Patria, mai 1933 (Anul 15, nr. 94-116)

1933-05-03 / nr. 94

Anul al XV-Iea No. 94 REDACTIA ţi ADMINISTRA |LA Cin], Strada Rajba Mail« Na. SI. 9] Adm. 18-Sî 18-84 TELEFON Í Diracţjnn^ DIRECŢIA POLITICI i Coan­tetul de presă al partidului national-taranesc, sec]. Ardealului ABONAMENT ANUAL. Profesiani libera­l — Lei 600 Funcţionari--------------„ 700 Autorități fi institutinul „ 1608 In străinătat dubla. Organ al Partidului Naţional Ţărănesc Lei 3 TAXA PLATîTâ IN NUMERAR No- 11178/11 Mareşalul Pilsudski o TENTATIVĂ ZADARNICĂ Resurecţiunea Poloniei este strâns legată de numele unui om, al că­rui eliorit neobosit ,şi tenace s-a desfăşurat pâ­nă în momentul cel mai tragic, mai dureros şi mai fatal pe care l-a supor­tat naţiunea polonă. Acela, care este numit Primul Ma­reşal al Poloniei­­şi pe care tovarăşii de arme îl numesc simplu „Coman­dantul“, s-a născut în 1867 în comu­na Zulow (Vioevodatul Vilned), care aparţinea tatălui său, fost comisar al insurecţiei din 1863. Copilăria sa n‘ai fost câtuşi de pu­ţin veselă. Era timpul în care reac­­ţiu­ne­a rusească, condusă de generali ca Muraviei, sau­ de pedagogi de te­a­­pa lui Pobiedonoscof, era în plinul ei. Cine vorbea limba polonă şi cine gân­dea altfel decât ruseşte, e­ra amenin­ţat la orice pais de spectrul Siberiei. Doar în taină, prin inintermediul mam­ei sale, a învăţat­ limba, istoria polonă şi a înţeles tragica isoarte a patriei sale. De la mama sa a primit primele le­c­­ţiunni de patriotism. Mama lui a­ rămas şi după moartea-i prematură (1884) an­nmtoarea spiritului său şi al extra­ordinarei lui activităţi de mai târziu. „In momentele grele ale vieţii mele, m-am gândit întotdeauna la mamina mea“ — declară Mareşalul întrunul din rarele lui interview-uri. La liceul din Wilno şi la Universi­tatea din Charkov, Pilsudski şi frate­le său Bronislav vin pentru întâia dal­tă în contact cu socialismul importat din Rusia. Dar Pilsudski, om de ac­ţiune şi în acelaş timp idealist pur, concepe socialismul ca o doctrină de­stinată să dea libertate patriei stale, iar nu numai claselor sociale. El lu­crează deci, pândit mereu de autorită­ţile ruseşti, la instruirea patriotică a semenilor săi. In 1887 fraţii Pilsudski sunt aresta­ţi fiind acuzaţi că au luat parte la atentatul contra ţarului Alexandru Iail Ill-lea. Bronislav, judecat şi condam­nat la 15 ani de muncă forţată, este trimis în insula Sachalin, i­ar Iosif este deportat, fără a fi judecat, în Si­beria pe timp de cinici ani. Acolo în­vaţă şi mai bine să o cunoască pe Ruşi, despre care zice: „înşişi revo­luţion­a­rii sunt la ei imperialiştii­. Au nostalgia absolutismului. Afli printre ei foarte uşor anarhişti, însă nicioda­tă vreun republican“. întors în Polonia, Pu­sudlski, bogat în experienţă, se apucă de lucru. El e sufletul abia fondatului partid so­cialist polon, care activează fireşte în­ mod clandestin. In 1894 începe să pu­blice, tot clandestin, ziarul „Robot­­nik“ („Muncitorul“). Poliţia rusească îl curentează pretutindeni, însă îi ne­­buesc şase ani pentru a-l captura, în­chis în cetatea din Varşovia, trimis apoi sub escortă la Petersburg, reu­şeşte să evadeze în 1901, pleacă la Londra, de unde se reîntoarce apoi şi se stabileşte la Cracovia, unde îl gă­seşte isbucnirea războiului ruso-japo­nez, încearcă din toate