Patria, iunie 1936 (Anul 18, nr. 122-144)
1936-06-03 / nr. 122
Anul al XVilea No. 122 f ? DIRECTOR: Dr AUREL BUTEANU Redacţia şi Administraţia: Cluj, Strada Regina Maria No. 36 Telefon: 13—31 ABONAMENT: (Dela 1 Aprilie 1935). Abonament anual — — Lei 7u(J.-Fracţiuini de an, lunar — Lei 60.— Pentru funcţionari, anual Lei 60.— Fracţiuni de an, lunar — Lei 55.— Preoţi, înv., stud., ţărani an. Lei 500__ tracţiuni de an, lunar — Lei 45.— Pt. autorităţi, uist. banei, etc. Lei. 1000 In străinătate dublu. VAU VQI SAU' GĂTITĂ IM KDMKMAK Mr. 1I17I/1S2S fcxemplarele legale. Miercuri, 3 Iunie 1036Asm. pt- C“,iura * Organ al Partidului Mafional Terin# Tipografia Naţională S P J str. Regina Mana 36 A. cauj , Iteratin'» poporului român nvinocinic noastre nu punem calcule interesate. Nn numni siB,u Ha rece In principiul monarjiltri wirsuiof ionul. Noi odnerm speranţe vii si Iubire pentru o concepţie nona de stat, in care iese in lumina conlucrarea armonică a celor doua realitati nationale: Betele si Taratul care au sa asigure noul echilibru al României Noul '. ION MIHALACHE (In discursul de la „Arenele Romane“) 200.000 de pumnii la manifestaţie In vederea marei manifestări care a avut Joia Duminecă in Capitala, conducerea partidului a luat din vreme toate măsurile pentru ca reuşita ei să fie cât mai strălucită. Comanda a fostîncredinţată dlor generali Rujinschi şi Rosetti, iar organizarea transporturilor dlui ing. Priboianu, încă din zorii zilei uliţele Capitalei au început să se împânzească de miile de ţărani şi orăşeni îmbrăcaţi în haine de sărbătoare. 16 trenuri speciale având un total de 716 vagoane, peste 300 de autobuse şi câteva sute de căruţe şi maşini, au adus în Bucureşti ■aproane 130.000 de oameni, cărora apoi li s'au adăugat alte 70.000 formate din locuitorii Capitalei şi acei ai comunelor suburbane şi învecinate. La orele 10 a. m. o delegaţie compusă din membriigarai studenţilor din Muscel s'a prezentat la Clubul central al P. Ţ. din str. Clemencean, pentru a invita pe conducători la defilare. La această oră se aflau în saloanele clubului dd. Ion Mihalarehe, N. Lupu, Mihai Popovic, Virgil Madgearu, Ion Răducanu, Oct. Tăslăoanu, Ghiulea, generalii Rujinschi, dinJupituca, Rosetti și Burileanu, prof. Stoicaring, Iorgovici, etc. etc. In uratele nesfârşite ale mulţimii conducătorii au luat foc în fruntea coloanei plecând apoi spre tribuna ce s'a ridicat în Piaţa Română. De o parte şi de alta a străzilor Clemenceau şi N. Bălcescu mii de ţărani au aclamat frenetic pe conducători. După ce fruntaşii au luat loc în tribuna a început defilarea, ea fiind deschisă de organizaţia centrală a Capitalei Kcondusă de d. dr. N. Lupu, asistat de do. generali Rujinschi Jillianu, şefii sectoarelor de Galben, Albastru, Negru şi Verde, secţiile femenine conduse de dna Ella Negruzzi, organizaţiile de sectoare şi comunale. Plancarde, urale, steaguri şi entuziasm, tot şi toate au predominat trecerea lor. Impresionant şi disciplinat trece având în frunte pe dd. Petrescu şi Şuta, judeţul Muscel. Organizaţia din Topoloveni ca şi cea din Dobreşti poartă plancarde cu inscripţia: Trăiască Ion Mihalache, iubitul nostru consătean! şi alături de ele altele cu: Trăiascu Iuiiu Maniu, lucreafărul Ro* Marele apozeu al dlui Ion Mataladie Să trăiţi! Aţi înfăţişat astăzi, credinţă, speranţă, devotament pentru Partidul Naţional Ţărănesc, pe steagurile căruia stă scris: „O nouă Românie, prin Statul Naţional Ţărănesc“! Aţi mai înfăţişat astăzi hotărârea de muncă ostăşească pe viaţă şi pe moarte, pentru a duce la biruinţă steagul. Şi, în desăvârşită ordine şi disciplină aţi mai înfăţişat forţa pusă în slujba Ţârii celei Nouă. Sub pasul cadenţat a peste o sută douăzeci de mii de camarazi am simţit pulsul viguros al sângelui sănătos al naţiei întinerite. Braţul vostru