Patria, iulie 1937 (Anul 19, nr. 143-167)

1937-07-03 / nr. 143

Anul al XIX-lea Nr. 143 DIRECTOR: Dr. AUREL BUTEANU Redacţia şi Administraţia: Anada Regina Maria fil. 88. Telefon: 18—81. ABONAMENT: Abonament anual----------—■ — Fracţiuni de an, lunar---------­Pentru funcţionari, anual-----­Fracţiuni de an, lunar---------­eTeoţi, Înv., stud., ţărani anual . Fracţiuni de an, lunar---------­Pentru autorităţi, m­at., bănci, etc. In străinătate dublu. Lei 700.­­Lei 60.­­Lei 600.­­Lei 55.­­Lei 800.­­Lei 45.­­LeilOOO.­Organ al Partidului National Ţărănesc Sinistra conjuraţie de la Braşov Oculta guvernamentală nu a putut da lovitura proectată împotriva d-lui Mihail Popoviciu Şeful Ardealului a înr­egistrat o frumoasă izbândă în jud. Braşov­ ­Presa partidului naţional liberal nu­­ conteneşte cu zgomotul făcut în jurul pretinsului succes electoral pe care partidul naţional liberal l-ar fi înre­gistrat în judeţul Braşov, înţelegem perfect de bine necesităţile tactice şi politice care determină atitudinea a­­­ceasta deşănţată a partidului liberal, care doreşte să înfăţişeze opiniei pu­blice un succes electoral repurtat în Ardeal. După eşecurile din alegerile comu­nale, şi judeţele din diversele regiuni ale ţării, după fuga ruşinoasă din faţa verdictului popular din Gorj şi Cluj, cadrele liberale aveau nevoe de un re­viriment, prestigiul partidului de un succes şi ziarele de un cal de bătaie. Tacticienii iscusiţi au recurs atunci iar la arsenalul de arme bizantine şi au re­curs la o stratagemă pe care au cre­­zut-o de o extraordinară... abilitate. In urma faptului că preşedinte al organi­zaţiei noastre din Braşov este una şi aceeaş persoană cu preşedintele orga­nizaţiilor naţional-ţărăniste din Ardeal şi Banat, d. Mihai Popoviciu, , au crezut că este momentul să dea o lovitură de teatru punând în mi­noritate listele acestui partid. Car cum să realizeze această perfor­manţă? Toată lumea ştie că partidul naţional liberal nu are nici un fel de rădăcini electorale, dincoace de munţi. El a realizat un număr de voturi ridi­cole la toate alegerile la cari nu s-a cartelat fie cu minoritarii, fie cu alte partide, sau când nu a beneficiat de concursul puterii guvernamentale şi a jandarmilor. TOP.m? î Hck o »­.I---«--' Vjormnf *y raţionamentul că un succes electoral ‘ concludent nu poate fi înregistrat de liberali decât într'un judeţ unde votu­rile minoritarilor sunt în majoritate, şi numai printr'un cartel cu minori­tarii faţă de ce­i—­ în vederea obţinerei a­­cestui succes —, s‘au umilit şi au cerut colaborarea partidului maghiar şi a saşilor la alegerile judeţene din Bra­şov. ^ Rezultatul: lista naţional liberală, u­­nită cu partidul maghiar şi cu parti­dul saşilor, a întrunit în acest judeţ 8228 voturi. __ | Ziarele partidului liberal s-au grăbit să trâmbiţeze marele „triumf“ al par­tidului liberal, şi să-l atribue exclusiv popularităţii „imense“ a acestuia şi a „personalităţii precumpănitoare“ şi „idolatrizată în judeţul Braşov“ a dlui Alexandru Lapedatu. Reportagile presei liberale, cu o sfruntată neruşinare au omis de a da amănuntul că cele 8200 de vo­turi au fost înregistrate de către un cartel maghiaro-saso-liberal. O analiză sinceră Analizând situaţia din judeţul Bra­şov, vom vedea că cifra de 8200 de vo­turi înregistrată de coaliţia de mai sus, este deadreptul ridicolă şi consti­­tue