puterile să sa­boteze mobilizarea, rusească în Polo­nia, să împiedice trimiterea cetăţeni­lor poloni în Extremul Orient pentru a servi drept carne de tun menită să apere interesele opresorilor. Dar un început, de revoltă în Varşovia este înecat în sânge. Călătoria lui Pilsuds­­ki în Japonia nu obţine rezultatele aşteptate. Trebuia deci să se activeze altcum. Teroarea, revolta, nu duc la nimic. Trebue creată o armată. O ar­mată polonă, capabilă să lupte sub stin­darde naţionale. Ideea aceasta părea la început copilăroasă. Mai mult decât o utopie. Imposi­biliitat­ea însăşi. In 1908 însă cadrele acestei armate sunt deja create în Galiţia. Ofiţeri ja­ponezi sunt primii instructori. In 1912 există 10.000 de soldaţi clandesti­ni, instruiţi şi mai multe zeci de mili de afiliaţi, împrăştiaţi în întreaga Europă. Guvernul austriac se făcea că nul ştie nimic, i sperând totuşi că se va putea folosi de aceşti soldaţi la un momen­t dat. In 6 August 1914 Pil­sudski, în fruntea primei sale compa­nii, trece frontiera şi îi alungă pe Ruşi din Kielce. Numit comandant de brigadă, curând după aceea, devi­ne celebru, prin curajul ce-l dovedeşte pe câmpul de operaţii. Legionarii po­lonii, de­­sub ordinele sale, luptă ca nişte adevăraţi eroi. După înfrângerea Rusiei, Pilsudski vesteşte pe tovară­şii săi: „Unul din­tre duşmanii noştri e înfrânt. E rân­dul celorlalţi doi“. In Februarie 1914, în cursul unei conferinţe făcute la Societatea de Geografie din Paris, Pilsudski a de­clarat: „Cazul cel mai fericit ar fi ca Rusia să fie învinsă de Germani şi de Vladislav Ludovic Evert • Germania de Franţa“. Insă în acel moment nimeni nu visa că destinul şi istoria v­or d­a dreptate marelui pa­triot polon. Puterile centrale au prevăzut lovi­tura şi pentru a o­para, au proclamat independenţa Poloniei sub propria lor egidă. Pilsudski fu numit ministru de răsboi. Insă în ziua când i­­s-a pretins jurământul de fidelitate şi frăţie de arme, el a opus un refuz categoric şi soldaţii săi i-au urmat pilda. Pilsuds- I­ki e arestat şi trimis în fortul de la I Magdeburg, în timp ce Legiunea po­lonă e dizolvată. Dezordini isbucnesc ici colo în Polonia. Dar Comandantul a împărţit diferite porunci înainte de a fi interimat. „Organizaţia militară polonă“ („P. O. W.“), creată de el, lu­crează fără răgaz. Ea stabileşte legă­turi cu Polonii cari luptă sub diferite steaguri şi continuă să saboteze admi­nistraţia militară a invazațiilor. Emi­sari sunte trimişi în Franţa şi Rusia. Frontul austriac se clatină graţie a­­cestei măcinări subterane. In curând Germania se vede priinsă tot mai mult de valurile catastrofei. E momentul acţiunea. In timp ce­­armatele lui Finch înaintează pe toa­­­tă linia, „P. O. W.“ ajutată de legio­nari, dezarmează garnizoanele din Ga­­liţia şii Silezia. In curând (11 Noem­­brie 1918) Pilsudski liberali din fortul de la Magdeburg, soseşte la Varşovia aclamat de mulţime. Opt zile mai târ­ziu i se termină dominaţia germană în Polonia. Numit şef al Statului de către Con­siliul de Regenţă, Pilsudski notifică marilor­­puteri resurecţiunea Poloniei. 60.OO0 de germani depun armele. 