Patria, februarie 1933 (Anul 15, nr. 23-45)
1933-02-01 / nr. 23
Anlul al XV-lea No. 23. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Cluj, Strada Regina Maria Nr. 30. TELEFON Redacţia şi Adm. 13.31 Direcţiunea 13-34 DIRECŢIA POLITICA Comitetul de proiat al partidului naţional-tăioaese, Secţ. Ardealului. ABONAMENT ANUAL. Profesiuni libere — — Lai 800 Funcţionari------- — „ 700 Autorități fi institutiuni „ 1000 in străinătate dublu. Lei 3 NSMBMI ■MMHBHBBR1' W*»1 AsociaV«®11 TAXA POSTALA PLATITI IN NUMERAR No 11178/1B2I. Organ al Partidului Naţional Ţărănesc In sfârşit HitlerHitler a format noul guvern german — Lista noului cabinet — BERLIN, 31 — Criza de guvern din Ufriania a luat sfârşit prin aducerea la guvern a napovai-socialişti’lor, prin reprezentantul lor n.noul Timer. Noua întorsătură pe care a luat-o viaţa politică a Germaniei ascunde multe supoze şi dă loc la interesante comentarii mai ales în presa franceză şi cea engleză, însărcinarea lui Hitler de a forma guvernul s-a produs ieri după masă în urma faptului că d. Papen a remis preşedintelui republicei mandatul de a forma guvernul recomandând din nou pentru această însărcinare pe Adolf Hitler şeful naţional socialiştilor, Hitler a fost chemat la palatul prezidenţial, oferindu- se din partea mareşalului Hindenburg misiunea de a forma noul guvern. Hiter a primit însărcinarea întocmim următoarea lista provizorie: Ad. Hitler, cancelar al Reichului; Von Rapen, vice-cancelar şi comisar al Prusiei; Nemam, ministru de externe; Irick, ministru de interne; Contele Schweriner, ministru de finanţe; Seldte, ministru al muncii; Eltz, ministrul poştei; Goering, ministru fără portofoliu pentru Reich şi Prusia. Portofoliul ministerului de justiţie a rămas liber. Generalul Kromberg, ministru al armatei. Dr. Hugenberg, ministru al economiei naţionale, al agriculturii şi alimentaţiei. Noul guvern reprezintă o coaliţie între naţonal-sociatişti şi germani- panatişti. Azi după amiază Hitler va începe tratativele cu partidul centrului şi cu par trau bavarez, pentru a obţine consimţământul lor de a sprijini guvernul la Reichstag. D. Goering a amânat şedinţa Reichstagului încă înainte de a se numi noul guvern. Azi după amiază se vor întruni şefii de partide, spre a hotărî dacă nu e locul să aibe loc şedinţa Reichstagului mâine. —oxo- Crizele de guvern par a fi contagioase. Imediat după căderea guvernului francez, Germania şi-a permis şi ea luxul unei schimbări de regim. Tulburările interne tot mai mari, impotenţa cabinetelor prezidenţiale de a mai stăpâni nemulţumirile unei masse de manevăr în permanenţă pe baricade, sub ordinele naţional-socialiştilor sau ale comuniştilor, au determinat pe mareşalul Hindenburg ca să cedeze din prusianismul ambiţiei fără limite şi să numească de cancelar al Reichului pe Adolf Hitler. Această trăsătură de şah a fost posibilă în împrejurările actuale cu atât mai mult cu cât partidul naţional-sociatist nu mai păstrează azi coheziunea care făcea din el înainte cu un an un temut instrument de dictatură şi de teroare. Steaua lui Hitler a început să scăriţeze la orizont. Tovarăşi devotaţi cari au imprimat o bază şi un fundament ideologic mişcării hitleriste, cari au organizat batalioanele de asalt şi au conceput acel plan genial de susţinere financiară a unei armate civile în permanenţă sub arme, s-au despărţit în ultimul timp de Hitler, aducându-i critice aspre pentru faptul că ţine partidul mereu în opoziţie. La dreptul vorbind din întreaga mişcare naţional-socialistă nu a mai rămas azi decât o massă de manevră pe care grupul baronilor din jurul preşedintelui republicei, încearcă să o fărâmiţeze încredinţând lui Hitler o responsabilitate complectă şi o putere de guvernare încadrată între zăgazurile de fier ale unei continuităţi politice care nu are nimic comun cu socialismul generos sau cu democraţia. Hitler cancelar al Germaniei, aşa