cel mai ruşinos eşec pentru guver­nul liberal. Din populaţia judeţului Braşov se ştie că numai jumătate este românea­scă. Restul se compune din saşi şi un­guri. In 1933 partidul liberal la guvern find numai cu saşii a obţinut aici 15.450 de voturi. Maghiarii au obţinut 4260 de voturi. In 1932, adecă atunci când liberalii erau în opoziţie, au obţinut 3500 de vo­turi, iar maghiarii 4050 de voturi. Astăzi, când partidul liberal este la guvern ca şi în 1933, deci a avut la dis­poziţie tot aparatul administrativ, şi când a fost în cartel cu saşii în 1933, şi când s-a cartelat şi cu maghiarii, cam­ după cum se vede­au întotdeauna cam 4000—4500 de voturi în acest ju­deţ, lista coaliţiei guvernamentale mi­noritare, NU A ÎNTRUNIT DECÂT 8228 DE VOTURI!! Scăzând din caeastă cifră media de 4250 de voturi ungureşti, ne rămân a­­priximativ 11OOO de voturi pentru lista liberalo-săsească. Saşii au în Braşov cel puţin atâtea voturi cât ungurii, adecă aproximativ 4500—5000 de voturi. Ţinând seama că în acest an ei s-au împărţit în două ta­bere cam egale, una votând cu guver­nul, iar alta (hitleristă) a depus listă separată, trebue să socotim cam 2000— 2500 voturi pe o tabără. (Intr‘adevăr, hitleriştii au luat 2600 voturi!!) Din cifra totală a voturilor săseşti, ne ră­mân 2000—2400 de voturi cari s‘au dat de partea saşlor tradiţionalişti deci pentru lista comună purtând semnul liberal. Făcând operaţia scăderii din cifra totală de voturi, rezultă că în­ ­ cea mai favorabilă ipoteză partidul li­­­­beral a întrunit la Braşov maximum 2000 de voturi!! Deci cu 1500 de vo-­­­turi mai puţin decât la alegerile­­— din opoziţie —­ din 1932!!­­ Unde este atunci succesul grozav al acestui partid? De la 10.000 voturi la 2000 ^ __ ■ 3LIU rc­HIcUlC­VCUCLtJll O. * pentru cifrele dela alegerile din. 1933. Atunci liberalii —■ la guvern ,— obţi­nuseră 15.000 de voturi. Scăzând cele 5000 de voturi săseşti, obţinem o ci- ,­fră de 10.000 de voturi pentru parti-­­ dul liberal!­­ La putere în 1933 partdul liberal în- . truneşte deci 10.000 de voturi, iar în 1937 !— în aceleaşi condiţii 2000 de­­ voturi!! Dacă acest lucru constitue un succes , noi nu le dorim liberalilor decât tot asemenea succese!! Dar să vedem şi partea cealaltă a monedei. Am­ arătat că zgomotul pe care îl face presa liberală în jurul acestei ale­geri se datoreşte necesităţii unui suc­ces pentru a lovi în prestigiul pacific al dlui Mihai Popoviciu, şeful organi­­zaţiunilor naţional-ţărăniste din Ar­deal. A reuşit oculta guvernamentală să dea această lovitură? Nici­decum!! Glasul cifrelor Organizaţia naţional-ţărănistă din judeţul Braşov a întrunit 3600 de vo­turi. Cu această cifră, lista naţional­ţărănistă s-a plasat în fruntea tuturor listelor româneşti! Intr-un judeţ unde populaţia roma­­­­nească este în minoritate, unde guver­nul a uzat de absolut toate mijloacele pentru a combate lista naţional-ţără­nistă, într'un judeţ unde toate cele­lalte organizaţuni politice, ca într'o a­­devărată conjuraţie, au luptat nu atât împotriva guvernului, cât împotriva li­stei­ naţional-ţărăniste, cifra de 3600 de voturi româneşti este o realizare care ea constitue într'adevăr un stră­lucit succes.­­ Sa nu uităm că dacă minoritarii ar fi întrat în lupta electorală pe liste in­dependente, am fi avut la Braşov ur­mătoarele rezultate electorale:­­ Ungurii 4000—4200 v. Saşii 2300—2500 v. Saşii-hitlerişti 2600 v. Liberalii 1800—2000 v. Partidul naţonal-ţărănesc 3600 v, iar celelalte liste voturile întrunite a­­cum, toate mult inferioare voturilor obţinute de partidul naţional-ţărănesc!! Conjuraţia de la Braşov, între parti­dul liberal şi organele administrative pe de o parte, între guvern, saşi şi un­guri pe de altă parte, diabolica înţe­legere între guvern şi valachişti, con­cursul pe sub mână al saşilor hitlerişti pentru valachişti, sprijinul formaţiuni­lor de dreapta cari nu au avut liste (garda etc.), pentru lista valachistă,­­ nu au putut zdruncina poziţiunea or­­ ganizaţiei naţional-ţărăniste, care a repurtat unul din cele ma frumoase­­ succese prin cele 3600 voturi romă-, neşti întrunite. f ..... _ . - • vv­ » »rv/VI W'W* şi 2b(10 de voturi valachiste (în fieful dlui Voicu Niţescu şi cu con­cursurile mai sus amintite!!) cele 3600 de voturi ale organizaţiei na­­­­ţional-ţărănistă, CONSTITUE UN­­ SUCCES DINTRE CELE MAI­­ SEMNIFICATIVE.­­ Lovitura ce s‘a proectat prestigiului politic al dlui Michai Popoviciu, a ex­i­­uat deci în mod lamentabil. Şeful Ardealului a dovedit din nou că prezidează o organizaţiune politică­­ puternică şi că este fruntaşul neconte-­­ stat al masselor româneşti din Braşov, cum este şeful iubit al Ardealului în­treg. A. B. D. MIHAI POPOVICI Un diamant al Măriei­­ Antoineta vândut cu 5 mi­ 1 tio­ane lei ! LONDRA, 2 (Rador). .— Un colier de diamante care a aparţinut reginei Marin Antoineta a Franţei a fost vândut la o li­­citaţie publică unui prinţ indian. .­­ Colierul a fost vândut cu suma de Lei 50.000.000. I . 1 BLAJUL BICENTENAR Cuvântul comemorativ rostit la serbarea din 24 iunie 1937 de Dr. VICTOR MACAVEIU canonic, vicar general al Blajului n. A trebuit să vină şi să treacă războiul , cel mare, cu toate suferinţele pe cari­­ le-am îndurat şi noi cei de aici, pentru ca­­ Blajul să prindă aripi, să scape de duşmă­nia și teroarea vechei stăpâniri. Pentru ca temutul „cuib vala­c”, cum era supra­numit în alte vremi Blajul •—• „comună mică”, fiindcă avea un notar comun cu Veza și cu Blaj-satul ·—* să ajungă mai întâiu comună urbană și, mai târziu, — întâiu pe hârtie, prin legea administrativă din 1926 a regretatului Ion I. C. Brătia­­nu, şi apoi faptice, prin mutarea la Blaj a serviciilor prefecturii, în vremea guver­nului Vaida­­, să ajungă oraş reşedinţă de judeţ. Noile cartiere, dincolo de Târnavă şi pe dealul din Estul oraşului, îşi datoresc începuturile şi desvoltarea lor, în primul loc, Reformei Agrare. Lumina electrică pe care o avem de vreo 10 ani este iniţiativa Blăjenilor, a Mitropoliei şi a ven. Capitlu, şi a fost realizată cu sprijinul efectiv al lor şi al băncii Patria şi cu concursul tu­turor cetăţenilor. Iar măreţele clădiri şco­lare noui, ca Institutul Recunoştinţei, Şcoala normală, Liceul comercial, Gimna­ziul industrial, se datoresc şi ele iniţiativei marelui mitropolit Suciu şi contribuţiei, în altă parte, a foştilor elevi ai Blajului şi, în partea cea mai mare, munificenţei ma­relui Pontifice Pius al XI. Am fi nerecunoscători dacă nu am a­­minti şi sprijinul pe care ni l-au dat gu­vernele Ţării Româneşti, după ce au înce­put să cunoască rostul Blajului. Aşa s’a ajuns mai întâiu să se ia asupra bugetului Statului întreaga sarcină a retribuirii pro­fesorilor dela şcolile noastre, rămânând în sarcina bisericii cheltuelile numite ma­teriale. Aceeaş recunoştinţă trebue să o păstrăm şi acelora, cari au ţinut să dea o oarecare atenţiune şi desvoltării urba­nistice a Blajului. Voiu aminti aci un nu­me bine cunoscut, al generalului Moşoiu, fost ministru de Lucrări publice, căruia i se datoreşte pardosirea cu piatră ciop­lită a străzii Regina Maria (fostă a Tipo­grafiei sau Hotelului Naţional pe vre­muri), pe­cum şi începutul unei regulări a Târnavei, în dreptul Câmpului Libertăţii. Cu aceeaş recunoştinţă suntem datori ace­luia care a dat primele trei milioane pen­tru clădirea aceasta în care ne aflăm în acest moment (dlui Iuli Maniu), sumă pe care actualul guvern a complectat-o cu alte trei milioane, pentru că clădirea să fie continuată, până la a putea astăzi să adă­postească această serbare. In sfârşit, vizita la Blaj a M. Sale Re­gelui nostru, în toamna trecută, cu prilejul aniversării de 75 ani a Astrei, a contri­buit, ca înfăţişarea oraşului, a străzilor sale să progreseze în spre mai bine, cu a­­jutorul altor mijloace materiale, puse la dispoziţia autorităţilor oraşului şi judeţu­lui nostru. Fireşte, că generaţiile mai noi nu mai cunosc modestele căsuţe de prin strada Tipografiei, azi Regina Maria, din strada plăcintelor”, azi Timoteiu Cipariu, de pe Uliţa Lungă, etc. A dispărut cu totul şi vechea bisericuţă a Curţii, câţiva ani îna­intea războiului, —­ o clădire într’un mi­nunat stil gotic, de o vârstă, poate cu în­suşi castelul! Nici intervenţia Comisiunii Monumentelor Istorice, din vechea unga­rie, nu au mai putut-o mântui. Doară în fo­tografii mai vechi ale Blajului, turnul a­­cestei bisericuţe se mai poate recunoaşte! Iar în locu-i, ca adăpost pentru mormin­tele arhiereilor Blajului, s’a contemplat să se edifice o nouă bisericuţă, în stil româ­nesc, cu piatră cioplită, lângă Institutul Recunoştinţei în faţa Câmpului Libertăţii. Clădirea este începută dar, cine ştie, când se va putea terminat.* Iată, domnilor, cadrul exterior, mai mult decât modest, în care s’a desfăşurat via­ţa Blajului, vreme de aproape două sute de ani, viaţa acestei prea modeste__şi ca număr de populaţie ... aşezări de oameni! De faci însă, dintre aceste modeste ziduri, din lăcaşurile cu boltituri greoaie, dela lumina opaiţului, din sătuleţul lipsit de ori­ce tradiţii româneşti mai vechi, de aci a pornit o nouă tradiţie a neamului nostru, de aci a pornit mişcarea de redeştperare a conştiinţei româneşti, aci s’a format primul program de revendicări naţionale şi sociale ale neamului românesc. De-aci, din modeste începuturi, a crescut văpaia de foc a unei culturi româneşti, din şcolile şi din amvonul, cari au dat pe întâii apos­toli şi propagandişti ai crezului românesc! Şi cine, într’adevăr, ar putea crede, La al­­te neamuri, că aci a fost vreme de aproa­pe două veacuri capitala spirituală a Ar­dealului, sub un întreit raport: religios, cultural şi politic, că din iniţiativa oame­nilor Blajului şi în jurul lor s’au concen­trat luptele acestui neam, nădejdile, nă­zuinţele lui spre lumină şi năzuinţele lui spre libertatea naţională. Că de aci lumi­na s’a revărsat şi s’a răspândit, şi de aci căldura idealului românesc a aprins focul în toate părţile locuite de Români. Din contactul Blajului cu dinamismul Bisericii Romane, a urmat, după vorba dlui Sextil Puşcariu, „minunea resurecţiunii noastre naţionale”. La Blaj s’a făurit, — spune unul dintre istoricii generaţiei mai tinere (d. Zenovie Pâclişanu) într’un articol proaspăt apărut !----„prin luptele istovitoare ale mucenicu­lui Inocenţiu Clain întemeietorul, idealul politic care a călăuzit obştea românească ardeleană până în preajma unirii celei mari, oamenii Blajului au pornit îndrăs­­neaţa luptă politică de la sfârşitul veacu­lui al XVIH-lea, care a culminat în celeb­rul Supplex Libellus din 1791, preoţii Bla­jului, adunaţi în 1792 în jurul vlădicului Ioan Bob, în chiar castelul fostului princi­pe Mihai Apafi II, au avut curajul să re­fuze jurământul pe iConstituţia feudală a Ardealului, fiindcă credeau, că un astfel de jurământ i-ar împiedeca să lupte pen­tru emanciparea naţională. Iar în anul marilor zguduiri şi marilor prefaceri­ 1848, la umbra catedralei din Blaj s’au strâns reprezentanţii întregului neam, ca să frângă jugul robiei seculare şi un ma­re învăţat al lui, Timoteiu Cipariu, a re­dactat vestitele 16 puncte votate cu frene­zie pe Câmpia, numită, de atunci, câmpia Libertăţii. Tot un om al Blajului, un pro­fesor al lui, Aron Pumnul, a dus fiorii de­şteptării naţionale în Bucovina, un altul a organizat învăţământul public în Oltenia (Ioan Maiorescu), un al treilea a plecat să deschidă şcoala românească a Năsău­­dului (Ieronim Calnachi), al patrulea, a­­juns la marginea de apus a românismu­lui, a înfiinţat Liceul românesc din Beiuş (Samuil Vulcan), alţii au plecat să înte­meieze la Braşov gazetăria românească ardeleană”. Cel ce împlântă al doilea Sapa — după protopopul Popazu­­— la punerea pietrii fundamentale a liceului din Braşov, în ziua de 26 Septemvrie 1851, este tot un fiu al Blajului, Gh. Bariţiu, adaug eu, du­pă cum o spune istoricul acelor şcoale, re­gretatul Andrei Bârseanu! Şi, „în fine, alţii au trecut în Iaşii Moldovei, ca să con­­tribue la întemeierea învăţământului supe­rior românesc de acolo. N’a rămas colţ de pământ românesc nestrăbătut, nef rămân* PlrCUTH Consideraţii despre decoraţii Zilele trecute, un medic decorat cu una dintre cele mai valoroase decoraţii sani­tare de războiu, spunea, cu un surâs de re­semnare, că numai ei,­­— medicii care au fi­it războiul şi au decoraţii, — nu bene­ficiază de feluritele avantaje materiale pe care le au alţi decedaţi de războiu, cu soil­­de sau panglici. Omul nu se plângea nici cu revoltă, nici cu lamentările obişnuite de cei cari „şi-au vărsat sângele la Mărăşeşti“ deşi au stat în spatele frontului sau la părţile sedenta­re. Ci, ne întreba, pur şi simplu, dacă me­dicul în războiu nu are nici un merit şi nu săvârşeşte acte de curaj şi abnegaţie ? Nedumerirea medicului ne-a trezit unele indoeli. Nu vrem­ să afirmăm că s’ar face o nedreptate medicilor cu decoraţii de răz­boiu, care nu au nici un avantaj material de pe urma acestor decoraţii, pentru că nu su­ntem lămuriţi asupra criteriilor după are o decolaraţie atrage după ea şi unele avantaje materială, pe când alta rămâne nuim­ai... decorativă. Până la războiul de întregire, toate de­coraţiile erau pur şi simplu decorative. Că­păta omul o decoraţie pentru merite cultu­rale, artistice sau mai adesea pentru me­nte politice. Certea decretul cu vădită­ mul­ţumire şi îşi punea la zile mari decoraţia cu multă satisfacţie. Mulţumea lui »eonu Vasalca” marele elector local, sau ,,domnu­lui