Patria, aprilie 1937 (Anul 19, nr. 73-97)

1937-04-01 / nr. 73

Dr. AUREL­ BUTEANU DIRECTOR, Redacţia şi Administraţia, S Strada Regina Maria Nr. 36. Telefon: 13­81. ABONAMENT: Abonament anual----------------------Lei 700.­Fracţiuni de an, lunar-------------Lei 60. Pentru funcţionari, anual--------Lei 600.­Fracţiuni de an, lunar-------------Lei 55.­Preoţi, inv., Stud., ţărani anual — Lei 500. Fracţiuni de an, lunar-------------Lei 45.­ Pentru autorități, inst., bănci, etc. Lei 1000.­­In străinătate dublu. Organ al Partidului National Ţărănesc Deplină aderenţa programatică In viaţa politica a României se ac­­centuiaza tot mai mult un fenomen­­ imlbucurator­­, tendinţa spre program.­­ Trebue, fireşte, din spirit de colecti-­­ vitate să adaogăm număr decât că, fe­nomenul acesta nu e încă general şi ca atare e departe de a câştiga locul pe care îl dorim, de principiu dominant al ritmului vieţii noastre politice, este totuşi într'o poziţie de ascensiune şi pare a dobândi o semnificaţie din ce in ce mai răspicată. O buna parte din formaţiunile noastre politice, din frac­ţiunile şi grupările noastre se orien­tează încă după vechile criterii — co­teriile de interese şi cultul personal al şefului. Este adevărat că ambele a­­ceste elemente nu sunt complect înlă­­turabile nici în organizaţiile cele mai avansate de stat democratic: partide­le prin definiţie corespund şi unor a­­nu­mite interese, iar prestigiul perso­nal al şefului este deasemeni un ele­ment covârşitor în raportul de forţă reprezentat de mecanismul vieţii poli­tice a unui stat. De vreme ce politicul reglementează anumite raporturi eco­nomice­, partidele, care reprezintă e­­­­senţialmente anumite principii practi-­i­ce de orânduire gospodărească, nu pot­­ să facă abstracţie de interesele natu-­­ rale ale unor clase sociale sau de sub­­diviziunile lor. Aşa dar liberalismul pretutindenea reprezintă interesele e­­conomice ale claselor burgheze înstă­rite, având ca prim instrument practic sistemul capitalist-bancar, pe cât e cu putinţă, cu participare industrială. Faţă de această coterie, precum am spus, întrucâtva justificată — şi anu­me prin evoluţia formelor economice ale societăţii, — conservatorismul re­prezintă interesele clasei înstărite şi, de cele m­ai deseori, istorice a vieţii rurale , cu latifundii şi păstrarea u­­nor reminiscenţe ale principiilor şi mijloacelor vechi de producţie şi dis­tribuţie. Peste acestea, în toate ţările au luat fiinţă în vremile noui curente ale unor democraţii progresiste şi so­ciale, care, spre deosebire de partidele revoluţionare ale claselor proletariza­te, s-au­ situat pe planul reformismului evoluţionist şi curagios, ferit atât de prejudecăţile conservator-reacţionare, cât şi de jertfele inutile ale faptelor revoluţionare. (La noi curentul acesta îl reprezintă partidul naţional-ţără­­nesc). împotriva acestora, ca şi împo­triva întregului progres, anii de după războiu ne-au adus o mişcare ultra­­reacţionară, care însă nu se restrânge la clasele interesate ale stărilor retro­grade, ci încearcă prin violenţă şi de­magogie deslănţuirea unui curent po­pular de imense proporţii, pentru a in­staura apoi tirania cea mai crâncenă din câte a cunoscut istoria modernă. Iată configuraţia generală a rapor­turilor de interese pe care le reprezin­tă partidele politice ale diverselor ţări europene. Corelatele lor se pot şi la noi surprinde ,cu coloritul specific vie­ţii