încordat ne-a părut că fac timpul în două: Lumea lor, care se duce — şi Lumea noastră, care vine. In coloanele de ţărani, pornind din Piaţa Victoriei, spre Arenele Romane, mi se părea că văd vechile legiuni romane reînviate, străbătând străzile Capitalei României Mari ca să amintească lumii şi cu acest prilej, că a noastră este, a Românilor, a tuturor Românilor, de pretutindeni şi pentru totdeauna. Iar pe estrade unde primea defilarea, mi se părea că înşiră alături de noi camarazii din război eşiţi din morminte să privească şi ei cum trec sub steaguri şi trâmbiţe cei hotărâţi să le împlinească visul lor din urmă: „Dreptate nouă în Ţară nouă!" (Urmare pe pag. IIT ^ Alini iiv ol Maia iUJij va românei/ utsemnaia cu litere ue joc ui istoria L upuuiii rwmaruei Mari. L,eeaee a just xjuuueca ui ceiuiea lui uueur nu / ost numai u auuuure ue parau, o ruumjctfugie puiduca, nu oucuresU a just a jir marea unuiuma u miresei juri, a [Dar strigatul ae fiuertuie fi arepiute. ul neamului romanesc. .Si cu atat mai vartos este mare aceasta zi, eu cat cei peste 200-UUU ae traji am toate satele Munteniei, fi.au strigat durerea fi dorinjeie, nu m prufeie lor ci in cetatea ■anpuraieasca, acolo de unae se conduc toate. Privind din balcoanele palaidor, bucurefienii fi-au aai seama de adevărul, că in această țara nu stăpânii Limuzinelor fi block-hausurilor, cari strâmcesc dealungul frumoaselor bulevarde, hotărăsc, ci milioanele de palme bătătorite, cari s’au ridicat pentru a-fi preaslavi conducătorul, pentru a -fi cinsti căpitanul, ieşit fi el din aceeaf oaste de dăcufi fi purtând aceeaf haina, albă, curată, ţărănească. Manifestaţia de ieri din Bucureşti, a fost intr’adevăr demnă, prin grandoare fi număr, de marele parică cât fi de neînfricatul lui preşedinte. Ea a intrecut tot ceea ce a văzut bătrânul Bucureşti până acum şi a executat prin elan, ordine şi frumuseţe. S’au cutremurat zidurile metropolei de uralele ieşite din piepturile sutelor de mii de ţărani şi văzduhul senin al ultimei zile de Mai abia a putut cuprinde elanul pălmaşilor mânaţi in oraşul domnesc să-şi ceară dreptul la viaţă. 1 . : . ,, Prin faţa tribunei aşezată în Piaţa Română au trecut cu paşi de defilare, cu paşi hotârâţi şi uraje mai mare tot ce are frumoasa Muntenie mai de seamă. Au trecut cetăţenii capitalei, zecile de mii de orăşeni aclamând pe conducătorii lor de totdeauna; murcele nu in pitoreşti costume cu plancarde şi fanfare, mândri că îşi pot omagia pe marele lor frate, pe d. Ion Minulache, teleormanii, argeşenii, ialomiţenii ,dâmboviţenii, prahovenii, orăşcenii, toţi frumoşi şi Hotărâţi să bisiruiască! Dar n’au trecut numai cetele ţărăneşti, n’au defilat pe străzile Capitalei numai muncitorii auritelor ogoare. Prin faţa conducătorilor s’au dus şi organizaţiile femenine ale partidului, mii de femei şi fete, îmbrăcate în costume de basm, au ţinut să manifesteze şi dedata aceasta adeziunea şi credinţa lor neclintită faţă de aceia cari sunt chemaţi să dea României strălucirea şi bunăstarea de mâine. Tineretul intelectual a format batalioane de neclintit şi a arătat lumii că el nu poate sta decât acolo unde stă ţara întreagă. In sunetul fanfarelor a trecut, vreme de cinci ceasuri, în rânduri strânse de câte 4, toată ţara. Ardealul încă şi-a adus aportul său prin cei peste cinci mii de ardeleni din Capitală. Apariţia lor, cu plancardele, TRAIASCA ION MIHALACHE şi TRAIASCA IULIU MANIUI, a fost subliniată cu nesfârşite aplauze şi urate. Defilarea a început la orele 10.35 a. m. şi s’a încheiat la 31/2 d. m. ea fiind considerată ca cea mai mare demonstraţie politică a României Mari şi impresionând toate cercurile,manilor ! sau: Trăiască Regele şi Taj nanii. Înlături cu cei care iî despart! Urmează apoi Argeşul sub comanda di ui Armânii Călioescu, ilcovul cu d. Virgil