Patria, iunie 1938 (Anul 20, nr. 119-132)

1938-06-12 / nr. 119

Anul al XXI MjN r J IS Directori Dr. A U R E L B U I T E A N U Redacţia şi Administraţia: CLUJ, Str. Efteysna SVIat’ăa No. SG. TLEFON: 13-31. BUN DE IMPRIMAT. Or part al Uemii­tâfli k lnaîe NOUL PREŞEDINTE al Academiei Române Plenul general al supremei in­stituţii culturale din ţară, care este Academia Română, l-a ales ca preşedinte al său pe profesorul şi filosoful C. Rădulescu-Motru, exponentul cel mai autentic şi cel mai apreciat al gândirii româneşti. Personalitate de mari proporţii, profesorul C. Rădulescu Motru, a fost ridicat la această treaptă de sus a reprezentării unei culmi a ştiinţei şi culturei româneşti, pe baza unei activităţi şi a unei opere monumentale, intrate de mult în tezaurul spiritual al vremii. Născut în judeţul Mehedinţi, după studii făcute la Craiova, la Bucureşti, la Paris şi la München, în 1904 a ajuns profesor definitiv la Universitatea din Bucureşti, având încă pe atunei un nume cunoscut şi preţuit în mişcarea filosofică mondială. „Tratatul de psihologie“ al profesorului Rădulescu-Motru a devenit clasic, iar studiile sale de filosofie, prin care a dat expresia cea mai înaltă gândirii româneşti, au făcut şcoala. Notăm ca etape ale activităţii profesorului Rădulescu-Motru, ur­mătoarele cărţi : Ştiinţă şi ener­gie, Personalismul energetic, Ro­mânismul, Catehismul unei noui spiritualităţi, Viaţa şi Filosofia, etc, etc.­­ Prin alegerea de preşedinte a d-lui prof. Rădulescu Motru, Aca­demia Română a dat cinstea cu­venită nu numai unui desăvârşit om de ştiinţă şi unei mari perso­nalităţi, dar şi gândirii filosofice româneşti, pe care acesta o repre­zintă cu strălucire şi competință. Cifrele revizuirii Ziarele au publicat statistica în­tocmită de către autorităţile com­petente pentru revizuirea cetăţe­niei acelora­ cari au fost înscrişi în registrele de naţionalitate română, cu sustragerea formelor legale pre­văzute prin decretele-legi din 1918 şi 1919. Statistica a fost întocmită pe judeţe şi apoi alcătuită pe pro­vincii, constatându-se că numărul acelora cari sunt supuşi revizuirii este de 62.504 în Vechiul Regat şi 315.507 în provinciile unite. Acesta este numărul revizuibi­­lilor, în cea mai mare parte evrei. Cu prilejul întocmirii acestei statistici, în mii de cazuri s au constatat şi au ieşit la iveală în­scrieri frauduloase în listele de cetăţenie română, făcute pe bază de acte false, prin hatâr, prin mijloace nepermise sau prin lipsă de vigilenţă din partea celor che­maţi a păzi legea. De­sigur aceste constatări vor avea urmările lor legale, înscrie­rile făcute în mod fraudulos ur­mând să fie anulate. Se pune însă şi problema răs­punderilor. Dacă, desigur, cei vi­novaţi pentru înscrierea în mod fraudulos în listele de cetăţenie, vor primi sancţiunea prevăzută de lege, cu atât sunt mai vinovaţi şi deci cu atât mai mult trebue să fie sancţionaţi cei care au în­lesnit şi au comis aceste înscrieri frauduloase. Prevederile legilor sunt limpezi. Actele şi condiţiunile cerute pen­tru înscrierea în listele de naţio­nalitate nu puteau fi răstălmăcite decât prin reacrediniţa şi prin a­­buz. Revizuirea ce se face nu poate avea însă urmări numai pentru cei înscrişi fraudulos în listele de cetăţenie. Pentru că cu atât mai mult trebue să răspun­dă cei vinovaţi de înlesnirea ace­stor fraude, mai ales când se cu­nosc mijloacele prin care înscrie­rile frauduloase s’au putut în­făptui. Revista „Parlamentul Românesc“ care are curajul de­ a pune limpede în