Patria, aprilie 1935 (Anul 17, nr. 77-99)

1935-04-02 / nr. 77

4nnl ftl XVIl-lea No* 77 [ nonmtmt/tui“ ^ Marit ÁprlHe^ IPS3 DIRECTORí •■> SEVER STOICA BEDACTIA 91 ADRUnSTRAţlAi CLUJ, Strada Bogiaa Hori­a Mr. 3 A , TELEFON I 13—31. ABONAMEP Oda 1 April]* Abonamant anul —--------­Fracţioni da­u, lunar — — . Pentru functionari, anual — . Fracţiuni de an, lunar _— Preoţi, învăţători, studenţi, tău Fracţiuni da an, Inner------. Pt. autoritaji, m­itanţii, bănci,­­ In Străm­ânnta -Tipografia Naţională S. A. Cluj - ____ _______________Str. Regina Maria 36. Exemplarele legale­ ="======~ _ 1 exemplar. A.oc. pt. Cultura şi Iteratura poporului Român 9­0 - t »(­ TAXA POȘTALA PLĂTITĂ m NUMERAR No. 11178/192S SIBIU Partidului National Ţărănesc Democraţia■S Crimma Crimele se deslănțuesc după un plan precis — Bala de sânge de la Sibiu o copie a asaltului criminal din Cluj — Șeful bandelor criminale din Sibiu, Asasinul Aurel Dobrescu . Asasinii sunt criminali aduşi din Făgăraş de Aurel Dobrescu si bandiţi platici de Stoichita de la Sibiu Doi soldaţi ai lui „numerus Valachicus“ Democraţia este la plin­a dizolvare, regimul democratic se dizolva azi în sânge. In prima ci lazi, democraţia este domnia unor aleşi ai naţiunii, cu girul naţiunii pentru naţiune, domnia unei erne. la a noua faza se ivesc semnele de negenerescenţă ale democraţiei: ant­agiul universal necesita cheltuieli imens**, nici o avere particulara nu mai poate fa­ce faţa cheltuielilor brutge­­riene ale votului universal, in acest stadiu al de­mocraţiei se face apel la finanţmani oamenii politici devin ipocg, al cap­taiis­­mului. Indepe­ndeţa lor dispare, cit b­ue sa primească de acum Încolo dictatul Subventionanţilor, ei trebue sa acţ­oneze In tactul intereselor capitaliste, in acetSta situaţie elita se elimina şi e eliminata. Pentrucă slugoi ai capitol sm­ului nu pot fi vetât mer­cenarii, oamenii fara ideal şi fară caracter, o­ imni capabili pentru orice pentru interese materiale. Domnia naţiunii dispare şi ea. Pentruca capita­ul plăteşte pe oamenii pontici ,i termina atitudinea aşazişilor reprezentanţi ai poporului în probleme po­litice pe cari le scot la iveala împrejurarile. E perioada la care elementele Cete mai inferioare din sânul unei naţ­uni câştiga do­mnaţa la viata publica. Poporul începe sa simtă guvernar­ile antipopulare şi alarmma. Naţiuni COOOara pe tre­ptele decadenţei, viata papiica^ Începe sa ac corupa, se cOri.pe poporul, se vOrwp Intelectual,, î­ntreaga clasa conducătoare e ta imejele cOripţitî. Lâna corupţiunea introiusa ac mercenarii cap talLmuLi e gene­ral, zi­ta, naţiunea e la ra:o cruce, sau moare, Sau învinge nodia, Care­­ submineaza existenţa, daca In sânul naţiunii nu exista o minoritate capăta­la de re­acţiune, naţiunea mo*re. Daca poporul* arc un o,gen sm sănătos, elementele de etiâ ridica dap.Ll protestului si se poianzeaza în jurul unei lozinci sa valoare. In acest moment Începe faza sângeroasa a democraţiei. Ele­mentele interesate la menţ­ierea vecinlor stau de lucruri, ca­pitaliştii şi oamenii politiCi democraţi Intra In luptă. El organi- zeaza lupta prin singurul mijloc, care reprezintă forţă lor, bă­nuin­da.ncnt cu Înclinări criminale sunt organizaţi in bande, se organizează crima. Se întocmesc liste de priScnşi, blogam noului crez încep sâ fie maltrataţi, maltratarea trece la Înjunghieri, Înjunghierea la eSaSinat. Dar naţiunea aâ­­naioasa reacţun*­e azi şi după lupte sângeroase, in care cad Sute de vieţi, conducerea ţarii încape din nou pe mâna unei elite. Sever Stoica SIBIU, I. — In cursul zilei de ieri, caldarâmul oraşului Sibiu a fost stro­­pit cu sânge românesc de către asa­sini fără conştiinţă şi fără suflet, an-­­ gajaţi in serviciul capitalului strein, penru a lupta cu orice mijloace îm­potriva acţiunii de redeşteptare naţio­nală, pornită de d. Alexandru Vaida Voevod. Bande de asasini, streine de acest judeţ, in care d. Ion Mihalache nu a aflat o sută de oameni cu cari sa ţină o întrunire, au năvălit prin surprindere asupra unui grup de ţă­rani, injunghiindu-i cu cuţitele şi în­cercând să-i suprime. Nu a fost vorba aici de ciocnirea intre două tabere. Nu a fost vorba de degenerarea unui conflict politic. Ban­­­dele de asasini, conduse de către asa­sinul Aurel Dobrescu şi de către de­mentul Hie Lazar, aveau ţinta precisă de a asasina. Se făcuse şi o listă a per­soanelor cari urmau să fie suprimate. Atacul acesta a avut loc după termi­narea adunării pentru „numerus vala­chicus”, in timp ce toţi participanţii s’au împrăştiat, iar în faţa hotelului Bulevard nu se mai afla decât un grup restrâns de membri ai organizaţiei dlui Viorel V. Tilea. Atacul criminal şi laş este opera unor asasini calificaţi. El ne surprin­de nu numai pe noi, cari nu avem în mijlocul nostru asasini, ci întreagă opinie publică din ţară, pe once bun român cu sufletul curat, care îşi dă seama că nu se scot cuţitele pentru a se înfige între coastele umui om, nu­mai pentrucă acela este aderent al mişcării de redeşteptare naţională. Relatăm aici faptele criminale dela Sibiu aşa cum s’au petrecut. După terminarea adiliării oamenii­­ s’au împrăştiat în cea mai mare or­dine. Nu au provocat pe nimeni, nu au tăbărît asupra nici unui agent al dlui Stoichiţă, pentru a-l bate. In acest timp, asasinii Aurel Dobrescu şi Ilie Lazar şi-au retras mercenarii la căr­untele de la periferie şi la depozitul de alcool „Trei Stejari“, unde iau îmbătat şi iau preparat pentru cele o aveau să urmeze. Dintre ţăranii gibieni cari au par­ticipat la adunarea dela „Thalia“, un grup restrâns, s-a oprit în faţa hotelu­lui „Bulevard“, unde profesor­ de teologie Augustin Popa dela Blaj ii ţi­ntea pe foc cu polemici şi cu provocări. Profesorul muieratic a fost huiduit, cu toată greaţa pe care o provoacă a­­mestecul unei feţe bisericeşti într’o ac­ţiune ca aceea a asasinului Aurel Dobrescu şi a dementului Ilie Lazar. La provocare grupul acesta restrâns a răspuns cu strigăte de trăiască dom­nul Alexandru Vaida Voevod “şi cu huiduieli la adresa doctorului Lupu şi a patronului de trusturi Madgearu. Intre timp alcoolul cârciumelor de periferie a reuşit să întunece mintea mercenarilor din judeţul Făgăraş, in­stigaţi de asasinul Aurel Dobrescu şi conduşi de ciomăgaşul bandit Aron. Mercenarii asasini sunt duşi la cârciumele periferiei pentru a fi imbatafi Un uragan violent In Nordul Italiei MILANO, 1 (Rador). — Uragan ex­trem de violent a bântuit în nordul Italiei Uraganul a pricinuit moartea a 10 persoane şi pagube de peste 15 milioane lire. Numeroase case au fost complect desvelite, arbori bătrâni smulşi din rădăcină şi un mare nu­măr de stâlpi de telegraf doborâţi la pământ. Pe marea Adriatică numeroa­­­­se bărci au fost răsturnate de furtună. Numărul victimelor încă nu este cu­noscut _ .... „• ... i^u.i*iz Technică . Noi nu utilizăm cuvântul technica în sens consuetudinal. Noi 11 luăm un sens spenglenan. Nu identificăm, deci, technica cu mecanismul. Nu confun­dăm tehnica cu fabricarea maşinilor şi a uneltelor de producţiune- Techni­cs este tactica vieţii, stratagema de luptă în viaţă. Căci viaţa este luptă, şi lupta este princiipul dinamic al vie­ţii. Pacea este moarte şi moartea este pace. Şi Iisus Christos, Nazareneanul, care a fost pururi cu adevăr­at veşnic pe buze, a predicat apostolilor: „Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; nu am venit să aduc pace, ci aicie. (Mateiu, 10, 34). Istria nu este decât o istorie a technicei, a tacticei de luptă în viaţă. Această technică nu s-a ivit cu geneza umană1). Ea îşi are originea în începuturile de existenţă a vieţuitoarelor. Animalele îşi au şi ele tactica de luptă, technica de afirmare, care speţă îşi are tehnica sa pro­prie, tactica sa de luptă specifică. Cu cât înaintăm pe scara animalică, cu atât technică aceasta se ierarhizează, luând forme din ce în ce mai perfec­ţie. Planta este înrădăcinată în _____ .1 !­* 1) Oswald Spengler; „Der M«nsch und die Technik“, cap. 2. ■ > politică de: SEVER STOICA spaţiu, e fixată pe loc. Ea este prin predestinaţiune­, pradă. Prada animal­­or cu mişcări libere, nelipite pă­mântului *), technica ierbivorior este încă rudimentară. Căci ele nu trebue să răpună decât plantele ce nu opun rezistenţă. Mai perfecţionată este tech­­nica carnivorelor. Ele trebuie să ia lupta cu ierbivorele, ce se apără prin fugă, printr'o fugă fără luptă. Techni­­ca ierbivorelor este defensivă, cea a carnivorelor ofensiva temerară. Etica ierbivorelor este pacifistă, cea a carni­vorelor războinică. Technică animale­lor este inferioară faţă de cea a omu­lui. Technică animalică este o techni­că de speţă, o technică de turmă, o technică gregară. Fără individualitate, fără evoluţiune, fără inventivitate,­­ constantă. Fluturele are de când exis­tă el acea­ tehnică gregară de luptă. Technică umană este inventivă, priso­sind de combinaţiuni, individuală, e­­voluţionistă, perfectibilă.“) Fiecare om îşi are technică sa, tactica sa de luptă, strategia sa. Cu cât omul e mai înzes­­---—--- 2) Oswald Spengler: „Der Untergang des A- bendlandes“, voi. I. Idem: „Der Mensch und die Technik", cap. S. *) Oswald Spengler: „Der Mensch und die Technik“, cap. 4 trat, cu atât tactica sa e mai perfec­ţionată în comparaţie cu acea a seme­nilor lui inferiori. Technică umană are variaţiuni fără număr ca şi com­­binaţiunile infinite ale figurilor pe o tablă de şah. Nu este rostul nostru să facem isto­ricul tehnicei umane, lectorul îşi poa­te astâmpăra voluptatea spirituală, foiletând consideraţiile sugestive din cărţulia sugestivă a lui Oswald Spen­der, ,JDer Mensch und die Technik“, P­e noi ne intereează, tehnica politică, principiile de tactică ale partidelor re­voluţionare. Ne interesează, însă, cu priso­­sire, oamenii de acţiune, principiile lor, fructul unor experienţe pe tărâ­mul realităţii. Pentru că viaţa nu este ideologie, nu este sistemă*), încreme­nire de formale moarte. Cât de legi­tim este olimpicul dispreţ al lui Na­poleon faţă de ideologi, aceşti lăutari ai teoriei, aceşti literatori ai acţiunii, nimbaţi de un nemeritat prestigiu, cari adaptează argintul viu al realită­ţii la rigiditatea formulelor lor sche­matice. Bernhard de Quirvaux a ex­clamat: „Ce mi­e filosofia? învăţătorii mei sunt apostoli“. Noi putem repeta exclamaţiunea: Ce ne sunt ideologii? Călăuzitorii ne sunt oamenii de ac­ţiune!­­ . . . . I ; ------ 1 I t ir *) „.-Viaţa, —• scrie Oswald Spengler în „Proussentum und Sozialismus", — nu este sistem, nu este program, nu este raţiune­.­" Teoreticianii materialismului isto­ric cred că evoluţia societăţii se con­fundă cu evoluţia uneltelor de pro­ducţie, că suprastructura juridică, i­­deologică, politică a unei societăţi nu este decât reflexul, oglinda infrastruc­­turei sale economice. Enoriaşii idea­lismului istoric sunt convinşi că evo­luţia politică este rodul ideilor, al u­­nor concepţii de viaţă, al programe­­lor, al doctrinelor. Aceşti idelogi îşi imaginează că succesul unui partid politic se datoreşte ideologiei sale po­litice. Câtă iluziurie celestă în aceste teo­rii! Cine a adâncit viaţa politică şi a pipăit-o nu la experienţa mucegăită a Unui şoarec, de bibliotecă, ci cu ex­perienţa vie a omului de acţiune, care are şi facultatea observaţiunilor, îşi dă seama că factorul dinamic, factorul dominant, factorul hotărîtor al politi­cei nu este ideologia, ci personialitat­­ea, suflul răscolitor şi incendiar al omului politic. Massa constitue un fac­tor important în viaţa politică. Massa are aspiraţiuni vagi, nemulţumiri, un dor nelămurit de progres, are opinii, dar n’are voinţă. Ea au­ este capabilă de acţiuni conştienta, raţionale.6) Ac-0) „Massa, după cum trebue mere­u accentuat,­­ scrie Hans v. Eckard în „Grundzüge der Po­litik“, — nu este„ capabilă de o acţiune în a­­devăr raţională, pentru că ea nu este capabilă de voinţă proprie”. . . ţiunea sa este diriguită de individuali­tăţi cu voinnţă politică ho­tări­tă. Pe sctr­a politică se agna într-­ o n.ft­­ă restrânsă de oameni politici6), vedete­le masselor. Minoritatea activă, mino­ritatea conducătoare.. Principiul mino­rităţii, sau după expresia lui Max We­ber „das Prinzip de kleinen Zahl“, se afirmă dominator în viaţa politici.­­ • Goethe a sesizat cu limpede intuiţie însemnătatea aristocratiei a minori­tăţii. „Wenn dir die Menge bedeutend scheinen mag, so tad’s ich’s nict, sie ist bedeutend, mehr noch aber sinds die Wenigen geschaffen dieser Menge durch Wirken, Bilden, Herrschen vor­zustehn“. („Dacă mulţimea ţi se pare însemnată, eu nu te dojenesc; ea este însemnată, mai mult sunt, însă, f­ăciţi a sta înaintea acestei mulţimi cel pu­ţini prin acţiune, creaţiune, dom­ina­­ţiune“.) O întrebare este: dacă omul politic este exponentul masse! sau conducă­torul ei? Teoreticianii liberali şi mar­xişti îl socotesc pe omul politic nu conducătorul, ci exponentul massei. Liberalii şi marxiştii, ca totdeauna, n’a­u dreptate. Omul politic nu este ex­­ponentul pasiv al massei, el e condu­cătorul, diriguitorul ei, conştient şi activ. Fuerbach a exprimat su­gestiv itinerarul de la ideia teoretică la ideia care agită mulțimile, „Theorie ist, was 6) Hans v. Eckardl-' „Grundzüge der Politic”, pag* 18, Ferdinand Hirt in Breslau, 1927« , D. Ion Mihalache vrea cu orice pre| sa prezideze Ieri dimineaţă a sosit la Sibiu d. Ion Mihalache, întovărăşit de d. I­uliu­­Ma­­nau. Au tras ambii la hotelul „Bule­vard” urmând ca la orele zece să par­ticipe la adunare în sala „Thalia”. Dorinţa dlui Ion Mihalache de a prezida cu orice preţ o adunare popu­lară la Sibiu, a fost realizată cu con­cursul asasinului Aurel Dobrescu, ca­re a adus de la Făgăraş 250 de ţărani în frunte cu ciomăgaşul Aron, omul său de afaceri. Deasemenea au fost aduşi din judeţul Alba 100 de ţărani, iar din judeţul Sibiu s-au recrutat cu bani spurcaţi abia câteva zeci de ţă­rani. Cu aceşti mercenari ai unei politici „ţărăniste”, patronată de neliniştile constituţionale ale dlui Iuliu Maniu, urma să ţină adunare d. Ion Miha­lache. 