echivalentă cu o înfrângere umilă. Germania este co­­dusă şi­­azi de că­tre von Papen, von Neurath, von Schleicher, cei mai intimi sfetnici ai preşedintelui republicei, mareşalul Hindenburg. O plângere justificata al pensionarilor In ziarul nostru am dat glas plân­gerilor îndreptăţite ale pensionarilor. Acum o noua plângere de acest fel ni se face in lege.Luă cu deosebirea a intre pensionari şi pensionari pe ca­re o fac contrar legii organele fisca­le, împărţându-i pe pensionari în cla­se după provenienţa lor militară sau civilă, fără deosebire la suma pensiei şi apoi după cuantumul pensiunei în alte clase pe cei civili: dela 5000 în sus şi dela 5000 în jos. Astfel pensii­le militare sunt plătite în întregimea lot şi câte cu zece zile uneori înaintea acelor pensionari civili cari au de exemplu peste 5000 lei. Alături die pensionari cerem şi noi să nu se mai facă această deosebire. Altă plângere este împotriva faptului că nu s-a luat aici o măsură ca adeverinţele despre sumele primite să fie eliberate con­form realităţii, astfel că pensionarii in baza acestor adeverinţe care sunt liberate nu cu sumele primite ci cu cele ce aveau de primit sunt impuşi de nedrept şi după sume neîncasate. Birocratismul îşi continuă deci ne­­stângenit comoditatea păgubitoare l­ucru care face ca toate măsurile lu­­ne luate de sus să fie de cele mai multe ori sabotate şi rău interpretate jos. Atragem atenţia ministerului şi forurilor în drept asupra acestui lu­cru pentru că nu numai că este nelo­gic dar este şi er fund regretabil ca pensionarii să fie impuşi şi după su­me pe care în realitate nu le-au pri­mit. —oxo— I­Q­T­u. „Viitorul“ scrie mai nou de­spre lipsa autorităţii morale. — Fiecare se vuietă de ce-l doare. Consiliul Societâcii Naţiunilor acceptă cu unanimitatea voturilor acordul de colaborare cu România Sâmbătă a avut loc la Geneva şe­dinţa Consiliului Societăţii Naţiunilor, când s-a luat în discuţie raportul com­i­tetului financiar cu privire la acordul de colaborare technică consultativă din­tre Societatea Naţiunilor şi România. Raportul menţionează în întregime textul declaraţiilor făcute de guvernul român comitetului financiar, prin care guvernul nostru precizează caracterul cererei de colaborare technică adresată Societăţii Naţiunilor. DISCURSUL RAPORTORULUI In faţa Consiliului Societăţii Naţiu­nilor raportul a fost prezentat de câtre reprezentanţii Norvegiei, a. HraacLtand, care in expunerea sa, după c© iape u.­» istoric al negociaţmnilor m­iuro IS.ji ■ a tatea Naţiunilor şi guvernul roman, a*­naiizează economia acordului şi încheie pentr'o serie de reliexiuni interesante asupra caracterului acordului. D­­i­ra­­auland su­bliniază că cererea de cola­borare a guvernului roman este prezen­tată de un stat, membru al Societăţii Naţiunilor, in plin exerciţiu al suvera­nităţii sale, de un Stat ai cărui repre­zentanţi în nenumărate rânduri au dat contribuţiuni de valoare în activitatea Societăţii Naţiunilor. Ei adaugă că acordul înseamnă pen­tru Statul român aportul sfaturilor technice al experţilor calificaţi ai So­cietăţii Naţiunilor şi un sprijin pentru oamenii de stat ai României în efor­­turile lor, pentru restaurarea economi­că şi financiară a acestei ţări. De aceea se poate vorbi despre acest acord, ca despre un fapt nou în domeniul cola­borării internaţionale a popoarelor. Termină, subliniând că România este o ţară bogată cu posibilităţi mari care, pe baza solidă pe care s-a aşezat gu­vernul român prin acordul încheiat cu Societatea Naţiunilor, vor înlesni a se întreprinde ultimele operaţiuni de pu­nere în valoare a bogăţiilor naţionale. Urează guvernului român succes şi-l asigură de tot sprijinul şi colaborarea Societăţii Naţiunilor. REZOLUŢIILE CONSILIULUI In încheierea raportului dlui Braad­­land urmează rezoluţia supusă Consi­liului Societăţii Naţiunilor :­­ Consmui ia act de raportul comi­tetului financiar şi-l felicita pentru lu­crarea sa. 7i aprobă acordul de colaborare tech­­nico-consultativa intre Romania si So­cietatea Naţiunilor, o­­ureaza guvernului român succes desăvârşit în opera ce-şi propune a in­­treprimde şi au