cum a fost numit, însemnează o înfrângere pentru scopurile atât de iluzioniste ale naţional-socialismului. Un partid revoluţionar a ajuns la putere prin tranzacţie, primind ca să fie încadrat de von Papen şi von Neurath. Unde este forţa de odinioară a batalioanelor de asalt, cari vor trece în istorie ca un episod de operetă, neavând până acum altă activitate decât câteva defilări în faţa unui stat major de pompieri revoluţionari ? Guvernul german format acum prin coaliţia între naţional-socialişti şi german-naţionalişti, nu se deosebeşte mult de formaţiile anterioare. El nu va schimba cu nimic rosturile politicei externe ale Reichului, nu va produce tulburări în urnei o capitală din lume şi pentru moment nu va periclita pacea Europei. Mareşalul Hindenburg, capturat de partidul sau mai bine zis de clica baronilor proprietari de pământ în Prusia orientală, l-a făcut pe Hitler cancelar probabil pentru a da posibilitate naţional-socialismului ca să se compromită pregătindu-şi singur descompunerea. lata de ce ajungerea lui miner in frumea tiermannei, nu a trezit nei un ecou mei la Paris nici la Londra,bursa nu s'a resimţit deloc iar presa priveşte cu scepticism încercarea de concentrare a dreptei germane. Aceasta nu însemnează că Germania ar fi auzită de la posesia revizuirii tratatelor. (Cum însă politica internaţională reclamă multă ipocrizie, divertismentul Hitler va fi folosit de către marele stat major al armatei germane, pentru o potenţare a înarmărilor, pentru slăbirea curentului democratic şi pentru pregătirea posibilităţiilor de dictatură ale nobilimii, care nu vrea să renunţe la privilegiile mari de cari s-a bucurat sub domnia împăraţilor. După această încercare, partidul naţional-socialiist cu greu va putea să mai obţină singur puterea politică în Germania. In schimb curentele extreme de stânga, vor sconta pe seama lor floate beneficiile pe cari le prevede critica socialismului înecat în apele dreptei prusiace. De la perioada „ucenicului de zugrav" şi până la îngenunchiarea de azi a lui Hitler, traiectoria parcursă cu alai de revoluţie civilă, se defineşte azi ca un imens calvar al bunelor intenţiuni din domeniul teoriei. In condiţiile în cari este azi cancelar, Hitler putea să fie şi cu ocazia crizei de guvern din rândul trecut. Atunci însă, naţional-socialismul era încă unitar, şi posibilitatea unui triumf mai subsista. După sciziunea lui Strasser şi a altor şefi ai mişcării naţional-socialiste, lucrurile s-au schimbat. In alegerile cari au avut loc în ultima vreme în Thuringia, voturile lui Hitler au scăzut considerabil, aşa încât autoritatea partidului a scăriţat. Iată de ce prin orice sacrificiu, Hitler a fost nevoit ca să plece capul în faţa preşedintelui republicei, să colaboreze cu duşmanii săi direcţi, să ajungă în fruntea statului german prin tranzacţie. Hitler nu va putea lucra in conformitate cu programul partidului său. La cel mai mic act de independenţă, criza va fi deschisă de către german-socialişti. Aşa se întâmplă întotdeauna în politică dacă se pierde momentul tactic hotărâtor pentru asaltul puterii. Un mare orator şi răscolitor de masse, un încăpăţînat lipsit de acţiune în momentele hotărâtoare, acesta este Adolf Hitler care a înregistrat acum o victorie echivalentă cu o înfrângere umilă. Germania este codusă şiazi de către von Papen, von Neurath, von Schleicher, cei mai intimi sfetnici ai preşedintelui republicei, mareşalul Hindenburg. O plângere justificata al pensionarilor In ziarul nostru am dat glas plângerilor îndreptăţite ale pensionarilor. Acum o noua plângere de acest fel ni se face in lege.Luă cu deosebirea a intre pensionari şi pensionari pe care o fac contrar legii organele fiscale, împărţându-i pe pensionari în clase după provenienţa lor militară sau civilă, fără deosebire la suma pensiei şi apoi după cuantumul pensiunei în alte clase pe cei civili: dela 5000 în