Patria, septembrie 1937 (Anul 19, nr. 194-217)

1937-09-01 / nr. 194

Anul al XIX-lea Nr. 194 DIRECTOR: DL AUREL BUTEANU Redacţia şi Administraţia: Strada Regina Maria Nr. 86. Telefon: 18—31 ABONAMENT: Abonament, anual------------------Lei 700. Fracţiuni de an, lunar-------------Lei 60. Pentru funcţionari, anual---------Lei 600.­Fracţiuni de an, lunar-------------Lei 55.­Preoţi, Înv., stud., ţărani anual . Lei 500.­­Pentru autorităţi, insrt., bănci, etc. Lei 1000.­­In străinătate dublu. Organ al Partidului National Ţărănesc Intr'un pat alb de spital, după înde­lungate suferinţe purtate cu resemnare creştinească, ieri noapte s-a stins din viaţă încet ca o luminare­­ce-şi dă sfâr­şitul, dr. Aurel Socol, preşedintele or­ganizaţiei partidului naţional-ţărănesc din Cluj şi vicepreşedinte al organiza­ţiei regionale a Ardealului şi Banatului. Cu cel care a fost dr. Aurel Socol, dispare încă în plină putere de muncă şi de creaţie una dintre figurile lumi­noase ale generaţiei care a dat unirea Ardealului şi a consolidat această uni­re, lăsând un nou loc gol în şirul frun­taşilor autorizaţi, recunoscuţi, unanim respectaţi şi iubiţi ai provinciei noa­stre. Neamul românesc perde un fiu devo­tat şi credincios aspiraţiilor de înăl­ţare naţională prin virtuţile muncii şi ale omeniei, iar partidul naţional-ţără­nesc pe unul din cei mai probaţi lup­tători şi mai înţelepţi conducători. Viaţa politică rămâne văduvită de o personalitate de cea mai autentică dis­tincţie şi nobleţă sufletească, de un pa­sionat statornic şi dezinteresat al „mai binelui“ pentru obşte. Asimilându-şi o temeinică şi strălu­cită cultură superioară, alimentată de o lectură continuă, mai ales în dome­niul studiului social, istoric şi juridic, dr. Aurel Socol a fost în societatea ro­mânească a Ardealului o comoară de om, o convorbire sau o discuţie cu el constituind o adevărată plăcere inte­lectuală nu numai prin bogăţia strălu­citoare a fondului,, dar şi prin perso­nalitatea cuceritoare, prietenoasă şi în­ţelegătoare a omului. De un optimism robust, cu o largă încredere în oameni, dr. Aurel Socol a­­ însemnat în viaţa politică a Ardealului­­ şi îndeosebi în cea a Clujului, un capi­­­tal care s-a dăruit cu generozitate atât în slujba intereselor publice, cât şi tu­turor celor ce i s-au adresat după un ajutor,­­ de multe ori cu nesocotirea propriilor sale nevoi. Mulţumindu-se cu modesta funcţie de deputat, ce i-a fost încredinţată­ mereu cu impresionantă mărturie de dragoste de către alegăto­rii Clujului, dr. Aurel Socol nu a cerut nimic pentru sine în tot lungul luptei sale politice, ci dimpotrivă a dăruit ob­­ştei nu numai puterile sale de muncă şi de credinţă, dar şi o bună parte din agoniseala profesiunii sale de advocat. Cine bătea la uşa casei sau a birou­lui lui dr. Aurel Socol, găsea totdeauna o inimă înţelegătoare, un cuvânt bun, un ajutor. Nimeni nu a plecat vre­odată de-acolo nemângăiat, neîntărit în cre­dinţa binelui şi­ a izbânzii adevărului. Dr. Aurel Socol, a fost în toate actele sale ceea ce se claiamă în bună tradiţie ardelenească un adevărat domn. In e­­poca aceasta plină de ciocoi, figura lui fizică şi structura lui morală era aceea a unui boier autentic. Virtutea româ­nească a omeniei a avut în dr. Aurel Socol un splendid exemplar reprezenta­tiv, a cărui pierdere constitue o lovi­tură tragică şi neaşteptată pentru toţi cei ce l-au cunoscut şi apreciat, ca şi pentru provincia şi neamul care l-a năs­cut. Deputat al Clujului în aproape zece legislaturi, preşedinte al organizaţiei naţional-ţărăneşti