asigurări oepime de sprijin şi colaborare. DISCUŢIUNILE ASUPRA RA­­PORTULUI 1t .După citirea raportului au luat cu­vântul delegaţii Italiei, Franţei, An­gliei şi Germaniei. Delegatul Italiei, boranul Aloisi sub­­liază la rândul său, că România .nu a cerut o asistenţă financiară, ci ,o cont­rare technică pentru desăvârşirea unei reforme financiare. Urează prosperitate guvernului român. Delegatul franţei de Massigli, expri­mă în numele guvernului francez in­treaga adeziune la acord. Apreciază măsurile luate, începând cu stabiliza­rea şi sfârşind cu măsurile de re­dre­sare financiară, din ultimul timp a cri­zei şi menţionează rezultatele de până acum. Guvernul francez se felicită de acest nou tip de colaborare care merită să aibă o deosebită considerare, deoa­rece poate servi ca exemplu şi ca prece­dent, pentru o acţiune de colaborare in­ternaţională de mare anvergură. Este un exemplu şi o metodă care va servi în viitorul apropiat. Reprezentantul Germaniei d. von Keller subliniază că colaborarea la ca­re se angajează România nu comportă nici un fel de intervenţii în drepturile suverane ale României şi că guvernul german nu ar fi primit un acord care ar fi ridicat vre-o îndoială în această pri­vinţă. Subsecretarul de stat al Marei Bri­tanii de Ebon, accentuiază că e vorba de crearea unui precedent de bun au­gur pentru desvoltarea unei colaborări internaţionale în viitorul apropiat. RĂSPUNSUL DLUI ION LU­­GOŞIANU Urmeaza un ministru Ion Lugoşianu, care in numele guvernului roman ne­­va ara urmatoareie : „Romania uupa ce a fă­cut stabili­zarea monetara si a aplicat un pro­­teram de reforme financire in legătură cu aceasta uupa ce in primii unui ani ai crizei a facut efortun considerabile si a dovedit o rezistenţa deosebita care a menţinut situaţia economica si finan­­ciara la un nivel mii ridicat ca in ane pmV, conştienta de gravitatea şi dir­­e ui ia ide momentului precum şi de uti­­litatea unei colaborari financiare pe târâm internaţional sa adresat Socie­tăţii Naţiunilor, în aşteptarea că obţi­nând o colaborare tecnnico-consultativă din partea experţilor Societăţii Naţiu­­nilrr şi concursul acestui înalt for in­ternaţional va putea întreprinde acţiu­nea de consolidare economică şi finan­ciară a ţării. Guvernul român în urma tratative­lor urmate cu Comitetul Financiar dă adeziunea sa făcând o singură rezervă in ce priveşte acceptarea din partea Băncii Naţionale a României a scri­sorii prin care se precizează formula de continuare a colaborării Consilierului technic pe lângă Banca Naţională. Reprezentantul României d. Lugoşia­nu îşi exprimă speranţa că acordul se va pune în aplicare cât mai curând Şi, aduce cele mai vii mulţumiri comitetu­lui financiar pentru spiritul larg dove­dit în examinarea situaţiei speciale a României şi în elaborarea formulei de colaborare technico-consultativă care deschide perspective largi pentru ope­ra de colaborare internaţională. D. Jansen, preşedintele comitetului fi­nanciar declară că comitetul financiar se angajează să facă tot ce îi stă în putinţă ca această nouă colaborare in- Momente şi aspecte de la serbarea Alela Roma — Valle Giulia şi clădirea cea nouă — Vraja ire­zistibilă a Ducelui Benito Mussolini — Discursul in latineşte al dlui Adrian Oţoiu — de N. BUTA De splendida serbare a inaugurării noului palat al Academiei Române de aici ne despart acum 2 săptămâni în­cheiate. Interval de tip suficient pen­tru a aduna în mănunchiu rodnic mo­mentele culminante ale serbării, pen­tru a le cuprinde întreaga semnifica­­ţie şi a o oferi publicului cititor din ţară, care, sunt sigur, în ziua inaugu­rării şi în cele următoare, a fost „con­­fiscat“ de recentele evenimente politi­ce neaşteptate. I * Mai întâiu câteva cuvinte despre su­gestiva Valle Giulia şi despre noul pa­lat, Valle Giulia, aleea superbă unde s-a ridicat clădirea Academiei, este o ar­teră nouă a oraşului. înainte cu 10 ani, ea nu număra decât două palate impozante: Galleria Nazionale d‘Arte Moderna şi faimoasa Scuola Britani­ca,­­ de pictură şi arheologie. Por­nind de la una din ieşirile dinspre Apus ale grădinei publice Villa Um­berto, ea