Patria, martie 1933 (Anul 15, nr. 46-71)

1933-03-01 / nr. 46

Antü al XV-lea No. 46 REDACŢIA ŞI ADMINISTRA HA Cluj, Strada Regina Maria No. 36. TPT ppnw 1Redactîa 9* Adm* 18191 T­ELEFON I Direcţiunea 13-34 DIRECŢIA POLITICA: Comitetul de presă al partidului naţional-ţărănesc, sect. Ardealului. ABONAMENT ANUAL, , Profesiuni libere — — Lei 800 Funcţionari-------— „ 700 Autorităţi şi instituţiuni „ 1600 în străinătate dublu. On Lei 3­­AXA POŞTALĂ PLĂTITĂ Organ al Partidului Naţional Ţărănesc I­RL „Frăţia­­ Ortodoxă Română”­ deVALERIU MOLDOVAN, prof. univ. Clerul şi mirenii ortodoxi din Mitro­polia Ardealului vor avea Duminecă în 5 Martie o zi de mare praznic. In asistenţa şi sub patronajul înaltei ierarhii, fruntaşii mireni ortodoxi vor pune temelie unei noui asociaţii reli­gioase menite, după cum ne spune pro­iectul de statut: a) Să realizeze în viaţa personală şi familiară a membrilor săi învăţăturile la M­ântuitorului; ; b) Să determine domnia principiilor­­ creştine ortodoxe în toate domeniile so­ciale. Se mai înşiră şi alte scopuri în sta­tute ca spre pildă: apărarea credinţei ortodoxe, promovarea solidarităţii şi ajutorului mutual între membri, între­ţinerea cultului eroilor şi mucenicilor ortodoxiei româneşti.Toate aceste însă pot să stea în pla­nul al doilea pe lângă semnificaţia şi uriaşa importanţă ce se desprinde din reîntoarcerea şi a intelectualilor ro­mâni ortodoxi, înspre singurul liman de mângăere şi fericire, care este Isus Christos. Am subliniat într'adins cuvântul re­întoarcere. Pentru că cuvântul acesta exprimă şi explică precis un fenomen social interesant. Burghezia română din oraşele ardele­ne nu are nici vechime, nici tradiţie mai mare de un deceniu şi jumătate. C­u zdrobitoare majoritate ea s-a recru­tat dela sate. Viaţa de oraş cu confortul, plăcerile şi ispitele ei, a zăpăcit pe o clipă pe noii orăşeni, cari se simţesc oarecum desră­­dăcinaţi, lipsindu-le mai ales poezia ri­tualului nostru oriental, cu frumoasele obiceiuri ale naşterii şi învierii Dom­nului cari se mai găsesc numai la sate. O înstrăinare de cele sfinte, de cele învăţate şi practicate acasă la sate era fatală. Dar iată, că e suficientă o schinteie aruncată în­­mijlocul mulţimii, în forma unui călduros apel, ca să producă o surprinzătoare trezire de conştiinţă în minţile şi inimile alor sute de intelec­tuali români din întreg Ardealul şi Ba­natul, o întoarcere spre adevărurile bimilenare, ale bisericei noastre naţio­nale. E glasul moşilor şi strămoşilor noştri, cari în cursul unor lungi veacuri de umilire, de obidă şi de robot pentru alţii, nu au avut altă mângăere decât credinţa şi nădejdea în Dumnezeul pă­­inţlor noştri! Iată, după smerita mea părere, teme­lia psihologică a noului­ „F. O. R " care se va constitui în capitala Ardealului în ziua de 5 Martie. * Va însemna ziua aceasta o dată, care să fie marcată cândva cu stere de aur în istoria Românilor ardeleni şi bănă­ţeni, sau va fi ea numai o decorativă ma­nifestaţie, ca multe altele, cu vorbiri frumoase, cu alegeri de patroni, preşe­dinţi, vice-preşedinţi, etc., după care să nu urmeze apoi nimic decât plicticoase procese verbale? Totul atârnă de la SUFLETUL, pe care îl vom şti împrumuta tinerei aso­ciaţii! Sub cuvântul suflet înţelegem însă toate acele virtuţi, cari au contribuit la cuceririle fără păreche ale creştinismu­lui: devotament, idealism, sentiment de iertă, adică de subordonare a eului propriu intereselor obşteşti, şi nu în ul­timul rând, multă nesfârşită milă şi dragoste de oameni­ îndărăt la Christos ! Pentru că Mântuitorul nostru este Dumnezeul clar găţit al iertării şi al to­leranţei! , încât priveşte punctul al 2-lea din programul „F. O. R.