noastre politice, a cărei structură încercăm tocmai să o analizăm. Aşa­dar, vorbind despre începutul u­­nei abandonări a vechilor principii, dintre care în primul rând trebue să vizăm depăşirea intereselor, nu ne re­ferim la acest soi de interese, ci la mi­cile, meschinele interese pur indivi­duale, nediferenţiate, deci oarecum primitive, pline de vanităţi ridicule, fără nici o semnificaţie intrinsec poli­tică. Dar, repetăm: fenomenul acesta deabia se schiţează. Cea mai bună par­te a evenimentelor noastre politice se găseşte încă sub semnul acestor me­schine interese. O fracţiune născută , exclusiv din asemenea calcule minus­cule, este vasismul, valachismul. A­­pariţia lui nu era obiectiv prin nimic justificată. Căci dacă se urmărea un curs de dreaptă fascistă, apoi ajun­geau cele două formaţiuni, gardism­ul şi cuzismul. Chiar m­ai mult, contor- 1 raându-ne strict unei consecvenţe de stări, trebue să constatăm că, nici cu-­ zismul nu mai este justificat, singurul­ focar viguros de dreaptă fascistă fiind­­ la noi aşa numita mişcare „legionară“.­­ O persoană tipică de calcule meschine şi minore, cu o vertiginoasă ascensiun­ne oportunistă, este astfel d. V. V. Ti­­lea. Cazul Manoilesu nu este cu totul identic, deşi prezintă multiple asemă­nări, — interesele de ordin material a­­le dlui Manoilescu, împingându-l tot mai m­ult spre formaţiunile fasciste. Partidul care a izbutit să se desfacă în chipul cel mai hotărât de sensul in­ferior al intereselor, practicând o po­litică europeană, este negreşit partidul nostru. De aceea în sânul său este în plină ascensiune poziţiunea programa­tică. Este adevărat că şi la liberali e­­xistă simptome similare — grupul „H“, protestul celor 180 de personali­tăţi — totuşi în formaţia sa actuală şi cu practica guvernului Tătărescu, par­tidul liberal stăruie mult prea mult in vicisitudinile trecutului. Similară este şi problema cultului personal. Desigur, prestigiul conducă­torilor nu este niciodată indiferent şi e menit întotdeauna să sporească for­ţele unui partid. Este însă neîngăduit într-un stat modern ca criteriul de că­petenie să-l constitue cultul personal, mitul conducătorului. Intre actele de acest viciu fundamental suferă statul fascist. Vom vedea cum la moartea conducătorilor, statele acestea vor in­tra în grele convulsiuni. Franţa a dat cel dintâi exemplul unei proceduri de prudenţă democratică: după ce-şi în­cheiase strălucit misiunea sa, cetăţea­­nu Clemenceau căzu la alegerile pre­zidenţiale. Actul nu a fost un gest de ingratitudine a naţiunii, care dimpo­trivă i-a imprimat numele nemuritor pe toate frontispiciile instituţiilor re­publicane, ci o măsură, deopotrivă, de prudenţă şi de înţelepciune. Cultul personal exagerat denotă 0 lene de gândire, reprezintând confor­mismul de speţă cea mai ieftină şi slu­garnică. Este de fapt spiritul diame­tral opus concepţiilor democratice, — negaţia lor. In locul lui democraţia re­clama luciditatea şi fermitatea progra­matică. Oamenii sunt buni sau răi — şi acest lucru se potriveşte şi pentru şefi ,— în măsura in care ei reprezin­tă anumite idei bune sau rele. O na­ţiune care urmează orbeşte un singur om, e vrednică să suporte toate aspe­rităţile unui nemilos regim autocrat. Democraţia naţional-ţăranistă, căreia îi revine şi misiunea combaterii vi­guroase a ereziei „legionare“, nu poa­te fi partidul unei singure personali­tăţi, ca formaţia gardistă, care trăeş­­te în exaltarea