1 ! I­­i La orele 10, s’a făcut încolonarea pentru a se face o demonstraţiune de simpatie în faţa hotelului „Bulevard“. In aceste coloane au intrat şi ţăranii mici ai judeţului Sibiu, astfel în­cât vi­­aţa hotelului unde d. Ion Mi­halache se pregătea să iese pe balcon, nu s® auziau decât strigătele: jos cu doctorul Lupu, jos cu servitorii capita­lului evreiesc, jos cu Madgearu, jos cu patronii trusturilor, jos cu Mihalache,­­ trăiască Alex. Vaida Voevod, trăiască­­ „numerus Valachicus“, D. Mihalache nu a mai avut „plăce­rea“ de a ieşi pe balcon. Sibiul româ­nesc îl refuză şi îl ţintuia la stâlpul de infamie al trădătorilor cauzei naţio­­ nale. I _ « . I... I_ I . „ ... I Dnii Ion Mihalache şi I. Maniu de la „Thalia" După terminarea acestei manifesta­ţii, coloanele au intrat in sala „Tha­lia” unde urma să aibă loc adunarea prezidată de d. Ion Mihalache şi pa­tronată de d. Iuliu Maniu. Aici, insă, plutea in aer „numerus valachicus”. Urătorii cari au fost ce­ruţi de mulţime ca să vorbească, nu erau vânduţi streinilor, nu erau patrio­ţi ca doctorul Lupu şi ca Virgil Med­­gearu, ci erau naţionalişti ai acţiunii dlui Alexandru Vaida Voevod. Aduna­rea dlui Ion Mihalache s’a transfor­mat în adunarea lui „numerus valachi­cus’’. I«*' Ţăranii din judeţul Sibiu au dovedit că judeţul acesta nu se comerciali­zează. Nu se vinde streinilor şi nici nu se pleacă în faţa acelora cari au dezertat de la steagul datoriei româ­neşti. _­tmLJJ.lXL Un librar de la Sibiu, d. Bratu a în­cercat în zadar să ia cuvântul ca re­prezentant al dlui Mihalache. Ţăranii au refuzat să-l asculte iar mercenari din judeţele vecine, au părăsit sala la un ordin venit din afară. Adunarea de la Sibiu, a votat apoi încredere şi dragoste neţărmurită dlui Alexandru Vaida Voevod şi şefului a­­cestei organizaţii d. V. V. Tilea. Cine ridică săbia, de sabie va peri Ii SUS D. Iuliu Maniu salută de la geamul hotelului ivirea asasinilor Era aproape orele 12 când o bandă de asasini călări in frunte cu banditul Aron de la Făgăraş, soseşte în galop înaintea hotelului „Bulevard”, unii se afla vre­o 60 de ţărani, gata de plecare spre satele lor, aşteptând, tram­vaiul şi autobusele. La ivirea călăreţilor beţi, d. Iuliu Maniu apare la geam şi salată cu mâna. In acel moment asasinii dau pinteni­­­i la cai şi năvălesc asupra ţăranilor, iar dintr’o stradă laterală apar alţi asasini cu cuţitele In mână, gata să le înfigă In primul om din cale. Caldarâmul se umple imediat de sânge. D. Iuliu Maniu se retrage de la geam, iar dementul Ilie Lazar aleargă după cetăţeni singurateci, în urma lui cu cuţitari asasini, lăsând pretutindeni urme de sânge. 1 Joach­­i­m Demenţii şi asasinii au realizat un ade­­vârat masacru Atacul asasinilor îndobitociţi de al­,­cool, cu ochii ieşiţi din cap şi cu feţele desfigurate, constituie un act de cru­­­ce fără precedent Au fost călcaţi oameni In picioare, au fost înjunghiaţi zeci de cetăţeni, au fost asasinaţi aproape trei oameni ca­re nu au ridicat mâna pentru a lovi a­i fost înjunghiaţi, numai pentru că erau soldaţi ai lui „numerus valachi­cus”. (Urmare pe pag. IV-a).

Next