Patria, mai 1933 (Anul 15, nr. 94-116)
1933-05-03 / nr. 94
Anul al XV-Iea No. 94 REDACTIA ţi ADMINISTRA |LA Cin], Strada Rajba Mail« Na. SI. 9] Adm. 18-Sî 18-84 TELEFON Í Diracţjnn^ DIRECŢIA POLITICI i Coantetul de presă al partidului national-taranesc, sec]. Ardealului ABONAMENT ANUAL. Profesiani liberal — Lei 600 Funcţionari--------------„ 700 Autorități fi institutinul „ 1608 In străinătat dubla. Organ al Partidului Naţional Ţărănesc Lei 3 TAXA PLATîTâ IN NUMERAR No- 11178/11 Mareşalul Pilsudski o TENTATIVĂ ZADARNICĂ Resurecţiunea Poloniei este strâns legată de numele unui om, al cărui eliorit neobosit ,şi tenace s-a desfăşurat până în momentul cel mai tragic, mai dureros şi mai fatal pe care l-a suportat naţiunea polonă. Acela, care este numit Primul Mareşal al Polonieişi pe care tovarăşii de arme îl numesc simplu „Comandantul“, s-a născut în 1867 în comuna Zulow (Vioevodatul Vilned), care aparţinea tatălui său, fost comisar al insurecţiei din 1863. Copilăria sa n‘ai fost câtuşi de puţin veselă. Era timpul în care reacţiunea rusească, condusă de generali ca Muraviei, sau de pedagogi de teapa lui Pobiedonoscof, era în plinul ei. Cine vorbea limba polonă şi cine gândea altfel decât ruseşte, era ameninţat la orice pais de spectrul Siberiei. Doar în taină, prin inintermediul mamei sale, a învăţat limba, istoria polonă şi a înţeles tragica isoarte a patriei sale. De la mama sa a primit primele lecţiunni de patriotism. Mama lui a rămas şi după moartea-i prematură (1884) annmtoarea spiritului său şi al extraordinarei lui activităţi de mai târziu. „In momentele grele ale vieţii mele, m-am gândit întotdeauna la mamina mea“ — declară Mareşalul întrunul din rarele lui interview-uri. La liceul din Wilno şi la Universitatea din Charkov, Pilsudski şi fratele său Bronislav vin pentru întâia daltă în contact cu socialismul importat din Rusia. Dar Pilsudski, om de acţiune şi în acelaş timp idealist pur, concepe socialismul ca o doctrină destinată să dea libertate patriei stale, iar nu numai claselor sociale. El lucrează deci, pândit mereu de autorităţile ruseşti, la instruirea patriotică a semenilor săi. In 1887 fraţii Pilsudski sunt arestaţi fiind acuzaţi că au luat parte la atentatul contra ţarului Alexandru Iail Ill-lea. Bronislav, judecat şi condamnat la 15 ani de muncă forţată, este trimis în insula Sachalin, iar Iosif este deportat, fără a fi judecat, în Siberia pe timp de cinici ani. Acolo învaţă şi mai bine să o cunoască pe Ruşi, despre care zice: „înşişi revoluţionarii sunt la ei imperialiştii. Au nostalgia absolutismului. Afli printre ei foarte uşor anarhişti, însă niciodată vreun republican“. întors în Polonia, Pusudlski, bogat în experienţă, se apucă de lucru. El e sufletul abia fondatului partid socialist polon, care activează fireşte în mod clandestin. In 1894 începe să publice, tot clandestin, ziarul „Robotnik“ („Muncitorul“). Poliţia rusească îl curentează pretutindeni, însă îi nebuesc şase ani pentru a-l captura, închis în cetatea din Varşovia, trimis apoi sub escortă la Petersburg, reuşeşte să evadeze în 1901, pleacă la Londra, de unde se reîntoarce apoi şi se stabileşte la Cracovia, unde îl găseşte isbucnirea războiului ruso-japonez, încearcă din toate puterile să saboteze mobilizarea, rusească în Polonia, să împiedice trimiterea cetăţenilor poloni în Extremul Orient pentru a servi drept carne de tun menită să apere interesele opresorilor. Dar un început, de revoltă în Varşovia este înecat în sânge. Călătoria lui Pilsudski în Japonia nu obţine rezultatele aşteptate. Trebuia deci să se activeze altcum. Teroarea, revolta, nu duc la nimic. Trebue creată o armată. O armată polonă, capabilă să lupte sub stindarde naţionale. Ideea aceasta părea la început copilăroasă. Mai mult decât o