Patria, octombrie 1937 (Anul 19, nr. 218-245)

1937-10-01 / nr. 218

Anul al XEX-lea Nr. 218 DIRECTOR: Dr. AUREL BUTEANU ii»«? Redacţia şi Administraţia: Strada Regina Maria Nr. 36. Telefon: 13—31 ABONAMENT: Abonament, anual —------— Lei 700.— Fracţiuni de an, lunar------- — Lei 60 — Pentru funcţionari, anual — — Lei 600.— Fracţiuni de an, lunar-----------Lei 53.— Preoţi, înv., stud., ţărani anual — Lei 500.— Pentru autorităţi, inst., bănci, etc. Lei 1000.— In străinătate dublu. Vineri, 1 Octomvrie 1937. Lei 2 Organ al Partidului Naţional Ţărănesc O nouă sancţiune: „Condamnarea morală“ Am citit cu mult interes şi am căutat să avem informaţii cât mai precise asu­pra recentelor desbaterii al forului in­ternaţional de la Geneva, prezidat, anul acesta, de nababul Aga Khan, prinţul indian a cărui faimă a intrat în istorie, după cum în istorie a intrat şi politica lui faţă de guvernul Majestăţii Sale Im­periale, politică de cele mai multe ori opusă intereselor popoarelor Indiei dar foarte pe plac Albionului care i-a acor­dat o încredere nelimitată. Aceste des­­bateri sunt interesante şi merită să fie reţinute deoarece au fost purtate asu­pra unor chestiuni vitale pentru tot ceeace se numeşte civilizaţie şi cultură. Intr'adevăr cele două extreme ale lu­mii vechi, Peninsula Iberică şi litoralul stih­ al Asiei sunt cuprinse de flăcări. Ceeace s‘ar fi putut economisi, ceeace ‘ar fi putut investi pentru realizarea bi­nelui comun, pentru un real progres so­cial, înghit astăzi marile uzine de pr­e­­tutindenea, pentru a furniza cele mai rapide avioane, cele mai toxice gaze, mitralierele cu cele mai multe trageri pe minut, explozibilele cele mai puter­nice. Am treut de mult dincolo de cursa înarmat­lor, înarmarea beligeranţilor se face astăzi pe faţă şi suntem siguri că nu cu material de război special fa­bricat, ci cu material din acela care pri­soseşte prin înepătoare depozite în mai toate ţările lumii. Liga Naţiunilor, care în ciuda tutu­ror intrigilor şi a atacurilor, fie piezişe, re date deadreptul, continuă să trăiască — a socotit că nu poate trece cu vede­rea această situaţie. Nu putea trece mai ales cu vederea grozavele masacre ale aviaţiei japoneze ale aşa ziselor „oraşe deschise“ ale Chinei, pentru că unele din state membre şi anume marile puteri sunt semnatare ale convenţiei de la Washing­ton, care trebue totuşi respectată şi pentru că în China sunt de apărat nenu­mărate interese, capitaluri enorme, in­vestite după mari sacrificii şi numai după stăpânirea unei situaţii realizate cu multe vieţi omeneşti. Iată de ce Liga Naţiunilor, ascultând expunerea ambasadorului chinez şi ra­poartele experţilor, a ţinut să aplice o sancţiune, de­sigur cu importante ur­mări dacă am mai trăi într-o epocă în care cuvântul dat ar fi respectat, an­gajamentele menţinute la valoarea lor iniţială şi raporturi normale între na­ţiuni. Cu alte cuvinte reprezentanţii au­torizaţi ai tuturor statelor membre au pronunţat o „condamnare morală“ îm­potriva Japoniei, un fel de înfierare cu roşu care va fi tot mai evidentă, tot mai de neînlăturat, pe măsura în care vă­­leatul acesta se va cufunda în negura vremurilor. Ne permitem totuşi o întrebare. Ce valoare poate să aibă, în actualele îm­prejurări, această condamnare morală? E drept că opinia publică japoneză e in­dignată, dar aceasta indignare trebue să fie privită ca o manifestare a ne­mulţumirilor, că terţe persoane înţeleg să se amestece, în „conflictul“ dintre Japonia şi China. Este iarăşi drept că un reprezentant autorizat al