Patria, noiembrie 1933 (Anul 15, nr. 238-263)

1933-11-01 / nr. 238

Anul al XV-lea No. 288 REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA Strada Regina Maria Nr. 36. TIZT PR'n­w. s Red- Adm. 13­31 TELEFON:­­ Direcţiunea 18.34 P DIRECTOR: DR. AUREL BUTEANU ABONAMENT ANUAE: Profesiuni libere-------Lei 800 Funcţionari-----------„ 700 Autorităţi şi instituţiuni „ 1000 în străinătate dublu. Lei 3 Taxa poştală plătită în numerar No. 11178/1920. Organ al Partidului Naţional Miercuri 1 Noembrie 1933 i­trunirea partidului agrar­­ Craiova d. Valjan a spus, că Oct Goga este „isvor de apă”­. — Slabă comparaţie pentru ca­pul dlui Goga. Desmăţul neputinţei Simţind o datorie către bruma de partizani cari i-au votat la ultimele alegeri, şefii partidelor de opoziţie au început să mişte din nou în preajma deschiderii parlamentului. Toate campaniile „de răsturnare“, sunt însă mai mult un fel de justificare a mandatelor de deputat, decât acţiune serioasă. Ultimele întruniri opoziţioniste sunt concludente. La Craiova, d. Goga în accente patetice a cerut transformarea fiecărui român în ... apostol pentru lupta care va începe. La Chişinău d. Lupu a arătat că dsa ca fiu de preot nu are nimic cu . . . evreii şi că trebuie să-i tratăm bine. La Câmpulung d. Dinu Brătianu şi-a plâns bătrâneţele celor 67 de ani cari îl poartă pe drumuri în interesul partizanilor săi. Mareşalul Averescu la Turnu-Severin la întrebarea „ce face mareşalul“ a răspuns cu o altă în­trebare „ce face lumea?“ Dar pentru a spune totuşi ceva, a declarat că „azi se acordă de-abia instrumentele, iar după 19 Noemvrie va începe să cânte orchestra“. Când în faţa alegătorilor se duce o campanie atât de anemică, ce justificare mai poate avea decretarea „rezistenţei cetăţeneşti“ pentru „dărâ­marea regimului“, „costrucţia în parlament“ şi „mişcările pe stradă“ — anunţate cu tobe şi st­rle de liberalii dlui Duca? Rezistenţă cetăţenească împotriva guvernului ? Dar ţara şi-a reînoit mereu încrederea în acest guvern care a reuşit să o refacă după haosul lăsat de tehnicienii sprijiniţi de lib­rali. Lefurile şi soldele sunt plătite, ce­realele au preţ remuneratoriu, conversiunea a fost realizată, bugetul a fost echilibrat. Rezistenţă cetăţenească şi obstrucţie? Da, există aceste lucruri şi nu sunt noui în viaţa politică a României. Ele sunt însă îndreptate de ani de zile împotriva tuturor manifestărilor partidului liberal. O rezistenţă cetăţenească hotărîtă să elimine atât partidul liberal cât şi metodele lui din arena politică a României înaite. Demagogia liberală îşi epuizează ultimele arme din arsenalul dema­gogiei sale. este desmățul neputinței. întâlnirea­ Regilor In cumul zil­ei de ieri a avut lo­c la Rusciuc şi la Ramadan întâlnirea dintre Regele­­Carol II şi Boris al Bulgariei. Pregătită din vreme, a­­ce­astă manifestare­­de solidaritate şi de comune preocupări ale celor două state vecine, s-a soldat cu un bilanţ extraordinar ,pentru ambele ţăr­i. De l­a răs­boiul pentru independen­ţă,, este pentru prima oară că Rege­­le, român, păşeşte din nou pe terito­­r­uu­l statului vecin, ducând cu el ra­mura de măslin a păcii precum şi iniţiativele unei colaborări menite să asigure prosperitatea, ordinea şi li­niştea în Balcani. Peste vră­jmăşia al­or două nea­muri, cari s‘au bătut vitejeşte în cursul războiului mondial, Regii şi­­au întins mâna şi o atmosferă lipsi­­tâ­­de orice patimă a luat locul za­vistiei permanente pe care o