Patria, aprilie 1935 (Anul 17, nr. 77-99)
1935-04-02 / nr. 77
4nnl ftl XVIl-lea No* 77 [ nonmtmt/tui“ ^ Marit ÁprlHe^ IPS3 DIRECTORí •■> SEVER STOICA BEDACTIA 91 ADRUnSTRAţlAi CLUJ, Strada Bogiaa Horia Mr. 3 A , TELEFON I 13—31. ABONAMEP Oda 1 April]* Abonamant anul —--------Fracţioni dau, lunar — — . Pentru functionari, anual — . Fracţiuni de an, lunar _— Preoţi, învăţători, studenţi, tău Fracţiuni da an, Inner------. Pt. autoritaji, mitanţii, bănci, In Strămânnta -Tipografia Naţională S. A. Cluj - ____ _______________Str. Regina Maria 36. Exemplarele legale ="======~ _ 1 exemplar. A.oc. pt. Cultura şi Iteratura poporului Român 90 - t »( TAXA POȘTALA PLĂTITĂ m NUMERAR No. 11178/192S SIBIU Partidului National Ţărănesc Democraţia■S Crimma Crimele se deslănțuesc după un plan precis — Bala de sânge de la Sibiu o copie a asaltului criminal din Cluj — Șeful bandelor criminale din Sibiu, Asasinul Aurel Dobrescu . Asasinii sunt criminali aduşi din Făgăraş de Aurel Dobrescu si bandiţi platici de Stoichita de la Sibiu Doi soldaţi ai lui „numerus Valachicus“ Democraţia este la plina dizolvare, regimul democratic se dizolva azi în sânge. In prima ci lazi, democraţia este domnia unor aleşi ai naţiunii, cu girul naţiunii pentru naţiune, domnia unei erne. la a noua faza se ivesc semnele de negenerescenţă ale democraţiei: antagiul universal necesita cheltuieli imens**, nici o avere particulara nu mai poate face faţa cheltuielilor brutgeriene ale votului universal, in acest stadiu al democraţiei se face apel la finanţmani oamenii politici devin ipocg, al captaiismului. Independeţa lor dispare, cit bue sa primească de acum Încolo dictatul Subventionanţilor, ei trebue sa acţoneze In tactul intereselor capitaliste, in acetSta situaţie elita se elimina şi e eliminata. Pentrucă slugoi ai capitol smului nu pot fi vetât mercenarii, oamenii fara ideal şi fară caracter, o imni capabili pentru orice pentru interese materiale. Domnia naţiunii dispare şi ea. Pentruca capitaul plăteşte pe oamenii pontici ,i termina atitudinea aşazişilor reprezentanţi ai poporului în probleme politice pe cari le scot la iveala împrejurarile. E perioada la care elementele Cete mai inferioare din sânul unei naţuni câştiga domnaţa la viata publica. Poporul începe sa simtă guvernarile antipopulare şi alarmma. Naţiuni COOOara pe treptele decadenţei, viata papiica^ Începe sa ac corupa, se cOri.pe poporul, se vOrwp Intelectual,, întreaga clasa conducătoare e ta imejele cOripţitî. Lâna corupţiunea introiusa ac mercenarii cap talLmuLi e general, zita, naţiunea e la ra:o cruce, sau moare, Sau învinge nodia, Care submineaza existenţa, daca In sânul naţiunii nu exista o minoritate capătala de reacţiune, naţiunea mo*re. Daca poporul* arc un o,gen sm sănătos, elementele de etiâ ridica dap.Ll protestului si se poianzeaza în jurul unei lozinci sa valoare. In acest moment Începe faza sângeroasa a democraţiei. Elementele interesate la menţierea vecinlor stau de lucruri, capitaliştii şi oamenii politiCi democraţi Intra In luptă. El organi- zeaza lupta prin singurul mijloc, care reprezintă forţă lor, bănuinda.ncnt cu Înclinări criminale sunt organizaţi in bande, se organizează crima. Se întocmesc liste de priScnşi, blogam noului crez încep sâ fie maltrataţi, maltratarea trece la Înjunghieri, Înjunghierea la eSaSinat. Dar naţiunea aânaioasa reacţun*e