prefect“, care făcuse alegerile cu vite­jie şi succes, pentru că i-aiu­­i răsplătit mun­ca şi credinţa şi cu asta să termina poves­tea decoraţiei. Pe vremea aceea umoriştii făceau felurite observaţii despre felul cum se distribuiau decoraţiile şi despre osebita­­ mândrie şi satisfacţie a celor decoraţi. Doc­torul Iodoform (dr. Ureiche din Bucureşti) şi d. D. D. Pătrăşcanu au, în scrierile lor, s­ivuroase observaţii. Dar a venit mam­ele războiu. Pentru ac­tele de vitejie deosebită şi abnegaţie pildu­l . /yama­n­til/wfaf n/î fiijertfi'tt4-â n anat. Jb' i W Lr lvhi riîio|H/ JJ t, i‘ “p lifi tij't ^ a t O f mai aducă celui decorat şi unele avan­taje materiale. Şi ordinul ,Mihai Viteazul” aduce aceste avantaje. Acum, la atâţia ani după războiu, s’a mai ab­iordat şi altor de­coraţi de pe atunci avantaje materiale mai mărunte, dar totuşi concrete. Nunca medicilor care au făcut războiul nu­­ s’a acordat aceste beneficii. Zice­ că este o mare decoraţie de războiu pentru medici: ordinul „Regina Maria”. Şi ei cred că această decoraţie aţr merita să fie com­plectată cu bene­fiile altor ostaşi. Aşa zic medicii! Noi nu putem emite nici o părere, pen­tru că nu ştim dacă medicul în războiu es­te socotit ostaş. E drept că şi el poartă uniformă de soldaţi. Dar... nu tr­age nici cu puşca, nici cu mitraliera, nici cu tunul. Ba chiar ceva mai mult: pe când orice os­taş care se respectă caută să ucidă câţi mai mulţi inimici, doctorii şi sanitarii se trudesc să scape din ghiarele mărfii câţi mai mulţi răniţi şi fără nici o deosebire. Chiar vrăjmaşi! S’ar putea zice, aşa­dar, că ei nu sunt ostaşi veritabili. Dacă ei nu omoară, cu ştiinţă şi precugetare, — că altfel mai omoară şi ei din când în când,­­— însamnă că nu pot săvârşi nici un act de eroism şi deci nu pot avea decoraţiii a (Urmare pe pagina­­BVa). Situația: D. Tătarăcu va pleca oare în curând la... băi? SITUAŢIA EXTERNA Valorile franceze au pierdut 10 la sută faţă de liră şi dolar.­­ Regentul Horthy a primit depline puteri pentru a-şi putea desemnă singur succe­sorul. Brutala ieşire a dlui Mussolini în poblema retragerii voluntarilor sau si non e vero... Anglia a cerut Franţei să continue a cola­bora în cadrul acordului monetar tripartit PARIS, 2 (Rador).­­■—­ Decretele publi­cate dri dimineaţă în Monitorul Oficial, ca urmare a votării legii deplinelor puteri de Cameră şi Senat, precum şi evoluţia pieţii schimburilor către o depreciere a francului cu aproximativ 10%, faţă de li­ra sterlină şi de dolar, sunt singurii fac­tori demni de luat în seamă în ultimele 48 de ore, la bursă. Aici tendinţa era destul de fermă. Schimburile sunt destul de vii nu însă ner­voase. In general cu excepţia valorilor cu venit fix, creşterea puterilor oscilează în jurul a 10%. De remarcat că valorile streine sunt mai favorizate decât cele franceze. O TELEGRAMA A GUVERNULUI ENGLEZ CĂTRE D. BONNET In numele guvernului englez d. John Si­mon, ministrul de finanțe, a trimis colegu­lui său din cabinetul francez, dlui Georges Bonnet următoarea telegramă:­­ Acum când vi s-au dat deplinele puteri pe cari le-aţi cerut pentru a putea face faţă situaţiei, sper că veţi putea continua strânsa colaborare cu tezaurul englez şi cu tezaurul Statelor Unite aşa cum este prevăzut în acordul monetar tripartit. îmi permit să exprim speranţa mea cea mai sinceră că Franţa va depăşi