Patria, iulie 1937 (Anul 19, nr. 143-167)
1937-07-03 / nr. 143
Anul al XIX-lea Nr. 143 DIRECTOR: Dr. AUREL BUTEANU Redacţia şi Administraţia: Anada Regina Maria fil. 88. Telefon: 18—81. ABONAMENT: Abonament anual----------—■ — Fracţiuni de an, lunar---------Pentru funcţionari, anual-----Fracţiuni de an, lunar---------eTeoţi, Înv., stud., ţărani anual . Fracţiuni de an, lunar---------Pentru autorităţi, mat., bănci, etc. In străinătate dublu. Lei 700.Lei 60.Lei 600.Lei 55.Lei 800.Lei 45.LeilOOO.Organ al Partidului National Ţărănesc Sinistra conjuraţie de la Braşov Oculta guvernamentală nu a putut da lovitura proectată împotriva d-lui Mihail Popoviciu Şeful Ardealului a înregistrat o frumoasă izbândă în jud. Braşov Presa partidului naţional liberal nu conteneşte cu zgomotul făcut în jurul pretinsului succes electoral pe care partidul naţional liberal l-ar fi înregistrat în judeţul Braşov, înţelegem perfect de bine necesităţile tactice şi politice care determină atitudinea aceasta deşănţată a partidului liberal, care doreşte să înfăţişeze opiniei publice un succes electoral repurtat în Ardeal. După eşecurile din alegerile comunale, şi judeţele din diversele regiuni ale ţării, după fuga ruşinoasă din faţa verdictului popular din Gorj şi Cluj, cadrele liberale aveau nevoe de un reviriment, prestigiul partidului de un succes şi ziarele de un cal de bătaie. Tacticienii iscusiţi au recurs atunci iar la arsenalul de arme bizantine şi au recurs la o stratagemă pe care au crezut-o de o extraordinară... abilitate. In urma faptului că preşedinte al organizaţiei noastre din Braşov este una şi aceeaş persoană cu preşedintele organizaţiilor naţional-ţărăniste din Ardeal şi Banat, d. Mihai Popoviciu, , au crezut că este momentul să dea o lovitură de teatru punând în minoritate listele acestui partid. Car cum să realizeze această performanţă? Toată lumea ştie că partidul naţional liberal nu are nici un fel de rădăcini electorale, dincoace de munţi. El a realizat un număr de voturi ridicole la toate alegerile la cari nu s-a cartelat fie cu minoritarii, fie cu alte partide, sau când nu a beneficiat de concursul puterii guvernamentale şi a jandarmilor. TOP.m? î Hck o ».I---«--' Vjormnf *y raţionamentul că un succes electoral ‘ concludent nu poate fi înregistrat de liberali decât într'un judeţ unde voturile minoritarilor sunt în majoritate, şi numai printr'un cartel cu minoritarii faţă de cei— în vederea obţinerei acestui succes —, s‘au umilit şi au cerut colaborarea partidului maghiar şi a saşilor la alegerile judeţene din Braşov. ^ Rezultatul: lista naţional liberală, unită cu partidul maghiar şi cu partidul saşilor, a întrunit în acest judeţ 8228 voturi. __ | Ziarele partidului liberal s-au grăbit să trâmbiţeze marele „triumf“ al partidului liberal, şi să-l atribue exclusiv popularităţii „imense“ a acestuia şi a „personalităţii precumpănitoare“ şi „idolatrizată în judeţul Braşov“ a dlui Alexandru Lapedatu. Reportagile presei liberale, cu o sfruntată neruşinare au omis de a da amănuntul că cele 8200 de voturi au fost înregistrate de către un cartel maghiaro-saso-liberal. O analiză sinceră Analizând situaţia din judeţul Braşov, vom vedea că cifra de 8200 de voturi înregistrată de coaliţia de mai sus, este deadreptul ridicolă şi constitue