50.000 de poloni le iau locul în diferi­tele garnizoane şi pe frontierele care nu erau încă trasate, începe o muncă titanică, căci totul trebue creat fără întârziere: armată, finanţe, industrie, administraţie, etc. Dar ceasul păcei nu sosise încă pen­tru Polonia. Ucraiinienii atacă Lwow­­ul, Lituanienii Wilno, Cehii ameninţă, Cracovia, Bolşevicii înaintează spre Brzesc. In Poznania continuă lupta cu detaşamentele de voluntarii germani. Cale trei părţi ale Poloniei, reunite print­­rim cataclism prea brusc, nu sunt pregătite să colaboreze. Diver­genţe de vederi, de obiceiuri, de orien­tare politică, de administraţie ... Noul şef de Stat face faţă victorios acestei situaţii. Ca principii de odi­nioară, el e în acelaş timp administra­tor şi căpitan. Mai mult. Cu mână pu­ternică şi cura­tă conduce carul sta­tului în acele începuturi primejdioa­se. Pilsudski are îm­potriva-i pe intri­ganţi, pe profitori, pe toţi pescuitorii în apă tulbure. Ia însă lupta împotri­va tuturora şi ese biruitor pe toată­­linia. Bătălia de la Varşovia arată în toa­tă splendoarea calităţile militare ale lui Pilsudski. Pilsudski putea fi ales uşor preşe­dinte la­ Republicei polone. El însă a declinat această onoare. Dieta a de­clarat că „el a binemeritat de la patrie“. Ultimele alegeri au confirmat din plin că naţiunea are încredere în „Coman­dantul“ ei. Ministrul al Afacerilor Militare, el continuă să vegheze la si­guranţa patriei sale. Soldat — el îi învaţă pe compatrioţii săi cultul pa­triotismului dezinteresat, al cinstei şi al omeniei. Om de stat — el lucrează la ridicarea Poloniei, care a avut atât de suferit pe urma rărsboa­ielor şi a sclaviei de 150 de ani1. Roadele activităţii lui de până acum ne fac să nu ne îndoim o clipă de vii­toarele izbânzi­­ale muncii şi patriotis­mului lui fără pereche. Presa dacistă, ruşinată desigur de faptul că reprezentanţii partidului li­beral nu au isbutit să activeze la co­misia de anchetă parlamentară, alea­să pentru cercetarea organizării şi modului de funcţionare ale regiilor autonome, încearcă să reia o polemi­că, de mult abandonată, în jurul ace­stor instituţiuni publice, care au dat rezultate atât de strălucite pentru eco­nomia ţării. Evident, polemica ace­asta nu se deosebeşte — din partea li­beralilor — întru nimic de cele pre­cedente. Este întemeiată adică tot pe fals, pe rea credinţă, pe calomnie. De aceea chiar nici nu va putea avea cel mai slab efect supra opiniei publice, pentru care minciunile presei daciste sunt de mult demascate şi răsuflate. Faptul, care rămâne fapt, aşa cum l-am destăinuit noi cum câteva zile şi cum nu se poate desminţi, cu toate răstălmăcirile Viitorului, este că re­prezentanţii partidului liberal ducist în comisia de anchetă parlamentară asupra regiilor autonome nu s‘au mai prezentat, de îndată ce comisiile s‘au constituit şi s‘au împărţit şi subcomi­­siuni, gata să se apuce­ de lucru. De ce? E clar. Dacă şi liberalii dacişti s‘ar fi apucat de lucru, ar fi trebuit să constate, cot la cot cu reprezentan­ţii guvernului şi cu acei ai restului opoziţiei, că nici o iotă din tot ce au afirmat cu atâta scandal şi perseve­renţă asupra regiilor autonome nu corespunde realităţii faptelor şi să re­cunoască astfel public şi oficial că toată campania, dusă pe această che­stiune, este urzită numai şi numai din calomnie. Fireşte că, în tr­o asemenea situaţie, liberalii dacişti au preferat să se re­tragă şi să reînceapă ofensiva infa­miilor, pe calea fără