în cel mai scurt timp dificuitajun, că­rora trebue să le facă acum faţa. regentului Horthy este în strânsă legătu­ră cu anumite schimbări ce vor interveni în viaţa politică a Statului maghiar şi în strânsă legătură cu raportul dintre facto­rul constituţional şi naţiune. " Intr’adevăr partea principală a legii vo­tate este fără îndoială aceea care se refe­ră la dreptul Regentului de a-şi numi un succesor. Or, poporul maghiar, prin tra­diţie, este obişnuit cu regalitatea. Această formă de guvernământ a rămas să fie re­zolvată nu după cum vor legitimiştii, ci după cum dictează interesele momentane ale Ungariei. Aceste interese se orientează către Italia şi pledează pentru aducerea u­­nei principese din Casa de Savoya pe tro­nul Ungariei, urmând ca fiul mai mare al regentului să-i fie prinţ consort. Viitorul apropiat suntem siguri că va confirma în întregime toate aceste lu­cruri car­ în cercurile diplomatice maghia­re constitue un secret a lui Polikinel. Deciînele puterî M ' i^geTiiuîl BUDAPESTA, 2 (Rador).­­— Agenţia telegrafică ungară tarnsmite: Cu o unani­mitate rar întâlnită în istoria parlamen­tului maghiar, Camera deputaţilor a adop­tat eri proectul de lege prin care se extind puterile regentului. Din felul cum au decurs desbaterile se­­ poate afirma că a fost o şedinţă istorică.­­ Au participat toţi deputaţii cu excepţia social-democraţilor. După votarea proectului, a luat cuvân-­­ tul d. Daranyi preşedintele consiliului de miniştri care a declarat că atitudinea una­nimă a Camerei a dat cea mai strălucită dovadă că factorii legislaţiei constituţio­nale sunt în stare astăzi ca şi în trecut să rezolve problemele decisive pentru vii­torul naţiunii într’un mod demn de tra-­­ diţiile cele mai înalte ale istoriei naţio­nale. " I­­ Hotărârea Camerei înfăţişază atitudinea­­ unanimă a naţiunei. Primul ministru a terminat aducând elogii regentului Horty. Discursul dsale a fost aplaudat în picioa­re de deputaţi. SEMNIFICAŢIA ACORDĂRII DE­PLINELOR PUTERI într’o serie de reportaţii anterioare noi am arătat că acordarea deplinelor puteri Voluntarii din Spania ROMA, 2 (Rador). — „Popolo d’Italia” a publicat un articol nesemnat anunţat de toată presa italiană cu 24 ore mai înainte şi care este atribuit dlui Mussolini. Articolul este întitulat „Voluntarii și Londra”. El expune punctul de vedeer ita­lian cu privire la chemarea voluntarilor din­ Spania. Această rechemare e imposibi­la în ce priveşte pe voluntarii italieni şi în orice caz ea nu depinde de guvernul ita­lian­­ . Irifi­c. Voluntarii nu­­au fost trimişi­ de guvern ci s’au încadrat singuri în rândurile for­ţelor naţionaliste spaniole. Prin urmare ei depind numai de genera­lul Franco. Rezultă de aici că numai generalisimul spaniol îi poate elibera de obligaţia lor morală. Guvernul italian nu o poate face şi nu o va face. De altfel chestiunea neintervenţiei este o poveste. In realitate din Anglia au ple­cat spre Spania guvernamentală ofiţeri şi soldaţi voluntari, arme şi avioane, muni­­ţiuni şi bani strânşi prin colecte publice. Italia a respectat în întegrime acordul de neintervenţie. Anglia şi Franţa sunt a­­celea cari l-au violat. ! S‘a prăbuşit un avion militar francez PARIS, 2 (Rador). i—. Un avion militar francez s’a prăbuşit în flăcări în valea râului Sarre. Echipajul format din 5 persoane a pie­rit carbonizat. 1

Next