utopie. Imposibiliitatea însăşi. In 1908 însă cadrele acestei armate sunt deja create în Galiţia. Ofiţeri japonezi sunt primii instructori. In 1912 există 10.000 de soldaţi clandestini, instruiţi şi mai multe zeci de mili de afiliaţi, împrăştiaţi în întreaga Europă. Guvernul austriac se făcea că nul ştie nimic, i sperând totuşi că se va putea folosi de aceşti soldaţi la un moment dat. In 6 August 1914 Pilsudski, în fruntea primei sale companii, trece frontiera şi îi alungă pe Ruşi din Kielce. Numit comandant de brigadă, curând după aceea, devine celebru, prin curajul ce-l dovedeşte pe câmpul de operaţii. Legionarii polonii, desub ordinele sale, luptă ca nişte adevăraţi eroi. După înfrângerea Rusiei, Pilsudski vesteşte pe tovarăşii săi: „Unul dintre duşmanii noştri e înfrânt. E rândul celorlalţi doi“. In Februarie 1914, în cursul unei conferinţe făcute la Societatea de Geografie din Paris, Pilsudski a declarat: „Cazul cel mai fericit ar fi ca Rusia să fie învinsă de Germani şi de Vladislav Ludovic Evert • Germania de Franţa“. Insă în acel moment nimeni nu visa că destinul şi istoria vor da dreptate marelui patriot polon. Puterile centrale au prevăzut lovitura şi pentru a opara, au proclamat independenţa Poloniei sub propria lor egidă. Pilsudski fu numit ministru de răsboi. Insă în ziua când is-a pretins jurământul de fidelitate şi frăţie de arme, el a opus un refuz categoric şi soldaţii săi i-au urmat pilda. Pilsuds- Iki e arestat şi trimis în fortul de la I Magdeburg, în timp ce Legiunea polonă e dizolvată. Dezordini isbucnesc ici colo în Polonia. Dar Comandantul a împărţit diferite porunci înainte de a fi interimat. „Organizaţia militară polonă“ („P. O. W.“), creată de el, lucrează fără răgaz. Ea stabileşte legături cu Polonii cari luptă sub diferite steaguri şi continuă să saboteze administraţia militară a invazațiilor. Emisari sunte trimişi în Franţa şi Rusia. Frontul austriac se clatină graţie acestei măcinări subterane. In curând Germania se vede priinsă tot mai mult de valurile catastrofei. E momentul acţiunea. In timp cearmatele lui Finch înaintează pe toată linia, „P. O. W.“ ajutată de legionari, dezarmează garnizoanele din Galiţia şii Silezia. In curând (11 Noembrie 1918) Pilsudski liberali din fortul de la Magdeburg, soseşte la Varşovia aclamat de mulţime. Opt zile mai târziu i se termină dominaţia germană în Polonia. Numit şef al Statului de către Consiliul de Regenţă, Pilsudski notifică marilorputeri resurecţiunea Poloniei. 60.OO0 de germani depun armele. 50.000 de poloni le iau locul în diferitele garnizoane şi pe frontierele care nu erau încă trasate, începe o muncă titanică, căci totul trebue creat fără întârziere: armată, finanţe, industrie, administraţie, etc. Dar ceasul păcei nu sosise încă pentru Polonia. Ucraiinienii atacă Lwowul, Lituanienii Wilno, Cehii ameninţă, Cracovia, Bolşevicii înaintează spre Brzesc. In Poznania continuă lupta cu detaşamentele de voluntarii germani. Cale trei părţi ale Poloniei, reunite printrim cataclism prea brusc, nu sunt pregătite să colaboreze. Divergenţe de vederi, de obiceiuri, de orientare politică, de administraţie ... Noul şef de Stat face faţă victorios acestei situaţii. Ca principii de odinioară, el e în acelaş timp administrator şi căpitan. Mai mult. Cu mână puternică şi curată conduce carul statului în acele începuturi primejdioase. Pilsudski are împotriva-i pe intriganţi, pe profitori, pe toţi pescuitorii în apă tulbure. Ia însă lupta împotriva tuturora şi ese biruitor pe toatălinia. Bătălia de la Varşovia arată în toată splendoarea calităţile militare ale lui Pilsudski. Pilsudski putea fi ales uşor preşedinte la Republicei polone. El însă a declinat această onoare. Dieta a declarat că „el a binemeritat de la patrie“. Ultimele alegeri au