răspundere a presei lor de partid, cunoscută şi re­putată prin reaua credinţă, ce-i animă toate campaniile. O pildă semnificativă, convingătoa­re pentru toate afirmaţiunile noastre de mai sus, o găsim întriunul din ul­timele articole ale Viitorului asupra regiilor autonome. Răspunzând unui articol al nostru, oficiosul dlui I. G. Duca afirmă că în expunerea de motive a dlor miniştri Madgearu şi Lugoşianu la proectul penr­u modificarea legii comercializa- , a­ici se găseşte recunoaşterea eşuării regiior autonome. Ab solut fals: întriadevăr, în această expunere de motive, care a fost pe­­ larg desbătută în presă, deoarece adu-­­ cea pentru prima dată un vast ma­terial statistic informtiv asupra re- • zultatelor activității regiilor autono- j m­e, se găsesc toate dovezile infamiilor , calomnii liberale, cu care, ani de zile,­­ s-a încercat mistificarea opiniei pu­blice. Din această expunere de moti­ve se poate vedea cât de folositoare sunt regiile autonome și cum ele sin­gure, deși în prima fază a organiză-ții lor, au putut să dea excedente, a­tunci când tote capitolele din bugetul general al Statului erau deficitare. De altfel, Dreptatea a silit, în cursul acestor discuţiuni, chiar şi pe un ofi­cios liberal să recunoscă adevăru­l, ca­re, pus în lumina cifrelor, nu mai pu­tea fi ascuns. De aceea, orice încercare a presei daciste de a reînvia o campanie, ca­re s-a terminat cu un lamentabil es­c pentru partidul liberal al dlui Duca, este inutilă. Minciunile Viitorului nu mai prind. —0X0— încercarea Inutila­ a „Viitorului" die redeschide campania pe chestia realilor autonome — M. S. Regina Maria a sosit în Maroc PARIS, 2. — M. S. Regina Maria a României a sosit azi la Tanger (Ma­roc) în gară fiind primită de sultanul Marocului şi ministrul Franţei. M. S. Regina Maria pleacă mâine spre Ca­sablanca.­­ 2 0X0— Un dineu de gală in onoarea dlui Titulescu BUCUREŞTI. 2. — Guvernul va oferi mâine la orele 8 jun. seara la Prezidenţia Consiliului de Miniştrii un dineu de gală în onoarea dlui Ti­­tulescu, pentru succesele obţinute re­cent în politica externă. La dineu vor participa toţi membrii guvernului. In acest scop au sosit în Capitală azi d. dr. Al. Valida-Voeivod preşedintele con­siliului, care a venit dela Braşov, şi d. G. G. Mironescu dela Sinaia. Asasinarea preşedinte­lui republicei Peru LIMA, 2. — Preşedintele republicei Peru, fSanquez Cerro a fost omorât ieri cu un foc de revolver. In încăera­­rea care a urmat asasinatului au fost ucişi doi soldaţi iar alţi cinci au fost răniţi. ALEGEREA NOULUI PRE­ŞEDINTE Lima, 2. — Congresul naţional a ales pe d. Benavides ca preşedinte al republi­cei Perru în locul defunctului Certio asasinat. Noul preşedinte a de­­pins imediat jurământul declarând că va căuta să restabilească pacea în in­teriorul ţării. In toată ţara a fost de­clarată starea de a­sediu. Funerariile fostului președinte Cerro au fost fixa­te pentru ziua de azi. ATENTATORUL A FOST OMORÂT Linia, 2. — Relativ la împrejurările în care a fost comis asasiimatul împo­triva fostului președinte, se dau ur­mătoarele amănunte: Cerro asistase la o festivitate dată de 2000 de tineri, la terminarea căreia, în momentul când se reîntorcea cu maşina spre re­şedinţă, a fost împuşcat de un individ cu numele Alebardo Surtado de Men­doza membrul