Madgearu, Vlaşea, Teleormanul, Ialomiţa, Dămboviţa şi Prahova, care poartă următoarea plancardă: . Prahova, leagănul Dinastiei cere M. S. Itepelui dreptate“! Şirurile nu se mai sfârşesc iar uralele cutremură văzduhul. La orele 3 d. m. defilarea luând sfârşit, fruntaşii s'au îndreptat spre Arenele Romane, unde a avut loja marea adunare populară. Adunarea poporală citiră Arenele Romaine La orele 4 a avut loc la Arenele Romane marea adunare populară, în care d. preşedinte Ion Mihalache a rostit marele expozeu pe care-l publicăm în rândurile de mai jos. Din Piaţa Romană şi până laParcul Carol un singur val ere oameni oprise un loc întreaga circulaţie a Capitalei. Părea un fluviu uriaş de capete, drapele şi pancarde, de culoare şi entuziasm. Şi această avalanşe de energie a fost pusă la încercare. Câţiva studenţi sau derbedei, închinători la Crucea tocărligată au crezut că şi pot permite să atace un grup de ţărani care ajunsese în faţa Universităţii. S-a întâmplat ceea ce era şi de prevăzut. Agenţii Berlinului au primit pe loc corecţia, iar zdrenţele lor verzi şi ■albastre au fost puse pe fugă de albele cămăşi ţărăneşti. Acelaş lucru s-a mai întâmplat apoi şi la Arenele Romane, dar de data aceasta din partea «dementelor din extrema stângă, cari încercând să-şi manifesteze sentimentele lor, au fost puse la punct cu aceiaş energie de către bravii purtători ai cămăşii româneşti. Cu aceasta s-a putut vedea şi verifica rolul şi absoluta necesitate a gărzilor hrăneşti, menite să asigure ordinea şi să apere demnitatea fruntaşilor şi a partidului faţă de atacurile adversarilor. Amfiteatrul Arenelor e o imensă mare de capete steaguri, plancarde şi braţe înălţate spre car. Văzduhul clocoteşte de mulţimea uralelor peste cari acordurile Marşului P. N. Ţ. străbat spre ceriul senin. Apariţia dlui preşedinte Mihalache şi a celorlalţi conducători, trezeşte noui orale. De departe din Dealul Patriarhiei se aude clocotul mulţimii, care se imbină admirabil cu dangătul clopotelor de vecernie. După câteva minute de clocot, mulţimea se linişteşte pentru ca d. Virgil Madgearu să anunţe marele discurs al dlui preşedinte Mihalache. Un niciu val de urale, care cutremură zidurile Atenelor compleetează cuvintele dlui secretar general al P. N. Ţ. Mii de palme bătătorite şi arse de soare s’au îndrep- tat în spre tribună. Privindu-le îţi fac impresia unei păduri răscolite. Cu glas de arhanghel d. preşedinte Mihalache rosteşte apoi următoarele: noastră este Ţara! Pentru ca cu toţi, în oastea care o întăreşte şi o înnoeşte! Şi oastea ţării este oastea Partidului Naţional Ţărănesc, pe care aţi făcut-o să strălucească azi, încă odată, să trăiţi! La 14 Noembrie 1935 era să aibă foc adunarea cea mare a Partidului Naţional Ţărănesc din tot cuprinsul Ţării. O sută cincizeci de mii de membri iau picurat dinarul văduvei ca să-şi plătească singuri drumul. Piedicile puse in caie de guvern, nu ne-au puutut opri. Dar a venit apelul regal al Suveranului. Şi astfel a trebuit să amânăm. N‘am sabolit necesar s‘o facem acum aşa cum o plănuiseră atunci. Am socotit mai potrivit să complectăm adunările regionale neameheiate anul trecut. La Constanţa, la Beiuş, la Timişoara zeci de mii de partizani s-au înşirat în coloană de marş sub steagurilepartidului, jurând că vor lupta pentru ţara cea nouă, aşa cum în vara trecută sute de mii de oameni au făcut la Craiova, la Iaşi, la Cluj, la Braşov, la Chişinău, la Cernăuţi. Strălucita manifestaţie de azi aici în Capitală, cum şi în judeţele din restul Provinciilor unde s-au adunat alte sute de mii, încununează şirul demonstraţiunilor de forţe, disciplină, credinţă făcute în toate reguinile ţării. Hârbolu împotrivit guvernului uberul Ce voim? Să dărâmăm un regim, o stăpân, i seculară. S'a împlinit un an de când Partidul