din judeţul Cluj, membru în delegaţia centrală a P. N. Ţ., vicepreşedinte al organizaţiei re­gionale a Ardealului şi Banatului, se­cretar general al Sfatului Naţional din Cluj, vice-preşedinte al Camerei Depu­taţilor, consilier judeţean şi municipal, şi deţinător al altor demnităţi şi co­mandamente de răspundere, — dr. Au­rel Socol a fost omul care a sfinţit lo­cul, lăsând pretutindeni unde a fost chemat să-şi dea contribuţia muncii, priceperii şi sacrificiilor sale, străluci­te state de servicii. Statornic în credinţele şi convinge­rile sale, neclintit ca munţii Stâncoşi pe care-i iubea cu patimă în ceasurile şi zilele de vânătoare, dr. Aurel Socol a fost devotatul neînfricat al dlui Iuliu Maniu şi luptătorul neprihănit şi dârz al Partidului Naţional-Ţărănesc. „Integer vitae scelerisque purus“ — părinte afectuos, prieten adevărat, om bun ca miezul cald al pâinii, dr. Aurel Socol, iubit de prieteni şi de cunoscuţi, respectat de adversari, lasă în urma sa o familie strivită de durerea care cer­neşte sufletul Ardealului şi al tuturor acelora care l-au cunoscut. O­ inimă de rară nobleţă şi bunătate a încetat să mai bată. Profilul distins, de senator român, cu frunte senină şi largă sub creştetul nins, şi-a dat tribu­tul de la care nu este scutire, trecând poarta fără întoarcere a veşniciei. „Patria“, căreia dr. Aurel Socol i-a fost ca un părinte, se alătură cernită durerii fără margini a familiei şi a prietenilor. Cerând Atotputernicului un strop de mângâiere pentru alinarea mării dure­rilor celor ce au pierdut, ceea ce aveau mai scump şi mai iubit, rostim cutre­muraţi în faţa zării de eternitate ce s-a deschis pentru dr. Aurel Socol: Odihnească în pace şi fie-i partea cu drepţii.... „PATRIA“ SQCQL Cu inima frântă de durere, împărtăşim tuturor membrilor şi prie-­­ tenilor Partidului Naţional-Ţărănesc trista veste a încetării din viaţă a iubitului nostru preşedinte , Aurel Socol Avocat, membru în Delegaţia Centrală a P. N. Ţ„ Vicepreşedinte al Organizaţiei Regionale a P. N. Ţ. din Ardeal şi Banat, fost Secretar General al Sfatului Naţional din Cluj, Deputat şi Vicepreşedinte al Adunării Deputaţilor, Consilier judeţean, Consilier Municipal, Pre­şedinte al Casinei Române, Căpitan în rezervă. Decorat cu ordinele: Steaua României în grad de Comandor, ordinul „Regele Ferdinand I.“ „Vulturul României“ şi alte ordine şi medalii. înmormântarea va avea loc Miercuri, l Septembrie 1937, ora 4 d. a. Convoiul funerar va porni de la locuinţa defunctului din Str. Eli­­sabeta No. 37. . X '§ • t Dr. AUIREIL SOICOL AUREL SOCOL In val-vârtejul vieţii în care suntem cu toţii prinşi, şi durăm atât cât maşinăria noa­stră organică şi spirituală ne îngădue, con­statăm din timp în timp, cu durere, căderea unuia dintre noi şi scoaterea lui din rânduri de nemiloasa boală, sau răpunerea lui defini­tivă, hotârîtă de fata la moarte. Unii trec deodată, brusc, la cea din urmă; alţii trec treptat până la cea din urmă. Ast­fel a trecut acel care a fost AUREL SOCOL, treptat, dar şi în acest suprem moment în faţa suferinţei, tot luptând, şi in acest ultim asalt al Nefiinţei asupra unei vieţi, asupra unei conştiinţe, tot dârz, tot mândru, aşa cum a şi trăit. Căci a fost un luptător fruntaş din fire, din temperament, AUREL SOCOL, dar un luptător onest, real, ceea ce este mai rar de Întâlnit pe arena aprigă a vieţii noastre pu­blice, politice. Iar aşa cum a fost, nu putea fi AUREL SOCOL, decât fiindcă în adâncul sufletului său a fost un generos. S‘a cheltuit cu gene­rozitate, fără precupeţire pentru viaţa sa sau interesele sale personale, cât ce-i licărea în faţă o idee de bine obştesc, o datorie. Omul public, omul politic, — ori in ce si­tuaţie de luptă cu alţii s‘ar fi găsit — nu-şi pierdea niciodată OMENIA. Aceasta este ceea ce cred eu că l-a caracterizat îndeosebi pe AUREL SOCOL. Este oare pierderea ce-o deplânge un partid într'un colţ de ţară, dispariţia unui asemenea om, sau este pierderea unei VALORI CETĂ­ŢENEŞTI, cu atât mai de preţ, cu cât ea a trecut învăluită de atâta modestie pe arena vieţii noastre publice? Timpul va hotărî, dar de bună seamă că de pe acum bunul nostru simţ, al fiecăruia, poate alege. Prof. VLADIMIR GHIDIONESCU. r­act -N. . iînzeui­­a­ ti, 1 Septemvrie 1937. Cum a murit Dr. Aurel Socol CLUJ, 31. — De mult timp dr. Aurel­­ Socol, preşedintele organizaţiei partidului­­ naţional-ţărănesc din Cluj se afla sufe­rind. O boală de rinichi dublată de o ve­che afecţiune a cordului — urmarea ani­lor de război — îl chinuia, obligându-l a­­cum câteva luni să renunţe la singura şi nobila lui patimă: vânătoarea. Cu toate îngrijirile medicilor maladia se agrava, interzicându-i-se bolnavului orice efort. Din ziua aceea Aurel Socol n’a mai fost văzut la Club printre alegătorii săi iubiţi şi nici în conducerea biroului său avoca­ţial n’a mai putut lua parte activă. Prietenii săi îl vizitau în schimb adese­ori şi nu era ocazie ca Aurel Socol ţintuit pe patul de suferinţe, să nu se intereseze de soarta organizaţiei şi de mersul poli­ticei. Astfel le-au găsit alegerile judeţene, când organizaţia sa se pregătea de marea luptă, la care Aurel Socol n’a mai parti­cipat decât cu căldura inimii sale şi sufle­tul său generos. Marea biruinţă pe care i-au adus-o — poate ca un semn de ultim omagiu­­—, iubiţii săi ţărani din judeţul Cluj, l-a găsit pe Aurel Socol la Sanatoriu unde ştiinţa medicală se pregătea să re­curgă la ultima încercare de a păstra în viaţă un trup chinuit ce cuprindea un su­flet atât de mare. întruniţi în consiliu la căpătâiul bolna­vului, medicii curanţi în frunte cu savan­tul cu renume mondial Lichtenberg , mai până ori o mândrie a ştiinţei medica­le germane, azi exilat la Budapesta ,­au constatat prezenţa unei periculoase tu­mori renale, ce trebuia neapărat îndepăr­tată pe cale de intervenţie chirurgicală. Operaţia a fost executată. A reuşit! Totul depindea acum de organizmul bol­nav, care trebuia să reziste până la sfâr­şit. Au urmat nopţi de cumplită criză, când medicii şi membrii familiei vegheau cu încordare şi se străduiau să menţină o viaţă ce abia mai pâlpâia în locaşul ei de lut.. Au venit apoi zile mai bune, când se părea că bolnavul va fi salvat. Vineri seara, ca o ultimă mângâiere din partea aceluia a cărui drapel de luptă l-a ţinut sus o viaţă întreagă, Aurel Socol a fost vizitat la patul său de suferinţă de d. Iuliu Maniu. A fost a treia vizită şi ulti­ma pe care i-a făcut-o în viaţă marele său prieten şi îndrumătorul de totdeauna a acţiunilor sale pentru binele celor mulţi. A intervenit însă fatalitatea. O amig­­dalită cangrenoasă, ce n’avea nimic cu boala iniţială, a necesitat o nouă interven­ţie chirurgicală. A fost însă prea mult pentru fizicul rus de mizeria anilor de război şi a celor petrecuţi în prinsoarea duşmană. Inima care în viaţă a fost atât de darnică cu alţii, a încetat să mai bata. Agonia a început încă de Duminecă seara. Aurel Socol s-a stins lin, fără dure­re în timp ce la căpătâiul lui străjuia fa­milia lui iubită şi prietenii săi devotaţi. El şi-a dat sufletul în mâinile creatoru­lui în noaptea de Duminecă spre Luni la orele 2.40. Vestea morţii lui Aurel Socol s’a răs­pândit încă în zorii dimineţii în oraşul în care toţi l’au iubit şi toţi l’au apreciat. Drapele de doliu arborate mai întâiu la Clubul partidului naţional-ţărănesc, apoi la­­Primărie, Baroul advocaţilor, Banca A­­grară şi la celelalte instituţii a căror mem­bru a fost —i anunţau dureroasa veste. Intre timp la Clubul partidului prietenii săi îşi făceau dureroasa datorie de a a­­nunţa tristul eveniment­­ce a îndoliat or­ganizaţia din Cluj. Rând pe rând au fost încunoştinţaţi dd. Ion Mihalache Iuliu Ma­niu, Mihai Popovici, etc., apoi toate orga­nizaţiile comunale din judeţ. Aurel Socol a fost aşezat pe catafalc la locuinţa sa din Str. Elisabeta, unde a pe­trecut atâtea clipe fericite în sânul fami­liei sale. Aci s’a prezentat ori după masă o numeroasă delegaţie a organizaţiei P. N. Ţ. din Cluj ca să depună un ultim omagiu în faţa corpului neînsufleţit a şefului iu­bit şi să picure alinarea în sufletele îndu­rerate a­le membrilor familiei. Pe catafalc au depus coroane o mulţi­me de prieteni şi admiratori, printre cari: Organizaţia centrală a P. N. Ţ., organiza­ţia regională a P.­N.Ţ. din Ardeal, organi­zaţia judeţeană a P. N. Ţ. din Cluj, orga­nizaţia tineretului, ziarul „Patria”, d. Ion Mihalache, dl. Iuliu Maniu, familia Octa­­vian Prie, familiile Boilă, familia Ionel Pop, familia Simion Nemeş, familia Ado­nis Popov etc., etc. înmormântarea va avea loc Miercuri după masă la ora 16 p. m. convoiul ple­când­ de la locuinţa defunctului din­­Str. Elisabeta. Partidul naţional-ţărănesc va fi reprezentat la înmormântare prin frunta­şii săi şi numeroase delegaţii. Baie biografice Dr. Aurel Socol s-a născut la 1878 în Rondul de Câmpie din părinţii Ioan şi Ag­­netu Socol. Tatăl său a fost un distins ju­rist, iar calităţile sale au avut un demn şi ales continuator în persoana defunctu­lui de astăzi. Studiile liceale le-a făcut la Braşov, iar cele universitare la Praga, Berlin, V­iena şi Cluj. încă de pe băncile universitare, Aurel Socol se distinge ca un luptător distins şi neînfricat pentru cauza naţională. îndată după ce termină, el se stabileşte la Cluj unde se remarcă dintru început prin calităţile sale alese. Este ales preşedinte al Casinei Române din Cluj, post pe care-l deţine cu compe­tenţă şi distincţie. In 1918 este ales secre­tar general al Sfatului Naţional din Cluj. De la Unire încoace, Aurel Socol este ne­lipsit din fruntea tuturor acţiunilor între­prinse pe terenul politic şi social şi în special este unul din îndrumătorii organi­zaţiei partidului naţional-ţărănesc. A fost de 8 ori deputat al Clujului, reprezentând cu demnitate metropola, Ardealului în Par­lamentul ţării româneşti. In această cali­tate, defunctul a fost ales vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor. Deasemenea a fost vicepreşedintele organizaţiilo­r partidului naţional-ţărănesc din Ardeal şi Banat, precum şi membru în Delegaţia Centrală a partidului naţional-ţărănesc. A fost în permanenţă ales consilier municipal şi ju­deţean al Primăriei şi Prefecturii Cluj. Ca jurist, Aurel Socol reprezintă una din fi­gurile cele mai de seamă ale avocaturii noastre, înţelegând să servească întotdea­una dreptatea şi să fie sprijinul celor u­­miliţi şi nevoiaşi. A fost un om în adevă­ratul înţeles al cuvântului şi moartea lui îndoliază toate inimile pe care­ sufletul ma­re al său le-a ocrotit cu căldură de părin­te, pentru că Aurel Socol a fost cu adevă­rat părintele tuturor. sr»-»1/C*r /,-■/ . u mm&m. SIE!«- VftV/a# „Patria“ este bine informată! „Patria“ are curajul să scrie tot! „Patria“ trebue răspândită! Un caracter S-a stins un mare suflet. Un caracter desăvârşit. Noi prietenii pierdem un camarad devotat, iar neamul pierde un conducător înţelept şi un îndrumător conştient şi hotărât. Aurel Socol era însă şi un om de o înaltă cultură. Progresul unui popor şi gradul de ci­vilizaţie se judecă după personalităţile proeminente pe care le are şi Aurel So­col­­era omul care prin însuşirile lui specifice ridică prestigiul neamului său. Calităţile lui sufleteşti ar fi putut fi mândria oricărui popor. Din aceste mari calităţi sufleteşti se desprinde sentimentul de milă faţă de cei săraci şi lipsiţi, pentru care era în stare să facă orice jertfă, numai să-i vadă ali­naţi. Bunătatea sufletului său era ne­mărginită. Era un­­mare binefăcător al celor năpăstuiţi. Dar mai era şi un om onest. Nu umbla după onoruri nu avea distincţii şi nu dorea răsplată pentru faptele sale bune şi după toată activi­tatea sa desinteresată nu a câştigat a­­vere. El moare sărac şi regretat de toa­tă lumea care l-a cunoscut. Dr. SIMEON NEMEŞ. S’a prăbuşit un caracter S‘a prăvălit tăcerea vecinică asupra existenţei pământeşti a unuia dintre fruntaşii vieţii publice ardelene. Aurel Socol, nu a fost un fruntaş numai prin treapta înaltă ocupată în ierarhia so­cială, ci un imens capital moral al pro­vinciei noastre, un caracter care îşi fi­xase reflexul şi în figura lui de o seni­nătate şi simetrie romană. Nu l-am cunoscut de prea mult timp pe distinsul dispărut. Aflasem de câtva timp­­că o boală grea îl situase aproape de hotarele vieţii de care s-a rupt pen­tru totdeauna lăsând bine pe toţi acei cari ne-am apropiat de dânsul cu un gol imens în sufletul sfâşiat de durere. Abia acum se impune minţii­­şi inimei noastre o recapitulare a tuturor însu­şirilor intelectuale şi morale ale lui Au­rel Socol, însuşiri cari vor fi, de­sigur, înfăţişate mai amplu de toţi acei caii au o mai mare îndreptăţire să o facă decât mine. Aurel Socol era tânăr prin pulsaţia sentimentelor, prin prospeţimea infor­maţiei, prin liniile viguroase ale fizi­cului său; era gata oricând să rosteas­că adevărul să ajute pe cel în necazuri, să sfătuiască pe cel neexperimentat. Ti­nerii îl socoteau ca pe unul dintre ai lor, deşi —, şi poate tocmai pentru a­­ceasta­­— niciodată A. Socol nu a ocolit să le înfăţişeze numai adevărul filtrat prin inima lui curată şi mintea sa lu­minată. Unul din brazii generaţiei unirii Ar­dealului a căzut. Tineretul a preţuit şi preţueşte, iubeşte sincer, pe toţi bă­trânii cari au pus osteneală cinstită, îndărătnicie luminată pentru ridicarea Ardealului în toate ale­­sale, şi Aurel Socol a fost dintre aceştia. Omagiul nostru să fie deplin pentru Aurel Socol pe care l-am iubit şi a că­rui amintire o vom păstra totdeauna. VICTOR JINGA. Presa clujană despre moartea dlui Dr. Moartea neaşteptată a lui Dr. Aurel Socol, a starnit regrete unanime şi sincere in toate păturile oraşului nos­tru, fără deosebire de convingere po­litica sau naţionalitate. Dr. Au­rel So­col a fost o personalitate care prin firea lui şi întreaga lui fiinţă nu a pu­tut inspira decât stimă şi respect. Bărbat integru şi cinstit în toate ac­tete sale, în clipa morţii unanimiitatea presei clujene ti încrestează prea tim­puria dispariţie prin cuvinte de elogiu şi de o călduroasă simpatie. In cele ce urmează reproducem câ­teva fragmente din articolele apărute în presa locală cu prilejul stingerii din viaţă a celuia ce a fost Dr Aurel Socol. „LUI KELET“: — „Dr. Aurel­­Socol, era depozitarul unor­­atari calităţi omeneşti, cari — ori­cât de pa­radoxal ar părea —­ numai în moarte lasă să se întrevadă excepţionala lui măreţie băr­bătească, în întreaga ei măsură. A fost un eu­ropean în adevărata accepţiune a cuvântului, cu orizonturi largi, cu o cultură multilaterală, care a văzut clar oamenii şi evenimentele. A fost un patriot adevărat şi sincer, care şi-a câştigat merite nepieritoare în deceniile zbu­ciumate ale luptelor naţionale duse de români, iar după unire a fost luptător de frunte pen­tru organizarea stăpânirii româneşti în Ar­deal. Dar spiritul său distins, felul lui de gândire­­cavaleresc şi desinteresul său puritan, l-au exclus dintru î nceput din rândurile ambiţioşilor cari după plinirea idealului naţional, au ţinut în primul rând la satisfacerea intereselor şi ambiţiilor personale. Cu­­toate că trecutul, meritele, calităţile şi talentul­­său îl calificau pentru prima garnitură, Dr. Aurel Socol, cu o rezignare distinsă a refuzat toate poziţiile decorative, aşa cum un zimbet­­blând fluturat deasupra­­ambiţioşilor, a luat la cunoştinţă că în cele două guvernări ale partidului său nud s'a hărăzit o demnitate, care i se cuvenea lui în primul rând. A fost un patriot adevărat, curat, cavaler fără teamă şi prihană în luptele românilor ar­deleni. Aceasta nu s-a împiedecat însă să se ridice peste egoismul naţional şi punctele de­­ vedere înguste şi minore ale Intoleranţei şo­vine. Din generaţia oamenilor politici ardeleni cari au pregătit alipirea Ardealului şi au or­ganizat adunarea de la Al­ba Iulia, aşa zicând Aurel Socol a fost singurul care fără rezerve, compromisuri şi abandonări­­de principii, ia re­uşit să salveze în convingerile sale şi toate manifestările lui şi pentru România Mare, spi­ritul istoric adânc şi pătruns de înţelepciune a hotărârilor de la Alba Iulia". „KELETI UJSAG“: „Defunctul era o personalitate­­unanim sti­mată şi de o­­cultură multilaterală. încă un timp de pace Aurel Socol era un membru marcant al vieţii juridice clujene, care şi după schimbarea imperiului profesa convingeri po­litice moderate şi unanim simpatizate. Nici­odată nu s‘a lăsat cutropit de intoleranţa na­ţională şi a întreţinut legături intime cu ma­­g­hiarimea şi de -aceia în societatea ungurească s‘a bucurat de o unanimă şi sinceră conside­raţie". „NAŢIUNEA ROMANA": — „Azi dimineaţă la ora 7, a încetat din viaţă, după lungi suferinţe dr. Aurel Socol, o distinsă figură a baroului clujan, preşedin­tele organizaţiei partidului naţional-ţărănesc din judeţul Cluj. înzestrat cu calităţi de sea­mă decedatul a înaintat succesiv pe treptele sociale şi politice până la vicepreşedinţia Ca­merei deputaţilor. Născut la 1878, Aurel Socol şi-a început viaţa în ambianţa şaguniană a liceului româ­nesc din Braşov, continuând apoi să-şi adân­cească studiile la universităţile din Fraga, Berlin şi Viena. Stabilit la Cluj încă înainte de război, dr. Aurel Socol, militează în partidul naţional ardelean, pentru idealurile naţionale, ajungând priin prestanţa persoanei sale, pre­şedintele unuia din acele cuiiburi de ireden­tism românesc, care erau casinele române. După război, dr. Aurel Socol a reprezentat partidul naţional-ţărănesc în parlamentul Ro­mâniei, care l-a avut de nouă ori mandatar al judeţului Cluj. Dr. Aurel Socol a fost In viaţa publică, un om serios, cumpătat. In politică loial, care nu s-a lăsat niciodată furat de desmăţul dema­gogiei, servimdu-şi crezul cu devotament şi abnegaţie. Transmitem îndureratei familii sincerile noastre condoleanțe.

Next