guvernului din Tokio a anunţat că în viitor avioa­nele vor bombarda „cu mai multă a­­tenţie“ obiectivele lor. Dar­ toate ace­stea nu vor împiedica continuarea şi pe mai departe a barbariilor împotriva po­pulaţiei civile, împotriva oraşelor des­chise, împotriva pacinicilor agricultori chnezi, înebuniţi de groază la vederea pasărilor de oţel, a căror activitate este în aşa flagrantă contradicţie cu ceea ce ne învaţă înţeleptul Confucius despre rosturile vieţii noastre pământeşti. Undeva, la multe mii de klm, de câm­purile de luptă, diplomaţi îmbrăcaţi în­­ frac şi bine hrăniţi, au pronunţat „con­­damnata morală“. Pe­­frontul de luptă, care se întinde pe o distanţă enormă, tunuiile bubite insă fără încetare, mitraliera ţăcăne neîntrerupt, iar avioanele, deşi bombar­dează cu „mai multă atenţie“ obiecti­vele de luptă, îşi desăvârşesc opera de distrugere printre copiii, femeile şi bă­trânii fără de apărare. In lipsă de altceva mai bun poate să fie bună şi „condamnarea morală“. Ea este un argument de ordin psihologic de natură a ne demonstra că lumea ci­vilizată nu poate aproba metodele in­tr­ebuinţate de prusacii Asiei. Ar fi însă mult mai eficace şi poate ar­­ costa mai puţini bani, dacă s-ar in­terveni direct, dacă Anglia şi Statele Unite ar face să se mişte flotele lor de­la Singapore și Filipine, dacă Japonia ar fi obligată la respectarea angaja-­­ mentelor ei internaionale, luate de bună­­ voie în anii cari au urmat războiului­­ mondial. O „condamnare morală“ poate fi va­labilă numai între membrii egal de mo­rali. Cum atitudinea Japoniei în ceea ce priveşte masacrarea populaţiei civile, este mai mult decât o mârşăvenie, ce înţelegere poate avea această ţară pen­tru această condamnare? Care va fi în viitor prestigiul forului internaţional de la Gneva dacă atunci când un agresor îşi face de cap, maxi­mum de sancţiune ce i se va aplica va fi: condamnarea morală? Iată, acestea sunt gândurile ce ni le sugerează mult trâmbiţata condamnare morală a Ligii Naţiunilor, pronunţată împotriva Japoniei1, sub presidenţia prinţului asiatic Aga Khan. Să fie oare Liga atât de lipsită de viabilitate sau va trebui să aşteptăm până când înar­marea Angliei va fi desăvârşită? E ma­rea întrebare la care nu se poate da încă un răspuns precis. CORNELIU ALBU. Aplicarea legii pentru apărarea muncii româneşti n’a dat rezultate Un seninţiodat raport al senatorului Moteanu, preşedintele comisiei ministeriale BUCUREŞTI, 30 (SIR). ,. Senatorul Moteanu, preşedintele comisiei pentru în­cadrarea personalului românesc în între­prinderi, a înaintat ieri dlui Vaier Pop, ministru industriei şi comerţului, un ra­port asupra aplicării legii pentru apăra­rea muncii naţionale, votată în 1934, în care arată rezultatele obţinute până în prezent precum şi modul cum legea a fost aplicată în diversele regiuni ale ţării. A­cest raport arată că legea nu a fost apli­cată aşa cum se aştepta şi că situaţia per­sonalului românesc în diversele întreprin­deri, atât din Vechiul Regat cât şi din ţinuturile alipite, lasă mult de dorit. D. senator Moteanu pune concluziuni în care arată că trebuesc aplicate cu ultima străș­nicie amenzi întreprinderilor recalcitrante și în caz de recidivă, să se treacă la opri­rea lucrului în aceste întreprinderi. ând va trece la maşini de represalii împotriva Japoniei Londra, 30 (Rador). — Membrii gu­vernului s-au întrunit eri în consiliu de cabinet, pentru a examina situaţia in­ternaţională. Lordul Eden a supus aprobării consi­liului proectul notei anglo-franceze ce urmează să