cel mai ruşinos eşec pentru guvernul liberal. Din populaţia judeţului Braşov se ştie că numai jumătate este românească. Restul se compune din saşi şi unguri. In 1933 partidul liberal la guvern find numai cu saşii a obţinut aici 15.450 de voturi. Maghiarii au obţinut 4260 de voturi. In 1932, adecă atunci când liberalii erau în opoziţie, au obţinut 3500 de voturi, iar maghiarii 4050 de voturi. Astăzi, când partidul liberal este la guvern ca şi în 1933, deci a avut la dispoziţie tot aparatul administrativ, şi când a fost în cartel cu saşii în 1933, şi când s-a cartelat şi cu maghiarii, cam după cum se vedeau întotdeauna cam 4000—4500 de voturi în acest judeţ, lista coaliţiei guvernamentale minoritare, NU A ÎNTRUNIT DECÂT 8228 DE VOTURI!! Scăzând din caeastă cifră media de 4250 de voturi ungureşti, ne rămân apriximativ 11OOO de voturi pentru lista liberalo-săsească. Saşii au în Braşov cel puţin atâtea voturi cât ungurii, adecă aproximativ 4500—5000 de voturi. Ţinând seama că în acest an ei s-au împărţit în două tabere cam egale, una votând cu guvernul, iar alta (hitleristă) a depus listă separată, trebue să socotim cam 2000— 2500 voturi pe o tabără. (Intr‘adevăr, hitleriştii au luat 2600 voturi!!) Din cifra totală a voturilor săseşti, ne rămân 2000—2400 de voturi cari s‘au dat de partea saşlor tradiţionalişti deci pentru lista comună purtând semnul liberal. Făcând operaţia scăderii din cifra totală de voturi, rezultă că în cea mai favorabilă ipoteză partidul liberal a întrunit la Braşov maximum 2000 de voturi!! Deci cu 1500 de vo-turi mai puţin decât la alegerile— din opoziţie — din 1932!! Unde este atunci succesul grozav al acestui partid? De la 10.000 voturi la 2000 ^ __ ■ 3LIU rcHIcUlCVCUCLtJll O. * pentru cifrele dela alegerile din. 1933. Atunci liberalii —■ la guvern ,— obţinuseră 15.000 de voturi. Scăzând cele 5000 de voturi săseşti, obţinem o ci- ,fră de 10.000 de voturi pentru parti- dul liberal! La putere în 1933 partdul liberal în- . truneşte deci 10.000 de voturi, iar în 1937 !— în aceleaşi condiţii 2000 de voturi!! Dacă acest lucru constitue un succes , noi nu le dorim liberalilor decât tot asemenea succese!! Dar să vedem şi partea cealaltă a monedei. Am arătat că zgomotul pe care îl face presa liberală în jurul acestei alegeri se datoreşte necesităţii unui succes pentru a lovi în prestigiul pacific al dlui Mihai Popoviciu, şeful organizaţiunilor naţional-ţărăniste din Ardeal. A reuşit oculta guvernamentală să dea această lovitură? Nicidecum!! Glasul cifrelor Organizaţia naţional-ţărănistă din judeţul Braşov a întrunit 3600 de voturi. Cu această cifră, lista naţionalţărănistă s-a plasat în fruntea tuturor listelor româneşti! Intr-un judeţ unde populaţia romanească este în minoritate, unde guvernul a uzat de absolut toate mijloacele pentru a combate lista naţional-ţărănistă, într'un judeţ unde toate celelalte organizaţuni politice, ca într'o adevărată conjuraţie, au luptat nu atât împotriva guvernului, cât împotriva listei naţional-ţărăniste, cifra de 3600 de voturi româneşti este o realizare care ea constitue într'adevăr un strălucit succes. Sa nu uităm că dacă minoritarii ar fi întrat în lupta electorală pe liste independente, am fi avut la Braşov următoarele rezultate electorale: Ungurii 4000—4200 v. Saşii 