articolele sale problemele şi as­pectele vieţii noastre publice, desvă­­lute de astădată lucruri ciudate ce se petrec pe minuscula insulă Ada Kaleh, arătând că prin privilegiile de care se bucură locuitorii acestei insule, statul pierde aproximativ 20 milioane lei anual. Credem că nu e lipsit de interes să reproducem câteva pastig­ii din arti­colul care poartă titlul: „O afacere turcească“, lăsând bine­înţeles, „Par­lamentului Românesc“ garanţia au­tenticităţii: „Orientali cum sunt, şi răsfăţaţi de soartă, turcii de la Ada Kaleh au ser­vitori români cari îi aprovizionează cu de toate, de la ei de acasă, le fac lemne, le aprind focul, le gătesc mân­carea, iar ei huzuresc şi huzuresc în­tocmai ca în vremurile când România mică şi vasală plătea haraciu la Ţari­­grad. Azi plătim haracii la Ada Kaleh, peste 20 milioane lei anual. Şi iată cum: Un turc „deştept“ a pus la cale un act de filantropie al României, sub cuvânt că turcii mor de foame, şi a obţinut astfel încă de la 1931, 46 va­goane zahăr anual, complect scutite de taxe. (‘Pentru Stat, o pagubă de 6 milioane şi jumătate). Dar nu numai atât. Ei au mai ob­ţinut un vagon şi jumătate alcool, tot fără taxe, din care fabrică rom pe care-l vând cu 75 lei litrul. Se mai adaugă astfel un câştig de un milion şi jumătate. Apoi, 2 vagoane de cafea, la care câştigă 2 milioane lei, vânzându-1 cu preţul de speculă din comerţ. Numai taxa de consumaţie la care Statul a renunţat, este, la cafea de 500.000 lei. Dar nu e totul. Un vagon de tutun de provenienţă străină pe care­ plătesc cu un milion (100 lei kgr.) şi-l vând cu 10 milioane lei (1000 lei kgr.) sub felurite forme, făcând o foarte simţită concurenţă Statului care pierde exact cât câştigă turcii, adică 9 milioane lei. Apoi, 13.900.000 bucăţi tuburi de ţigarete de provenienţă străină, tot fără taxe ş­i­i;­­ 1500 bucăţi fesuri, la fel. 1500 kgr. obiecte de amintiri (far­furii, chibritelniţe, vase de flori, scru­miere, bijuterii false, bastoane, ciu­buce, rame, etc., etc.), importate din străinătate, care, se înţelege, aduc câştiguri de cel puţin 2000 lei la kgr, adică cca. trei milioane. Adică în total scumpii noştri turci de la Ada Kaleh, primesc anual un ca­dou de vre­o 22 milioane lei şi pe deasupra, mai sunt şi scutiţi de impo­zite!!! (Ba, încă, până în acest an, au fost scutiţi şi de armată!!). Le vor spune oare ceilalţi turci din România, aflând că acei din fericita insulă — 400 la număr, — au câte 50.000 lei de res pensie de la Români? Dar ce vor zice săracii Moţi, sau­­Maramureşenii lipsiţi de mămăligă?“. Franken, 11 (Rador) — Co­respondentul Agenţiei „Reuter" anunţă că evacuarea oraşului Hankeu a început din ordinul mareşalului Ciang Kai Sek. In timp ce trupele, autorităţile şi populaţia civilă părăsesc oraşul, mareşalul­­Ciang Kai Sek a pu­blicat un manifest în care expli­că motivele pentru care a recurs la evacuarea oraşului, operaţiu­ne care face parte din tactica pe care a adoptat-o armata chineză.­­ .Mareşalul afirmă că intenţia lui este de a lăsa pe japonezi să ocupe teritoriile greu de apărat şi să mute frontul în regiunile muntoase. Aci chinezii vor a­­vea avantagii însemnate, înlătu­rând în acelaş timp pierderile prea mari şi dând inamicului lo­vituri grele, ori de câte ori va fi posibil.