aveam până acum cu vecinii de peste Du­năre. întâlnirea­­Regilor este desigur în primul rând un eveniment de ordin protocolar. Un eveniment sărbăto­resc. El este însă în acelaşi timp şi un fapt important de politică exter­­n­ă pe care presa din întreagă Euro­pa îl tratează cu o deosebită aten­ţiune, el putând să determine înce­putul unei noui concentraţini în po­litică. Apropierea dintre popoarele bal­canice se face treptat şi la pas, dar cu atât mai sigur şi mai temeinic. Nimenea nu ştie Înacă azi ceea ce s-a discutat la întâlnirea dintre cei doi Regi,, sau la întâlnirile de regi şi miniştri de externe cari au avut loc­­mai înainte în diferitele state din Balcani. Fapt este că întreagă diplo­maţia din Apus se teme de naşterea unei noui mari puteri, care ar fi la un moment dat confederaţia tuturor statelor balcanice. Şi,toate sem­nele, se pare­ că întrevederile celor trei Regi din ră­­­tăritul Europei, cari au avult loc la scurte intervale, siunt menite ca să s•deschidă calea unor tratat­ive preci­se şi amănunţite între guvernele re­spective pentru îndeplinirea unui program de colaborare balcanică, jeri maxime avantagii pentru toate statele cari îşi întind mâna urmând pilda Regiilor lor. •" Nu, este pentru prima oară că peninsula balcanică câştigă o im­portanţ­ă atât­­de mare în ordinea­­­palitică a actualităţii. Mai mult de­­’■Cât stepele Rusiei ea a fost totdeau­na puntea de legătură şi acul indi­cator al balanţei între Europa şi­­Asia.­­ Este un semn de maturitate poli­tică şi de intuiţie genială noua di-­­ rectivă pe care M. Sa Regele Carol II a dat-o politicei balcanice, prin întâlnirile ide Regi cari s-au început cu ocazia festivităţilor dela castelul Peleş. Calea bunei înţelegeri pentru po­poarele lor este­­acum deschisă. Şi nu li­,se cade­­lor cia să strice ceea ce au plănuit reprezentanţii lor prin voinţa naţională şi graţia lui Dum­nezeu.' r ’ Iată de ce înregistrăm şi noi cu nemărginită încredere întâlnirea regală de ieri, care a decurs încon­jurată de simpatia popoarelor veci­ne cari nu au nici un motiv, real de ceartă sau conflict. Se deschide pentru viitor calea unor fructuoase colaborări în dome­niul politic şi economic de pe urma căruia nu poate să rezulte decât profit. vNimenea nu poate să sufere de pe urma unei armonii care va înstăpâni liniştea şi pacea necesa­ră marilor înfăptui­ri. Dinastiile din România, Iugosla­via îşi Bulgaria, au intrat într-un ritm de activitate căiţe­le poleieşte strălucitor pentru paginile istoriei care va înecesita după cum­ se cuvinte aceste eforturi alle lor pentru a-şi fe­rici supuşii pe curea efortul­ui comun pentru civilizaţie şi progres. Iată de ce întâlnirea regală de­­Duminică umple sufletele noastre de mândrie şi de legitime speranţe în organizarea unei lumi mai bune. —oxo— Dolarul va avea două 12 cursuri Londra, 31. — Preşedintele Roose­­velt este preocupat în gradul cel mai mare de refacerea economică financiară a Statelor Unite. Pentru aceasta preşe­dintele a declarat că urmăreşte în pri­mul rând stabilizarea dolarului care va avea însă două cursuri. Unul intern și altul extern. —oxo— Se împlinesc azi 40 ani de când pă­rintele Ion Mol­a de la Urăr­ie­i­ a in­augurat activitatea gazetărească. Nu e­­xistă, «sa credem, un singur Român ardelean, care să nu­ dea seama de marea importanţă atât din punct de ve­dere cultural, cât­­ politic economic, al activităţii gazetăreşti desfăşurate de cr cest excelent gazetar poporal