Naţionalţărănesc strâns unit împrejurul unui crez şi unui program, botezat in congresul din Aprilie 1935, a declarat răsboi regimului liberal, prin campania de răsturnare a guvernului. Guvernul n'a fost încă răsturnat. Cine insă ar putea spune că guvernul este puternic? Cine nu ştie că guvernul era să sară în aer încă de acum doi ani ta Maiu ? Cine nu ştie că Partidul Naţional- Ţârănesc, din proprie şi firească iniţiativă l-a scăpat atunci — guvernul aflând uluit abia a doua zi ? Pentrucă nu interesa atât guvernul, ci interesa guvernul, ci interesa sistemul care rămânea în picioare. Cine nu ştie că de atunci crengile copacului guvernamental s'au tot uscat că viermele și carii îl rod până în inimă? Nu poate deci fi vorba de vigoare proprie a guvernului, care l-ar face să reziste. Nu este vorba numai de răsturnarea guvernului ci de răsturnarea regimului. Voim smulgerea totală a guvernului din rădăcini, să numai țara noua, moravuri nour! Ia la jos un cei mare al campaniei noastre. Tara de aceasta, se chiama ca vexam la guvern tară sa guvernam noi, ca răspundem ne comanda, iara ea sa fie in mana noastră comanda. Răspunderile ne sunt prea mari — crezul prea adanc — ou,razul prea curat, pentru a ne bate joc de ele. ţara a experimentat ultimeleîncercări de guvernare nehralâ. Astfel de guvernăriau dat faumeat pretutindeni. Nu se putea renaşte liberalismul tocmai la noi. E bine că el piere prin el însuşi, ca nimeni să nu-i mai dorească. Ţara cere Stat Nou, adică Stăpânire nouă, după chipul şi asemănarea sa — şi după zodia timpurilor. Intr'o ţară de ţărani, sângele care în care munca se aşează pe scaunul dreptăţii, statul cel nou nu poate îi altul decât. Statul naţional şi ţărănesc, intra ţară de ţărani, sângele care ieste sânge ţărănesc. Transfuzia decurge prin arterele şi vinele statului, sânge prin clasele dominante a putut ţine o viaţă şubredă de stat când lumea trece prin zodia robilor. Robii s-au trezit, robii cer luminădesoate, robii cer braţele libere, robii umbla pe picioare libere, robii cer să te stăpâni acasă; şi acase e toată ţara lor, cât ţin hotarele descoperite şi văzute cu ochii lor, trăite doi ani înfipţi în tranşeele lor, cu oase de ale lor dretat hotare între două epoci istorice; —este ţara pe care au visat-o cronicarii, cântăreţii şi cărturarii. Este ţara p® care a dibuit-o Iioria peste munţi, încă din timpul când abia mira Revoluţia Franceză, care a distrus iobăgia de secoli. Este ţara pe care o voia Domnul Tudor, sosit la Bucureşti cu pandurii lui din plaiurile Mehedinţului. Este ţara lui Horia şi ţara lui Tudor şi tocă pe deasupra ţara Moldovei lui Cuza şi Kogălniceanu, întregită cu Basarabia şi Bucovina. Iată ce este Ţara Ţăranilor Români din vremea Regelui Carol al II-lea. In Ţara Nouă — ţăran nou, numai aşa se va simţi acasă la el şi stăpân. Şi numai aşa Statul se va simţi şi el înoit şi întărit pentru veci. Ţăran nou, înseamnă spirit nou şi trup nou, ...... România, este cangrenată şi retezată şi ea, că sprijinul de dinafară se va opri şi că guvoiioii se va prăbuşi, şi prin ei, şi pe calea aceasta, şi regimul. Dacă totuşi ne-am înşela, atuna vom ascuţi toate sculele gospodăreşti ale Partidului. Vom pipăi dela marginile ţării pre centru şi dela centru spre marginile ţării, şi-i vom scoate toate ţâţânile, şi va trebui să-i răsturnăm cu orice mijloace. Nu „strada“ va face acest lucru, ci ţara. Ţara care a făcut razboiul, Ţara care ţine Statul, fiindcă dăinuirea unui astfel de guvern şi unui astfel de sistem duc în primejdie Ţara şi Coroana. Ceia ce voim deci să răsturnăm nu — repetăm — este numai un guvern ci un regim un nărav, o viaţă veche; să întronăm obiceiurile noui şi curate la cârma Ţării, primind cununa ţ puterii în numele Ţării, din mâna marelui arhiereu, în faţa uşilor împărăteşti din faţa