* Hankeu, 11 (Rador). — Un numeros grup de medici şi mi­sionare streine a refuz­at să pă­răsească oraşul Ceng Ceu care este evacuat de chinezi. Medicii şi misionarii vor să rămână pe loc pentru a continua să îngri­jească bolnavii şi răniţii cari le sunt încredinţaţi. Grupul medicilor se află acum complet izolat, grosul trupelor chineze a părăsit oraşul şi este probabil ca japonezii să-l ocupe fără a întâmpina vre­o rezis­tenţă. Mareşalul Dang Kai Sek a ordonat evacuarea oraşului Hankeu Chinezii vor să mute frontul în regiunile mun­toase mai uşor de apărat. Medicii şi misionarele streine refuză să părăsească oraşele evacuate Bombele japoneze au omorît 10.000 chinezi la Canton '£3 Ovid Densuşianu nu mai este... Universitatea din Bucureşti, filologia şi literatura română a încercat zilele acestea o nouă pierdere ireparabilă, prin trece­rea la cele veşnice a profesorului Ovid Densuşianu, titularul ca­tedrei de Filologie romanică de la Facultatea de Litere din Capi­­tală.­­­­ . . Timp de patru decenii profe­sorul Ovid Densuşianu a muncit cu râvnă şi cu competinţă la cer­cetarea şi limpezirea probleme­lor de limbă românească, la stu­diul istoriei literare, la pregăti­rea generaţiilor de profesori şi educatori. A publicat zeci de lucrări de specialitate, dintre care cea mai importantă monumentala „His­­toire de la langue Roumaine“. Cursul său de­ istorie literară a apărut în două volume, utilizate cu mult folos nu numai de stu­denţi dar şi de cercetători, pen­tru claritatea expunerii, bogăţia informaţiei şi gruparea firească şi logică a materiei. Dăruit cu un subtil talent lite­rar, Ovid Densuşianu a publicat „Viaţa Nouă“ prin paginile că­reia a căutat să promoveze un curent nou, simbolismul, în lite­ratura română. A fost pe vre­muri şeful spiritual al acestui curent, grupând în paginile re­vistei sale un frumos mănunchiu de scriitori. In revista „Grai şi Suflet“ a publicat pagini dintre cele mai frumoase de folklor românesc şi de limbă românească vorbită. Prin Ovid Densuşianu dispare un cărturar distins şi un savant de renume mondial. D. ATHONY EDEN „doctor honoris causa“ al Universităţii din Cambridge Londra, 11. (Rador). —­7­. Baldwin fostul prim-ministru al Marii Britanii care este actual­mente rector al universităţii din Cambridge, a acordat ieri lui Anthony Eden, fostul ministru de externe, titlul de „doctor ho- I noris causa“ al acestei universi- I mu •­­ . j , : i ! : ! EVENIMENTELE din SPANIA vor obliga Franţa şi Anglia sâ-şi schimbe politica externă Presa germană îngrijorată de urmările bombardamentelor aeriene.­­ Comitetul de neintervenţie şi-a amânat lucrările Tensiunea internaţională pro­vocată de evenimentele din Spa­nia a trecut pe primul plan al preocupărilor diplomaţiei mon­diale. Astăzi problemei spaniole i se acordă cea mai mare im­portanţă şi deocamdată s-ar pu­tea afirma că problema cehoslo­vacă, la fel de gravă şi pericu­loasă, a trecut pe planul secund al preocupărilor internaţionale. Chiar şi presa germană consa­cră în momentul de faţă un spa­ţiu cu mult mai important chestiunei spaniole decât celei cehoslovace, dovedind prin a­­ceasta că pericolul unui conflict ameninţă azi mai mult din par­tea Spaniei decât din direcţia Europei centrale. Ziarul „Voelkischer Beobach­ter“ oficiosul partidului naţional-socialist ocupându-se de proble­ma spaniolă îşi pune întrebarea dacă bombardările vaselor bri­tanice nu prime­jduesc acordul mediteranean ar­glo-italian? Zia­rul adaugă că întreruperea ne­gocierilor franco-italiene, conti­nuarea războiului în Spania şi a luptelor în China, pun politica externă engleză­ la o grea încer­care. Un alt ziar german „Deutsche Allgemeine Zeitung“ publică te­legrame relatând cu detalii „bombardarea Barcelonei de către legionarii