“-ului, credem, că fraza, frumoasă în sine, despre „domnia principiilor ortodoxe în toate domeniile sociale“ trebue puţin explicată şi între­gită. Pentru ca anumite principii ortodoxe să ajungă a domina, trebue, ca ele să se coboare din înălţimea nebuloasă a iniţiaţilor şi specialiştilor şi să se răs­pândească în marea massă a intelectu­alilor, adică acelora cari au obiceiul sau cari trebue să se obicinuiască, a me­dita asupra marilor probleme sociale, sub prizma religiei. Una din problemele principale ale „F. O. R.“-ului este deci să frământe din temelie cugetarea păturei noastre intelectuale, trezind în ea interes pentru problemele religioase, aşa cum se face aceasta în Apus.Am susţinut într-o conferinţă, că moaşă, romanul şi drama literară, tra­tează şi frământa grave probleme re­ligioase, este dovadă, că acolo există deja un public intelectual pregătit şi setos după astfel de probleme. Conferenţiarii şi senatorii ortodoxi, pe care „F. O. R.“-ul îi va şti grupa în jurul său, vor avea să formuleze ace­ste principii specific ortodoxei să le răs­pândească prin conferinţe şi articole de reviste, ca ele să devină proprietate co­mună a tuturor intelectualilor români. Cu un cuvânt conducătorii „F. C. R.-ului vor trebui să înceapă num­ai de­cât o acţiune de intelectualizare a în­şişi membrilor lor, obicinuindu-i a se preocupa de problemele religioase în general şi ortodoxe în special, a intr un înalt punct de vedere filosofic şi socio­logic. Apoi să nu se uite pe o clipă, că in urma catastrofei bisericei ortodoxe din Rusia, noi Românii alcătuim azi biseri­ca ortodoxă cea mai numeroasă, cea mai bine organizată sub toate punctele de vedere. Oare nu ne-ar tenta gândul, de a ne e luptat o întâietate, o egemonie religi­oasă asupra celorlate biserici ortodoxe din lume? Or, o astfel de egemonie nu se poate câştiga în zilele noastre, decât prin necontestată superioritate intelectuală!­ Singur ideile nu pot fi supuse la taxe vamale. Pentru ca să putem exporta idei şi principii ortodoxe, trebue, ca mai întâi să le avem NOI­­ în prisosinţă! Iată o problemă mare vrednică de­ o mişcare grandioasă cum credem că va fi „Frăţia ortodoxă română“! In boc signo! —oxo— «♦♦♦♦»♦♦♦»•MW D. subsecretar de stat V. V. Titlea s-a întors in Capitală BUCUREȘTI, 28.­­ D. subsecre­tar de stat dr. Viorel V. Tilea a sosit în cursul dimineţii de azi în Capita­la venind de la Cluj. —oxo— Războiul dintre Japonia și China — Violente atacuri japoneze — PEKING, 28. — In zona Peiping, tru­pele japoneze au dat ieri atacuri extrem de violente dar fără rezultat împotriva trecătorii Paishitong. Cavaleria a în­cercat să înainteze după o crâncenă pre­gătire de artilerie, dar a fost respinsă şi ar fi lăsat numeroşi morţi în cursul retragerii. In regiunea Mogi, trupele japoneze continuă să înainteze în­spre Sud­ Aviaţia japoneză a fost foarte activă­­ieri în toată provincia Jehol. Printre soldaţii chinezi domneşte o vie indig­nare din cauză că avioanele japoneze ar fi bombardat un tren cu refugiați. — ■ OXO 1 ■1 Muzeul Asociațiunii ■■ v V S. .