unuia dintre partidele de opoziţie. A­leiţii ,j­r, gard i l-au o­­rb­orât imediat p­­atentator. Cerro a încetat din viaţă la spital la o jumă­tate de oră după comiterea asasinatu­lui.'' Împreună cu Cerro a fost grav răniți și un căpitan din ga­rda civilă care a voit să-și a­pere preşedintele cu propriul său corp. —oxo— Unt deputat francez ian misiune în România BUCUREŞTI, 2. — Duminică a so­sit în Capitală venind de la Belgrad d. Kiére membru al Camerei franceze. Deputatul francez are misiune din partea dlui Bonnet, ministrul de fi­nanţe al Franţei, de a face o călăto­rie de informare şi documentare asu­pra situaţiei economice şi financiare a Iugoslaviei şi României, în vederea conferinţei mondiale care are loc la Londra în ziua de 12 iulie. D. Klere va rămâne în Capitală până Vineri, —oxo— Conferinţa Micei înţelegeri va avea loc la Rusalii PRAGA. 2. — In cursul întrevede­rilor cari vor avea loc la Geneva în­tre miniştrii Micei înţelegeri, se va fixa data conferinţei de la Praga. Se afirmă că această conferinţă se va ţi­ne după toate probabilităţile la Rusalii In tot cazul ea va avea loc înaintea conferinţe de la Londra. Cu ocazia con­ferinţei de la Praga se va face şi schimbul de ratificări al pactului în­cheiat, şi tot cu acest prilej se va meai şi Consiliul Economic al Micei înţelegeri. —oxo— Suprapopulata produsă de mechani­­zarea culturii solului — Raportul dlui prof. M. Şerban prezentat la Co­misia agricolă a Conferinţei Interparlamen- • tare de Comerţ — H. A exprima prin date şi proporţii baza numerică a acestei stări de lucruri, nu este câtuşi de puţin uşor, ne lipsesc pentru aceasta nu numai statistici omo­gene, dar în general problema, consu­mului­ a rămas până astăzi neglijată în studiile statistice, cari urmăresc mai mult, sau numai laturea producţiei. To­tuşi am crezut util să încercăm a pre­ciza câteva calcule car­ cu toată în­semnătatea lor aproximativă, ne oferă unele raporturi sugestive. In cifre mijlocii rotunjite, populaţia principalelor ţări civilizate, acum 20 de ani (1910), s-au împărţit între principa­lele mari grupuri de producţie, aproxi­mativ precum urmează: agricultura 64%, industria, comerţul, comunicaţii, etc., cu 27%, armata, administraţia, profesiuni libere şi alte ocupaţiuni in­direct producătoare 9%". Pe atunci bu­getul standard mijlociu a avut aproxi­mativ următoarea compoziţie: Cheltueli pe diferite grupe de necesi­tăţi: dintr-un buget în sens statistic mijlociu: [ 1. Cereale (inclusiv sămânţă şi fura­je) şi alte alimente aproximativ 40%. 2. Cămin, încălzit, luminat, etc­, a­­proximativ 15%. 3. îmbrăcăminte 10%'. 4. Alte necesităţi culturale (divertis­mente, confort, higienă, etc.) şi sarcini publice şi private 20%'. 5. Economii 15%. Total 100%. Ferindu-ne intenţionat de orice exa­gerare pesimistă şi din contră im­punân­­du-ne un optimism îndârjit, trebue să recunoaştem, că situaţia acestui buget tip — care constituia principala bază pentru diviziunea muncii în gospodăria lumii — manifestă azi tendinţa unei puternice deplasări în direcţia prepon­­derării consumului produselor fabrica­te. Această transformare, cu toate pie­dicile materiale ce le întâmpină, soco­tim ne-a dus totuşi deja până astăzi, la cel puţin următoarele modificări: Cheltueli pe diferite grupe de necesi­tăţi, dintr'uni buget în sens statistic mijlociu: 1. Cereale (inclusiv sămânţă şi fu­raje) şi alte alimente aproximativ 30%. 