al Ardea­lului românesc. Suntem convinşi, că istoria Românilor ardeleni din cea din­tâi jmn­ătate a celui de~-al douăzecilea secol nu se va putea scrie, fără să se pomenească destul de des numele lui Ion Moţa­­i­­. Gazeta [„Libertatea", ce el a infirma­tat-o în Orăștie, conducănd­o apoi cu multă pricepere, a fost întradevăr un început de nouă viață a presei popora­le române. Fiecare număr al gazetei părea un frgment al Evangheliei nea­mului. Articolele erau scrise într’un stil poporal plăcut -li­vid­u, iar partea informativă a fost redactată astfel, în­cât fiecare cititor putea să cunoască în întregime evenimentele politice, cultura­le Şi de alt soiu ale săptămânei. InsuŞi felul redactării Şi conducerii a contri­buit, ca gazeta să se răspândească în toate părţile locuite de Români ale Ar­dealului, Banatului, Crişanii şi Marar­mureŞului. In scurtă vreme a devenit cea mai răspândită gazetă poporală ro­mânească. Gazeta „Libertatea1­’ a avut Şi două suplimente: unul literar, întitulat „Foa­ia Interesantă“ Şi unul economic, înti­tulat „Tovărăşia“. Despre „Foaia In­teresantă“ putem spune, că vremte în­delungată a hrănit sufletele ţăranilor români cu cea mai binecuvântată hra­nă. Chiar Şi lumea de la oraşe o citea cu deosebită plăcere, iar la sale, pen­tru citirea celor 4 pagini ilustrate ale acestei mici gazete se organizau aleo­­vărate „Şezători literare“. Al doilea su­pliment, adică „Tovărăşia condusă de regretatul V. C. Osindă a contribuit în mare măsură la întărirea elementului ţărănesc pe teren economic. După informaţiile ce le primim, păr. Ion Moţa­n a dorit Şi nu doreşte să se organizeze vre­o serbare în cinstea dsa­­te. Ca Român bun şi adevărat d-sa în­ţelegem că vremurile sunt mult mai gre­le decât să ne permitem luxul unor serbări jubilare gazetăreşti costisitoare. Intr’adevăr, părintele Mofa e în drept să ne interzică cheltuirea vre­unui leu de ziua jubileului dsale gazetăresc. Nu poate opri însă bătăile inimilor noa­stre. Nu poate opri sborul acestor i­nimi către căsuţa, unde dsa se gândeşte azi la cei patruzeci de ani de muncă gazetărească. Nu ne poate opri, să nu­­ aducem prinosul recunoştinţei noa­stre pentru jertfele mari, ce vreme de patru decenii te a adus pe altarul nea­mului său.­­ Drag dascăl Şi tovar㪠al nostru, de ziua prasnicului tău îi dorim tot ce pot să-fi dorească inimile noastre Ne do­rim în acela? timp Şi nouă întărire de sus, ca să putem bătători drumul croit de venerabilul meşter al gazetăriei ro­mâneşti, , , . . ,. GIURGIU, 31. — Ieri dimineață la orele 9 jum. a sosit în pontul flamandan trenul î­n care se afla M.­­S. Regele Ca­­rol al României. La gară M. Sa a fost în­tâmpinat de dd. Alexandru Vaida­ Voe­­vod președintele consiliului die miniștrii. Niculae Titulescu ministrul de Externe, Save­ Rădulescu, subsecretar de stat, Vasile Stoica, ministrul României luiSo­­fia și Robert, ministrul Bulgariei la Bu­­curești. . ÎNTÂLNIREA CELOR DOI SU­VERANI La ora zece precis Regele Boris al Bulgariei s-a îmbarcat pe vedeta Cerno­ More, îndreptându-se spre ţărmul ro­­mânesc. In timp ce vedeta bulgară tre­cea Dunărea, de pe malul românesc şi de pe malul bulgăresc se atrăgeau salve de tunuri. Du­pă ce vedeta bulgară a a­­costat lângă V actul Ştefan cel Mare pe care se afla M. S. Regele Carol, Regele Boris a trecut pe Yachitul românesc fiind întâmpinat de către Regele Carol. Regele Bulgariei era întovărășit de d.