italieni“. Ziarul subliniază că aceste evenimente constitue un sprijin indirect al opoziţiei engleze. In general zia­rele germane se fac ecoul gr­eută­ţilor întâmpinate de guvernul Chamberlain, în urma ultimelor evenimente din Spania. terne al Franţei, consistă în în­cercarea de a se ralia cancelarul Hitler la măsura interzicerii­­bombardamentului oraşelor des­chise şi a vapoarelor în apele teritoriale ale unor anumite ţări. D. Chamberlain a însărci­nat pe lordul Londondery, care va pleca curând la Berlin, să ob­ţină din partea Fuhrerului o de­claraţie care va da putinţa pri­mului ministru britanic să câşti­ge timp, fără a risca să pună Ma­rea Britanie într’o poziţie o­pusă aceleia a Italiei. Comitetul de neinter­­veniţi­e şi-a amânat lucrările Londra, 11. (Rador). — Co­respondentul agenţiei „C. N. B.“ anunţă că Comitetul de neinter­venţie nu va ţine azi şedinţă, deoarece membrii delegaţiei per­manente au nevoie de timp pen­tru a coordona părerile emise de statele membre ale Comitetului, cu privire la controlul naval în apele spaniole. Un protest al coman­danţilor vaselor bri­tanice din apele spaniole Londra, 11. (Rador). — Şapte comandanţi ai vaselor britanice ancorate la Barcelona, au depus azi la consulatul britanic un pro­test pentru a fi înaintat Minis­terului de externe din Londra, împotriva bombardărilor aeriene la cari au fost supuse vasele lor. Franţa, Anglia şi Statele Unite trebue să ia seama asupra celor ce se întâmplă în Spania Faris, 11. (Rador). — Agenţia „Havas“ transmite în legătură cu evenimentele din Spania ur­mătoarele: Ultimele epizoade ale bombar­damentelor din Spania sunt con­siderate de ziarele franceze ca trebuind să asigure o evoluţie lentă dar precisă, nu numai a schimbării politicei franceze şi engleze, dar şi aceleia a Statelor Unite. Intre altele „L’Ordre“ scrie: Argumentul prin care se tinde să se susţină că acest fel de ope­raţii urmăresc terminarea cât mai grabnică a războiului prin teroare, este pur şi simplu oribil. Nu trebue să se m­ai piardă timp nici să se dea înapoi în ceea ce priveşte mijloacele menite să pu­nă capăt acestor orori. Civiliza­ţia este acum atacată. „L’Oeuvre“ declară că ultima propunere a dlui Chamberlain transmisă ori ministrului de ex­ 10.000 de morţi la Canton Lon­dra, 12. (Rador). — Ziarul „Daily Herald“ afirmă că în cursul bombardărilor japoneze de la Canton au fost­­ucişi 10.000 bărbaţi, femei şi copii, din rândurile populaţiei civile. Această oroare ar putea să înceteze — scrie ziarul — dacă guvernul chi­nez ar dispune de sume suficiente pentru apărarea antiaeriană a orașe­lor. Guvernul britanic garantând un împrumut chinez ar putea împiedeca continuarea raidurilor ucigătoare de acest fel. Ziarul cere în concluzie înăsprirea boicotului asupra mărfurilor japo­neze. Cluj Duminecă 12 Iunie 1938 ABONAMENTE: Abonament, anual . . . Lei 700 Fracţiuni de an, lunar . . Lei 60 Pentru funcţionari, anual Lei 500 Fracţiuni de an, lunar . . Lei 50 Preoţi, înv. stud. ţăr., anual Lei 500 Pt. autorit., inst., bănci, etc. Lei 1000 IN STRĂINĂTATE DUBLU Taxa poştală plătită în numerar Nr. 11172-1926 Nu-i de loc spre lauda mea, aşa că pot mărturisi în voe bete­şugul de care pătimesc de când mi-am făcut păcatul cu mine de-a da ochi cu lumea. Nu am nimic vitejesc în vinele mele. Fără a fi mormolog, fără a da bir cu fugiţii; dar nici nu m am ilustrat până azi prin vre-o is­pravă de mare bărbăţie civică sau prin unul din acele acte de idealism care storc măcar admi­raţia rudelor şi a