Altarului. Şi lovim în acest guvern şi în uneltele care îl sprijină, pentru că el sintetizează putreziciunea vechiului regim, pentru că el serveşte de instrument păturilor corupte şi parazitare ale Ţării, folosind orice diversiune, gata a se hrăni din orice turpitudini, numai ca să îşi lungească agonia. Spirit luminat cu ferestre deschise la minte — ca să poată ceti şi înţelege ce ţară i-a dat Dumnezeu, ce rost, ce datorii şi ce drepturi are el între ceilalţi fii ai ţării. Trup curat, sănătos, bine hrănit, în ţara în care belşugul curge prin braţele lui, iar stomacul lui rămâne gol. Stăpân pe munca lui şi pe produsele muncii lui cu preţuri potrivite, după cum şi el clăteşte pentru sculele din fabrici şi pentru dăjdiile publice. Cu gospodărie înfloritoare cu familie în care intră bucuria traiului bun şi a belşugului, cu viaţă de repaos în petreceri sufleteşti, după munca grea şi disciplinată ce i se va cere. Cu respectul libertăţilor lui, în sat şi în stat. Atunci satele vor înflori şi oraşele vor înflori şi ele, căci vor avea cui vinde, de unde cumpăra, pe cine lumina. Atunci industria şi comerţul vaînflori, dar va înflori adevărata industria naţională, care prelucrează materia primă a ţării (mai ales industrie agricole) şi întrebuinţează munca românească; deasemenea comerţul cinstit, acela care având baze sigure se mulţumeşte să câştige câte puţin, de la marfă multă, pe care are cine şi are cu ce s‘o cumpere. ţFTŢ " r‘ ?• Program stătuluiStânesc Un întreg program de prefacere a vieţii econmiice, culturale, morale, administrative, juridice, militare, etc. ■este urmarea nouei concerte de stat impusă de spiritul timpului şi de ţesătura econmică şi socială a ţării. Statul Naţional-Ţărănesc va fi: — Zidire din blocuri ale populaţiei ţării: cooperative, sindicate, asociaţii profesionale; —râns lipite prin cimentul ideii naţionale constructive; -- Cu uşi şi ferestre larg deschise la soare, care desinfectează şi la aer care oxigenează; — Cu cheia casei în mâna stăpânului, stăpânul fiind munca, oaspetele bine omenit fiind capitalul; — Clădire larg spaţioasă, putând a* Românie prin statul Naţionalăvănesc“ Uriaşa demonstraţie a Partidului I. din bucureşti In rânduri de câte şase, coloanele massate ale celor 150.000 manifestanţi au defilat timp de şase ceasuri încheiate prin faţa d-lui Ion Mihalache şi a conducătorilor partidului Alte grandioase manifestaţii au avut loc la: Iaşi, Craiova, Bacău, Cernăuţi, Galaţi, Vaslui, Focşani, Bistriţa, etc. — Marele cipozeu al d-lui Ion Mihalache la Arenele Romane — Tineri şi bătrâni, femei şi bărbaţi a crească pe pământul curat al ţării altui la fel ca el, sterp şi viermânos d ■pe pământ curat şi luminat să crească pom tânăr şi pite de roade coapte la soarele ţării. Am lovit rădăcinile constituţionale, adică pe cele hrănite şi împrospătate după bună lege de către Ţară, şi am scormonit adâuc să desgărdinam rădăcinile îmbatrănită şi îmbujurite cu obârşii din vremea Bizanţului. Am ocolit, rădăcinile, aşa zicând, „adventive“, de pe delatori, şi am refuzat să credem că Suveranul va sprijini un guvern căruia Ţara îi refuză sprijinul. Am arătat acestea unde trebue şi de câte ori a trebuit, socotind că aşa e mai bine pentru Ţară şi Coroană; şi că aşa este constituţional; şi demn pentru un partid mare şi intermite; şi tmai specttod iarăşi, că atunci când celelalte rădăcini vor fi tăiate, guvernul nu va cuteza ca să rămâe descoperit; iar dacă guvernul ar fi să cuteze totuşi, cine trebue, îi va spune: „Asta nu!“ Credem că munca noastră este spre sfârşite; că rădăcinile constituţionale ale guvernului sunt uscate şi tăiate; că rădăcina bătrână, care se hrănea din pivniţele băncilor şi dică tradiţia Fanarului odinioară atotstăpânilor în imperativul asilist dle mâine, nufioxial şi ţărănesc D. ION MIHALACHE