sus şi dela 5000 în jos. Astfel pensiile militare sunt plătite în întregimea lot şi câte cu zece zile uneori înaintea acelor pensionari civili cari au de exemplu peste 5000 lei. Alături die pensionari cerem şi noi să nu se mai facă această deosebire. Altă plângere este împotriva faptului că nu s-a luat aici o măsură ca adeverinţele despre sumele primite să fie eliberate conform realităţii, astfel că pensionarii in baza acestor adeverinţe care sunt liberate nu cu sumele primite ci cu cele ce aveau de primit sunt impuşi de nedrept şi după sume neîncasate. Birocratismul îşi continuă deci nestângenit comoditatea păgubitoare lucru care face ca toate măsurile lune luate de sus să fie de cele mai multe ori sabotate şi rău interpretate jos. Atragem atenţia ministerului şi forurilor în drept asupra acestui lucru pentru că nu numai că este nelogic dar este şi er fund regretabil ca pensionarii să fie impuşi şi după sume pe care în realitate nu le-au primit. —oxo— IQTu. „Viitorul“ scrie mai nou despre lipsa autorităţii morale. — Fiecare se vuietă de ce-l doare. Consiliul Societâcii Naţiunilor acceptă cu unanimitatea voturilor acordul de colaborare cu România Sâmbătă a avut loc la Geneva şedinţa Consiliului Societăţii Naţiunilor, când s-a luat în discuţie raportul comitetului financiar cu privire la acordul de colaborare technică consultativă dintre Societatea Naţiunilor şi România. Raportul menţionează în întregime textul declaraţiilor făcute de guvernul român comitetului financiar, prin care guvernul nostru precizează caracterul cererei de colaborare technică adresată Societăţii Naţiunilor. DISCURSUL RAPORTORULUI In faţa Consiliului Societăţii Naţiunilor raportul a fost prezentat de câtre reprezentanţii Norvegiei, a. HraacLtand, care in expunerea sa, după c© iape u.» istoric al negociaţmnilor miuro IS.ji ■ a tatea Naţiunilor şi guvernul roman, a*naiizează economia acordului şi încheie pentr'o serie de reliexiuni interesante asupra caracterului acordului. Diraauland subliniază că cererea de colaborare a guvernului roman este prezentată de un stat, membru al Societăţii Naţiunilor, in plin exerciţiu al suveranităţii sale, de un Stat ai cărui reprezentanţi în nenumărate rânduri au dat contribuţiuni de valoare în activitatea Societăţii Naţiunilor. Ei adaugă că acordul înseamnă pentru Statul român aportul sfaturilor technice al experţilor calificaţi ai Societăţii Naţiunilor şi un sprijin pentru oamenii de stat ai României în eforturile lor, pentru restaurarea economică şi financiară a acestei ţări. De aceea se poate vorbi despre acest acord, ca despre un fapt nou în domeniul colaborării internaţionale a popoarelor. Termină, subliniând că România este o ţară bogată cu posibilităţi mari care, pe baza solidă pe care s-a aşezat guvernul român prin acordul încheiat cu Societatea Naţiunilor, vor înlesni a se întreprinde ultimele operaţiuni de punere în valoare a bogăţiilor naţionale. Urează guvernului român succes şi-l asigură de tot sprijinul şi colaborarea Societăţii Naţiunilor. REZOLUŢIILE CONSILIULUI In încheierea raportului dlui Braadland urmează rezoluţia supusă Consiliului Societăţii Naţiunilor : Consmui ia act de raportul comitetului financiar şi-l felicita pentru lucrarea sa. 7i aprobă acordul de colaborare technico-consultativa intre Romania si Societatea Naţiunilor, oureaza guvernului român succes desăvârşit în opera ce-şi propune a intreprimde şi au asigurări oepime de sprijin şi colaborare. DISCUŢIUNILE ASUPRA RAPORTULUI 1t .După citirea raportului au luat cuvântul delegaţii Italiei, Franţei, Angliei şi Germaniei. Delegatul Italiei, boranul Aloisi subliază la rândul său, că România .nu a cerut o asistenţă financiară, ci ,o contrare technică pentru desăvârşirea unei reforme financiare. Urează prosperitate guvernului român. Delegatul franţei de Massigli, exprimă în numele guvernului francez intreaga adeziune la