2300—2500 v. Saşii-hitlerişti 2600 v. Liberalii 1800—2000 v. Partidul naţonal-ţărănesc 3600 v, iar celelalte liste voturile întrunite acum, toate mult inferioare voturilor obţinute de partidul naţional-ţărănesc!! Conjuraţia de la Braşov, între partidul liberal şi organele administrative pe de o parte, între guvern, saşi şi unguri pe de altă parte, diabolica înţelegere între guvern şi valachişti, concursul pe sub mână al saşilor hitlerişti pentru valachişti, sprijinul formaţiunilor de dreapta cari nu au avut liste (garda etc.), pentru lista valachistă, nu au putut zdruncina poziţiunea or ganizaţiei naţional-ţărăniste, care a repurtat unul din cele ma frumoase succese prin cele 3600 voturi romă-, neşti întrunite. f ..... _ . - • vv » »rv/VI W'W* şi 2b(10 de voturi valachiste (în fieful dlui Voicu Niţescu şi cu concursurile mai sus amintite!!) cele 3600 de voturi ale organizaţiei naţional-ţărănistă, CONSTITUE UN SUCCES DINTRE CELE MAI SEMNIFICATIVE. Lovitura ce s‘a proectat prestigiului politic al dlui Michai Popoviciu, a exiuat deci în mod lamentabil. Şeful Ardealului a dovedit din nou că prezidează o organizaţiune politică puternică şi că este fruntaşul neconte- stat al masselor româneşti din Braşov, cum este şeful iubit al Ardealului întreg. A. B. D. MIHAI POPOVICI Un diamant al Măriei Antoineta vândut cu 5 mi 1 tioane lei ! LONDRA, 2 (Rador). .— Un colier de diamante care a aparţinut reginei Marin Antoineta a Franţei a fost vândut la o licitaţie publică unui prinţ indian. . Colierul a fost vândut cu suma de Lei 50.000.000. I . 1 BLAJUL BICENTENAR Cuvântul comemorativ rostit la serbarea din 24 iunie 1937 de Dr. VICTOR MACAVEIU canonic, vicar general al Blajului n. A trebuit să vină şi să treacă războiul , cel mare, cu toate suferinţele pe cari le-am îndurat şi noi cei de aici, pentru ca Blajul să prindă aripi, să scape de duşmănia și teroarea vechei stăpâniri. Pentru ca temutul „cuib valac”, cum era supranumit în alte vremi Blajul •—• „comună mică”, fiindcă avea un notar comun cu Veza și cu Blaj-satul ·—* să ajungă mai întâiu comună urbană și, mai târziu, — întâiu pe hârtie, prin legea administrativă din 1926 a regretatului Ion I. C. Brătianu, şi apoi faptice, prin mutarea la Blaj a serviciilor prefecturii, în vremea guvernului Vaida, să ajungă oraş reşedinţă de judeţ. Noile cartiere, dincolo de Târnavă şi pe dealul din Estul oraşului, îşi datoresc începuturile şi desvoltarea lor, în primul loc, Reformei Agrare. Lumina electrică pe care o avem de vreo 10 ani este iniţiativa Blăjenilor, a Mitropoliei şi a ven. Capitlu, şi a fost realizată cu sprijinul efectiv al lor şi al băncii Patria şi cu concursul tuturor cetăţenilor. Iar măreţele clădiri şcolare noui, ca Institutul Recunoştinţei, Şcoala normală, Liceul comercial, Gimnaziul industrial, se datoresc şi ele iniţiativei marelui mitropolit Suciu şi contribuţiei, în altă parte, a foştilor elevi ai Blajului şi, în partea cea mai mare, munificenţei marelui Pontifice Pius al XI. Am fi nerecunoscători dacă nu am aminti şi sprijinul pe care ni l-au dat guvernele Ţării Româneşti, după ce au început să cunoască rostul Blajului. Aşa s’a ajuns mai întâiu să se ia asupra bugetului Statului întreaga sarcină a retribuirii profesorilor dela şcolile noastre, rămânând în sarcina bisericii cheltuelile numite materiale. Aceeaş recunoştinţă trebue să o păstrăm şi acelora, cari au ţinut să dea o oarecare atenţiune şi desvoltării urbanistice a Blajului. Voiu aminti aci un nume bine cunoscut, al generalului Moşoiu, fost ministru de Lucrări publice, căruia i se datoreşte pardosirea cu piatră cioplită a străzii Regina Maria (fostă a Tipografiei sau Hotelului Naţional pe vremuri), pecum şi începutul unei regulări a Târnavei, în dreptul Câmpului Libertăţii. Cu aceeaş recunoştinţă suntem datori aceluia care a dat primele trei milioane pentru clădirea aceasta în care ne aflăm în acest moment (dlui Iuli Maniu), sumă pe care actualul guvern a complectat-o cu alte trei milioane, pentru că clădirea să fie continuată, până la a putea astăzi să adăpostească această serbare. In sfârşit, vizita la Blaj a M. Sale Regelui nostru, în toamna trecută, cu prilejul aniversării de 75 ani a Astrei, a contribuit, ca înfăţişarea oraşului, a străzilor sale să progreseze în spre mai bine, cu ajutorul altor mijloace materiale, puse la dispoziţia autorităţilor oraşului şi judeţului nostru. Fireşte, că generaţiile mai noi nu mai cunosc modestele căsuţe de prin strada Tipografiei, azi Regina Maria, din strada plăcintelor”, azi Timoteiu Cipariu, de pe Uliţa Lungă, etc. A dispărut cu totul şi vechea bisericuţă a Curţii, câţiva ani înaintea războiului, — o clădire într’un minunat stil gotic, de o vârstă, poate cu însuşi castelul! Nici intervenţia Comisiunii Monumentelor Istorice, din vechea ungarie, nu au mai putut-o mântui. Doară în fotografii mai vechi ale Blajului, turnul acestei bisericuţe se mai poate recunoaşte! Iar în locu-i, ca adăpost pentru mormintele arhiereilor Blajului, s’a contemplat să se edifice o nouă bisericuţă, în stil românesc, cu piatră cioplită, lângă Institutul Recunoştinţei în faţa Câmpului Libertăţii. Clădirea este începută dar, cine ştie, când se va putea terminat.* Iată, domnilor, cadrul exterior, mai mult decât modest, în care s’a desfăşurat viaţa Blajului, vreme de aproape două sute de ani, viaţa acestei prea modeste__şi ca număr de populaţie ... aşezări de oameni! De faci însă, dintre aceste modeste ziduri, din lăcaşurile cu boltituri greoaie, dela lumina opaiţului, din sătuleţul lipsit de orice tradiţii româneşti mai vechi, de aci a pornit o nouă tradiţie a neamului nostru, de aci a pornit mişcarea de redeştperare a conştiinţei româneşti, aci s’a format primul program de revendicări naţionale şi sociale ale neamului românesc. De-aci, din modeste începuturi, a crescut văpaia de foc a unei culturi româneşti, din şcolile şi din amvonul, cari au dat pe întâii apostoli şi propagandişti ai crezului românesc! Şi cine, într’adevăr, ar putea crede, La alte neamuri, că aci a fost vreme de aproape două veacuri capitala spirituală a Ardealului, sub un întreit raport: religios, cultural şi politic, că din iniţiativa oamenilor Blajului şi în jurul lor s’au concentrat luptele acestui neam, nădejdile, năzuinţele lui spre lumină şi năzuinţele lui spre libertatea naţională. Că de aci lumina s’a revărsat şi s’a răspândit, şi de aci căldura idealului românesc a aprins focul în toate părţile locuite de Români. Din contactul Blajului cu dinamismul Bisericii Romane, a urmat, după vorba dlui Sextil Puşcariu, „minunea resurecţiunii noastre naţionale”. La Blaj s’a făurit, — spune unul dintre istoricii generaţiei mai tinere (d. Zenovie Pâclişanu) într’un articol proaspăt apărut !----„prin luptele istovitoare ale mucenicului Inocenţiu Clain întemeietorul, idealul politic care a călăuzit obştea românească ardeleană până în preajma unirii celei mari, oamenii Blajului au pornit îndrăsneaţa luptă politică de la sfârşitul veacului al XVIH-lea, care a culminat în celebrul Supplex Libellus din 1791, preoţii Blajului, adunaţi în 1792 în jurul vlădicului Ioan Bob, în chiar castelul fostului principe Mihai Apafi II, au avut curajul să refuze jurământul pe iConstituţia feudală a Ardealului, fiindcă credeau, că un astfel de jurământ i-ar împiedeca să lupte pentru emanciparea naţională. Iar în anul marilor zguduiri şi marilor prefaceri 1848, la umbra catedralei din Blaj s’au strâns reprezentanţii întregului neam, ca să frângă jugul robiei seculare şi un mare învăţat al lui, Timoteiu Cipariu, a redactat vestitele 16 puncte votate cu frenezie pe Câmpia, numită, de atunci, câmpia Libertăţii. Tot un om al Blajului, un profesor al lui, Aron Pumnul, a dus fiorii deşteptării naţionale în Bucovina, un altul a organizat învăţământul public în Oltenia (Ioan Maiorescu), un al treilea a plecat să deschidă şcoala românească a Năsăudului (Ieronim Calnachi), al patrulea, ajuns la marginea de apus a românismului, a înfiinţat Liceul românesc din Beiuş (Samuil Vulcan), alţii au plecat să întemeieze la Braşov gazetăria românească ardeleană”. Cel ce împlântă al doilea Sapa — după protopopul Popazu— la punerea pietrii fundamentale a liceului din Braşov, în ziua de 26 Septemvrie 1851, este tot un fiu al Blajului, Gh. Bariţiu, adaug eu, după cum o spune istoricul acelor şcoale, regretatul Andrei Bârseanu! Şi, „în fine, alţii au trecut în Iaşii Moldovei, ca să contribue la întemeierea învăţământului superior românesc de acolo. N’a rămas colţ de pământ românesc nestrăbătut, nef rămân* PlrCUTH Consideraţii despre decoraţii Zilele trecute, un medic decorat cu una dintre cele mai valoroase decoraţii sanitare de războiu, spunea, cu un surâs de resemnare, că numai ei,— medicii care au fiit războiul şi au decoraţii, — nu beneficiază de feluritele avantaje materiale pe care le au alţi decedaţi de războiu, cu soilde sau panglici. Omul nu se plângea nici cu revoltă, nici cu lamentările obişnuite de cei cari „şi-au vărsat sângele la Mărăşeşti“ deşi au stat în spatele frontului sau la părţile sedentare. Ci, ne întreba, pur şi simplu, dacă medicul în războiu nu are nici un merit şi nu săvârşeşte acte de curaj şi abnegaţie ? Nedumerirea medicului ne-a trezit unele indoeli. Nu vrem să afirmăm că s’ar face o nedreptate medicilor cu decoraţii de războiu, care nu au nici un avantaj material de pe urma acestor decoraţii, pentru că nu suntem lămuriţi asupra criteriilor după are o decolaraţie atrage după ea şi unele avantaje materială, pe când alta rămâne nuimai... decorativă. Până la războiul de întregire, toate decoraţiile erau pur şi simplu decorative. Căpăta omul o decoraţie pentru merite culturale, artistice sau mai adesea pentru mente politice. Certea decretul cu vădită mulţumire şi îşi punea la zile mari decoraţia cu multă satisfacţie. Mulţumea lui »eonu Vasalca” marele elector local, sau ,,domnului prefect“, care făcuse alegerile cu vitejie şi succes, pentru că i-aiui răsplătit munca şi credinţa şi cu asta să termina povestea decoraţiei. Pe vremea aceea umoriştii făceau felurite observaţii despre felul cum se distribuiau decoraţiile şi despre osebita mândrie şi satisfacţie a celor decoraţi. Doctorul Iodoform (dr. Ureiche din Bucureşti) şi d. D. D. Pătrăşcanu au, în scrierile lor, sivuroase observaţii. Dar a venit mamele războiu. Pentru actele de vitejie deosebită şi abnegaţie pildul . /yamantil/wfaf n/î fiijertfi'tt4-â n anat. Jb' i W Lr lvhi riîio|H/ JJ t, i‘ “p lifi tij't ^ a t O f mai aducă celui decorat şi unele avantaje materiale. Şi ordinul ,Mihai Viteazul” aduce aceste avantaje. Acum, la atâţia ani după războiu, s’a mai abiordat şi altor decoraţi de pe atunci avantaje materiale mai mărunte, dar totuşi concrete. Nunca medicilor care au făcut războiul nu s’a acordat aceste beneficii. Zice că este o mare decoraţie de războiu pentru medici: ordinul „Regina Maria”. Şi ei cred că această decoraţie aţr merita să fie complectată cu benefiile altor ostaşi. Aşa zic medicii! Noi nu putem emite nici o părere, pentru că nu ştim dacă medicul în războiu este socotit ostaş. E drept că şi el poartă uniformă de soldaţi. Dar... nu trage nici cu puşca, nici cu mitraliera, nici cu tunul. Ba chiar ceva mai mult: pe când orice ostaş care se respectă caută să ucidă câţi mai mulţi inimici, doctorii şi sanitarii se trudesc să scape din ghiarele mărfii câţi mai mulţi răniţi şi fără nici o deosebire. Chiar vrăjmaşi! S’ar putea zice, aşadar, că ei nu sunt ostaşi veritabili. Dacă ei nu omoară, cu ştiinţă şi precugetare, — că altfel mai omoară şi ei din când în când,— însamnă că nu pot săvârşi nici un act de eroism şi deci nu pot avea decoraţiii a (Urmare pe paginaBVa). Situația: D. Tătarăcu va pleca oare în curând la... băi? SITUAŢIA EXTERNA Valorile franceze au pierdut 10 la sută faţă de liră şi dolar. Regentul Horthy a primit depline puteri pentru a-şi putea desemnă singur succesorul. Brutala ieşire a dlui Mussolini în poblema retragerii voluntarilor sau si non e vero... Anglia a cerut Franţei să continue a colabora în cadrul acordului monetar tripartit PARIS, 2 (Rador).■— Decretele publicate dri dimineaţă în Monitorul Oficial, ca urmare a votării legii deplinelor puteri de Cameră şi Senat, precum şi evoluţia pieţii schimburilor către o depreciere a francului cu aproximativ 10%, faţă de lira sterlină şi de dolar, sunt singurii factori demni de luat în seamă în ultimele 48 de ore, la bursă. Aici tendinţa era destul de fermă. Schimburile sunt destul de vii nu însă nervoase. In general cu excepţia valorilor cu venit fix, creşterea puterilor oscilează în jurul a 10%. De remarcat că valorile streine sunt mai favorizate decât cele franceze. O TELEGRAMA A GUVERNULUI ENGLEZ CĂTRE D. BONNET In numele guvernului englez d. John Simon, ministrul de finanțe, a trimis colegului său din cabinetul francez, dlui Georges Bonnet următoarea telegramă: Acum când vi s-au dat deplinele puteri pe cari le-aţi cerut pentru a putea face faţă situaţiei, sper că veţi putea continua strânsa colaborare cu tezaurul englez şi cu tezaurul Statelor Unite aşa cum este prevăzut în acordul monetar tripartit. îmi permit să exprim speranţa mea cea mai sinceră că Franţa va depăşi în cel mai scurt timp dificuitajun, cărora trebue să le facă acum faţa. regentului Horthy este în strânsă legătură cu anumite schimbări ce vor interveni în viaţa politică a Statului maghiar şi în strânsă legătură cu raportul dintre factorul constituţional şi naţiune. " Intr’adevăr partea principală a legii votate este fără îndoială aceea care se referă la dreptul Regentului de a-şi numi un succesor. Or, poporul maghiar, prin tradiţie, este obişnuit cu regalitatea. Această formă de guvernământ a rămas să fie rezolvată nu după cum vor legitimiştii, ci după cum dictează interesele momentane ale Ungariei. Aceste interese se orientează către Italia şi pledează pentru aducerea unei principese din Casa de Savoya pe tronul Ungariei, urmând ca fiul mai mare al regentului să-i fie prinţ consort. Viitorul apropiat suntem siguri că va confirma în întregime toate aceste lucruri car în cercurile diplomatice maghiare constitue un secret a lui Polikinel. Deciînele puterî M ' i^geTiiuîl BUDAPESTA, 2 (Rador).— Agenţia telegrafică ungară tarnsmite: Cu o unanimitate rar întâlnită în istoria parlamentului maghiar, Camera deputaţilor a adoptat eri proectul de lege prin care se extind puterile regentului. Din felul cum au decurs desbaterile se poate afirma că a fost o şedinţă istorică. Au participat toţi deputaţii cu excepţia social-democraţilor. După votarea proectului, a luat cuvân- tul d. Daranyi preşedintele consiliului de miniştri care a declarat că atitudinea unanimă a Camerei a dat cea mai strălucită dovadă că factorii legislaţiei constituţionale sunt în stare astăzi ca şi în trecut să rezolve problemele decisive pentru viitorul naţiunii într’un mod demn de tra- diţiile cele mai înalte ale istoriei naţionale. " I Hotărârea Camerei înfăţişază atitudinea unanimă a naţiunei. Primul ministru a terminat aducând elogii regentului Horty. Discursul dsale a fost aplaudat în picioare de deputaţi. SEMNIFICAŢIA ACORDĂRII DEPLINELOR PUTERI într’o serie de reportaţii anterioare noi am arătat că acordarea deplinelor puteri Voluntarii din Spania ROMA, 2 (Rador). — „Popolo d’Italia” a publicat un articol nesemnat anunţat de toată presa italiană cu 24 ore mai înainte şi care este atribuit dlui Mussolini. Articolul este întitulat „Voluntarii și Londra”. El expune punctul de vedeer italian cu privire la chemarea voluntarilor din Spania. Această rechemare e imposibila în ce priveşte pe voluntarii italieni şi în orice caz ea nu depinde de guvernul italian . Irific. Voluntarii nuau fost trimişi de guvern ci s’au încadrat singuri în rândurile forţelor naţionaliste spaniole. Prin urmare ei depind numai de generalul Franco. Rezultă de aici că numai generalisimul spaniol îi poate elibera de obligaţia lor morală. Guvernul italian nu o poate face şi nu o va face. De altfel chestiunea neintervenţiei este o poveste. In realitate din Anglia au plecat spre Spania guvernamentală ofiţeri şi soldaţi voluntari, arme şi avioane, muniţiuni şi bani strânşi prin colecte publice. Italia a respectat în întegrime acordul de neintervenţie. Anglia şi Franţa sunt acelea cari l-au violat. ! S‘a prăbuşit un avion militar francez PARIS, 2 (Rador). i—. Un avion militar francez s’a prăbuşit în flăcări în valea râului Sarre. Echipajul format din 5 persoane a pierit carbonizat. 1