­*■ _ , • v. \­­ v k ^v ,! US'v ' v*v • • . ".n. f­r Miercuri, 1 Martie 1933 "CA . ...... Intr’o recentă cuvântare d. I. G. Duca spunea că „zilele de ca­­leidoscopică prefacere de acum, sunt prielnice uitărilor prema­ture“. — Numai d. Duca nu uită că ‘ajurat să nu mai facă politică...c4L." INSTIGAREA PROFESORII INI — Liberalii imping pe teren politic reven­dicările profesionale aie profesorilor — După o scurtă, foarte scurtă pau­ză, corpul didactic a început din nou să se agite. De astă dată, în vederea apropiatei începeri a discuţiunii bu­getului general al Statului. Ieri, Du­minică, au avut loc mai multe întru­niri cu caracter profesional, în care s-au desbătut diversele revendicări a­­le învăţătorilor şi profesorilor secun­dari, votându-se moţiunile de rigoare. Punctul principal al acestor mo­ţiuni îl formează protestarea împotri­va suprimării unor şcoli, despre care s‘a vorbit în ultima vreme, ca o nece­sitate absolută pentru asigurarea echilibrului bugetar. întregul viitor buget, ce se studiază actualmente, este bazat pe o aspră politică de eco­nomii. Cunoaştem cu toţii şi de multă vre­me aceste agitaţiuni. Ele s‘au defăşu­­rat, cam pe acelaş plan, şi în momen­tul discutării legii pentru reducerea salariilor funcţionarilor publici. Pro­blema situaţiei materiale a membri­lor corpului didactic a format cu a­­cest prilej, obiectul unei ample desba­­teri în Parlament şi a prilejuit mini­strului de Finanţe o expunere amă­nunţită, clară, documentată, convin­gătoare, care a dovedit neteminicia tuturor acestor frământări, în care politicianismul işi bagă foarte des coada. Ce se susţine astăzi? Să nu se de­sfiinţeze nici o şcoală, „să nu se facă suprimarea posturilor, ci înmulţirea lor, precum şi — între altele — „pla­ta salariilor restante să se facă ime­diat şi în numerar“. Nu înţelegem de ce tocmai în ace­ste momente, când, pentru redresarea economică şi financiară a ţării, se cer tuturor sacrificii, care SC şi con­simt cu abnegaţie impresionată şi cu extraordinar spirit de jertfă, corpul didactic să pretindă un tratament ex-­­­cepţional. Socotim aceste pretenţiuni exage­rate mai ales că, fără a reveni asupra întregii probleme a inflaţiei de şcoli şi profesori, la care s-a ajuns printr-o greşită politică şcolară, de care ne-am ocupat deseori, trebuie să reamintim ca in momemeie când se urmăreşte simplificarea aparatului de stat, pe­­tr­- o mai buna organizare a mersu­­lii ser­viciilor publice, mai exista tuaţiuni în adevăr uluitoare, în ceea ce priveşte raportul dintre numărul şcoalelor şi profesorilor şi numărul elevilor. Credem suficient să cităm ca­zul învăţământului profesional, în ca­re, după ultimele statistici, avem azi câte un profesor la fiecare doi elevi! ♦ Nu vom insista pra mult asupra pretenţiei achitării „imediate“ şi... „în numerar“ a restanţelor, c­vedeşte însă dorinţa evidentă a unor elemente, amestecate în mişcare, de a provoca un conflict cu guvernul. Cine sunt aceste elemente, nu e greu de ghicit. De altfel nici nu avem nevoie sa ghicim; realitatea este de­stul de concludentă. In adevăr, la o asemenea întrunire de agitaţie a corpului didactic dintr-un oraş de provincie, majoritatea covâr­şitoare a oratorilor este compusă din membri activi, cunoscuţi şi recuno­scuţi ai partidului liberal dacist. Iată explicaţia: Presa poloneza şi pactul Micei Antante — O mică societate a naţiunilor — , VARŞOVIA, 28. — O mică parte a presei poloneze, în special cea con­servativă din Cracovia şi Vilna (,jCzas‘‘ şi