acord. Apreciază măsurile luate, începând cu stabilizarea şi sfârşind cu măsurile de redresare financiară, din ultimul timp a crizei şi menţionează rezultatele de până acum. Guvernul francez se felicită de acest nou tip de colaborare care merită să aibă o deosebită considerare, deoarece poate servi ca exemplu şi ca precedent, pentru o acţiune de colaborare internaţională de mare anvergură. Este un exemplu şi o metodă care va servi în viitorul apropiat. Reprezentantul Germaniei d. von Keller subliniază că colaborarea la care se angajează România nu comportă nici un fel de intervenţii în drepturile suverane ale României şi că guvernul german nu ar fi primit un acord care ar fi ridicat vre-o îndoială în această privinţă. Subsecretarul de stat al Marei Britanii de Ebon, accentuiază că e vorba de crearea unui precedent de bun augur pentru desvoltarea unei colaborări internaţionale în viitorul apropiat. RĂSPUNSUL DLUI ION LUGOŞIANU Urmeaza un ministru Ion Lugoşianu, care in numele guvernului roman neva ara urmatoareie : „Romania uupa ce a făcut stabilizarea monetara si a aplicat un proteram de reforme financire in legătură cu aceasta uupa ce in primii unui ani ai crizei a facut efortun considerabile si a dovedit o rezistenţa deosebita care a menţinut situaţia economica si financiara la un nivel mii ridicat ca in ane pmV, conştienta de gravitatea şi dire ui ia ide momentului precum şi de utilitatea unei colaborari financiare pe târâm internaţional sa adresat Societăţii Naţiunilor, în aşteptarea că obţinând o colaborare tecnnico-consultativă din partea experţilor Societăţii Naţiunilrr şi concursul acestui înalt for internaţional va putea întreprinde acţiunea de consolidare economică şi financiară a ţării. Guvernul român în urma tratativelor urmate cu Comitetul Financiar dă adeziunea sa făcând o singură rezervă in ce priveşte acceptarea din partea Băncii Naţionale a României a scrisorii prin care se precizează formula de continuare a colaborării Consilierului technic pe lângă Banca Naţională. Reprezentantul României d. Lugoşianu îşi exprimă speranţa că acordul se va pune în aplicare cât mai curând Şi, aduce cele mai vii mulţumiri comitetului financiar pentru spiritul larg dovedit în examinarea situaţiei speciale a României şi în elaborarea formulei de colaborare technico-consultativă care deschide perspective largi pentru opera de colaborare internaţională. D. Jansen, preşedintele comitetului financiar declară că comitetul financiar se angajează să facă tot ce îi stă în putinţă ca această nouă colaborare in- Momente şi aspecte de la serbarea Alela Roma — Valle Giulia şi clădirea cea nouă — Vraja irezistibilă a Ducelui Benito Mussolini — Discursul in latineşte al dlui Adrian Oţoiu — de N. BUTA De splendida serbare a inaugurării noului palat al Academiei Române de aici ne despart acum 2 săptămâni încheiate. Interval de tip suficient pentru a aduna în mănunchiu rodnic momentele culminante ale serbării, pentru a le cuprinde întreaga semnificaţie şi a o oferi publicului cititor din ţară, care, sunt sigur, în ziua inaugurării şi în cele următoare, a fost „confiscat“ de recentele evenimente politice neaşteptate. I * Mai întâiu câteva cuvinte despre sugestiva Valle Giulia şi despre noul palat, Valle Giulia, aleea superbă unde s-a ridicat clădirea Academiei, este o arteră nouă a oraşului. înainte cu 10 ani, ea nu număra decât două palate impozante: Galleria Nazionale d‘Arte Moderna şi faimoasa Scuola Britanica, de pictură şi arheologie. Pornind de la una din ieşirile dinspre Apus ale grădinei publice Villa Umberto, ea şerpuia, în pantă dulce, printre locuri virane până în Via Plammtica, strada care leagă Piazza del Povolo, în linie dreaptă, cu celebrul Ponte Mois, în apropierea căruia, odinioară, împăratul Constantin învinse pe rivalul Maxentius . . . Locurile virane de acum 10 ani erau acoperite de vegetaţia specifică din