azi şi după lupte sângeroase, in care cad Sute de vieţi, conducerea ţarii încape din nou pe mâna unei elite. Sever Stoica SIBIU, I. — In cursul zilei de ieri, caldarâmul oraşului Sibiu a fost stropit cu sânge românesc de către asasini fără conştiinţă şi fără suflet, an- gajaţi in serviciul capitalului strein, penru a lupta cu orice mijloace împotriva acţiunii de redeşteptare naţională, pornită de d. Alexandru Vaida Voevod. Bande de asasini, streine de acest judeţ, in care d. Ion Mihalache nu a aflat o sută de oameni cu cari sa ţină o întrunire, au năvălit prin surprindere asupra unui grup de ţărani, injunghiindu-i cu cuţitele şi încercând să-i suprime. Nu a fost vorba aici de ciocnirea intre două tabere. Nu a fost vorba de degenerarea unui conflict politic. Bandele de asasini, conduse de către asasinul Aurel Dobrescu şi de către dementul Hie Lazar, aveau ţinta precisă de a asasina. Se făcuse şi o listă a persoanelor cari urmau să fie suprimate. Atacul acesta a avut loc după terminarea adunării pentru „numerus valachicus”, in timp ce toţi participanţii s’au împrăştiat, iar în faţa hotelului Bulevard nu se mai afla decât un grup restrâns de membri ai organizaţiei dlui Viorel V. Tilea. Atacul criminal şi laş este opera unor asasini calificaţi. El ne surprinde nu numai pe noi, cari nu avem în mijlocul nostru asasini, ci întreagă opinie publică din ţară, pe once bun român cu sufletul curat, care îşi dă seama că nu se scot cuţitele pentru a se înfige între coastele umui om, numai pentrucă acela este aderent al mişcării de redeşteptare naţională. Relatăm aici faptele criminale dela Sibiu aşa cum s’au petrecut. După terminarea adiliării oamenii s’au împrăştiat în cea mai mare ordine. Nu au provocat pe nimeni, nu au tăbărît asupra nici unui agent al dlui Stoichiţă, pentru a-l bate. In acest timp, asasinii Aurel Dobrescu şi Ilie Lazar şi-au retras mercenarii la căruntele de la periferie şi la depozitul de alcool „Trei Stejari“, unde iau îmbătat şi iau preparat pentru cele o aveau să urmeze. Dintre ţăranii gibieni cari au participat la adunarea dela „Thalia“, un grup restrâns, s-a oprit în faţa hotelului „Bulevard“, unde profesor de teologie Augustin Popa dela Blaj ii ţintea pe foc cu polemici şi cu provocări. Profesorul muieratic a fost huiduit, cu toată greaţa pe care o provoacă amestecul unei feţe bisericeşti într’o acţiune ca aceea a asasinului Aurel Dobrescu şi a dementului Ilie Lazar. La provocare grupul acesta restrâns a răspuns cu strigăte de trăiască domnul Alexandru Vaida Voevod “şi cu huiduieli la adresa doctorului Lupu şi a patronului de trusturi Madgearu. Intre timp alcoolul cârciumelor de periferie a reuşit să întunece mintea mercenarilor din judeţul Făgăraş, instigaţi de asasinul Aurel Dobrescu şi conduşi de ciomăgaşul bandit Aron. Mercenarii asasini sunt duşi la cârciumele periferiei pentru a fi imbatafi Un uragan violent In Nordul Italiei MILANO, 1 (Rador). — Uragan extrem de violent a bântuit în nordul Italiei Uraganul a pricinuit moartea a 10 persoane şi pagube de peste 15 milioane lire. Numeroase case au fost complect desvelite, arbori bătrâni smulşi din rădăcină şi un mare număr de stâlpi de telegraf doborâţi la pământ. Pe marea Adriatică numeroase bărci au fost răsturnate de furtună. Numărul victimelor încă nu este cunoscut _ .... „• ... i^u.i*iz Technică . Noi nu