­­Musanoff președintele IConsliului de ministrii bulgar, general f­i Paneff, colonel Panof și de consilierul regal Galief. întâlnirea celor doi regi a fost cât se poate de cordială. * REGELE BORIS BE PAMANT ROMANESC După ac­eea cei doi suverani au de­barcat pe pământ românesc, regele ifo­ns al uun­ganei luna întâmpinat pe peronul gam h­amnanian de către un prunic numeros, in frunte cu primarul oraşului Giurgiu, care a urat Înaltu­lui oaspe bun venit. Răspunzând, primarului, M. S. Rege­le Boris a mulţumit pentru primirea făcută exprimându-şi speranța că în viitor raporturile r­om­ano-bulgare vor fi din ce în ce mai armonioase. Regele Boris însoţit­­de regele Carol au trecut apoi în revistă compania de onoare, în timp ce muzica militară română intona Imnul Regal bulgar. | * TRECEREA IN REVISTA A TRUPELOR BULGARE Imbarcându-ise din nou pe pactul­­ro­mânesc cei doi suverani au trecut Du­nărea, debarcând în portul Rusciuc. Suveranul României a fost întâmpinat pe jietonul gării de către Mitropolitul Mihail al Rusciucului, primarul Pav­lov, consulul român Ciutu, şi alte no­tabilităţi ale oraşului. După ce a prezen­tat M. Sale Regelului Carol tradiţionala pâine şi sare, primarul oraşului Ru­sciuc a rostit următoarele:­­ „Sunt fericit de a­ putea Ruta pe M. Voastră şi a vă ura bun venit in numele oraşului. Vizita M. Voastre va fi o zi memorabilă, aşa cum, a fost şi vizita pe care acum 31 ani Regele Ca­rol I a făcut-o aci.­­ Nu ne îndoim că venirea M. Voastre pe pământ bulgar va contribui şi mai mult la strângerea relaţiilor amicale pe cari noi riverani ai Dunării o dorim atât de mult“. După acestea Suveranii au trecut în revistă compania de onoare bulgară, muzica militară bulgară intonând Im­nul Regal Român. La sfârşitul acestor solemnităţi, cei doi suverani s-au îmbarcat pe yactul Ştefan cel Mare, plecând în largul Du­nării. Cum a decurs întâlnirea regală de pe bordul Y­acht­ului „Ştefan cel Mare“ întrevederea dintre cei doi Suverani a avut loc într-o atmosferă din cele mai cordiale, la durând cinci ore, deşi programul protocolar prevăzu­se pentru aceasta numai trei ore şi jumătate. Ime­diat du­pă ce vasul regal s’a desprins de pe malul bulgar, cei doi Suverani, după ce au răspuns de pe punte manifestaţii­­lor populare, s’au retras în salonul de cristal unde timp de o oră au discutat împreună. In acest timp suitele MM. EL. Lor au avuit reuniune comună la car au participat doi. primiminiştri dr. AL Vaida­ Voevod şi Muşanofil, ministrul de externe Titulescu, miniştrii Robert M Stoica cari au convorbit în salonul cel mare al vasului. Discuţiunile s’au purtat în jur­ui câtorva din cheală unita­­* ea»* nea zilei pe cari de aitiei­at, ministru ntU lescu te 'a precizat conducătorilor potiţi* cei bulgare cu ocazia., recentei sale vnuta la Sofia. Înainte de dejun, Suveranii au apărut în salon unde M. Sa Rebele boris s’a întreţinut cu d. prim-ministru Vaida, iar M. Sa Regele Garol cu pel*­mul ministru Muşand­i. La orele 1.60 s’a servit dejunul în timpul, căruia M. Sa Regele Boris a împărtăşit carava­n mintni personale, amintindu-și de vian­­ta pe care a făcut-o acum 31 de ani Re­­gele Garcl I la Rusciuc. Deasemenda Suveranul Bulgariei a povestit, cum» Dumineca la Sofia, în momentul plecă­rii spre Rusciuc, un bătrân veteran de la Curte i-a vorbit de orașul Giurgiu dia­ duR până și detaliile vasului cu care M. Sa Regele Carol şi M. Sia Regele Boris vor face călătoria pe Dunăre. Veteranul acesta — a spus Suveranul Bulgariei ”­* a fost