unui mit de care noi ne îndoim. Principiul acesta a fost reali­zat de partidul naţional-ţărănesc, care , iată, a avut mai mulţi şefi la conduce­rea sa, conformându-se aceştia exclu­siv liniei programatice şi necesităţilor iminente ale partidului. Pe temelia a­­ceasta este aşezat parridul naţional­­ţărănesc, caracteri­zându-se printr-o concepţie programatică pe care o ur­mează nu ca o turmă, ci ca o şcoală de civism, ca o formaţiune de înaltă conştiinţă cetăţenească. Lucrul acesta numai pescuitorii în apă tulbure nu l-au înţeles, am­biţioşii unor calcule meschine, cărora le lipseşte elementul esenţial în politică: suportul ideologic. VICTOR IANCU, Un frumos dar pentru d. dr. N. lupu­ BUCUREŞTI, 31 (Sir). — D. general Şte­fan Bunileanu, în numele unui grup de nume­roşi prieteni şi admiratori ai dlui Dr. N. Lu­­pu, i-a înmânat sărbătoritului după termi­narea festivităţilor de la Huşi, o adresă prin care i se aduce la cunoştinţă că admiratorii îi construesc o casă la Bucureşti, ale cărei chei îi vor fi predate chiar în toamna ace­stui an. Cu acest prilej, d. dr. N. Lupu a exa­minat planurile viitoarei sale locuinţe. —OXO— Important acord intre Banca Reichului $i Banca Naţio­­nală a Romaniei BERLIN, 31. (Rador.)­­— Agenţia D. N. B. anunţă că pe baza unor acorduri în­cheiate între Banca Reichului şi Eaoca Naţională a României cu începere de la 1 Aprilie 1937, leul nu va mai fi cotat ofi­cial la Berlin şi Marca la Bucureşti. Măsura a fost luată deoarece între Ger­mania şi România în prezent nu se mai efectuiază tranzacţii libere. Pentru plăţile din România şi către România rămâne în vigoare acordul de plăţi germ­ano-român. Colaborarea amicală între cele două Bănci de emisiune va contribui fără în­doială la faciliarea operațiilor de viriment între România și Germania. —oxo— Grav conflict intre Camera şi guvernul japonez Tokio, 31 (Rador). — Un grav con­flict a izbucnit între guvern şi parla­ment, deoarece Camera a refuzat să voteze de urgenţă proectul de reformă electorală. In cursul şedinţei vice-amiralul Yo­­nay, ministrul marinei, a propus ime­diata disolvare a dietei, în cazul când aceasta ar amâna votarea reform­ei e­­lectorale. — D. Dinu Brătianu preconizează retragerea guvernului la 10 Mai Şeful partidului liberal potrivnic unei noui remanieri Se va convoca o Constituantă ? Audienta BUCURESTI, 31 (Dela coresp. nostru part.). — In cursul zilei de eri, d. Tătărescu preşedintele Consiliului de miniştri, a avut o lungă consfătuire cu colaboratorii săi cei mai intimi din guvern, şi anume cu dd. Inculeţ, Costinescu şi Vaier Pop. La această consfă­tuire s-a discutat situaţia politică în lumina ultimelor evenimente. Deşi cercurile guvernamentale arată că primul ministru a dorit să ţină secret subiec­tul discutat cu cei trei intimi ai săi, se arată totuş că d. Tătărescu a ţinut să aibă părerea credincioşilor şi in ce priveşte problema re­manierii, inainte de a se prezenta în audi­enţă la Suveran, şi mai ales înainte de între­vederea oficială pe care va avea-o cu d. Di­nu Brătianu. Pe de altă parte se arată că printr’un membru al guvernului, d. Dinu Brătianu a dlui Tătărescu la adus la cunoştinţa primului ministru punctul de vedere al dsale în ceea ce priveşte inten­­ţiunea dlui Tătărescu pentru remanierea gu­vern­ului. Şeful partidului liberal este net împotriva­­ unei remanierii mai largi, aşa cum o doreşte d. Tătărescu, şi admite numai o simplă com-­­ plectare la Ministerul Domeniilor şi Agricul- t turii, susţinând pentru acest loc pe d. G. Ci- I păianu. Primul ministru vrea în schimb să conto-­­ pească Ministerul Cooperaţiei cu cel al Do-­­ meniilor şi să-l numească titular pe d. Ne­ , gură. Mai doreşte apoi înfiinţarea Ministemi-­­ lui poliţiilor şi numirea în fruntea lui a dlui­­ Gabriel Maroiescu. Alte schimbări sunt şi ele în studiu. Prin acelaş membru al guvernului, d. Dinu Brătianu şi-a exprimat părerea că o reraa­ Suveran m­ere mai largă ar fi primejdioasă acum pentru partid, pentru că ar răscoli numai am­biţiile, fără a putea satisface cererile minis­teriabililor partidului rămaşi neutilizaţi. Şeful partidului liberal preconizează retra­gerea guvernului Tătărescu îndată după ziua de 10 Mai, pentru că termenul legal al legis­laturei parlamentare a expirat­ Guvernul până atunci să ia măsuri pentru ca să pregă­tească alegerile generale pentru o adunare constituantă în vederea modificării Consti­tuției conform cu punctul de vedere al par­tidului liberal. De altfel d. Dinu Brătianu în cursul între­vederii ce va avea-o astăzi cu d. Tătărescu, își va expune și justifica punctul său de ve­dere. D. dr. N. Lupu şi Ardealul „Cei cari bârfesc ideile democratice să ştie că numai prin democraţie s’a putut ridica poporul românesc“ Cuvântarea d-lui Mihai Popovici la sărbătorirea de la­ Huşi Iubite domnule dr. Lupu, iubiţi prie­teni, fraţilor, Am venit cu mare bucurie la­­Huşi să sărbătorim pe un mare Român, pe d. dr. Nicolae Lupu. Când am intrat în Huşi, vă spui drept că inima mi s‘a strâns de indig­nare când am văzut armata mare şi multă care s‘a concentrat la Huşi. Eu mă aşteptam să văd Huşiul în haine de sarbatoare, aşteptam sa văd toate casele cu tricolorul nostru naţio­nal, aşteptam să vad că participă la această sărbătorire tot românismul din toate părţile, fără deosebire de partid. Şi aşteptam mai ales să văd guvernul acesta altfel manifestându­­se decât cum i s-a manifestat. (Voci: Jos guvernul). D. Mihai Popovici: In momentul a­­cesta când îl sărbătorim pe dr. Lupu, când sărbătorim 30 de ani de activi­tate ai dlui dr. Lupu, ne gândim la vremurile de la 1907, ne gândim că in vâltoarea aceea de atunci ca o stea strălucitoare singur dr. Lupu a ştiut să ţină liniştea şi pacea în judeţul lui, fără ca să se verse nici o picătură de sânge. Ştim mai departe — că d. dr. Lupu pe vremea aceea era prefectul lui Io­nel Brătianu şi al partidului liberal. Când sărbătorim astăzi această zi oa­re unde este partidul liberal? Oare pentru ce nu este aci ca să sărbăto­rească această zi triumfală a Husuhîi dela 1907? Pentru ce nu este aci? Sunt convins că dacă am sărbători astăzi pe unul care la 1907 ar fi vărsat sânge de ţăran român, ar fi făcut să m­uşte în pământul pe care îl iubeau atâta ţăranii, dacă ar fi tras cu tunu­rile în el, dacă ar fi roşit pământul cu sângele lui. .. atunci partidul liberal ar fi aci. Dar astăzi când sărbătorim ideia pă­cii sociale prin dr. N. Lupu, astăzi când sărbătorim triumful ţărănismu­lui astăzi partidul liberal nu numai că nu este aci, dar împiedică cu forţa orice fel de manifestaţie. Ne-a împie­dicat să facem o plimbare, o demon­straţie prin oraşul Huşi, ne-a împiedi­cat să fâlfăim placardele şi steagurile noastre pe străzile Huşului. Ne-a îm­piedicat pentru că partidul liberal nu a fost niciodată prieten al poporului ci a fost duşman al ţărănimii, aşa după cum a fost la 1907. Voci: Jos cu „şobolanii, că ne-au luat toţi banii! D­ inutiui Popovici: Fraţilor, eu sunt din Ardeal. Noi cei din Ardeal nu pri­cepem, n'am priceput niciodată ponti­ca sud alt aspect decât sud aspectul ideii naţionale. va, puicj.1 uvia. închipui ce însemna un popor in rome, cana toata viata noastra *■**-*- uiU iJiiuiuiu Xxl uitocva uv,'vu,v *.U.p ect JJCj.