şerpuia, în pantă dulce, prin­tre locuri virane până în Via Plammt­­ica, strada care leagă Piazza del Po­­volo, în linie dreaptă, cu celebrul Pon­te M­ois, în apropierea căruia, odini­oară, împăratul Constantin învinse pe rivalul Maxentius . . . Locurile virane de acum 10 ani erau acoperite de ve­getaţia specifică din Miazăzi: palmi­eri, dafini răzleţi, chiparoşi svelţi, ră­săriţi la întâmplare şi ici-colo câte un măslin care-şi răsfăţa frunzele lucii, cu sclipiri de argint, în bătaia soarelui fierbinte. Primăvara şi toamna apoi, când umezeala e îmbelşugată la Ro­ma, locurile acestea virane erau aco­perite de-un covor de iarbă vedre-găl­­buie de-o prospeţime fără pereche, care izbeşte, în cetatea Eternă, pe toţi călătorii continentali. Ultimii 10 ani poartă însă, în Ita­lia, pecetea romului mussolnian, ritm de uluitoare trudă creatoare, altoit, după toate semnele, pe cele mai genui­ne tradiţii glorioase ale peninsulei. Valea pitorească de altădată s‘a tran­sformat deci, ca prin vrajă, într’o splendidă alee, cucerită fiind de gus­tul estetic al guvernatorului Romei şi devenind, prin clădirile ce i s‘au adău­gat într'un singur deceniu, unul dintre locurile de irezistibilă atracţie ale ca­pitalei italiene. Azi, în afară de cele­­ două clădiri amintite mai sus, având­­ faţadele spre Miazăzi, s-au înălţat de-o parte şi de alta a aleei aşezăminte noi: Academia noastră, Institutul de cercetări olandez, Şcoala italiană de arhitectură şi o mulţime de vile parti­culare cu superbe terase, care-i dau un aspect de ansamblu seniorii, de-o inegalabilă nobleţe. Palatul Academiei noastre s-a înălţat faţă în faţă cu Şcoala engleză, voind par‘că să dove­dească şi prin poziţia sa — legăturile de sinceră colaborare ştiinţifică, pe care le-a întreţinut, cu instituţia amin­tită, încă de la începuturile ei mo­deste. Planul clădirei precum şi suprave­gherea de aproape a executării lui până în cele mai mici amănunte, sunt opera ilustrului nostru arhitect Petre Antonescu, preşedintele Şcoalei de Ar­hitectură din Bucureşti. Faţada prin­cipală, aşezată spre Nord, poartă in­scripţia „Populus Daco-Romanus hanc sedem in Urbe Eterna litteris ac ar­­tibus faciendam curavit „MCMXXXI“ Şi se compune dintr-o colonadă înaltă, în stil neoclasic, care încadrează trei rânduri de ferestre. Spre faţada prin­cipală sunt situate, la parter, vasta sală de conferinţe, iar la cele două eta­je superioare, biblioteca în proces de înjghebare. Intrarea în palat se face însă lateral, dinspre Villa Borghese, având clădirea, în această parte, o fa­ţadă secundară cu un portic în stilul Renaşterii. Restul clădirei, amenajată scopului după cele mai moderne prin­cipii de igienă şi confort, este ocupat de apartamentele directorului şi secre­tarului Academiei, de atelierele de pic­tură şi sculptură şi de camerele mem­brilor. întregul complex arhitectonic constitue astfel o operă de artă şi simţ practic de mare valoare, sporind şi mai mult bunul renume apusean al dlui arhitect Antonescu. Trebue să mai remarc apoi că, dată fiind încetineala legendară cu care se înfăptuesc la noi lucrările mari, înăl­ţarea acestei clădiri monumentale nu ar fi fost terminată în timp atât de scurt, dacă d. prof. Emil Panaitescu, directorul Academiei, nu ar fi depus toate eforturile, atât în ţară, cât şi aici, pentru ducerea la îndeplinire a­ frumosului gând al răposatului Vasie Pârvan.* Solemnitatea inaugurării noului lo­cal a fost accentuată în chip deosebit, prin prezenţa la serbare a dlui Musso­lini însuş. Nu sunt iniţiat în toate tai­nele relaţiilor noastre diplomatice cu Italia. Presupun însă că această pre­zenţă, a Ducelui a avut şi o altă sem­­nificaţie decât aceea a unui răspuns favorabil dat invitaţiunei dlui direc­tor Emil Panaitescu. Şeful guvernului italian a consimţit să participe la bu­curia noastră după ce, cu câteva zile înainte, tratatul de amiciţie italo-ro­­mân fusese prelungit, iar anumite a­­corduri comerciale între cele două ţări pe punctul de a fi încheiate favo­rabil, într'un spirit de reciprocă înţe­legere cordială. Cred deci că peste fas­tul deosebit pe care această prezenţă l-a dat