confirmat din plin că naţiunea are încredere în „Comandantul“ ei. Ministrul al Afacerilor Militare, el continuă să vegheze la siguranţa patriei sale. Soldat — el îi învaţă pe compatrioţii săi cultul patriotismului dezinteresat, al cinstei şi al omeniei. Om de stat — el lucrează la ridicarea Poloniei, care a avut atât de suferit pe urma rărsboaielor şi a sclaviei de 150 de ani1. Roadele activităţii lui de până acum ne fac să nu ne îndoim o clipă de viitoarele izbânziale muncii şi patriotismului lui fără pereche. Presa dacistă, ruşinată desigur de faptul că reprezentanţii partidului liberal nu au isbutit să activeze la comisia de anchetă parlamentară, aleasă pentru cercetarea organizării şi modului de funcţionare ale regiilor autonome, încearcă să reia o polemică, de mult abandonată, în jurul acestor instituţiuni publice, care au dat rezultate atât de strălucite pentru economia ţării. Evident, polemica aceasta nu se deosebeşte — din partea liberalilor — întru nimic de cele precedente. Este întemeiată adică tot pe fals, pe rea credinţă, pe calomnie. De aceea chiar nici nu va putea avea cel mai slab efect supra opiniei publice, pentru care minciunile presei daciste sunt de mult demascate şi răsuflate. Faptul, care rămâne fapt, aşa cum l-am destăinuit noi cum câteva zile şi cum nu se poate desminţi, cu toate răstălmăcirile Viitorului, este că reprezentanţii partidului liberal ducist în comisia de anchetă parlamentară asupra regiilor autonome nu s‘au mai prezentat, de îndată ce comisiile s‘au constituit şi s‘au împărţit şi subcomisiuni, gata să se apuce de lucru. De ce? E clar. Dacă şi liberalii dacişti s‘ar fi apucat de lucru, ar fi trebuit să constate, cot la cot cu reprezentanţii guvernului şi cu acei ai restului opoziţiei, că nici o iotă din tot ce au afirmat cu atâta scandal şi perseverenţă asupra regiilor autonome nu corespunde realităţii faptelor şi să recunoască astfel public şi oficial că toată campania, dusă pe această chestiune, este urzită numai şi numai din calomnie. Fireşte că, în tro asemenea situaţie, liberalii dacişti au preferat să se retragă şi să reînceapă ofensiva infamiilor, pe calea fără răspundere a presei lor de partid, cunoscută şi reputată prin reaua credinţă, ce-i animă toate campaniile. O pildă semnificativă, convingătoare pentru toate afirmaţiunile noastre de mai sus, o găsim întriunul din ultimele articole ale Viitorului asupra regiilor autonome. Răspunzând unui articol al nostru, oficiosul dlui I. G. Duca afirmă că în expunerea de motive a dlor miniştri Madgearu şi Lugoşianu la proectul penru modificarea legii comercializa- , aici se găseşte recunoaşterea eşuării regiior autonome. Ab solut fals: întriadevăr, în această expunere de motive, care a fost pe larg desbătută în presă, deoarece adu- cea pentru prima dată un vast material statistic informtiv asupra re- • zultatelor activității regiilor autono- j me, se găsesc toate dovezile infamiilor , calomnii liberale, cu care, ani de zile, s-a încercat mistificarea opiniei publice. Din această expunere de motive se poate vedea cât de folositoare sunt regiile autonome și cum ele singure, deși în prima fază a organiză-ții lor, au putut să dea excedente, atunci când tote capitolele din bugetul general al Statului erau deficitare. De altfel, Dreptatea a silit, în cursul acestor discuţiuni, chiar şi pe un oficios liberal să recunoscă adevărul, care, pus în lumina cifrelor, nu mai putea fi ascuns. De aceea, orice încercare a presei daciste de a reînvia o campanie, care s-a terminat cu un lamentabil esc pentru partidul liberal al dlui Duca, este inutilă. Minciunile Viitorului nu mai prind. —0X0— încercarea Inutila a „Viitorului" die redeschide campania pe chestia realilor autonome — M. S. Regina Maria a sosit în Maroc PARIS, 2. — M. S. Regina Maria a României a sosit azi la Tanger (Maroc) în gară fiind primită de sultanul Marocului şi ministrul Franţei. M. S. Regina Maria pleacă mâine spre Casablanca. 