Patria, noiembrie 1933 (Anul 15, nr. 238-263)
1933-11-01 / nr. 238
Anul al XV-lea No. 288 REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA Strada Regina Maria Nr. 36. TIZT PR'nw. s Red- Adm. 1331 TELEFON: Direcţiunea 18.34 P DIRECTOR: DR. AUREL BUTEANU ABONAMENT ANUAE: Profesiuni libere-------Lei 800 Funcţionari-----------„ 700 Autorităţi şi instituţiuni „ 1000 în străinătate dublu. Lei 3 Taxa poştală plătită în numerar No. 11178/1920. Organ al Partidului Naţional Miercuri 1 Noembrie 1933 itrunirea partidului agrar Craiova d. Valjan a spus, că Oct Goga este „isvor de apă”. — Slabă comparaţie pentru capul dlui Goga. Desmăţul neputinţei Simţind o datorie către bruma de partizani cari i-au votat la ultimele alegeri, şefii partidelor de opoziţie au început să mişte din nou în preajma deschiderii parlamentului. Toate campaniile „de răsturnare“, sunt însă mai mult un fel de justificare a mandatelor de deputat, decât acţiune serioasă. Ultimele întruniri opoziţioniste sunt concludente. La Craiova, d. Goga în accente patetice a cerut transformarea fiecărui român în ... apostol pentru lupta care va începe. La Chişinău d. Lupu a arătat că dsa ca fiu de preot nu are nimic cu . . . evreii şi că trebuie să-i tratăm bine. La Câmpulung d. Dinu Brătianu şi-a plâns bătrâneţele celor 67 de ani cari îl poartă pe drumuri în interesul partizanilor săi. Mareşalul Averescu la Turnu-Severin la întrebarea „ce face mareşalul“ a răspuns cu o altă întrebare „ce face lumea?“ Dar pentru a spune totuşi ceva, a declarat că „azi se acordă de-abia instrumentele, iar după 19 Noemvrie va începe să cânte orchestra“. Când în faţa alegătorilor se duce o campanie atât de anemică, ce justificare mai poate avea decretarea „rezistenţei cetăţeneşti“ pentru „dărâmarea regimului“, „costrucţia în parlament“ şi „mişcările pe stradă“ — anunţate cu tobe şi strle de liberalii dlui Duca? Rezistenţă cetăţenească împotriva guvernului ? Dar ţara şi-a reînoit mereu încrederea în acest guvern care a reuşit să o refacă după haosul lăsat de tehnicienii sprijiniţi de librali. Lefurile şi soldele sunt plătite, cerealele au preţ remuneratoriu, conversiunea a fost realizată, bugetul a fost echilibrat. Rezistenţă cetăţenească şi obstrucţie? Da, există aceste lucruri şi nu sunt noui în viaţa politică a României. Ele sunt însă îndreptate de ani de zile împotriva tuturor manifestărilor partidului liberal. O rezistenţă cetăţenească hotărîtă să elimine atât partidul liberal cât şi metodele lui din arena politică a României înaite. Demagogia liberală îşi epuizează ultimele arme din arsenalul demagogiei sale. este desmățul neputinței. întâlnirea Regilor In cumul zilei de ieri a avut loc la Rusciuc şi la Ramadan întâlnirea dintre RegeleCarol II şi Boris al Bulgariei. Pregătită din vreme, această manifestarede solidaritate şi de comune preocupări ale celor două state vecine, s-a soldat cu un bilanţ extraordinar ,pentru ambele ţări. De la răsboiul pentru independenţă,, este pentru prima oară că Regele, român, păşeşte din nou pe teritoruul statului vecin, ducând cu el ramura de măslin a păcii precum şi iniţiativele unei colaborări menite să asigure prosperitatea, ordinea şi liniştea în Balcani. Peste vrăjmăşia alor două neamuri, cari s‘au bătut vitejeşte în cursul războiului mondial, Regii şiau întins mâna şi o atmosferă lipsitâde orice patimă a luat locul zavistiei