de față la vizita, de acum 31­­de ani pe care Regele Carol I. a făcut"0. la Rusciuc, tot pe bordul yachtului Ștefan cel Mare. 1 ". După dejun Suveranii s’au retras din nou, iar suitele lor au continuat ob&" vorbirile pe puntea vasului. . (Umiare jpe pag. 4)s *■ L, witm întâlnirea regală depe Dunăre între România şi Bulgaria pentru consolidarea păcii în Balcani ? Regele Boris, Regele Carol şi suitele lor s’au întreţinut cinei ori pe bordul yahtului „Ştefan cel Mare“» Spre o mai intensă colabo­rare economică între România şi Bulgaria. * — însufleţită primire făcută celor doi Suverani la Ramadan şi Rusciuc — ■ REGELE CAROL II­ ­ M. S. RSC»LC BORIS saaE Intre două fronturi (Fragment dintr’un roman de război.) de: Dr DOMINIC STANCA In fiecare zi travertsez tranişeie­­le. i­mi place mirosul pământului proaspăt şi priveliştea văii Moldo­va pana iciUncolo ,de linia rusească, intru şi ipţmi adăposturile săpate a­­ctănic în pîunzimea pământului, mai schimb câte o vorbă cu soldaţii o­­bosiniţii, ,îi îmbărbătez şi-i mai mân­gâi. ,Că ei au lipsă de câte un cu­vânt ide mângăere aceşti nenorociţi, cari de patru ani de zile îşi târăsc viaţa idle troglodiţi prin şanţuri şi prin crepăturiile pă­mântului. Aerul adăposturilor­ ne apasă cre­­eru­l. Luitul gralliben se lipeşte pe fa­ţă, pre mâini şi pe haină, am­intin­­idu-­ne groparii i din cimitir. Ici-colo­­prin id­oastia ideialullui şi prin tran­şee ţâşnesc izvoare, dând apă din belşug firiuipiuillui, istovâit­ şi amărât1. Adânc în pământ, ,în adăposturi, pe scânduri şi pe cetină de brad zac îngheamuiţi soldaţii. Unii dorm, al­ţii povestesc în întumneiele. Cei trezi aşteaptă crânzuit, singurul eve­niment ce f­e mai adince bucurie. Face parte din programul zilnic să înjuri bucătarii îşi aprovizionarea. Convorbirile, şi disicuţiile cele mai lungi îşi aprinse i se învârt în jurul acestei probleme. Dorm nenorociţii ,ghemuiţi şi cu haina plină ,d­e noroi şi lut galben din întunerecuil adăpostul­ui. Gangă ei echipamentul, şi el murdar. Pu­rurea gata pentru atac şi pentru moarte istau de ani de zile nu mă­, runtaefe pământului, eu­­ ,singura speranţă, ică vor­­scăpa odată cu viaţa din infernul acesta. In fieca­re clipă ,cu groazia fin suflet, că vei fi donorit de moarte, pururea cu gândul la necunoscutiiui de mâine, izgonit i din patull cald, e atât de trist şi înfiorător. Oamenii secolu­lui al XX-lea — aeicolul culturei şi al progresului — ascunşi prin vă­găuni şi crepăturiile­­pământului, bollnavi, cu faţa partidlă de mormânt, înebuniţi de frică şi orbiţi de pati­ma nebună sunt isiliţi să ducă cru­cea grea a sorţii­­lor amare. Aud fin întruneredull adăpostului glasuri omeneşti: — Aici nu trebuie să-ţi mai cu­reţi haina, nici echipamentul, nici bocancii — ,ş­p­une unul cu vocea răguşită. — Eu am stat o idiată cinci zile în carceră pentru că nu mi-au sclipit bocancii, aici nici­­dracul nu mă întreabă când mi i-am curăţit şi uns, sau cum îmi stă inund­irul, — spune altul. — Apoi cât necaz aveam pentru mustaţa — zice iun soldat hatra,ti, cat ,i­e ,suceam, şi rcauc­eam­ şi totuşi nu era haine. iGâte palme am capa­­tat... iAcum, când mă gândesc, vad totuşi, cât de fericite au fost zile­le acelea. Ue le,nett mă gândesc a­­cum ,la zilele din armată, dinainte de război... — Mai ştii, poate tot aşa o să ne gândim şi la zilele acestea petrecu­te prin tranşee, — zic,e încet pluto­nierul Seethialeh­. Numai camarazii morţi, pe cari îi lăsăm zălog pe aici, ne vor apăsa­­sufletul. In fiecare zi altă jertfă. Cimitirul nostru din vailea Dobrii se măreşte din zi în zi. Noui cruci se ridică în lutul galben, cruci cari ne stră­pung inima. Dureri noui împle­tesc legătură groasă şi însângera­tă între noi şi locurile acestea. Mor­minte surpate vor arăta bronhii noştru plin de sânge... 