Slowe“), cunoscută prim simpatiile ei pentru Ungaria, a pri­vit până în prezent cu neîncredere si­tuaţia din Mica Antantă. In prezent şi atitudinea acestei prese s-a schim­bat. întreaga presă poloneză a consta­tat zilele acestea că Mica Antantă a aj­ins un factor de o importanţă extra­ordinară pentru consolidarea păcii, în Europa centrală. Dintre numeroasele comentarii a născut o mare atenţie în special articolul din „Kurier Poz­nanski“ întitulat „Mica Antantă -- o mică Societate a Naţiunilor“, în care se spune între altele: „întărirea ex­traordinară a bazelor Micei Antante, ale cărei tratate au fost prelungite pe timp nelimitat, formează fără îndoia­­lă cel ma­i­­bine răspuns iar campania revizionistă, care a luat în ultimul timp proporţii neobişnuite. Şi acest răspuns este absolut logic. Acei cari şi-au închipuit că statele, împotriva cărora s-a îndreptat camp­ana revizio­nistă, care are de scop nimicirea in­dependenţei lor, vor privi această a­­meninţare cu mâinile în buzunar, s-au înşelat complect. Politicianii reali nu sunt însă deloc miraţi de această reac­ţie care şi-a găsit expresiunea, în în­tărirea baelor şi structurii Micei An­tante, deoarece orice acţiune am­enin­ţă să provoace o contra acţiune. Ii Germania, Ungaria şi în Italia se ob­servă azi enervare şi nemulţumire. Se caută vinovaţii acestei „intrigi“ poli­tice. După părerea noastră sunt vino­vaţi numai acei cap, au lansat şi lan­sează în mod orb, lozinci revizioniste. Nu de mult, spune mai departe zia­rul polonez, ne-am referit la diferen­ţele italo-iugoslave şi am insistat ca încercările de a se destrăma Mica An­tantă şi a se intensifica revizionis­mul, nu­ pot duce decât la o întărire a acestei organizaţii. Şi într-adevăr Mi­ca Antantă reprezintă azi o formaţie atât de puternic închegată cum încă nu s-a întâlnit în istoria diplomaţiei. Politica italiană a con­tat că Români­a nu va intra într'un asemenea bloc.­­ Dar nu are oare România motive de a se­­teme de planurile revizioniste ale Ungariei, care importă arme ita­liene? Mussolini, e drept, a negat exi­stenţa unei alianţe italo-ungaro-ger­­mane iar Herriot a declarat că în Co­­misiunea externă a Parlamentului francez nimeni nu a afirmat că o ast­fel de alianţă ar exista, însă nu este greu a se observa coordonarea revizio­nismului din Berlin, Budapesta şi Ro­ma. Nu poate deci mira, că alte state se asigură împotriva acestor încer­cări. Mica Antantăi, închee ziarul, a a­­vut până în prezent ca scop princi­pal, apărarea punctului său de vedere împotriva Ungariei. A fost vorbă deci de un domeniu prea mic, ca Polonia, care are interese mai largi să se ra­lieze la Mica Antantă. Insă faţă de actuala politică generală antirevizio­­nistă a Micei Antante, raportul Polo­niei nu poate fi decât absolut­ pozi­tiv. In Europa centrală s-a creat o si­tuţie cu totul rămânea indiferentă, lonia nu poate rămânea indiferentă. —0X0—* Aplicarea regimului de­finitiv al contingentarii Sâmbătă dim, a avut loc la ministerul de industrie şi comerţ, sub preşedin­­ţia dlui Cezar Popescu, secretarul general al departamentului, şedinţa comisiei superioare a contingentării. S-a stabilit ca toţi importatorii cari doresc să capete autorizaţii de import pe baza regimului definitiv de contingentare — care intră în aplica­re pe data de 1 Martie crt. -- vor aştepta ca ministerul de industrie şi comerţ, serviciul contingentării, să le comunice — prin adrese oficale — co­ta de import ce li s-a acordat precum şi ţara sau ţările din cari, sau de un­de, pot importa. Aceste comunicări se vor face în maximum 2—3 zile, după ce ministe­rul va fi primit din partea Uniunii Camerelor de comerţ tabloul de cotele individuale de import acord­ate. Cererile se vor face abia după pri­mirea comunicărilor ministerelor şi numai pe formularele speciale ce se pun la dispoziţie de către Camerele de comerţ Cererile se vor adresa direct mini­sterului de industrie şi comerţ. Rostul Micei Antante studențeşti de HORI­A STANCA Politica europeană a însemnat ani de-a rândul o perpetuă exploatare in­teresată, pentru scopuri pe care răsbo­­iul mondial le-a risipit odată cu fina­lul său în cele patru vânturi. Puterea aparent extraordinară a monarhiei Habsburgice și a imperiului rusesc a fost distrusă din temelii atunci când autodeterminarea naţiunilor a fost afi­şată ca principiu de directivă viitoare. Pe imensa ruină a habsburgilor a ră­sărit din fum Cehoslovacia, ţară până atunci strangulată în inexistenţa de drept, când în fapt poporul fusese mar­tirizat secole întregi de meschina trini­tate politică a puterilor centrale: Ro­mânia, adausă cu ceea ce-i hărăzise is­toria veacurilor renăscută în sufletul Transilvaniei; Iugoslavia complectată aşa cum o cerea stabilitatea etnică, cu Croaţia şi Slavonia. Fatalitatea istori­că a îndrumat aceste trei ţări spre o convergenţă politică de interese, cari au creat Mica Antantă din plămada sufletească a lui Take Ionescu, Pastei şi Beneş­ Intensitatea necesară acestei con­­vergenţe avea însă un alt suport decât cel politic nestabil Pentru Mica Antantă suportul exis­tenţei sale era spiritul de amiciţie ce se crease de a lungul unei suferinţe co­mune, între cele trei popoare. Acest spirit pe care nu-l putuse înfrâna o des­­tructivă intenţie antebelică de asupri­tor, se cizelase în aşa măsură, încât în momentul eliberării apărea în toată măreţia unei sincerităţi ce vorbea de la popor la popor. Aici rezida formula de colaborare culturală preconizată de cre­atorii colaborării politice. In această colaborare culturală trebuia să se aso­cieze toată intelectualitatea ţărilor res­pective pentru o propăşire cât mai pro­ductivă., I’ i 4 j j I bUi&iaifluialOrib­­i Fără îndoială deci, Mica Antantă studenţească se cerea înfiinţată în drept când de fapt exista ţinând seama de entuziasmul cu care tineretul îi sus­ţinea cauza. Momentul trebuia să vie pentru ca ea să aibă fiinţă. Cum era normal, acest moment nu a întârziat­­A venit însă, stimulat de o atitudine pro­vocatoare a studenţilor unguri cari lup­tau pentru distrugerea prestigiului ce­lor trei Uniunii Naţionale studenţeşti. Ca răspuns energic, Clujul , oraşul vi­surilor revizioniste, a dat trup şi suflet acordului celor trei studenţimi. Congresul Confederaţiei internaţiona­le studenţeşti de la Budapesta din 1929 transformat într'un prilej de deşănţată propagandă revizionistă a creat cadrul în care trebuia să se constituie Mica Antantă studenţească. Redus la o simplă manifestaţie cu tendinţe de revizio­nism congresul de tristă memorie pentru confederaţia internaţională oferea as­pectul unei violenţe de atitudini împo­triva celor trei ţări: Cehosolvacia, Ro­mânia şi Iugoslavia. Reprezentanţii di­verselor ţări participante nu-şi puteau exprima mirarea pentru acest aspect, pe care orice spirit de previziune, îl exclusese ca eventualitate. Delegaţii