2 0X0— Un dineu de gală in onoarea dlui Titulescu BUCUREŞTI. 2. — Guvernul va oferi mâine la orele 8 jun. seara la Prezidenţia Consiliului de Miniştrii un dineu de gală în onoarea dlui Titulescu, pentru succesele obţinute recent în politica externă. La dineu vor participa toţi membrii guvernului. In acest scop au sosit în Capitală azi d. dr. Al. Valida-Voeivod preşedintele consiliului, care a venit dela Braşov, şi d. G. G. Mironescu dela Sinaia. Asasinarea preşedintelui republicei Peru LIMA, 2. — Preşedintele republicei Peru, fSanquez Cerro a fost omorât ieri cu un foc de revolver. In încăerarea care a urmat asasinatului au fost ucişi doi soldaţi iar alţi cinci au fost răniţi. ALEGEREA NOULUI PREŞEDINTE Lima, 2. — Congresul naţional a ales pe d. Benavides ca preşedinte al republicei Perru în locul defunctului Certio asasinat. Noul preşedinte a depins imediat jurământul declarând că va căuta să restabilească pacea în interiorul ţării. In toată ţara a fost declarată starea de asediu. Funerariile fostului președinte Cerro au fost fixate pentru ziua de azi. ATENTATORUL A FOST OMORÂT Linia, 2. — Relativ la împrejurările în care a fost comis asasiimatul împotriva fostului președinte, se dau următoarele amănunte: Cerro asistase la o festivitate dată de 2000 de tineri, la terminarea căreia, în momentul când se reîntorcea cu maşina spre reşedinţă, a fost împuşcat de un individ cu numele Alebardo Surtado de Mendoza membrul unuia dintre partidele de opoziţie. Aleiţii ,jr, gard i l-au orborât imediat patentator. Cerro a încetat din viaţă la spital la o jumătate de oră după comiterea asasinatului.'' Împreună cu Cerro a fost grav răniți și un căpitan din garda civilă care a voit să-și apere preşedintele cu propriul său corp. —oxo— Unt deputat francez ian misiune în România BUCUREŞTI, 2. — Duminică a sosit în Capitală venind de la Belgrad d. Kiére membru al Camerei franceze. Deputatul francez are misiune din partea dlui Bonnet, ministrul de finanţe al Franţei, de a face o călătorie de informare şi documentare asupra situaţiei economice şi financiare a Iugoslaviei şi României, în vederea conferinţei mondiale care are loc la Londra în ziua de 12 iulie. D. Klere va rămâne în Capitală până Vineri, —oxo— Conferinţa Micei înţelegeri va avea loc la Rusalii PRAGA. 2. — In cursul întrevederilor cari vor avea loc la Geneva între miniştrii Micei înţelegeri, se va fixa data conferinţei de la Praga. Se afirmă că această conferinţă se va ţine după toate probabilităţile la Rusalii In tot cazul ea va avea loc înaintea conferinţe de la Londra. Cu ocazia conferinţei de la Praga se va face şi schimbul de ratificări al pactului încheiat, şi tot cu acest prilej se va meai şi Consiliul Economic al Micei înţelegeri. —oxo— Suprapopulata produsă de mechanizarea culturii solului — Raportul dlui prof. M. Şerban prezentat la Comisia agricolă a Conferinţei Interparlamen- • tare de Comerţ — H. A exprima prin date şi proporţii baza numerică a acestei stări de lucruri, nu este câtuşi de puţin uşor, ne lipsesc pentru aceasta nu numai statistici omogene, dar în general problema, consumului a rămas până astăzi neglijată în studiile statistice, cari urmăresc mai mult, sau numai laturea producţiei. Totuşi am crezut util să încercăm a preciza câteva calcule car cu toată însemnătatea lor aproximativă, ne oferă unele raporturi sugestive. In cifre mijlocii rotunjite, populaţia principalelor ţări civilizate, acum 20 de ani (1910), s-au împărţit între principalele mari grupuri de producţie, aproximativ precum urmează: agricultura 64%, industria, comerţul, comunicaţii, etc., cu 27%, armata, administraţia, profesiuni libere şi alte ocupaţiuni indirect producătoare 9%". Pe atunci bugetul standard mijlociu a avut aproximativ următoarea compoziţie: Cheltueli pe diferite grupe de necesităţi: dintr-un buget în sens statistic mijlociu: [ 1. Cereale (inclusiv sămânţă şi furaje) şi alte alimente aproximativ 40%. 