vecinilor. Până acum nu am murit nici cel puţin o singură dată, dacă nu ca atâ­ţia alţii de mai multe ori în şir, pentru un princip, o idee, o re­vendicare, un desiderat, un ide­al. Simt şi eu uneori, nu zic ba, un oarecare avânt, o oarecare râvnă, în mine de-a mă bate cu aprindere, ba chiar de a mă jert­fi pentru o credinţă ce-mi stă la inimă stăpânindu-mi la un mo­ment dat întreaga fiinţă, implo­­răndu-mă parcă sau şi spmân­­du-mă poruncitor s’o scot de sub obroc, mărturisind-o cu glas tare, răspicat, ca la o spovedanie făcută cu gând cinstit. Îmi dau seamă că asupra mea s’a cobo­rât duhul convingerii curate şi înviorătoare care nu­ vrea să mai stea pitită după deget (căci uşa e de mărunţică încât încape toc­mai bine până şi după degetul cel mic), şi simţindu-mă în sta­rea de graţie ce premerge jertfei de sine încep să vibrez ca în preajma unui act de eroism. Nu tremur, nu mă dau în lături, nu vorbesc pe şoptite, ridic glasul, sunt hotărât să nu ascund nimic, să spun tot ce cred, tot ce ştiu, tot ce-mi svâcneşte în piept şi în creer, simt cu nespusă bucu­rie ca pentru o biruinţă câştiga­tă asupra mea însumi că se apro­pie clipa în care voiu înfrun­ta voiniceşte toate puterile pro­­tivnice. Deodată însă, în toiul entuziasmului meu că mă voiu măsura neînfricat cu toate câte îmi pot sta în cale, trecând bi­ruitor peste cele mai viguroase îndemnuri ale prudenţei, curajul mi se înmoaie, încordarea îmi piere parcă mi-ar sufla-o un sorb, bucuria de sacrificiu se evapo­rează, şi mă trezesc om cumin­te, aşezat, cibzuit, potolit, cum­pătat, cumpănit, care nu se miră de nimic, nu întreabă nimic, nu se întreabă nimic, nu e curios de nimic, care nici cu un centimili­­metru nu ese din rânduri. Degeaba mi se ivesc prilejuri­le cele mai binevenite de-a da măcar cât de cât, cum zice ro­mânul, cu barda în Dzeu. Cât ai clipi mă las păgubaş de orice ne­dumerire sau revoltă și sunt cu frica lui Dzeu. Nici chiar acasă la mine, între ai mei, sigur de tăcerea şi discreţia tuturor, nu mă încumăt a vorbi altfel decât cu adânc respect de mărimile pământeşti. La cafenea, şi mai puţin. Mai mult ca oriunde, aco­lo sunt prudenţa în carne şi în oase. Odată numai mă îmbie şi îmi dă glas blăstămatul duh cri­tic? Odată numai mă ciocăneş­te, ispititor, diavolul epigramei? Dar, nici urmă de eroism în vor­bele şi faptele mele. Drept vorbind, nici că am a­­vut de la cine să învăţ, mai de curând sau mai de mult, cum să mă avânt pe baricadă pentru tri­umful vre­unei cauze sfinte, cum să mor cu zimbetul pe buze, nu întâmplător ci de bună voe, chiar şi cu dinadinsul pentru proslăvirea unei credinţe. Aşa se şi explică cum de au trecut atâ­ţia ani peste mine fără ca cel puţin prin sugestie ş imitaţie să mă fi învrednicit de o ispravă eroică. Vina, mai e vorba? a mea este. De ce nu mi-am ales mai bine tovărăşiile şi prieteniile? In timp ce alţii, cu cari am pornit îm­preună în viaţă, sau zăbovit cât mai mult pe meleagurile unde hălăduesc oamenii de mare jert­fă, bătând mai pe jos, apostoleş­­te, mai cu automobilele lor pro­prii plătite de alţii drumurile ce duc spre înălţimile abnegaţiei, eu, cu prudenţele mele păcătoa­se mi-am văzut de nevoile mele mişelnice. Decât, să fiu drept şi cu m­ne însumi. Este vina mea, dar o fi şi împrejurările de vină. Noro­cul a fost sgârcit cu mine. Nu mi-a stat într ajutor ca din vre­me să întâmpin în cale caractere de acele tari, neînfrânte, cari pentru o idee ce li este scumpă fac moarte de om sau îşi dau bucuros viaţa şi liniştea lor — proprie. