Patria, martie 1935 (Anul 17, nr. 60-76)

1935-03-13 / nr. 60

Anul al XVII-lea No. 60 £,­>1 25 Miercuri, 13 Martie 1935 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA­ CLUJ, Strada Regina Maria Nr. 36. ^ TELEFON: 13—31. f ABONAMENT: . ^ 1­T Data 1 Aprilie 1334) Abonament anual —---------------------Lei 700.— Fracțiuni de aur lunar---------------------Lei 60.— Pentru funcționari, anual------------— Lei 600.— Fracțiuni de an, lunar------------------------55.— Preoți, învățători, studenți, țarani, an. Lei 500.— Fracțiuni de an, lunar---------------------Lei 45.— Pt. autorități, instituții, bănci, etc., an L. 1000.— In străinătate dublu. TAXA POȘTALA PLĂTITĂ IN NUMERAR Nr. 11178/1928 Or­gen al Partidului National Tircinesc I la granița cehoslovaca Varșovia, 12 (Teler).­ A produs o senzație­­ deosebită semnarea decretului prin care președintele Republicei po­lone este autorizat ca să exercite drepturile Segmului pe tot timpul vacanței parlamentare. Cercurile politice afirmă că această măsură a fost luată tocmai pentru a amâna rotirea nouei constituții de către parlament și a declarării ei prin decret. Deasem­enea se asurmă că la hotarele dins­pre Cehoslovacia au fost masate mari unității de trupe și întărite toate posturile grănicerești. * Scriso dlui Alexandru către Mihalache Geneza lui „numerus valachicus" D. dr Alexandri Vaida Voevod trimis dlui Ion Mihalache, următoarea a scrisoare: DOMNULE PREȘEDINTE. Aflu din ziare . 11 membrii din cei 23 cari compn delegația perma­nentă a partidulu din care fac parte: In ședința dela 5 Martie a. c. au ha­torit „desavuar­ea categorică” a acțiu­­nei mele privind a stâpânirea poporu­lui român în droturile sale firești și sintetizată în ceese eu am numit „Nu­merus Valachicu’. Hotărîrea acesta dată de cei 11 domni, mai bănui și mai tineri, mai vechi și mai noi în partid, pe mine personal firește :ă nu mă poate su­păra. Era natura ca după ce în cursul îndelungei mele activități am primit numeroase lovu­ri de la adversari să primesc una și era tovarășii mei po­litici. Din aceleași are aflu că pricina pentru care ceil m’au pus la stâlpul infamiei, ar fi drăsneala mea de a da programului partidului un conți­nut de o mai atentuată realitate și de a-1 investi cu ai multă vigoare, ac­tualitate și sufl românesc. Gestul celor 1 tovarăși de partid mi-l reaminteșt pe acela al colegilor din parlament­ unguresc, cari, în 1907, mă arunci afară din sanctuarul ideii de stat monal maghiar, pentru că îndrăsneamă apăr dreptatea va­lahă. Vechiul parti țărănesc a fost, spu­neai Dta, Die reședințe, cu ocazia aniversării celo 16 ani de la înființa­rea lui, produs voinței luptătorilor din tranșee, ca au sângerat, sau jert­fit, pentru a făptui întregirea nea­mului și pentru realiza unitatea su­fletească cu ne fiii provinciilor, cari am muncit și­ a suferit pentru aceeași credință și calm­ truda noastră am fost mereu călziți de porunca mar­tirilor sfârșiți toată s­au în temni­țele vrășmașe. Oare votul lor 11 se încadrează el în litera tesnentului lăsat de cei ce au căzut p marginile tranșeelor? Mă iudoesc. Ptum refuz să cred că majoritatea pactului, care prin com­poziția lui si­olizează contopirea desăvârșită șutească a tuturor ro­mânilor, ar avea un vot ce desacor­­dă simfonia adei unități. Am nesocotim poruncile partidu­lui? Comitetul i­ral însuși a aprobat ca propunerearea privind aplicarea și realizarea p­orțioalității etnice în învățământ, imnul profesiunilor li­bere și în întrrinderile industriale și comerciale c țară să fie discutată de către organiiile provinciile și ju­dețene din țară d acă am adus o și­ am discutat-o în fa opiniei publice, ace­asta am făcut­ semai motivul că­ unii domni mi­­ri ai delegației per­manente însăși au adus-o în public și­ au înfățișat­ c­ătr’o postura cu de­săvârșire eron. Acești domni a afirmat că eu ași fi propus Comu­lui central executiv acceptarea și aparea lui „Numerus Clausus”. Pe cât toată lumea știa că eu am propus cererea în program a ideii justificați cerute în mod im­perios de superne interese de stat și căreia eu i-artat numirea de „Nu­merus Valachic”. De altfel eu am dat în susținere propunerii făcu­te o amplă argument» Făcând o af­iuiie greșită firește căi, numiții Dom au tras și conclu­zii greșite. Ei s’sgrăbit să afirme că realizarea ideii s- ar putea duce la o ruptură cu poca noastră tradițio­nală, ar provoca scire față de Franța și aliații, cari au ajutat în răsboi, ar însemna descdderarea tratatelor de pace și, mai a, nesocotirea trata­tului pentru prob­a minorităților, semnat chiar de vie. Câte afirmații atâtea pervertiri, im adecă: întărirea elementului român, ar însemna depăr­tarea lui de către Franța? E ridicol a susține așa ceva. Poate oare să afirme cinevă în mod serios că eu, care am colaborat cu bărbații de răspunderi ai Franței și ai țărilor aliate la Conferința de pace, dobândind de la ei și recunoașterea dreptului nostru asupra Basarabiei și care port în sufletul meu, ca toți ro­mânii, aceleași nobile idealuri ce însu­flețesc pe fiii Franței, m’ași putea gândi la o despărțire politică de ma­rea soră latină? Nu primesc lecții­le­la nimeni în ceea ce privește pricepe­rea și hotărîrea de a apăra interesele superioare ale țării mele. Eu nu au­ ce a făcut Franța și aliații ei pentru noi. Și­ știu ce și cât înseamnă dragostea ei pentru țară mea. In ce privește ignorarea tratatelor de pace, cred că domnii care o afir­m înă, nu le cunosc și nu le-au pătruns spiritul, care stă la baza lor. Princi­­piul proporțonalității este una din alte carele esențiale, pe care ele se ra­­zimă. Minoritarii nu pot cere și nu pot avea mai multe drepturi și mai puține datorii decât majoritatea româ­nească. De altcum cine mă cunoaște știe că eu nu urăsc pe nimeni și în ac­țiunea mea politică nimeni nu va în­trezării gesturi de ură față de mino­rități. Domnule Președinte, cu ocaziunea fuziunii vechilor partide național și țărănesc, determinată în prim rând prin cuvântul meu hotârîtor, am pre­cizat că la baza partidului vor sta cele două principii național și țărănesc, sintetizate în ideea națională. Aceasta a fost în tot decursul îndelungatei me­le activități publice linia principală de conduită. Numai respectând această idee, partidul poate fi cu adevărat na­țional și țărănesc. In ea se încadrează însuși rostul de a fi al nației noastre. Naționalismul meu și al tuturor ce sunt de o credință ca mine este dictat și impus în mod imperios de către în­săși țărănimea noastră, prin excelență democratic. El este dec Acțiunea mea și­ a tovarășilor, cari au îmbrăți­șat-o, aparține astfel de drept progra­mului partidului național-țărânesc. Ea se mai înfațișază, mai ales în aceste vremuri și ca o nediscutată necesitate de stat. In conștiința răspunderii ce am pe urma muncii mele desfășurate în in­teresul nației precum și călăuzit c nefărțărita mea dragoste de țară ca și de respectul ce port supremului fac­tor, d­ezășuitor al ordinei actuale în Stat și simbol neclintit al unității noa­stre naționale eu am credința că prin acțiunea mea îmi servesc partidul și țara. Prin aceasta acțiune se va reuși ca să se preîntâmpine convulziunile sociale ce se profilează la orizontul țării noastre și să se salveze ideea de ordine și de armonie socială necesare evoluției pașnice a țării. Iji fiindcă acesta treime să fie scopul și datoria partidului nostru, este prea firesc să­ constat că desavuarea hotărîtă de că­tre cei 11 domni nu mă privește pe mine ci ca să răsfrânge asupra dânși­­lor. Votul lor nu înseamnă un servi­ciu adus partidului ci mai degrabă o lovitură în­potriva acestuia. Convins că partidul național-țără­­nesc este o necesitate vie în viața noa­stră de stat și că eu prin atitudinea mea stau întreg în slujba lui, țin Die Președinte să vă declar că nu mă voi lăsa impresionat de manoperile celor cari vor să mă constrângă la părăsi­rea partidului. Mai mult decât ori­ci­ne eu am dreptul și datoria să rămân în partid. Conștiința mea îmi spune că acolo unde sunt eu și cei ce înpreu­­nă cu mine apără public ideea de dreptate a poporului român și se an­gajează pe față la lupta pentru biruin­ța acestuia, se găsește steagul partidu­lui. Nimeni nu are dreptul să miă ex­cludă pe mine din acesta, căci eu sunt cu nația, și ea este partidul. Iată pentru ce die Mihalache țin să te anunț că eu nu înțeleg nici­decum să renunț la acțiunea începută și că o voi continua cu toată vigoarea pâ­nă la triumful ei definitiv. Preocupat exclusiv de această sfântă luptă, firește că nu pot să iau act nici­­ de hotărîrea­­stră de convocare peste­­ capul meu a congresului provincial la Cluj. Eu nu vreau ca o acțiune dusă pentru binele nației să fie adumbrită de patimi mărunte și meschine. Ea trebue dimpotrivă ajutată și înconju­­­­rată cu simpatie și entuziasm de toți fiii neamului. Cu deosebită considerațiune DR ALEX. VAIDA VOEVOD I. D. AL. VAIDA VOEVOD Geneza lui „numerus valachicus“ Cum a lans­t d. Alexandru Vaida Voevod lozinca de program a lui „numerus Di­lachicus,i și cum a fost răstălmăcită această lo­zincă Ln rezumat după relatările s­atului „Raevarut“ — Dela propunerea dlui Vaida în comitetul executiv la dezavuare — CLUJ, 12. — Noua orientare națio­nalistă și țărănistă, ideologia sufletu­lui colectiv al nației, pe care d. Ale­xandru Vaida Voevod a sintetizat-o în lozinca pregnantă a lui „numerus va­lachicus” din care unii au vrut să fa­că o sperietoare și o amenințare de moarte pentru minorități, alții o di­versiune cu larg răsunet in țară și străinătate, a constituit în ultima lună tema de senzație a întregei prese din România. In conferințele d sale, d. Alexandru Vaida Voevod a clarificat toate falsele interpretări ale amenda­mentelor sale, a arătat necesitatea stringentă a restabilirii elementului românesc în drepturile sale și a anti­cipat o anatemă spirituală asupra tu­turor acelora cari ii de zi falsifică prin diabolicești perfidii ideile politi­ce ale sale. D. Alexandru Vaida Voevod a declarat deschis și sincer că nu este xenofob, nici antisemit, nici antimi­­noritar. Dsa nu cere altceva decât în­stăpânirea elementului românesc în drepturile sale. Tocmai deaceea, intr'un spirit de obiectivitate deplină rezumăm aici du­pă ziarul „Adevărul”, desvoltarea eve­nimentelor din ultima lună, în discu­țiile comitetului executiv al partidului național-țărânesc și in interpretarea presei. s „Propunerea dlui Vaida Voevod, a produs stupoare și a avut drept rezul­tat imediat strângerea rândurilor de­mocraților din comisiune. DISCUȚIILE DIN COMISIUNEA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI S’au declanșat vii discuții, dnii L' Borcea, M. Rab­d, I. Hudiță și­­ Petre Andrei — toți profesori universitari la Iași, vechiul centru al mișcării cu­­ziste — pronunțându-se categoric îm­potrivă. Duminecă, 3 Martie dimineață, co­mitetul executiv s’a întrunit în ședin­ță plenară, sub prezidenția dlui I. Mi­­halache. .­­ A participat și d. Iuliu Maniu. Cel dintâi a luat cuvântul d. Vaida Voevod pentru a și susține amenda­mentul. Dsa a spus că nu e vorba de „numerus clausus”, ci de „numerus valachicus“. Au vorbit în favoarea propunerii dnii Vaicu N.țescu, Hațieganu, preotul Man, Adrian Brudariu, Adam Popa și Aurel Vlad. Primul a vorbit contra proectului d. Petre Andrei. — Amendamentul este inadmisibil, a spus dsa este ca­zul să vedem dacă mai putem rămâne într’un partid în care se formulează astfel de propuneri. . D. M. RALEAj pledând deasem­enii Ei au arătat că propunerea dlui Vai­da nu poate fi adm­­sa cu nici un preț. Ea­ nu cadrează cu principiile demo­cratice ale partidului. Naționalismul constructiv stă în ridicarea clasei ța­rănești, iar nu tr pnge nava minorita­rilor. D. dr Lupu, care prezida com­isiu­­nea, a vorb­i și dișa în acelaș sens. In concluzi­e, comis­iunea al respins propunerea dlui Vaida Voevod, împotriva amendamentului, a arătat că nici în Germania rasistă nu s’a in­­terzis accesul în școli. S’a interzis In­trarea în slujbe, dar nu și dreptul de a învăța. # D. M. GHELMEGEANU, fost subse­cretar de stat, s’a pronunțat și din ca­tegoric împotriva­ amendamentului profund anti­democratic. D. NESTOR BADEA,­­ preeșdintele tineretului național-țărânesc din în­treaga țară, a examinat o altă latură a problemei: numerus clausus ar soli­dariza minoritățile, apropiind clasele lor sociale. Or, nu acesta este scopul unui partid democrat. D. HUDIȚA, a cerut, deasemeni, ca partidul să rămână pe drumul demo­crației adevărate și al naționalismului constructiv. Dezbaterile din plenul comitetului executiv Cuvântarea dlui Iuliu Maniu A luat apoi cuvântul d, Iuliu Ma­niu, care a spus: M'a auzut mult când am auzit câți­va craion vorcina cu ironie comra democraței. Democrația nu trebue judecată du­pă efeciere ei in țara romanească, fiindcă aici, in țara noastră, noi n'am avut democrație decât in scurtele gu­vernări ale partidului nostru. Nu judecați copilul in fașă. Lăsați-l să se desvolte, să ajungă vârsta bărbă­ției, ca să-l puteți judeca. Dar trebue să ne întrebăm: o aseme­nea propunere corespunde cu firea, cu concepțiile noastre? O asemenea propunere răspunde necesităților noa­stre politice? Vrea Alex. Vaida ca elementele ti­nere românești, setoase de cultură, să intre cât mai numeroase în școală. Dar cine nu dorește aceasta? Socot însă, că dintre elementele ro­mânești, noi trebue să sprijinim cu burse numai acele elemente cababile, înzestrate,­­ iar nu elementele slabe, cari ar putea fi folosite in alte do­menii. Dacă sunt de acord să sprijinim ele­mentele românești capabile, nu pot fi de acord cu cealaltă idee, nu pot fi de acord să excludem pe cineva din școală. DREPTUL LA LUMINA Dreptul la lumină este o cucerire a epocii moderne, e mi drept consacrat de revoluția franceză și negarea lui ar fi contrară concepțiilor de azi. In privința aceasta eu susțin și azi hotarrri­le della Alba-lulia, care con­sacră dreptul la cultură pentru toți cetățenii și nu voi iscăli nici odată ce­va, care să restrângă aceste libertăți. Mă întreb: propunerea lui­ Vaida este ea ducătoare la scop? Eu cred că­­ adoptarea ei nu ar fi nici dreaptă, nici ducătoare la scop. Un popor asuprit, care se găsește sub jug străin, are două ținte: aceea de a-și desăvârși conștiința națională și aceea de a se menține printr’un spi­rit de separațiune națională. Noi, românii ardeleni, căutam în vremea stăpânirii ungurilor, să ne fo­losim de toate mijloacele pentru a a­junge la aceste două ținte. Noi am creat, de pildă, multe bănci în Ardeal, nu numa­­ într’un scop ma­terial, dar și ca un mijloc de organi­zare deosebită față de stăpânitorii unguri. Iar când se închidea o școală ro­mânească, în Ardealul robit, lovitura aceasta era dureroasă pentru noi, dar ne foloseam de ea pentru a trezi con­­stiiâinia națională românească și pen­tru a îndârji rezistența noastră față de unguri. D. Maniu a povestit apoi un epizod de pe vremea când da era stabilit ca avocat la Blaj, pentru a se vedea spi­ritul profund naționalist de care era dominat. Ar­e contact cu ungurii a­­supritori și orice apropiere de aceștia o socotea dăunătoare și a luptat îm­preună cu d. Vaida pentru propovă­­duirea acestei idei. Situația se schimbă însă cu totul astăzi, a continuat d. Maniu, când suntem popor dominant. Azi, datoria noastră este să dărâ­­­mămm zidul despărțitor dintre noi și­ei, ca să nu aibă și ei sentimentul că sunt asupriți, cum l-am avut noii, ca să se simtă bine acasă la noi și ca să realizăm fuziunea sufletească dintre ei și noi. PROPUNEREA DLUI VAIDA ESTE LIPSITA DE TEMEI ! Acea­sta însă nu vom reuși s­a rea­­­­lizam pri numerus clausus. Măsură numerus clausus nu ar fi namismna de cat mic urs singur caz, dacă românii nu ar reuși sa intre în școn­doi cauza minoritarilor. Atunci, Un, guvernele ar avea­ și dreptul și datoria sa inter­­vină în favoarea elementului româ­nesc. Nu suntem, din fericire, in situația aceasta, bă ne punem în fața Europei, — printr o măsură generala, — in si­tuația că persecutăm pe minoritari și îi excludem de la cultură, a­centa este o imposibilitate. Mai ales că, in timpul din urmă, numerus clausi­c a devenit od,os, din cauză ca a fost în­sușit de agitatorii­ antisem­­ii. Azi suntem din nenorocire în situa­ția că trebue să chemăm pe români la școală și că epalurile acestea răs­­ân zadarnice. Ipropunerte ai lui Alex. Vai­­da mi se pare că aplică metoda falsă de­ a trata o boală de sânge printr un plaster a­­plicat pe bulea provenită din această boală, în loc să trateze boala însăși. Esența problemei, este, în dispro­porția forței social-e coriuietice a româ­­n­ior, față de elementul minoritar. Pentru a o schimba, trebue o poli­tică economică românească. In privința aceasta, cei mai buni na­ționaliști cred că sunt dnii Madgearu și Vaiea, cari au lucrat programul a­­cesta. Printr’o serie întreagă de măsuri economice — economie dirijată, coo­perație, încurajarea agriculturii, ridica­rea clasei țărănești, — ei caută să pu­nă în valoare adevărata forță și ade­văratele interese ale elementului româ­nesc, — baza statului nostru. Dacă vom reuși prin acest sistem de măsuri, să ridicăm țărănimea, să pu­nem în valoare puterile creatoare ale poporului nostru și interesele econo­mice ale plugarilor români, — atunci vom avea în mână forțele de produc­­țiune și izvoarele de bogăție ale țării și atunci vom fi adevărații stăpâni­­tori. Amendamentul e inadmisibil d. Ion Mihalache D. I. Mihalache, încheind desbateri­­le, a spus că amendamentul este inad­misibil. A făcut apologia democrației românești și a cerut ridicarea econo­mică a țărănimii. Acesta este naționa­lismul constructiv. Elementele tinere românești să muncească, așa cum am muncit și noi, să învețe, să studieze, — căci aceasta oțelește voința și sufletul. Naționalismul? Eu nu am nevoe să-l afișez. Ca podgorean cinstit, nu voiu afișa niciodată că nu falsific vinul. A­­ceasta­­ va face numai falsifica­t fiindcă numai el are nevoe să o facă. Naționalismul este de la sine înțeles, în partidul nostru de democrație țără­nească. Iar în ce mă privește pe mine, personal, când am „Mihai Viteazu” pe­­ piept, nu am nevoe să concurez la na­ționalism, cu cutare agitator de s­pântie. Nu e nevoe de acest­a E nevoe de altceva: să pu­pilul țăranului în situație cu copilul celui bogat.­­Urmare pe pa spune

Next