Miazăzi: palmieri, dafini răzleţi, chiparoşi svelţi, răsăriţi la întâmplare şi ici-colo câte un măslin care-şi răsfăţa frunzele lucii, cu sclipiri de argint, în bătaia soarelui fierbinte. Primăvara şi toamna apoi, când umezeala e îmbelşugată la Roma, locurile acestea virane erau acoperite de-un covor de iarbă vedre-gălbuie de-o prospeţime fără pereche, care izbeşte, în cetatea Eternă, pe toţi călătorii continentali. Ultimii 10 ani poartă însă, în Italia, pecetea romului mussolnian, ritm de uluitoare trudă creatoare, altoit, după toate semnele, pe cele mai genuine tradiţii glorioase ale peninsulei. Valea pitorească de altădată s‘a transformat deci, ca prin vrajă, într’o splendidă alee, cucerită fiind de gustul estetic al guvernatorului Romei şi devenind, prin clădirile ce i s‘au adăugat într'un singur deceniu, unul dintre locurile de irezistibilă atracţie ale capitalei italiene. Azi, în afară de cele două clădiri amintite mai sus, având faţadele spre Miazăzi, s-au înălţat de-o parte şi de alta a aleei aşezăminte noi: Academia noastră, Institutul de cercetări olandez, Şcoala italiană de arhitectură şi o mulţime de vile particulare cu superbe terase, care-i dau un aspect de ansamblu seniorii, de-o inegalabilă nobleţe. Palatul Academiei noastre s-a înălţat faţă în faţă cu Şcoala engleză, voind par‘că să dovedească şi prin poziţia sa — legăturile de sinceră colaborare ştiinţifică, pe care le-a întreţinut, cu instituţia amintită, încă de la începuturile ei modeste. Planul clădirei precum şi supravegherea de aproape a executării lui până în cele mai mici amănunte, sunt opera ilustrului nostru arhitect Petre Antonescu, preşedintele Şcoalei de Arhitectură din Bucureşti. Faţada principală, aşezată spre Nord, poartă inscripţia „Populus Daco-Romanus hanc sedem in Urbe Eterna litteris ac artibus faciendam curavit „MCMXXXI“ Şi se compune dintr-o colonadă înaltă, în stil neoclasic, care încadrează trei rânduri de ferestre. Spre faţada principală sunt situate, la parter, vasta sală de conferinţe, iar la cele două etaje superioare, biblioteca în proces de înjghebare. Intrarea în palat se face însă lateral, dinspre Villa Borghese, având clădirea, în această parte, o faţadă secundară cu un portic în stilul Renaşterii. Restul clădirei, amenajată scopului după cele mai moderne principii de igienă şi confort, este ocupat de apartamentele directorului şi secretarului Academiei, de atelierele de pictură şi sculptură şi de camerele membrilor. întregul complex arhitectonic constitue astfel o operă de artă şi simţ practic de mare valoare, sporind şi mai mult bunul renume apusean al dlui arhitect Antonescu. Trebue să mai remarc apoi că, dată fiind încetineala legendară cu care se înfăptuesc la noi lucrările mari, înălţarea acestei clădiri monumentale nu ar fi fost terminată în timp atât de scurt, dacă d. prof. Emil Panaitescu, directorul Academiei, nu ar fi depus toate eforturile, atât în ţară, cât şi aici, pentru ducerea la îndeplinire a frumosului gând al răposatului Vasie Pârvan.* Solemnitatea inaugurării noului local a fost accentuată în chip deosebit, prin prezenţa la serbare a dlui Mussolini însuş. Nu sunt iniţiat în toate tainele relaţiilor noastre diplomatice cu Italia. Presupun însă că această prezenţă, a Ducelui a avut şi o altă semnificaţie decât aceea a unui răspuns favorabil dat invitaţiunei dlui director Emil Panaitescu. Şeful guvernului italian a consimţit să participe la bucuria noastră după ce, cu câteva zile înainte, tratatul de amiciţie italo-român fusese prelungit, iar anumite acorduri comerciale între cele două ţări pe punctul de a fi încheiate favorabil, într'un spirit de reciprocă înţelegere cordială. Cred deci că peste fastul deosebit pe care această prezenţă l-a dat întregei solemnităţi, e de im marcat şi faptul că actul gentil al Ducelui s-a produs într-un moment politic internaţional de o tensiune excepţională