Franţei, Spaniei, Belgiei, etc, contrari­aţi, au sfârşit prin a se indigna de sco­pul pe care organizatorii congresului îl afişaseră. Era evidentă intenţia ungu­rilor, de-a provoca pe seama adversa­rilor lor, o impresie din acelea cari să ducă la un dispreţ manifest. Ca efect, delegaţii cehoslovaci, plus iugoslavi cari se obţinuseră dimpreună cu românii de la congres, au fost de urgenţă invitaţi la Cluj pentru a delibera asupra atitudinii provocatoare a ungurilor. Astfel, din iniţiativa studenţimii clujene între 29 August şi 1 Septemvrie 1929 s-a consti­tuit la Cluj, Mica Antantă studenţească (P. E. E.)­ Deliberările cari au dus la crearea ei n‘au avut nimic din siste­mul diplomatic al profiturilor perso­nale. Sinceritatea desbaterilor, a fost chezăşia unui bun augur. Tendinţele studenţimii maghiare trebuiau contra­balansate şi ţările vizate nu au precupe­ţit timp şi bani pentru a se putea orga­niza ca forţă unitară. Sub egida Confe­deraţiei reprezentată prin vice-preşe­­dintele ei d. Pozarisky (p­olonez) Mica Antantă pornea la Cluj un curent de opoziţie faţă de încercările disperate ale unor vecini prost intenţionaţi. Ar trebui amintim entuziasmul care a unit atunci cele trei delegaţii, pentru a indica rezertul sufletesc al revoltei faţă de insinuările maghiare cu previziuni revizioniste. Nici o formulă de stil n‘ar putea reda însă cu exactitudine admi­rabila manifestare de la Cluj. Se consta­tase că Mica Antantă înainte de­ a se constitui de drept exista deja ca un fapt ce nu se putea desminţi. înţelegerea reciprocă a dat atunci for­mula legală a funcţionării Micei An­tante, delegaţii semnând istoricul pen­tru studenţimea celor trei ţări: „Ac­cord de la Petite Entente des Etudi­­ants“■ Scopul conţinut în acest „acord“ dă pe faţă tendinţele maghiare: „Le but de notre organisation est de collaborer .dans le domaine estudian­­tin pratique, ... et une connexion in­time, justifient une action commune et concrete qui vent parer â tontes tendan­ces, qni atteigneraient Pintérét des trois Unions Nationales“. Pactul anexat acestui acord este sta­tutul de funcţionare al nouei organi­zaţii. Delegaţiile se obligă să-l respecte prin semnăturile date în numele respec­tivelor uniuni naţionale studenţeşti. Odată creată, Mica Antantă, s-a con­venit asupra corelării activităţii studen­­ţimei printr'o politică externă concen­trică. In interesul ei corelarea viza a­­supra practicităţii care să facă din noul organism o fiinţă viabilă. Astfel în sânul Confederaţiei internaţionale stu­denţeşti, Mica Antantă se prezenta Şi se prezintă cu puncte de vedere unitare Şi cu pretenţii comune. Votul celor trei uniuni a ajuns ca atare hotărâtor in toate problemele confederaţiei şi în con­secinţă situaţia Micei Antante apre­ciată. In sânul ei Mica Antantă a fost orga­nizată în patru comisii de congres, cari discutând diverse probleme, să le dea soluţionarea cea mai eficace. Aceste co­misii lucrează exclusiv în timpul con­greselor ţinute anual în una din cetăţi­le universitare ale celor trei ţări-Iată şi preocupările comisiilor: Comisia I. — asistenţă universi­tară; Comisia II. — relaţii practice şi vo­iajuri; Comisia III. — sport; Comisia IV. — propagandă şi cola­borare ştiinţifică. Congresul anual va avea să ratifice otărârile luate în diversele comisii, trecându-le spre soluţionare comitetu­lui executiv (consiliul) ce prezidează destinele Micei Antante şi care se com­pune din