utilizăm cuvântul technica în sens consuetudinal. Noi 11 luăm un sens spenglenan. Nu identificăm, deci, technica cu mecanismul. Nu confundăm tehnica cu fabricarea maşinilor şi a uneltelor de producţiune- Technics este tactica vieţii, stratagema de luptă în viaţă. Căci viaţa este luptă, şi lupta este princiipul dinamic al vieţii. Pacea este moarte şi moartea este pace. Şi Iisus Christos, Nazareneanul, care a fost pururi cu adevărat veşnic pe buze, a predicat apostolilor: „Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; nu am venit să aduc pace, ci aicie. (Mateiu, 10, 34). Istria nu este decât o istorie a technicei, a tacticei de luptă în viaţă. Această technică nu s-a ivit cu geneza umană1). Ea îşi are originea în începuturile de existenţă a vieţuitoarelor. Animalele îşi au şi ele tactica de luptă, technica de afirmare, care speţă îşi are tehnica sa proprie, tactica sa de luptă specifică. Cu cât înaintăm pe scara animalică, cu atât technică aceasta se ierarhizează, luând forme din ce în ce mai perfecţie. Planta este înrădăcinată în _____ .1 !* 1) Oswald Spengler; „Der M«nsch und die Technik“, cap. 2. ■ > politică de: SEVER STOICA spaţiu, e fixată pe loc. Ea este prin predestinaţiune, pradă. Prada animalor cu mişcări libere, nelipite pământului *), technica ierbivorior este încă rudimentară. Căci ele nu trebue să răpună decât plantele ce nu opun rezistenţă. Mai perfecţionată este technica carnivorelor. Ele trebuie să ia lupta cu ierbivorele, ce se apără prin fugă, printr'o fugă fără luptă. Technica ierbivorelor este defensivă, cea a carnivorelor ofensiva temerară. Etica ierbivorelor este pacifistă, cea a carnivorelor războinică. Technică animalelor este inferioară faţă de cea a omului. Technică animalică este o technică de speţă, o technică de turmă, o technică gregară. Fără individualitate, fără evoluţiune, fără inventivitate, constantă. Fluturele are de când există el acea tehnică gregară de luptă. Technică umană este inventivă, prisosind de combinaţiuni, individuală, evoluţionistă, perfectibilă.“) Fiecare om îşi are technică sa, tactica sa de luptă, strategia sa. Cu cât omul e mai înzes---—--- 2) Oswald Spengler: „Der Untergang des A- bendlandes“, voi. I. Idem: „Der Mensch und die Technik", cap. S. *) Oswald Spengler: „Der Mensch und die Technik“, cap. 4 trat, cu atât tactica sa e mai perfecţionată în comparaţie cu acea a semenilor lui inferiori. Technică umană are variaţiuni fără număr ca şi combinaţiunile infinite ale figurilor pe o tablă de şah. Nu este rostul nostru să facem istoricul tehnicei umane, lectorul îşi poate astâmpăra voluptatea spirituală, foiletând consideraţiile sugestive din cărţulia sugestivă a lui Oswald Spender, ,JDer Mensch und die Technik“, Pe noi ne intereează, tehnica politică, principiile de tactică ale partidelor revoluţionare. Ne interesează, însă, cu prisosire, oamenii de acţiune, principiile lor, fructul unor experienţe pe tărâmul realităţii. Pentru că viaţa nu este ideologie, nu este sistemă*), încremenire de formale moarte. Cât de legitim este olimpicul dispreţ al lui Napoleon faţă de ideologi, aceşti lăutari ai teoriei, aceşti literatori ai acţiunii, nimbaţi de un nemeritat prestigiu, cari adaptează argintul viu al realităţii la rigiditatea formulelor lor schematice. Bernhard de Quirvaux a exclamat: „Ce mie filosofia? învăţătorii mei sunt apostoli“. Noi putem repeta exclamaţiunea: Ce ne sunt ideologii? Călăuzitorii ne sunt oamenii de acţiune! . . . . I ; ------ 1 I t ir *) „.