2. Cămin, încălzit, luminat, etc, aprox. 20%. 3. îmbrăcăminte, circa 15%. 4. Alte necesităţi culturale (divertis­mente, confort, higienă, etc.) şi sarcini publice şi private aproximativ 35%. 5. Economii, aproximativ 0%­. Total 100%. Considerând, că articolele de consum dela punctul 1) sunt în partea lor covâr­şitoare produse ale solului, iar acelea dela punctul 2), 3) şi 4) numai în mică­­parte Şi anume — exceptând doar bău­turile — cad toate tocmai în lotul ace­lor articole, a căror consumare nu a spo­rit, noua repartizare pe diferitele gru­pe de productive, corespunză­toare ne­­­cesităţilor din stadiul prezent al evolu­ţiei, ar fi precum urmează: Ar trebui să avem cel mult 40%­ din populaţia muncitoare în agricultură şi silvicultură, cel puţin 50% în industrie, comerţ, şi comunicaţie şi vre-o 10%­ in­direct producători. Faţă cu aceasta, avem încă până în prezent cel puţin vre-o 60%­ în agricul­tură, vre-o 23% activi în industrie, co­merţ şi comunicaţie, vre-o 5% şomeuri în această din urmă categorie şi vre-o 12%­, reprezentând inflaţia la categoria celor indirect producători. De aci rezultă lămurit, că prezenţa unei suprapopulaţiuni furare de cel pu­ţin 20%, al cărui şomaj e mai invizibil, fiind un şomaj în interiorul celulei gos­podăreşti a familiei, distruge şi­ renta­bilitatea muncii restului de 40% a ace­lor muncitori cari azi încă ar putea fi­­ consideraţi ca utili în exploatarea so­i­lu­lui. Or, cum aceştia, împreună cu momeu­­rii şi cu provocatorii inflaţiei de la ca­tegoria celor indirect producători, de­termină insolvabilitatea a trei sferturi din populaţie, este firesc, că nici munca restului de un sfert să nu mai poată fi ţinută la nivelul de rentabilitate ce­rută de standardul actual al vieţii. Astfel, deşi industria actuală e de­parte de a înregistra o supraproducţie reală faţă cu necesităţile noastre cul­turale, ea totuşi suferă consecinţele, tot atât de tragice ale unei supraproduc­­ţiuni aparente. Prin urmare, pe de o­parte supraproducţia absolută agricolă, pe de altă parte supraproducţia relati­va industrială, dau drept rezultat o cri­ză generală cu întreg cortegiul ei de consecinţe de ordin financiar, spcvil şi internaţional. Cât priveşte criza agricolă, puţini dintre factorii, cari au provocat-o şi o întreţin, se pot influenţa în mod atât de însemnat decât tocmai măsura me­­l­af­izării. Această măsură în unele ţări ar fi necesară, fiindcă munca e prea dură. Uşurarea efortului omenesc prin substituirea marşinei, pe lângă posibili­tatea unui nivel de trai mai ridicat în ultima raţiune nu poate să însemneze­­decât un progres. Necazul rezidă nu­mai în epoca de tranziţie de la vechia la noua orânduire a economiei sociale. Acum însă, în situaţia generală a de­presiunii agricole nu este raţional şi D. Ion Mihalache in Capitală BUCUREŞTI, 2. — D. Ion Miha­­lache vicepreşedintele partidului na­­ţional-ţărănesc soseşte azi în Capitală venind de la Dobreşti. —oxo— întrevederile dlui N. Titulescu BUCUREŞTI, 2.­­ D. ministru Ni­colaie Titulescu ia avut ieri întrevederi cu dd.: Ugo Solia ministrul Italiei şi Vanrappar ministrul Olandei, Prete­­rod ministrul Portugaliei, Ciolac An­tici ministrul Iugoslaviei­, Otto Clock însărcinatul de afaceri al Flamiţei Victor Antonescu fost ministru și cu d. dr. V. V. Tu­lea subsecretar de stat­l. Dina și d. Titulescu au luat dejunul la d. ministru V. Madgearu iari seara la d. ministru Mihai Ropovici. —oxo— Miercuri, 3 Mai 1933 1 *v"turcul și pistolul, scrie „ ul“. Apropo de d. Duca și par­tidul liberal. Rezistenţa armatei sovietice Marie revoluţii din trecut au influ­enţat progresul social al omenirei nu­mai în măsura în care ele au reuşit să se impună prin constructivismul lor. O revoluţie rupe brusc evoluţionismul. Forme noi şi îndrăsneţe vin să îndemne mulţimile fascinate de magica formulă „spre mai bine la acţiune, la câştiga­rea de noui poziţii cari nu vor întârzia prea mult de a se dovedi şi ele injuste, perimate. De la revoluţiile din trecut, cari toate aveau la bază un substrat psihologic, în epoca noastră asistăm la desfăşura­rea unei revoluţii inspirată din doctrine materialiste, dornică de noui orânduiri cari, aşa cum au fost realizate până a­­cum, nu pot capta bunăvoinţa masselor. Regimul nou din Rusia Sovietică s-a instalat în plină epocă de haos. El nu era­ rezultanta firească a unei lupte des­chise, ci beneficiarul unei circumstanţe care rezulta din prăbuşirea regimului ţarist. Pentru ca să fi reuşit a se impu­ne lumii întregi el avea nevoie de o ex­pansiune peste graniţe, aşa cum se în­tâmplase altă dată cu revoluţia, france­ză. N’a putut face insă acest lucru pen­­tru că, până în ziua de astăzi, îi lipseşte consolidarea internă. Revoluţia france­ză fusese larg primită de ţăranul fran­cez. Revoluţia rusească e împotriva­ ţă­ranului rus. Armata revoluţionară franceză, timp de douăzeci de ani, se revărsase peste hotarele Franţei, du­când peste tot generoasele principii ale revoluţiei dela, 1789, sdruncinând tronu­rile unor monarhi, cari până atunci se socoteau reprezentanţi intangibili ai pa­trii divine. Pe câtă vreme armata so­vietică este folosită, de mai bine de cincisprezece ani, împotriva poporului rus care refuză să accepte o stare de drept din care nu poate beneficia decât muncitorimea din industrie. Acest anta­gonism dintre armata sovietică şi ţăra­nul rvr începe acum, să-şi dea rezulta­tele. Prin expansiunea japoneză în­spre Vest şi mai cu seamă prin tendinţa Ni­ponilor de a emancipa Asia politiceşte de Europeni şi de a diminua, în China, influenţa americană şi bolşevică, un conflict între aceştia şi Ruşi pare acum inevitabil. Soldatul japonez e plin de virtuţi bine cunoscute. Ce oferă tit schimb soldatul sovietic ? Ultime­le evenimente din Extremul Orient ne pot servi ca indiciu. Abia s'a schi­ţat viitorul obiectiv al conflictului din­tre cele două popoare, care e­ drumul de f­ier manciurian, — abia primele tru­pe regulate japono-manciuriene au fost masate la graniţa sovietică şi un regi­ment întreg din armata roşie, cu coman­dant cu tot, a dezertat la japonezi, ce­­rându-le să fie primiţi ca cetăţeni ai statului manciurian Şi colonizaţi acolo unde acesta va crede de cuvinţă. Cu o asemenea armată rezultatul li­nui conflict ruso-japonez se poate pre­vedea de Pe acum. Regimul sovietic din puct de vedere al organizaţiei lui mi­litare, este slab Şi incapabil de orice o­­fensivă. Și aceasta constitue o mare garanție de­ pace pentru Europa răsăriteană!­ ­.

Next