­*uuulCUtâ JJCilLiU lxiJcULctLCcl lictylUixcUcL, peil­tru unnia. naţionala, pentru creuinţa na­ţionala, pentru urejjturne naţionaie şi pen­­tru miertatue naţionaie. tsi atunci in vremurile acelea grele am inteies mai urne cun aceasta lupta tara ae paimna ce însemnează uneia naţionala şi cum un popor nu se poate naica decat nu­mai pe temeiul acestei îdei naţionale. In numele acestei sfinte idei aţi tras dvs. sabia la îaiti şi aţi mers in războiul pentru dezrobirea fraţilor. ( Şi statul romanesc are această sfântă misiune ae a naica poporul romanesc la buna stare, la lumina, la caraura pe a nu se lasa robit pe altceva decat pe odeia a­­ceasta reală, adevarată a naţionalismului curat. Şi vă asigur pe dvs. că dacă n-aşi fi con­vins că nu există o picătură de sânge în s­f. dr. Lupu care să nu vibreze la ideia­­ sfântă a românismului şi a ideii naţionale­­ n‘aşi fi aci. Dar tocmai ,pentrucă l-am­­ ştiut ostaş credincios, neînfricat, pentru­­ aceia am venit ca să îl omagiez în numele­­ Ardealului, pentru activitatea sa.­­D. dr. Lupu a împreunat ideia naţională ’ bine înţeles şi cu problemele sociale '—­­ pentru că ideia naţională simplă, fără a-i­­ da şi conţinut social nu însemnează nimic.­­ Iar conţinutul acesta social l-a dat aci d.­­ dr. Lupu în întregimea sa, văzând adevă- ! raţii reprezentanţi a­i ideii naţionale în ţărănime şi sacrificându-şi întreaga sa via-­­­ţă pentru ridicarea ţărănimii, pentru că­­ prin ridicarea ţărănimii se slăveşte î­n­săşi ideia naţională.­­­­Problema aceasta socială se resfrânge, ca şi la noi în Aredal, prin ideia ţărănistă. Noi în Ardeal suntem un popor de ţărani. Noi nu avem o burghezie românească. Noi nu am avut ciocoism. La noi erau cărturarii cari se ridicau din sânul poporului, din sâ­nul ţărănimii şi cari conduceau straturile ţărăneşti de dincolo din Ardeal. Deci pentru noi ideia ţărănească şi ideia democratică sunt una cu ideia naţională — aşa după cum şi d. dr. Lupu a înţeles tot­deauna. I­­i Cei cari bârfesc împotriva ideii demo­cratice să se gândească că numai graţie acestei idei s‘a putut ridica poporul româ­nesc — şi se poate ridica poporul româ­nesc. Numai d­acă se desfundă posibilită­ţile largi ale poporului, ale ţărănimii pen­tru ca să urce toate treptele sociale, numai atunci poate să se întărească aşa după cum trebuie neamul românesc. Şi dacă astăzi în fruntea sfintei noastre Biserici avem un Patriarh care este copil de ţăran din Ardeal, de la Topliţa, apoi faptul acesta se poate mulţumii numai democraţiei, numai ideii democratice. Şi dacă în toate funcţiunile înalte sunt copii de ţărani, apoi graţie numai acestei idei democratice pot să-şi îndeplinească rolul lor. Şi Dacă nu ar fi fost această democraţie, dvs. aci în Vechiul Regat aţi fi încă sub jugul protipendadei greceşti. Dvs. aci în Vechiul Regat aţi fi sub jugul ciocoismu­lui dinainte de 70—80 de ani. Dar că astăzi s‘a sfărâmat încetul cu încetul — şi se vor sfărâma şi mai departe — zidurile acestea cari împiedică desvoltarea liberă a poporului şi a ţărănimii, apoi se mulţu­meşte numai ideii