-Viaţa, —• scrie Oswald Spengler în „Proussentum und Sozialismus", — nu este sistem, nu este program, nu este raţiune." Teoreticianii materialismului istoric cred că evoluţia societăţii se confundă cu evoluţia uneltelor de producţie, că suprastructura juridică, ideologică, politică a unei societăţi nu este decât reflexul, oglinda infrastructurei sale economice. Enoriaşii idealismului istoric sunt convinşi că evoluţia politică este rodul ideilor, al unor concepţii de viaţă, al programelor, al doctrinelor. Aceşti idelogi îşi imaginează că succesul unui partid politic se datoreşte ideologiei sale politice. Câtă iluziurie celestă în aceste teorii! Cine a adâncit viaţa politică şi a pipăit-o nu la experienţa mucegăită a Unui şoarec, de bibliotecă, ci cu experienţa vie a omului de acţiune, care are şi facultatea observaţiunilor, îşi dă seama că factorul dinamic, factorul dominant, factorul hotărîtor al politicei nu este ideologia, ci personialitatea, suflul răscolitor şi incendiar al omului politic. Massa constitue un factor important în viaţa politică. Massa are aspiraţiuni vagi, nemulţumiri, un dor nelămurit de progres, are opinii, dar n’are voinţă. Ea au este capabilă de acţiuni conştienta, raţionale.6) Ac-0) „Massa, după cum trebue mereu accentuat, scrie Hans v. Eckard în „Grundzüge der Politik“, — nu este„ capabilă de o acţiune în adevăr raţională, pentru că ea nu este capabilă de voinţă proprie”. . . ţiunea sa este diriguită de individualităţi cu voinnţă politică hotărită. Pe sctra politică se agna într- o n.ftă restrânsă de oameni politici6), vedetele masselor. Minoritatea activă, minoritatea conducătoare.. Principiul minorităţii, sau după expresia lui Max Weber „das Prinzip de kleinen Zahl“, se afirmă dominator în viaţa politici. • Goethe a sesizat cu limpede intuiţie însemnătatea aristocratiei a minorităţii. „Wenn dir die Menge bedeutend scheinen mag, so tad’s ich’s nict, sie ist bedeutend, mehr noch aber sinds die Wenigen geschaffen dieser Menge durch Wirken, Bilden, Herrschen vorzustehn“. („Dacă mulţimea ţi se pare însemnată, eu nu te dojenesc; ea este însemnată, mai mult sunt, însă, făciţi a sta înaintea acestei mulţimi cel puţini prin acţiune, creaţiune, dominaţiune“.) O întrebare este: dacă omul politic este exponentul masse! sau conducătorul ei? Teoreticianii liberali şi marxişti îl socotesc pe omul politic nu conducătorul, ci exponentul massei. Liberalii şi marxiştii, ca totdeauna, n’au dreptate. Omul politic nu este exponentul pasiv al massei, el e conducătorul, diriguitorul ei, conştient şi activ. Fuerbach a exprimat sugestiv itinerarul de la ideia teoretică la ideia care agită mulțimile, „Theorie ist, was 6) Hans v. Eckardl-' „Grundzüge der Politic”, pag* 18, Ferdinand Hirt in Breslau, 1927« , D. Ion Mihalache vrea cu orice pre| sa prezideze Ieri dimineaţă a sosit la Sibiu d. Ion Mihalache, întovărăşit de d. IuliuManau. Au tras ambii la hotelul „Bulevard” urmând ca la orele zece să participe la adunare în sala „Thalia”. Dorinţa dlui Ion Mihalache de a prezida cu orice preţ o adunare populară la Sibiu, a fost realizată cu concursul asasinului Aurel Dobrescu, care a adus de la Făgăraş 250 de ţărani în frunte cu ciomăgaşul Aron, omul său de afaceri. Deasemenea au fost aduşi din judeţul Alba 100 de ţărani, iar din judeţul Sibiu s-au recrutat cu bani spurcaţi abia câteva zeci de ţărani. Cu aceşti mercenari ai unei politici „ţărăniste”, patronată de neliniştile constituţionale ale dlui Iuliu Maniu, urma să ţină adunare d. Ion Mihalache. 