permanente pe care o aveam până acum cu vecinii de peste Dunăre. întâlnireaRegilor este desigur în primul rând un eveniment de ordin protocolar. Un eveniment sărbătoresc. El este însă în acelaşi timp şi un fapt important de politică externă pe care presa din întreagă Europa îl tratează cu o deosebită atenţiune, el putând să determine începutul unei noui concentraţini în politică. Apropierea dintre popoarele balcanice se face treptat şi la pas, dar cu atât mai sigur şi mai temeinic. Nimenea nu ştie Înacă azi ceea ce s-a discutat la întâlnirea dintre cei doi Regi,, sau la întâlnirile de regi şi miniştri de externe cari au avut locmai înainte în diferitele state din Balcani. Fapt este că întreagă diplomaţia din Apus se teme de naşterea unei noui mari puteri, care ar fi la un moment dat confederaţia tuturor statelor balcanice. Şi,toate semnele, se pare că întrevederile celor trei Regi din rătăritul Europei, cari au avult loc la scurte intervale, siunt menite ca să s•deschidă calea unor tratative precise şi amănunţite între guvernele respective pentru îndeplinirea unui program de colaborare balcanică, jeri maxime avantagii pentru toate statele cari îşi întind mâna urmând pilda Regiilor lor. •" Nu, este pentru prima oară că peninsula balcanică câştigă o importanţă atâtde mare în ordineapalitică a actualităţii. Mai mult de’■Cât stepele Rusiei ea a fost totdeauna puntea de legătură şi acul indicator al balanţei între Europa şiAsia. Este un semn de maturitate politică şi de intuiţie genială noua di- rectivă pe care M. Sa Regele Carol II a dat-o politicei balcanice, prin întâlnirile ide Regi cari s-au început cu ocazia festivităţilor dela castelul Peleş. Calea bunei înţelegeri pentru popoarele lor esteacum deschisă. Şi nu li,se cadelor cia să strice ceea ce au plănuit reprezentanţii lor prin voinţa naţională şi graţia lui Dumnezeu.' r ’ Iată de ce înregistrăm şi noi cu nemărginită încredere întâlnirea regală de ieri, care a decurs înconjurată de simpatia popoarelor vecine cari nu au nici un motiv, real de ceartă sau conflict. Se deschide pentru viitor calea unor fructuoase colaborări în domeniul politic şi economic de pe urma căruia nu poate să rezulte decât profit. vNimenea nu poate să sufere de pe urma unei armonii care va înstăpâni liniştea şi pacea necesară marilor înfăptuiri. Dinastiile din România, Iugoslavia îşi Bulgaria, au intrat într-un ritm de activitate căiţele poleieşte strălucitor pentru paginile istoriei care va înecesita după cum se cuvinte aceste eforturi alle lor pentru a-şi ferici supuşii pe curea efortului comun pentru civilizaţie şi progres. Iată de ce întâlnirea regală deDuminică umple sufletele noastre de mândrie şi de legitime speranţe în organizarea unei lumi mai bune. —oxo— Dolarul va avea două 12 cursuri Londra, 31. — Preşedintele Roosevelt este preocupat în gradul cel mai mare de refacerea economică financiară a Statelor Unite. Pentru aceasta preşedintele a declarat că urmăreşte în primul rând stabilizarea dolarului care va avea însă două cursuri. Unul intern și altul extern. —oxo— Se împlinesc azi 40 ani de când părintele Ion Mola de la Urăriei a inaugurat activitatea gazetărească. Nu există, «sa credem, un singur Român ardelean, care să nu dea seama de marea importanţă atât din punct de vedere cultural, cât politic economic, al activităţii gazetăreşti desfăşurate de cr cest excelent gazetar