democratice. Dar ce s’a întâmplat? Oameni fără de cre­dinţă cari nu cred în nimic, nici în ideia na­ţională, nici în ideia democraţiei, nici în ţă­rănism şi totuşi voesc să facă politică, au , întrebuinţat, pentru că să ameţească popo­rul, două lucruri: calomnia, minciuna, pe de­o parte şi pe de altă parte legenda. Toţi a­­ceştia s’au năpustit asupra noastră cu fel de fel de calomnii care mai de care mai ti­căloase şi mai murdare numai ca să abată poporul dela noi. Şi au încercat să creieze legenda. Au zis: democraţie? Care este par­tidul democratic din­ această ţară? Partidul naţional-ţărănesc. Şi atunci au inventat că democraţia este egal cu comunismul. Deşi dacă există o contrazicere mai mare între două principii, este aceia între comunism şi democraţie. Noi suntem duşmani şi adversar de moarte ai comunismului şi acei cari inventează as­tăzi comunismul in România ,uită un lucru că atunci când era pericolul cel care in de­cursul războiului, când se bolşevizau regi­mentele ruseşti de lângă regimentele româ­neşti nici o singură unitate românească n’a fost bolşevizată, atât de curat, atât de lim­pede şi atât de naţional, şi atât de aderent al ordinei sociale care exista, era ţăranul român. Şi astăzi când nu mai este pericolul aşa de mare, astăzi există bolşevism la ţă­ranul român? Este şi ridicol şi stupid. Dar s’a inventat altceva. S’a inventat francmasoneria. S’a zis că francmasoneria este tot una cu democraţia. Şi iată că par­tidul naţional-ţărănesc este francmason on, poate că în nici un partid nu există mai pu­ţini frac­masoni ca în partidul naţional-ţără­nesc iar toţi francmasonii cari erau în partid au plecat parte cu dl Octavian Goga, parte cu d. Alexandru Voda. De unde deci legen­da aceasta? Apoi mai departe se spune că suntem ji­dovi­ţi. Partidul naţional-ţărănesc jidovii? Aţi mai auzit aşa ceva? Ţăranul care este român şi care este creştin şi partidul naţio­­nal-ţărănesc care reprezintă acest mare principiu de stat, să se poată spune că este in solda evreismului? Suntem democraţi, suntem pentru stăpâni­rea dreptăţii şi a legii în această ţară şi nu a bunului plac şi a arbitrariului. Asta da, dar se întrebuinţează toate legendele acestea pentru proşti, pentru ca inventând această le­gendă împoriva partidului naţional-ţărănesc (Urmare in pag. TV-a.) IIIIIIMIB li ■■■III 1111 llllll IIII I ill IBII mi III illliMlllli I . D. MIHAI POPOVICI —OXO— D. N. LUPU. ­..syv/ a; / \ Prinţul Regent Paul decorat de Regele Italiei BELGRAD, 1 (Rador). Regele Italiei a dc­orat pe prinţul regent Paul al Iugoslaviei cu cea mai înaltă decoraţie „ANUNCIADA“. La telegrama însoţitoare, regele roagă pe princi­pele regent să considere această distincţie ca o ex­presie a sincerei amiciţii pe care o resimte faţă de principele regent, faţă de familia sa ca şi faţă de în­tregul popor iugoslav. \Wt­s! \ / Un oaspe ales: savantul profesor Emm. de Martonne la Cluj Joi soseşte la Cluj ilustrul profesor de ge­orafie de la Sorbona, Emm. de Marton­­ne, fiind oaspele nostru pentru câteva zile. Prieten sincer şi încercat al ţării noa­stre, d. de Martonne vine să revadă locu­rile pe care odinioară le-a cutreerat, în a căror ambianţă a surprins optimismul şi ospitalitatea poporului nostru şi să re­trăiască intimitatea simplă, dar caldă a ciobanului înfrăţit cu natura, pe care o zugrăveşte atât de poetic în lucrarea „La vie pastorale et la transhumance dans Ies Karpates méridionales“. I V