1 ! Ii La orele 10, s’a făcut încolonarea pentru a se face o demonstraţiune de simpatie în faţa hotelului „Bulevard“. In aceste coloane au intrat şi ţăranii mici ai judeţului Sibiu, astfel încât viaţa hotelului unde d. Ion Mihalache se pregătea să iese pe balcon, nu s® auziau decât strigătele: jos cu doctorul Lupu, jos cu servitorii capitalului evreiesc, jos cu Madgearu, jos cu patronii trusturilor, jos cu Mihalache, trăiască Alex. Vaida Voevod, trăiască „numerus Valachicus“, D. Mihalache nu a mai avut „plăcerea“ de a ieşi pe balcon. Sibiul românesc îl refuză şi îl ţintuia la stâlpul de infamie al trădătorilor cauzei naţio nale. I _ « . I... I_ I . „ ... I Dnii Ion Mihalache şi I. Maniu de la „Thalia" După terminarea acestei manifestaţii, coloanele au intrat in sala „Thalia” unde urma să aibă loc adunarea prezidată de d. Ion Mihalache şi patronată de d. Iuliu Maniu. Aici, insă, plutea in aer „numerus valachicus”. Urătorii cari au fost ceruţi de mulţime ca să vorbească, nu erau vânduţi streinilor, nu erau patrioţi ca doctorul Lupu şi ca Virgil Medgearu, ci erau naţionalişti ai acţiunii dlui Alexandru Vaida Voevod. Adunarea dlui Ion Mihalache s’a transformat în adunarea lui „numerus valachicus’’. I«*' Ţăranii din judeţul Sibiu au dovedit că judeţul acesta nu se comercializează. Nu se vinde streinilor şi nici nu se pleacă în faţa acelora cari au dezertat de la steagul datoriei româneşti. _tmLJJ.lXL Un librar de la Sibiu, d. Bratu a încercat în zadar să ia cuvântul ca reprezentant al dlui Mihalache. Ţăranii au refuzat să-l asculte iar mercenari din judeţele vecine, au părăsit sala la un ordin venit din afară. Adunarea de la Sibiu, a votat apoi încredere şi dragoste neţărmurită dlui Alexandru Vaida Voevod şi şefului acestei organizaţii d. V. V. Tilea. Cine ridică săbia, de sabie va peri Ii SUS D. Iuliu Maniu salută de la geamul hotelului ivirea asasinilor Era aproape orele 12 când o bandă de asasini călări in frunte cu banditul Aron de la Făgăraş, soseşte în galop înaintea hotelului „Bulevard”, unii se afla vreo 60 de ţărani, gata de plecare spre satele lor, aşteptând, tramvaiul şi autobusele. La ivirea călăreţilor beţi, d. Iuliu Maniu apare la geam şi salată cu mâna. In acel moment asasinii dau pintenii la cai şi năvălesc asupra ţăranilor, iar dintr’o stradă laterală apar alţi asasini cu cuţitele In mână, gata să le înfigă In primul om din cale. Caldarâmul se umple imediat de sânge. D. Iuliu Maniu se retrage de la geam, iar dementul Ilie Lazar aleargă după cetăţeni singurateci, în urma lui cu cuţitari asasini, lăsând pretutindeni urme de sânge. 1 Joachim Demenţii şi asasinii au realizat un adevârat masacru Atacul asasinilor îndobitociţi de al,cool, cu ochii ieşiţi din cap şi cu feţele desfigurate, constituie un act de cruce fără precedent Au fost călcaţi oameni In picioare, au fost înjunghiaţi zeci de cetăţeni, au fost asasinaţi aproape trei oameni care nu au ridicat mâna pentru a lovi ai fost înjunghiaţi, numai pentru că erau soldaţi ai lui „numerus valachicus”. (Urmare pe pag. IV-a).