poporal al Ardealului românesc. Suntem convinşi, că istoria Românilor ardeleni din cea dintâi jmnătate a celui de~-al douăzecilea secol nu se va putea scrie, fără să se pomenească destul de des numele lui Ion Moţai. Gazeta [„Libertatea", ce el a infirmatat-o în Orăștie, conducăndo apoi cu multă pricepere, a fost întradevăr un început de nouă viață a presei poporale române. Fiecare număr al gazetei părea un frgment al Evangheliei neamului. Articolele erau scrise într’un stil poporal plăcut -lividu, iar partea informativă a fost redactată astfel, încât fiecare cititor putea să cunoască în întregime evenimentele politice, culturale Şi de alt soiu ale săptămânei. InsuŞi felul redactării Şi conducerii a contribuit, ca gazeta să se răspândească în toate părţile locuite de Români ale Ardealului, Banatului, Crişanii şi MararmureŞului. In scurtă vreme a devenit cea mai răspândită gazetă poporală românească. Gazeta „Libertatea1’ a avut Şi două suplimente: unul literar, întitulat „Foaia Interesantă“ Şi unul economic, întitulat „Tovărăşia“. Despre „Foaia Interesantă“ putem spune, că vremte îndelungată a hrănit sufletele ţăranilor români cu cea mai binecuvântată hrană. Chiar Şi lumea de la oraşe o citea cu deosebită plăcere, iar la sale, pentru citirea celor 4 pagini ilustrate ale acestei mici gazete se organizau aleovărate „Şezători literare“. Al doilea supliment, adică „Tovărăşia condusă de regretatul V. C. Osindă a contribuit în mare măsură la întărirea elementului ţărănesc pe teren economic. După informaţiile ce le primim, păr. Ion Moţan a dorit Şi nu doreşte să se organizeze vreo serbare în cinstea dsate. Ca Român bun şi adevărat d-sa înţelegem că vremurile sunt mult mai grele decât să ne permitem luxul unor serbări jubilare gazetăreşti costisitoare. Intr’adevăr, părintele Mofa e în drept să ne interzică cheltuirea vreunui leu de ziua jubileului dsale gazetăresc. Nu poate opri însă bătăile inimilor noastre. Nu poate opri sborul acestor inimi către căsuţa, unde dsa se gândeşte azi la cei patruzeci de ani de muncă gazetărească. Nu ne poate opri, să nu aducem prinosul recunoştinţei noastre pentru jertfele mari, ce vreme de patru decenii te a adus pe altarul neamului său. Drag dascăl Şi tovar㪠al nostru, de ziua prasnicului tău îi dorim tot ce pot să-fi dorească inimile noastre Ne dorim în acela? timp Şi nouă întărire de sus, ca să putem bătători drumul croit de venerabilul meşter al gazetăriei româneşti, , , . . ,. GIURGIU, 31. — Ieri dimineață la orele 9 jum. a sosit în pontul flamandan trenul în care se afla M.S. Regele Carol al României. La gară M. Sa a fost întâmpinat de dd. Alexandru Vaida Voevod președintele consiliului die miniștrii. Niculae Titulescu ministrul de Externe, Save Rădulescu, subsecretar de stat, Vasile Stoica, ministrul României luiSofia și Robert, ministrul Bulgariei la București. . ÎNTÂLNIREA CELOR DOI SUVERANI La ora zece precis Regele Boris al Bulgariei s-a îmbarcat pe vedeta Cerno More, îndreptându-se spre ţărmul românesc. In timp ce vedeta bulgară trecea Dunărea, de pe malul românesc şi de pe malul bulgăresc se atrăgeau salve de tunuri. După ce vedeta bulgară a acostat lângă V actul Ştefan cel Mare pe care se afla M. S. Regele Carol, Regele Boris a trecut pe Yachitul românesc fiind întâmpinat de către Regele Carol. Regele Bulgariei era întovărășit de d.Musanoff președintele IConsliului de ministrii bulgar, general fi Paneff, colonel Panof și de consilierul regal Galief. întâlnirea celor doi regi a fost cât se poate de cordială. * REGELE BORIS BE PAMANT ROMANESC După aceea cei doi suverani au debarcat pe pământ românesc, regele ifons al uunganei luna întâmpinat pe peronul gam hamnanian de către un prunic numeros, in frunte cu primarul oraşului Giurgiu, care a urat Înaltului oaspe bun venit. Răspunzând, primarului, M. S. Regele Boris a mulţumit pentru primirea făcută exprimându-şi speranța că în viitor raporturile romano-bulgare vor fi din ce în ce mai armonioase. Regele Boris însoţitde regele Carol au trecut apoi în revistă compania de onoare, în timp ce muzica militară română intona Imnul Regal bulgar. | * TRECEREA IN REVISTA A TRUPELOR BULGARE Imbarcându-ise din nou pe pactulromânesc cei doi suverani au trecut Dunărea, debarcând în portul Rusciuc. Suveranul României a fost întâmpinat pe jietonul gării de către Mitropolitul Mihail al Rusciucului, primarul Pavlov, consulul român Ciutu, şi alte notabilităţi ale oraşului. După ce a prezentat M. Sale Regelului Carol tradiţionala pâine şi sare, primarul oraşului Rusciuc a rostit următoarele: „Sunt fericit de a putea Ruta pe M. Voastră şi a vă ura bun venit in numele oraşului. Vizita M. Voastre va fi o zi memorabilă, aşa cum, a fost şi vizita pe care acum 31 ani Regele Carol I a făcut-o aci. Nu ne îndoim că venirea M. Voastre pe pământ bulgar va contribui şi mai mult la strângerea relaţiilor amicale pe cari noi riverani ai Dunării o dorim atât de mult“. După acestea Suveranii au trecut în revistă compania de onoare bulgară, muzica militară bulgară intonând Imnul Regal Român. La sfârşitul acestor solemnităţi, cei doi suverani s-au îmbarcat pe yactul Ştefan cel Mare, plecând în largul Dunării. Cum a decurs întâlnirea regală de pe bordul Yachtului „Ştefan cel Mare“ întrevederea dintre cei doi Suverani a avut loc într-o atmosferă din cele mai cordiale, la durând cinci ore, deşi programul protocolar prevăzuse pentru aceasta numai trei ore şi jumătate. Imediat după ce vasul regal s’a desprins de pe malul bulgar, cei doi Suverani, după ce au răspuns de pe punte manifestaţiilor populare, s’au retras în salonul de cristal unde timp de o oră au discutat împreună. In acest timp suitele MM. EL. Lor au avuit reuniune comună la car au participat doi. primiminiştri dr. AL Vaida Voevod şi Muşanofil, ministrul de externe Titulescu, miniştrii Robert M Stoica cari au convorbit în salonul cel mare al vasului. Discuţiunile s’au purtat în jurui câtorva din cheală unita* ea»* nea zilei pe cari de aitieiat, ministru ntU lescu te 'a precizat conducătorilor potiţi* cei bulgare cu ocazia., recentei sale vnuta la Sofia. Înainte de dejun, Suveranii au apărut în salon unde M. Sa Rebele boris s’a întreţinut cu d. prim-ministru Vaida, iar M. Sa Regele Garol cu pel*mul ministru Muşandi. La orele 1.60 s’a servit dejunul în timpul, căruia M. Sa Regele Boris a împărtăşit caravan mintni personale, amintindu-și de vianta pe care a făcut-o acum 31 de ani Regele Garcl I la Rusciuc. Deasemenda Suveranul Bulgariei a povestit, cum» Dumineca la Sofia, în momentul plecării spre Rusciuc, un bătrân veteran de la Curte i-a vorbit de orașul Giurgiu dia duR până și detaliile vasului cu care M. Sa Regele Carol şi M. Sia Regele Boris vor face călătoria pe Dunăre. Veteranul acesta — a spus Suveranul Bulgariei ”* a fost de față la vizita, de acum 31de ani pe care Regele Carol I. a făcut"0. la Rusciuc, tot pe bordul yachtului Ștefan cel Mare. 1 ". După dejun Suveranii s’au retras din nou, iar suitele lor au continuat ob&" vorbirile pe puntea vasului. . (Umiare jpe pag. 4)s *■ L, witm întâlnirea regală depe Dunăre între România şi Bulgaria pentru consolidarea păcii în Balcani ? Regele Boris, Regele Carol şi suitele lor s’au întreţinut cinei ori pe bordul yahtului „Ştefan cel Mare“» Spre o mai intensă colaborare economică între România şi Bulgaria. * — însufleţită primire făcută celor doi Suverani la Ramadan şi Rusciuc — ■ REGELE CAROL II M. S. RSC»LC BORIS saaE Intre două fronturi (Fragment dintr’un roman de război.) de: Dr DOMINIC STANCA In fiecare zi travertsez tranişeiele. imi place mirosul pământului proaspăt şi priveliştea văii Moldova pana iciUncolo ,de linia rusească, intru şi ipţmi adăposturile săpate actănic în pîunzimea pământului, mai schimb câte o vorbă cu soldaţii obosiniţii, ,îi îmbărbătez şi-i mai mângâi. ,Că ei au lipsă de câte un cuvânt ide mângăere aceşti nenorociţi, cari de patru ani de zile îşi târăsc viaţa idle troglodiţi prin şanţuri şi prin crepăturiile pământului. Aerul adăposturilor ne apasă creerul. Luitul gralliben se lipeşte pe faţă, pre mâini şi pe haină, amintinidu-ne groparii i din cimitir. Ici-coloprin idoastia ideialullui şi prin tranşee ţâşnesc izvoare, dând apă din belşug firiuipiuillui, istovâit şi amărât1. Adânc în pământ, ,în adăposturi, pe scânduri şi pe cetină de brad zac îngheamuiţi soldaţii. Unii dorm, alţii povestesc în întumneiele. Cei trezi aşteaptă crânzuit, singurul eveniment ce fe mai adince bucurie. Face parte din programul zilnic să înjuri bucătarii îşi aprovizionarea. Convorbirile, şi disicuţiile cele mai lungi îşi aprinse i se învârt în jurul acestei probleme. Dorm nenorociţii ,ghemuiţi şi cu haina plină ,de noroi şi lut galben din întunerecuil adăpostului. Gangă ei echipamentul, şi el murdar. Pururea gata pentru atac şi pentru moarte istau de ani de zile nu mă, runtaefe pământului, eu ,singura speranţă, ică vorscăpa odată cu viaţa din infernul acesta. In fiecare clipă ,cu groazia fin suflet, că vei fi donorit de moarte, pururea cu gândul la necunoscutiiui de mâine, izgonit i din patull cald, e atât de trist şi înfiorător. Oamenii secolului al XX-lea — aeicolul culturei şi al progresului — ascunşi prin văgăuni şi crepăturiilepământului, bollnavi, cu faţa partidlă de mormânt, înebuniţi de frică şi orbiţi de patima nebună sunt isiliţi să ducă crucea grea a sorţiilor amare. Aud fin întruneredull adăpostului glasuri omeneşti: — Aici nu trebuie să-ţi mai cureţi haina, nici echipamentul, nici bocancii — ,şpune unul cu vocea răguşită. — Eu am stat o idiată cinci zile în carceră pentru că nu mi-au sclipit bocancii, aici nicidracul nu mă întreabă când mi i-am curăţit şi uns, sau cum îmi stă inundirul, — spune altul. — Apoi cât necaz aveam pentru mustaţa — zice iun soldat hatra,ti, cat ,ie ,suceam, şi rcauceam şi totuşi nu era haine. iGâte palme am capatat... iAcum, când mă gândesc, vad totuşi, cât de fericite au fost zilele acelea. Ue le,nett mă gândesc acum ,la zilele din armată, dinainte de război... — Mai ştii, poate tot aşa o să ne gândim şi la zilele acestea petrecute prin tranşee, — zic,e încet plutonierul Seethialeh. Numai camarazii morţi, pe cari îi lăsăm zălog pe aici, ne vor apăsasufletul. In fiecare zi altă jertfă. Cimitirul nostru din vailea Dobrii se măreşte din zi în zi. Noui cruci se ridică în lutul galben, cruci cari ne străpung inima. Dureri noui împletesc legătură groasă şi însângerată între noi şi locurile acestea. Morminte surpate vor arăta bronhii noştru plin de sânge... 1. Noembrie 1917. E ziua morţilor. Zi sfântă de reculegere, împărăţia morţii amuţeşte glasul gingaşial pruncului nevinovat şi glasul tânărului plin de viaţă, cântecul sglobiu pe buza ahtiatădupă iubire. Acolo trupul istovit a bătrânului neputiniciţi o află odihnă. Este ziua reculegerii şi a împăcării sufletelor. ierara aprindem ilumânări pe mormintele morţilor noştri. E o seară lină, de sfârşit de toamnă. Flacăra galbenă şi tremurândă a lumânărilor îmbracă într’o lumină galbenă minimimtele şi crucile din cimir. Upffire nigreise mişcă in preajma noastră. Piatca sunt supneteie camaraziiior idiiua ginoapă. Dinspre deal ne pătrunde sui iul rece al pădureţ greu de brad. Pământul galben, scormonit, lumina tremurânda, sforăiala şi mirosul greu al lumănăriilor, diau o înfăţişare stranie apejsitica (ceremonii taiste, şi am cu capul descoperit şi fără cuvânt în faţa mormintelor proaspete. Ochii privesc aiurit semneledureroase aici .Vieţelior, dispărute. Pe crucile de lemn ,de brad se descifrează numele celor trecuţi din viaţă. Aici ,e plutonierul Csanki, colo caporalul Dumitru Gal, din prima patrulă care o coborî în vale, la dreapta ie Anton .Sabo husarul si fârticat ide obuziul, groaznic, soldatul Franţ Biro abia de 20 de ani, a cărui inimă a fost străpunsă de gilomtelle ifenbinite. iMiihail Kasnyik din compania a 5-ia lovit în plin de obuz şi rulpt în bucăţele, însângerate... îşi alţii,şimuiţi... plutonul morţii, în şir nesfârşi de dureros. In sufletul nostru rănit se deşteaptă din nou la ivliaţă nenorociţii camarazii şi vedem din noul, plinii de bucurie şi vitejie... încărcaţi cu florii... regimentul complect la număr... satul... copilăria sglobie fără de miei o grije... casa părintească... Auzimparcă glasul chemător şi dulce şi simţim desmierdarea mamei... . Şi acum, aild, ,în lutul umed, lumânările acestea tremurânde luminează ultimul efort al vieţei lor tinere, care s’a poticnit şi prăbuşit aici lovită în plin de ferm ucigaş... "•■'R Rămânem mult timp fărft «vivant... Lumânările se sting Înceţi una după alta, aşa cum sau sting şi ced i din pământ. Sie lasă încet întunericul peste morminte. Din marginea păldurei străbate, până lei nod, un suflu rece. E frig. Ne Ii* pim mai strâns tunica înbrăbităpe corpul rece. Lacrimi ferbinţi ne scaldă faţa galbieină ca lutul. Ochii obosiţi îşi picură durerea. Ultima lumânare se mai luptă soţi zăbranicul negru ,al morţii, mucul negru, abia mai palpitează, sfârâind în ferbinţeala cerii, dându-şi înfipt şi el sfârşitul. Eîntuneric beznă. Sufletul ni-e tulburat, încă tţţt s’a sfârşit! Când se va sfârşi? MftU ne ,altmormânt i se va deschide, A11 fă jertfă tineră va cădear în tălpîr nâ.... Până cânid şi până unde ne va Iţii soţi blestemul?Tăcuţi, i cu capul iplecat, ca şi cu sufletul greu i pornim morminte. Ruşii iau Văzut ,actul pios al Amintirii, au văzut iluminarea cimitirului, dar nu ne-au tulburat pietatea. Moartea, suflul ninicirei, caredeopotrivă ruşii fluturăaripile negre deasupra fronturilor, a auţit şi în mâna lor trăgaciul. Nr.4