şi mai ales în momentul în care popoare revizioniste fanatice şi fără tact, cred a găsi în Italia un duşman declarat al frontierelor noastre actuale. * Mussolini! Iată numele de o incomensurabilă popularitate, pe care azi zeci de milioane de Italieni îi pronunţă cu un tot mai adânc respect şi veneraţiune. La începutul erei fasciste mulţi dintre compatrioţii săi, îmbătrâniţi în altă atmosferă politică, îl credeau fluture de-o zi, un simplu fenomen trecător, pe care îl vor spulbera primele greutăţi ale unei guvernări efective! In Italia, unde întreaga rer naştere politică a veacului al XlXlea s-a săvârşit de sus în jos, acestui omrăsărit spontan din adâncurile masselor anonime, nu i se acorda o existenţă politică de un an! Această mente venita dai popolo, aprinsă de flacăra divină a genialităţii şi cârmuită mai ales de o voinţă mai tenace decât stâncile golaşe ale peninsulei, sa dovedit însă de o inepuizabilă prospeţime. Rezerva de acum 10 ani a dispărut, peste cioburile ei sparte a crescut, în proporţii gigantice, credinţa colectivă în destinele măreţe ale unei Italii -gata oricând pentru al treiea imperiu, şi înainte de toate patima înfrigurată a vastelor mulţimi populare a servi aceste destine cu un elan fără seamăn în scepticismul mondial al zilelor noastre. Azi Mussolini nu mai este un om. ternaţională să aibă cel mai desăvârşit succes. Acordul trebue privit ca un tot indivizibil. Consiliul Societăţii Naţiunilor a votat apoi, cu unanimitate acordul după care a urmat semnarea sa. Este de remarcat că toţi membrii consiliului în frunte cu raportorul au fost unanimi a constata că România a încheiat acest acord în plin exerciţiu al suveranităţii sale şi au insistat asupra caracterului cu totul nou al formulei de colaborare technică consultativă intervenită între comitetul financiar şi guvernul român. SEMNAREA Semnarea acordului a avut loc ieri la ora 12 în localul secţiunei juridice a Secretariatului Societăţii Naţiunilor, în prezenţa membrilor secţiunilor financiare şi juridică. In numele comitetului financiar, a semnat d. Jansson preşedintele comitetului, iar în numele Guvernului român a semnat reprezentantul acestuia, d. ministru Lugoșianu. lin interview al dlui ministru Lugoşianu GENEVA., dl. — După semnarea acorajului corespondentul agenţiei „Aauor” la Genea a rugat pe d. ministru Lugoşianu reprezentantul guvernului roman să binevoiască a-i comunica părerea dsale asupra acordului încheiat. D. ministru Lugoşianu şi-a exprimat satisfacţia pentru modul cum a putut colabora cu comitetul financiar al Societăţii Naţiunilor, care a arătat o largă înţelegere a lucrurilor din România, înţelegere care desigur va fi de bun augur pentru colaborarea technică organizată prin acordul semnat. „Simt fericit de asemenea că atât diferiţii membri ai consiliului cât şi raportorul în raportul său către consliu au apreciat la justea lor valoare străduinţele depuse de guvernul român pentru ameliorarea situaţiei financiare şi şi-au dat seama în mod cu totul exact, de caracterul strict technic al colaborării cerute de guvernul român. Toţi au insistat asupra nouii formule concretizată în acord şi au arătat deosebirea între acordurile realizate de comitetul financiar în activitatea sa trecută cu state care aveau nevoie de asistenţa financiară a Societăţii Naţiunilor în timp ce guvernul român a încheiat, în plin exerciţiu al drepturilor sale suverane, o înţelegere strict technică cu Societatea Naţiunilor. „Judecând după excelenta impresie pe care o făcuse deja parafarea acordului acum câteva zile cum şi după impresia de astăzi, făcută de semnarea acordului, suntem îndreptăţiţi să întermeiem snenanţe reale asupra rezultatelor utile ale acordului într-un viitor apropiat. ..Sunt convins că în acea rni privinţă şi opinia publică românească, atât de înţeleeătoare, va reacţiona în acelaşi mod ca şi opinia publică internaţională“.