întregei solemnităţi, e de im­­ marcat şi faptul că actul gentil al Du­celui s-a produs într-un moment poli­tic internaţional de o tensiune excep­ţională şi mai ales în momentul în care popoare revizioniste fanatice şi fără tact, cred a găsi în Italia un duşman declarat al frontierelor noastre actuale. * Mussolini! Iată numele de­ o inco­mensurabilă popularitate, pe care azi zeci de milioane de Italieni îi pronun­ţă cu un tot mai adânc respect şi ve­­neraţiune. La începutul erei fasciste mulţi dintre compatrioţii săi, îmbătrâ­niţi în altă atmosferă politică, îl cre­deau fluture de-o zi, un simplu feno­­men trecător, pe care îl vor spulbera primele greutăţi ale unei guvernări e­­fective! In Italia, unde întreaga rer naştere politică a veacului al XlXlea s-a săvârşit de sus în jos, acestui om­­răsărit spontan din adâncurile masse­­lor anonime, nu i se acorda o existenţă politică de un an! Această mente ve­­nita dai popolo, aprinsă de flacăra di­vină a genialităţii şi cârmuită mai a­­les de­ o voinţă mai tenace decât stân­cile golaşe ale peninsulei, sa dovedit însă de­ o inepuizabilă prospeţime. Re­zerva de acum 10 ani a dispărut, peste cioburile ei sparte a crescut, în p­ro­­porţii gigantice, credinţa colectivă în destinele măreţe ale unei Italii -gata oricând pentru al treiea imperiu, şi înainte de toate patima înfrigurată a vastelor mulţimi populare a servi ace­ste destine cu un elan fără seamăn în scepticismul mondial al zilelor noas­tre. Azi Mussolini nu mai este un om. ternaţională să aibă cel mai desăvârşit succes. Acordul trebue privit ca un tot in­divizibil.­­ Consiliul Societăţii Naţiunilor a vo­tat apoi, cu unanimitate acordul după care a urmat semnarea sa. Este de remarcat că toţi membrii consiliului în frunte cu raportorul au fost unanimi a constata că România a încheiat acest acord în plin exerci­ţiu al suveranităţii sale şi au insistat asupra caracterului cu totul nou al formulei de colaborare technică con­sultativă intervenită între comitetul financiar şi guvernul român. SEMNAREA Semnarea acordului a avut loc ieri la ora 12 în localul secţiunei juridice a Secretariatului Societăţii Naţiunilor, în prezenţa membrilor secţiunilor fi­­nanciare şi juridică. In numele comitetului financiar, a semnat d. Jansson preşedintele comi­tetului, iar în numele Guvernului ro­mân a semnat reprezentantul ace­­stuia, d. ministru Lugoșianu. ­­ lin interview al dlui ministru Lugoşianu GENEVA., dl. — După semnarea acorajului corespondentul agenţiei „Aauor” la Genea a rugat pe d. mini­stru Lugoşianu reprezentantul guver­nului roman să binevoiască a-i comu­nica părerea dsale asupra acordului încheiat. D. ministru Lu­goşianu şi-a expri­mat satisfacţia pentru modul cum a putut colabora cu comite­tul financiar al Societăţii Naţiunilor, care a arătat o largă înţelegere a lucrurilor din Ro­mânia, înţelegere care desigur va fi de bun augur pentru colaborarea technică organizată prin acordul sem­nat. „Simt fericit d­e ase­menea că atât diferiţii membri ai consiliului cât şi raportorul în raportul său către con­­sliu au apreciat la justea lor valoare străduinţele depuse de guvernul ro­mân pentru ameliorarea situaţiei fi­nanciare şi şi-au dat seama în mod cu totul exact, de caracterul strict tech­nic al colaborării cerute de guvernul român. Toţi au insistat asupra nouii formule concretizată în acord şi au arătat deosebirea între acordurile realizate de comitetul financiar în ac­tivitatea sa trecută cu state care a­­veau nevoie de asistenţa financiară a Societăţii Naţiunilor în timp ce gu­vernul român a încheiat, în plin exer­ciţiu al drepturilor sale suverane, o înţelegere strict technică cu Societa­tea Naţiunilor. „Judecând după excelenta impresie pe care o făcuse deja parafarea acor­dului acum câteva zile cum şi după impresia de astăzi, făcută de semna­rea acordului, suntem îndreptăţiţi să întermeiem snenanţe reale asupra re­zultatelor utile ale acordului într-un viitor apropiat. ..Sunt convins că în acea­ rni pri­vinţă şi opinia publică românească, atât de înţelee­ăt­oare, va reacţiona în­­ acelaşi mod ca şi opinia publică inter­­­­naţională“.

Next