1. Noembrie 1917. E ziua morţi­lor. Z­i sfântă de reculegere, îm­părăţia morţii amuţeşte glasul gin­gaş­ia­l pruncului nevinovat şi gla­sul tânărului plin de viaţă, cânte­cul sg­lobiu pe buza ahtiată­­după iubire. Acolo trupul istovit a­­ bă­trânului neputiniciţi o află odihnă. Este ziua reculegerii şi a împăcării sufletelor. ierara aprindem ilumânări pe mormintele morţilor noştri. E o seară lină, d­e sfârşit de toamnă. Flacăra galbenă şi tremurândă a lumânărilor îmbracă într’o lumină galbenă minimimtele şi crucile din cimir. Upffire nigreis­e mişcă in preajma noastră. Piat­ca sunt su­­pneteie cam­araziiior idiiua ginoapă. Din­spre deal ne pătrunde sui iul rece al pădureţ greu de brad. Pămân­tul galben, scormonit, lumina tre­­murânda, sforăiala ş­i mirosul greu al lumănăriilor, diau o înfăţişare stranie apejsitica (ceremonii taiste, şi am cu capul d­escoperit şi fără cu­vânt în­ faţa mormintelor proas­pete. Ochii privesc aiurit semnele­­dureroase aici .Vieţelior,­­ dispărute. Pe crucile de lemn ,de brad se des­cifrează numele celor trecuţi din viaţă. Aici ,e plutonierul Csanki, co­lo caporalul Dumitru Gal, din pri­ma patrulă care o coborî în vale, la dreapta ie­ Anton .Sabo husarul si fârticat ide obuziul, groaznic, sol­datul Franţ Bir­o abia de 20 de ani, a cărui inimă a fost străpunsă de gilomtelle ifenbinit­e. iMiihail Kasnyik din compania a 5-ia lovit în plin de obuz şi rulpt în bucăţele, însân­gerate... îşi alţii,ş­imuiţi... plutonul morţii, în şir nesfârşi de dureros. In sufletul nostru rănit se deş­teaptă din nou la ivliaţă nenoroci­ţii camarazii şi vedem din noul, plini­i de bucurie şi vitejie... încăr­caţi cu florii... regimentul complect la număr... satul... copilăria sglobie fără de m­iei o grije... casa părin­tească... Auzim­­parcă glasul che­mător şi dulce şi simţim desmier­­darea mamei... . Şi a­cum, aild, ,în lutul umed, lu­mânările acestea tremurânde lu­­minează ultimul efort al vieţei lor tinere, care s’a poticnit şi prăbu­şit aici lovită în plin de ferm uci­gaş... "•■'R Rămânem mult timp fărft «vi­vant... Lumânările se sting Înceţi una după alta, aşa cum sau sting şi ced i din pământ. Sie lasă încet în­tunericul peste morminte. Din mar­ginea păldurei străbate, până lei nod, un suflu rece. E frig. Ne Ii* pim mai strâns tunica înbrăbită­­pe corpul rece. Lacrimi ferbinţi ne scaldă faţa galbieină ca lutul. Ochii obosiţi îşi picură durerea. Ultima lumânare se mai luptă soţi zăbranicul negru ,al morţii, mucul negru, abia mai palpitează, sfârâind în ferbinţeala cerii, dându-şi înfipt şi el sfârşitul. E­­întuneric beznă. Sufletul ni-e tulburat, încă tţţt s’a sfârşit! Când se va sfârşi? MftU ne ,alt­­mormânt i se va deschide, A11 fă jertfă tineră va cădear în tălpîr nâ.... Până cânid şi până unde ne va Iţii soţi blestemul?­­­Tăcuţi, i cu capul iplecat, ca şi cu sufletul greu i pornim morminte. Ruşii iau Văzut ,actul pios al A­­mintirii, au văzut iluminarea cimi­tirului, d­ar nu ne-au tulburat pie­tatea. Moartea, suflul ninicirei, care­­deopotrivă ruşii flutură­­aripile negre de­asupra fronturilor, a au­ţit şi în mâna lor trăgaciul. Nr.4

Next