câte doi delegaţi ai fiecărei Uniuni Naţionale studenţeşti. Succesi­vele congrese de la Praga (1930) şi Bu­cureşti (1931) au organizat în detalii co­misiile, pornind chiar lucrări a căror eficacitate notează o preţioasă impor­tanţă. Astfel, -ia convenit lai­ un schimb de studenţi între cele trei ţări, la organiza­rea de colonii de vară ţinute în 1930 la Cartat pe Mediterană și 1931 la Te- AUREL CIATO A trăit o viaţă de om singuratic, şi i-a fost scris să moară în drum între străini. Cum nu a ajuns ţinta călătoriei din urmă, tot asemenea n’a ajun să va­dă realzat idealul vieţii sale de după unire: România , un Stat de drept, nu în teorie, ci în practica vieţii. Aici vedea piatra de temelie a României viitoare. Acesta era motivul pentru care nu fă­­cuse după unire politică de partid : nu vedea nicăiri, pusă pe planul întâi, a­­ceastă reocupare. Era, în definitiv, tot o caracteristică a doctrinarului politic, care a fost Aurel Ciato toată viaţa. Nu putea pipăi dis­tanţa de la gând la faptă, de la teorie la realizare. Sau mai exact, nu-l interesa. Era­ un imaginator pe care realizările practice ale vieţii nu l-au atras, şi ast­fel nici nu putea aprecia piedecte ce se puneau în cale realizării idealului său politic: România, Stat de Drept. Aplicarea sa spre contemplare o do­vedeşte nu numai viaţa singuratică pe care a trăit-o, ci şi sensibilitatea artis­tică mărturisită întrun volum de ver­suri, în tinereţe. Şi totuşi în studiile şi articolele sale politice a dat, din tinereţe, dovadă de un spirit de pătrundere puternic, de o judecată foarte solidă. In teorie d­ădea admirabil. Şi nu fantast, real. Argu­mentaţia sa cu greu putea fi răsturnată, sau de fel. Avea puţine puncte de mânecare. Câ­teva principii şi adevăruri în general re­cunoscute de ştiinţa Dreptului- Câteva pietri de temelie. Câţiva pilaştri. 5* deşi d­ădea mereu pe aceste principii, nu­le banaliza niciodată. Era sistematic în argumentare şi-l ajuta o logică de fier. Avea un stil viguros, şi limpede. La e­­poca în care începu să scrie era de ad­mirat buna sa sintaxa românească, dat fiind că scria şi publica în Ardeal şi a­­nume studii şi articole ştiinţifice. Cu două decenii înainte de unire A. Ciato scria frumos româneşte, pe când alte ar­ticole ştiinţifice trebuiau descifrate. Când a înfiinţat la Blaj „Revista pol­itică şi literară“ mi-a cerut colaborarea, ■pe care i-am oferi­t-o bucuros. Revista lupta, ca toate revistele noa­stre,­­cu greutăţi editoriale. N’a avut tăria, sau n’a avut putinţa să le în­vingă, poate tot din aceea repulunea in­stinctivă faţă de latura practică a vieţii care l-a făcut — cât a trăit — un map­­tabU. * In singurătatea anilor lui din urma părea că-l îngreuiază tot mai tare o um­bră de tristeță. Incunjura oamenii, pă­rând că voeşte să evadeze mereu dii me­diu. *­Bănuesc vinovată latura sensib­ă şi mândră a sufletului său: ce să facă în lume, în societate, când aceasta curge mereu, se vede numai pe siie, şi nu-şi mai aduce aminte de cei ce nu au în­drăzneala să se amestesce cu şiroiul ? De unde să bănuiască societatea, în vecinică mişcare, că la unii oameni con­ştiinţa distincţiei e mai tare decât in­stinctul conservării care-ţi dă ghei? Şi îndrăzneală ? Un prieten bun. Un visător, şi totuşi limpede şi real în doctrină. Unul de care nu se va putea spune că s’a îmbul­zit în România Mare Și a luat locul al­tuia. m » Odihnească în pace­ 1. AGARBICEANU..

Next