fie remisă la Roma. Deasemeni consiliul s-a ocupat și de situația din Extremul Orient preconi­zând luarea unor măsuri energice care să depăşască caracterul unor protes­tări platonice în legătură cu bombarda­rea oraşelor chineze de către aviația japoneză. . Marile ziare engleze Morning­ Post şi Daily­ Telegraph au fuzionat LONDRA, 30. (Rador.) __ Cu începere de Vineri dimineaţa, ziarele Morning Post şi Daily Telegraph, vor fuziona. Noul ziar va purta numele de Daily Telegraph and Mor­ning Post. Morning Post este cel mai vechiu ziar con­servator fiind înființat în Noemvrie 1772. Ziarul a fost cumpărat de lordul Camrose proprietarul ziarului Daily Telegraph. Asocia Liberalii şi ţărănimea S» 5* D. Dinu Brătianu a ieşit din rezerva sa obişnuită şi atât de elocventă pentru a lua­­ o nefericită atitudine faţă de situaţia po-­­ litică. Flancat de corifeii cei mai tătărăs- ’ cani ai partidului, şeful dinastiei (decapi- * tate) Brătianu cântă excelent partitura altora. O bună parte din cadrele nemulţumite ale partidului liberal a aşteptat un gest de energie din partea dlui Dinu Brătianu. Un gest care să pună capăt desmăţului perimetrist şi dictaturii şperţului exerci­tată de banda H. Chiar faimosul „instinct de familie” a amorţit la d. Dinu Brătianu. In lupta de la Ilfov dintre cumnatul său Niculescu-Dorobanţu şi micul politician Petre Ghiaţă (din banda perimetristă), d. Dinu Brătianu şi-a abandonat sancta fa­milia. Un păienjeniş otrăvitor a cuprins fiinţa politică şi morală a şefului liberal, narcotizându-i instinctele­ şi bunele inten­ţii, tăindu-i elanul şi energia. In­ discursul de la Brăila, d. Dinu Bră­tianu a rupt făţiş cu o serie întreagă de declaraţiuni anterioare. A rupt cu linia de independenţă faţă de nefasta politică practicată de echipa condusă de d. Gh. Tătărescu. D. Dinu Brătianu s’a dat legat de mâini­le de picioare. D. Dinu Brătianu n’a mai vorbit în ca­litate de şef al partidului liberal, şef lăsat­­ în opoziţie prin machiavelice uneltiri, n’a­­ vorbit ca un om politic aflat în legătură­­ cu pulsul şi sumbrele realităţi ale ţării. A­­ vorbit din turnul de fildeş al unei guver­nări hrăpăreţe şi parazitare. A vorbit ca un Bârcă oarecare sau ca Vaier Pop, ca un Mihail Negură ori ca d. Mircea Can- ' cicov, socotind această ţară şi această lu­­me ca pe una din cele mai bune lumi po­sibile. D. Dinu Brătianu a încercat o regreta­bilă polemică pe tema Statului ţărănesc­­ cu d. Ion Mihalache. Nu vom intra în amănuntele acestei po­lemici, de vreme ce şeful partidului libe­ral nu şi-a dat osteneala să studieze pro­gramul de la Câmpulung şi programul par­tidului nostru, vorbind de „Statul ţără­nesc” cu aceeaş panică sau cu inamicala frivolitate a unui adversar fără nivel ide­ologic. Când d. Brătianu va aprofunda proble­mele noui ridicate de partidul naţional­­ţărănesc la rangul de probleme de guver­nământ­­(şi insistăm: aceste probleme nu sunt ale noastre, ci ale timpului nostru), atunci vom încrucişa floreta doctrinei. Vom stabili distincţiunile necesare dintre­­liberalism şi ţărănism, arătând aportul progresist adus în ritmul politic de pro­gramul de la Câmpulung. Până atunci să arătăm orgoliul insupor­tabil — unul dintre păcatele capitale .—­ de care dă dovadă şeful liberal când­ spu­ne „ne-am ocupat întotdeauna de cei mai slabi ca un bun părinte de familie”. Aici se află nodul chestiunii: ţărăni-­­ mea nu mai vrea tutelă, ţărănimea nu es- 1 ta clasă minoră, ci clasa majoră care este gata să ia în propriile sale mâini frânele de comandă ale destinului său. S’a terminat epoca „bunului părinte de familie”, epoca tutorelui care iroseşte bu­nurile pupilului sub pretextul binefaceri­lor familiare. S’a închis ciclul proteguirii. A venit ciclul independenţei. Va înţelege d. Dinu Brătianu divinul sentiment al libertăţii şi al neatârnării? Această neatârnare mai însemnează şi curmarea unei dominaţii exclusive. Casta liberală şi-a încheiat veleatul. D. Dinu Brătianu spune despre ţărani: „le-am dat pământ şi vot obştesc...”. Inexact şi insolent, Ţărănimea a câştigat pământul şi votul obştesc prin birul de sânge lăsat în tran­­şete pentru apărarea patriei şi întregirea neamului. Regele Ferdinand Loialul a ne­cunoscut jertfa de sânge, le-a făgăduit pământ şi vot universal. Regele Ferdinand şi-a ţinut cuvântul... D. Dinu Brătianu a arătat adevăratele sentimente liberale­ faţă de ţărănime, tu­telă şi exploatare.­­ Partidul naţional-ţărănesc reprezintă efortul politic al ţărănimei, de desrobire economică şi de neatârnare socială. Când ţărănimea îşi va cuceri libertăţile şi independenţa economică numai atunci se poate vorbi de, o dreptate socială în această ţară şi de o propăşire reală, iar nu de o propăşire de faţadă. Până atunci fondul se află mereu în conflict cui masca... retutindeni ziarul SPAT cel mai curajos apărător al intereselor Ardealului Prefi­ct­ul de Muscel nesocoteşte legea administrativă Consilierii de drept cu vot consultativ nu pot participa la constituire La Muscel s-a fixat constituirea consi­liului judeţean, ales la 25 iulie, cu o ma­joritate de 16 consilieri naţional-ţărănişti, şi 8 liberali. Prefectul urmăreşte să folosească con­cursul ilegal al consilierilor de drept, pen­tru a scoate în consiliul judeţean, din 16 consilieri naţional-ţărănişti şi numai 8 consilieri liberali, o majoritate liberală. Deşi art. 75 din legea administrativă a­­rată că cei 9 consilieri de drept au vot consultativ, prefectul de Muscel se decla­ră de părere că consilierii cu vot consul­tativ, ar avea totuși vot deliberativ... Prefectul încearcă să răstălmăcească în acest mod textul categoric al legii admini­strative, ere nu este decât reproducerea articolului 198 din legea administrativă din 1929. I­­ O asemenea îndrăsneală nu şi-a îngă­duit-o până astăzi nici-unul din prefecţii abuzivi ai partidului liberal. Consilierii de drept nu au avut în nici un consiliu judeţean vot deliberativ. S’a constituit recent consiliul judeţean de Tulcea. Consilierii de drept n’au avut vot. La Ilfov, cât de abuziv s’a făcut consti­tuirea consiliului judeţean, şi nu s’a ima­ginat totuşi posibilitatea utilizării votului ilegal al consilierilor de drept. Nimeni n’a confundat până astăzi votul consultativ cu votul deliberativ, cum vrea să încerce prefectul de Muscel. Pentru că distincţia este bine făcută în textul legii, care precizează că consilierii de drept nu votează nici măcar pe raportorii comisii­lor de specialitate. Cu atât mai mult nu pot participa cu votul lor la constituirea întregului consi­liu judeţean. Dar prefectul de Muscel îşi face iluzii. Lovitura pusă la cale nu poate reuşi. Consilierii de drept nu se vor lăsa ma­nevraţi de interesele politice ale prefectu­lui în lupta dintre două partide. De alt­fel la un act de ostilitate, li s’ar răspun­de la fel. Articolul 153 din legea administrativă prevede: „Sunt nule de drept actele oricărui con­siliu deliberativ făcute cu călcarea dispo­­­­ziţiilor legale privitoare la constituirea şi­­ funcţionarea lui”. Nule de drept. Nici măcar anul­abile.­­ Orice hotărâre ar lua, orice act ar face un consiliu constituit ilegal, în afară că vor cădea sub sancţiunea nulităţii de drept, expun pe cei ce le semnează la dau­ne civile, sancţiuni administrative şi dis­ciplinare. In asemenea condiţiuni, greu de prevă­zut că se vor lăsa pradă uşoară în mâna prefectului consilierii de drept din consi­liul judeţean de la Muşcel. Planul îndrăzneţ imaginat de prefectul lui Căşcănel-Alimănişteanu va eşua. Populaţia din Muşcel aşteaptă constitu­irea consiliului cu majoritate naţional-ţâ­­rănistă pe care a ales-o prin vot, şi cu d. N. Şuta, capul listei, ca preşedinte.. D. Delbos omagiază pe nouii membrii ai Consiliului Ligii Malfim­ilor Reprezentantului legal a! guvernului din Valencia i s‘a dat un nou răgaz pentru a studia posibili­tatea aplanării conflictului din Peninsula Iberică Geneva, 30 (Rador­­. — Consiliul Ligii­­ Naţiunilor s‘a întrunit eri dimineaţă sub presidenţia dlui Delbos. Delegatul francez a urat bun venit celor trei membrii noui ai consiliului reprezentanţii Belgiei, Iranulu şi Peru­lui cari au răspuns mulţumind pentru bunele cuvinte ale ministrului de exter­­n a Franţei. Consiliul a trimis apoi în faţa adunării rapoartele comitetului e­­conomi­c şi al comisiei materiilor prime, rezervându-şi dreptul de a reveni asu­pra acestor chestiuni, atunci când adu­narea se va fi pronunţat. M. Hiller și Mussolini la marea navadă militară a trupelor­­germane Bornin, 30 (Rador). — D. Mussolini însoţit ide contele Ciano s‘a dus ori la mormântul Soldatului Necunoscut un­de a depUs o coroană de flori. Ducele s‘a înapoiat apoi la cancela­riatul Palatului unde împreună cu Hit-­­­­er a plecat la parada militară. Cei doi șefi erau însoțiți de mareșalul von Blomberg, general Fritsch și general Goering. — Experţii navali anglo-franco-italieni la lucru A fost semnat acordul pentru stârpirea pirateriei în Marea Mediterană Paris, 30 (Rador). — Conferinţa ex­perţilor francezi, englezi şi italieni na­vali, a ajuns la încherea unui acord cu privire la securitatea navigaţiei în Ma­rea Mediterană. După reuniunea care s-a ţinut azi di­mineaţă s-a dat presei următorul comu­nicat: In cursul şedinţei . Miercuri di­mineaţa, delegaţiile navale ale Franţei, Angliei şi Italiei au pregătit în deplin acord o convenţie pe care o vor supune guvernelor respective. Această conven­ţie ţine să asigure protecţiunea flotelor comerciale în Mediterană împotriva u­­nor acţiuni ilicite, astfel cum au fost definite prin aranjamentul de la Nyon. Eri după masă experţii navali s-au întrunit apoi pentru ultima oră şi au semnat acordul. Sănătatea ţăranului Preotul şi învăţătorul trebue să devină bunii vraci ai sa­telor învăţând de pe băncile şcolii nofiani de medicină elementară la început a fost cuvântul... In gospodăria popoarelor, la început a fost sănătatea ţăra­nului, fiindcă acolo e marele rezervoriu d© forţe naţionale, din care se vor alege mâine cei aleşi. Cultul vine mai târziu. In primul rând e sănătatea. Statisticii înspăimântătoare vor­besc de mortalitatea copiilor la sate şi de mulţimea bolnavilor maturi. N’avem­ doctori!... Penibilă problemă! Tânărul care a învăţat şase-şapte ani la Bucureşti, la Cluj sau la Iaşi, se va hotărî cu mare greutate __ ba nu se va hotărî de loc __ să se potmolească în tristeţea unui sat, în sărăcia plăşilor fără drumuri şi fără de răs­plată. Dar această constatare nu rezolvă nimic. Nu, putem sta cu braţele încrucişate fiindcă doctoranzii s-au îndulcit cu viaţa de oraş ma­re şi refuză să se izoleze la ţară. Nu-i poate sili nimeni. Tendinţa românului este să sară câteva trepte în ierarhia socială. O foarte lăudabilă sforţare spre o stare mai bună, dar care încurcă grozav desvoltarea normală a unei societăţi. Să renunţăm la sacrificiul tinerilor medici şi să ne gândim cum am remedia răul. N‘ar fi o soluţie obligativitatea pentru ti­nerii cari frecventează şcoala normală şi se­minarul să înveţe şi medicina elementară? Fiecare învăţător, fiecare preot erau rein­­toace în satul lui cu destulă învăţătură dod­­toricească, ca să dea primele ajutoare bolna­vilor satului. Preotul şi învăţătorul ştiu că n au nici un viitor dincolo de sat, că acolo îşi mi sfârşi zilele, învăţătoarele ar putea în­văţa moşitul, boalele femeieşti, tot ceea ce priveşte sănătatea copilului.­­S‘ar întocmi un program de învăţătură medicală ţinându-se seama de nevoile obişnuite ale ţăranului, no­ţiuni de farmacie şi de chirurgie elementară, tot ceea ce se poate învăţa uşor, ar face din preot şi învăţător bunul vraci al satului. Lea­fa unui medic s‘ar putea împărţi, ca supliment de leafă, la 4__5 din aceşti apostoli ai satelor... Ar fi o colaborare unanimă, rodnică, .. bine­înţeles clitcă, e fS,cutăi cu dragoste, nu numai ca simpla îndeplinire unei oblig­aţii. Dacă vă doare inima câtuşi de puţin şi vreţi binele ţăranului din mijlocul căruia v'aţi ridicat faceţi această încercare, domnilor stă­pâni ai ţării... Poate că va da roade bune... Tot neamul v-ar binecuvânta peste câţiva ani, pentru fapta de azi. Victor Eftimiu. Ce e cu Radio- Cluj? Un ziar din Capitală aduce ştirea că la 24 ianuarrie îşi va transmite prina emisiune postul de radio Chişinău, lu­crările technice ale căruia vor fi înce­pute în curând. Ziarul ne mai anunţă că­­directorul ge­neral al societăţii de radio-difuziune, împreună cu mai mulţi ingineri specia­lişti au cercetat în amănunt situaţia de­la Chişinău şi au început lucrările pre­liminare pentru înfiinţarea acestu post, care, situat la graniţa Nistrului, ar da replica de contra propagandă transmi­siunilor postului de radiosovietic din Tiraspol. \ | ; . j .uf j^j­­ Fireşte vestea nu poate să fie decât îmbucurătoare şi am dori ca într‘ade­­văr postul Radio-Chişinău să se înfiin­ţeze şi să între în funcţiune cât mai cu­rând. Ne amintim însă cu acest prilej, că sunt mai bine de doi ani de când şi Clu­jului i s‘a proms un radiofonic, progra­mul căruia să fie transmis prim postul de emisiune de la Bod. Şi la Cluj au sosit directorii şi inginerii Societăţii de Radio, au măsurat şi au cercetat, au ce­rut local, care li s-a oferit imediat şi cu multă bunăvoinţă,­­­ dar lucrurile au rămas în stadiul iniţial. Cu toate că şi la Cluj ca şi la Chisi­nau, argumentul principal a fost acela al contrabalansării propagandei anti-ro­­mâneşti pe care o desfăşoară postul de Radio din Budapesta, ascultat atât de mult şi auzit atât de bine în Ardeal. In programul Clujului se prevedeau şi emisiuni în limba maghiară pentru a înlocui astf­el programul Budapestei cu programul de limba maghiară al postu­lui românesc. Se pare însă că după toate acţiunile por­nite de intelectualitatea Clujului pentru realizarea urgentă a postului de Radio- Cluj, Capitala Ardealului va rămânea şi mai departe numai cu promisiuni. Şi ne este teamă că aceeaşi soartă va paşte şi Capitala Basarabiei. Adepţii fakirului ipi au deslăşituit o nouă răs­coală în Waziristan LONDRA, 30 (Rador), —. In regiunea Waziristan s’au produs două ciocniri în­tre triburile dizidente şi triburile hinduse. Un ofiţer hindus şi 5 soldaţi au fost omorâţi. Sunt 26 de răniţi

Next