2. Cămin, încălzit, luminat, etc, aproximativ 15%. 3. îmbrăcăminte 10%'. 4. Alte necesităţi culturale (divertismente, confort, higienă, etc.) şi sarcini publice şi private 20%'. 5. Economii 15%. Total 100%. Ferindu-ne intenţionat de orice exagerare pesimistă şi din contră impunându-ne un optimism îndârjit, trebue să recunoaştem, că situaţia acestui buget tip — care constituia principala bază pentru diviziunea muncii în gospodăria lumii — manifestă azi tendinţa unei puternice deplasări în direcţia preponderării consumului produselor fabricate. Această transformare, cu toate piedicile materiale ce le întâmpină, socotim ne-a dus totuşi deja până astăzi, la cel puţin următoarele modificări: Cheltueli pe diferite grupe de necesităţi, dintr'uni buget în sens statistic mijlociu: 1. Cereale (inclusiv sămânţă şi furaje) şi alte alimente aproximativ 30%. 2. Cămin, încălzit, luminat, etc, aprox. 20%. 3. îmbrăcăminte, circa 15%. 4. Alte necesităţi culturale (divertismente, confort, higienă, etc.) şi sarcini publice şi private aproximativ 35%. 5. Economii, aproximativ 0%. Total 100%. Considerând, că articolele de consum dela punctul 1) sunt în partea lor covârşitoare produse ale solului, iar acelea dela punctul 2), 3) şi 4) numai în micăparte Şi anume — exceptând doar băuturile — cad toate tocmai în lotul acelor articole, a căror consumare nu a sporit, noua repartizare pe diferitele grupe de productive, corespunzătoare necesităţilor din stadiul prezent al evoluţiei, ar fi precum urmează: Ar trebui să avem cel mult 40% din populaţia muncitoare în agricultură şi silvicultură, cel puţin 50% în industrie, comerţ, şi comunicaţie şi vre-o 10% indirect producători. Faţă cu aceasta, avem încă până în prezent cel puţin vre-o 60% în agricultură, vre-o 23% activi în industrie, comerţ şi comunicaţie, vre-o 5% şomeuri în această din urmă categorie şi vre-o 12%, reprezentând inflaţia la categoria celor indirect producători. De aci rezultă lămurit, că prezenţa unei suprapopulaţiuni furare de cel puţin 20%, al cărui şomaj e mai invizibil, fiind un şomaj în interiorul celulei gospodăreşti a familiei, distruge şi rentabilitatea muncii restului de 40% a acelor muncitori cari azi încă ar putea fi consideraţi ca utili în exploatarea soilului. Or, cum aceştia, împreună cu momeurii şi cu provocatorii inflaţiei de la categoria celor indirect producători, determină insolvabilitatea a trei sferturi din populaţie, este firesc, că nici munca restului de un sfert să nu mai poată fi ţinută la nivelul de rentabilitate cerută de standardul actual al vieţii. Astfel, deşi industria actuală e departe de a înregistra o supraproducţie reală faţă cu necesităţile noastre culturale, ea totuşi suferă consecinţele, tot atât de tragice ale unei supraproducţiuni aparente. Prin urmare, pe de oparte supraproducţia absolută agricolă, pe de altă parte supraproducţia relativa industrială, dau drept rezultat o criză generală cu întreg cortegiul ei de consecinţe de ordin financiar, spcvil şi internaţional. Cât priveşte criza agricolă, puţini dintre factorii, cari au provocat-o şi o întreţin, se pot influenţa în mod atât de însemnat decât tocmai măsura melafizării. Această măsură în unele ţări ar fi necesară, fiindcă munca e prea dură. Uşurarea efortului omenesc prin substituirea marşinei, pe lângă posibilitatea unui nivel de trai mai ridicat în ultima raţiune nu poate să însemnezedecât un progres. Necazul rezidă numai în