Lib <J> ti HClAjIvţj 0y llvC'l/'Uwy lA/l 'li 'IXG'lAjI íbUbijbCisj SClbG LódC IA>1 ir£j& 'i/% J iiiOLb'lii VU/UUT •SU/lA/ UiyttyutÜ U/G pu'ioiCbG 'inunyuur, cc/u,ou vcgu^lo ±/u,oi vu,/ /oui,a CU Vi CC\A>l LiCbd CbC C’b öpoCoj oOC ó'bm au găsit atunci interpretul; ae a un origi­nea numaruaseior sruan asupra tocunior coanaate şi a locuuomor lui. Iaca cum desene coscumeie şi guscul artiscic al ţă­rancei romane: „Le cosiume esc, sans con­­tredit, ce qwi jrappe d'abord le pius l'etran­ger transportă brusquement en Vßiacnie. Débarquer á Cămpuiung ou ă Rdmmcu- Vaicea un jour de jete, quand Ies paysan­­nes endimanohées se proménent au bras des flăcăi, au se rassemblent pour la ho­ra, este une joie pour les yeux. Les tabliers rouges et noirs, brodés et semés de fleurs dorées, les vestes brodées sur lesquelles s‘etalent Ies colliers de piéces d!argent, Ies grands fichus en mousseline qui parent la tete et retombent sur les épaules, forment, un ensemble pittorsque. On este frappé par le gout des coulleurs voyantes et par 1‘harmonie que präsente, malgre tout, cet ensemble. Le costume de travail, plus sim­ple, reste encore original...“ (La Vala-ChieJ.' . u I .UÜ l­­igura proeminentă, înzestrată cu o înaita cttţ­iui'a ştiinţifica ae speccaji­tate, ca unui care a noiac M faţa iociuui rustran­­direa populaţiei romaneşti pe tencomul ca­re ae fapt ni aparţinea insa nu-i era recu­noscut ae asupritorii noi, in preajma pa­cei, a. Le Martonne a susţinut cu colecti­­vitate şi impetuozitate ştiinţifică, dreptul romanilor asupra teritoriului care îl ocu­pă azi. (La Transylvanie; La Roumanie nouvelle; La Roumanie et son role dans VEurope Orientale, etc.). Universitatea Clujană, al cărei doctor honoris causa este, precum şi întreg Clu­jul românesc, pe deplin satisfăcut că poa­te să îl enumere printre cetăţenii săi de onoare, îl asigură şi pe mai departe de sen­timente de deosebită admiraţie şi de înal­tă gratitudine. ^ Solului poporului francez, savantului care şi-a spus cuvântul hotărâtor în împli­nirea idealului nostru milenar, prietenului de întotdeauna al neamului românesc, îi spunem :Bine a­ţi venit“ printre noi. Dacă totuşi regretăm ceva în acest mo­ment de prăcută revedere, este timpul prea scurt pe care şi-l va petrece în capitala Ardealului, distinsul profesor de la Sor­bona. Generalul Blommers va repre­­zema Germania la bei bănie încoronării suveranilor englezi BERLINI, 31. (Rador.) — Cancelarul Hitler a hotărât ca mareşalul von Blom­berg ministrul de război să reprezinte Bei- Ohul la încoronarea Regelui George al An­gliei. El va e însoţit de amiralul Otto Schultze și de generalul Stopf. 6 Aprilie, sărbătoare naţio­nală in Statele Uni­e Washington, 31 (Rador). — Preşe­dintele Roosevelt a decretat ziua de 6 Aprilie zi de sărbătoare naţională. Această zi va­­ numită „ziua arma­tei“, şi a fost aleasă pentru că acum 20 de ani, la 6 Aprilie, Statele Unite au intrat în războiul mondial. Casa Muncii CFR va trimite 1700 de copii de cefer­işti la mare şi la munte BUCUREŞTI, 31 (Sir). — Casa Muncii CFR a hotărât să trimită în vara aceasta 1750 de adulţi şi 1700 de copii de ceferişti la băi. Şi anume: la Techirghiol, Pucioasa, Câ­­limăneşti, Buziaş, Strunga,­­Slănicul Moldo­vei, Govora şi Lacul Sărat. Copii vor fi tri­mişi la Carmen Sylva, Bugaz, Breaza şi râul Vadului. Nu vor beneficia de aceste favoruri decât ceferiştii cari au o vechime de cel Pu­­ţin 10 ani la CFR. .

Next