epoca de tranziţie de la vechia la noua orânduire a economiei sociale. Acum însă, în situaţia generală a depresiunii agricole nu este raţional şi D. Ion Mihalache in Capitală BUCUREŞTI, 2. — D. Ion Mihalache vicepreşedintele partidului naţional-ţărănesc soseşte azi în Capitală venind de la Dobreşti. —oxo— întrevederile dlui N. Titulescu BUCUREŞTI, 2. D. ministru Nicolaie Titulescu ia avut ieri întrevederi cu dd.: Ugo Solia ministrul Italiei şi Vanrappar ministrul Olandei, Preterod ministrul Portugaliei, Ciolac Antici ministrul Iugoslaviei, Otto Clock însărcinatul de afaceri al Flamiţei Victor Antonescu fost ministru și cu d. dr. V. V. Tulea subsecretar de statl. Dina și d. Titulescu au luat dejunul la d. ministru V. Madgearu iari seara la d. ministru Mihai Ropovici. —oxo— Miercuri, 3 Mai 1933 1 *v"turcul și pistolul, scrie „ ul“. Apropo de d. Duca și partidul liberal. Rezistenţa armatei sovietice Marie revoluţii din trecut au influenţat progresul social al omenirei numai în măsura în care ele au reuşit să se impună prin constructivismul lor. O revoluţie rupe brusc evoluţionismul. Forme noi şi îndrăsneţe vin să îndemne mulţimile fascinate de magica formulă „spre mai bine la acţiune, la câştigarea de noui poziţii cari nu vor întârzia prea mult de a se dovedi şi ele injuste, perimate. De la revoluţiile din trecut, cari toate aveau la bază un substrat psihologic, în epoca noastră asistăm la desfăşurarea unei revoluţii inspirată din doctrine materialiste, dornică de noui orânduiri cari, aşa cum au fost realizate până acum, nu pot capta bunăvoinţa masselor. Regimul nou din Rusia Sovietică s-a instalat în plină epocă de haos. El nu era rezultanta firească a unei lupte deschise, ci beneficiarul unei circumstanţe care rezulta din prăbuşirea regimului ţarist. Pentru ca să fi reuşit a se impune lumii întregi el avea nevoie de o expansiune peste graniţe, aşa cum se întâmplase altă dată cu revoluţia, franceză. N’a putut face insă acest lucru pentru că, până în ziua de astăzi, îi lipseşte consolidarea internă. Revoluţia franceză fusese larg primită de ţăranul francez. Revoluţia rusească e împotriva ţăranului rus. Armata revoluţionară franceză, timp de douăzeci de ani, se revărsase peste hotarele Franţei, ducând peste tot generoasele principii ale revoluţiei dela, 1789, sdruncinând tronurile unor monarhi, cari până atunci se socoteau reprezentanţi intangibili ai patrii divine. Pe câtă vreme armata sovietică este folosită, de mai bine de cincisprezece ani, împotriva poporului rus care refuză să accepte o stare de drept din care nu poate beneficia decât muncitorimea din industrie. Acest antagonism dintre armata sovietică şi ţăranul rvr începe acum, să-şi dea rezultatele. Prin expansiunea japoneză înspre Vest şi mai cu seamă prin tendinţa Niponilor de a emancipa Asia politiceşte de Europeni şi de a diminua, în China, influenţa americană şi bolşevică, un conflict între aceştia şi Ruşi pare acum inevitabil. Soldatul japonez e plin de virtuţi bine cunoscute. Ce oferă tit schimb soldatul sovietic ? Ultimele evenimente din Extremul Orient ne pot servi ca indiciu. Abia s'a schiţat viitorul obiectiv al conflictului dintre cele două popoare, care e drumul de fier manciurian, — abia primele trupe regulate japono-manciuriene au fost masate la graniţa sovietică şi un regiment întreg din armata roşie, cu comandant cu tot, a dezertat la japonezi, cerându-le să fie primiţi ca cetăţeni ai statului manciurian Şi colonizaţi acolo unde acesta va crede de cuvinţă. Cu o asemenea armată rezultatul linui conflict ruso-japonez se poate prevedea de Pe acum. Regimul sovietic din puct de vedere al organizaţiei lui militare, este slab Şi incapabil de orice ofensivă. Și aceasta constitue o mare garanție de pace pentru Europa răsăriteană! .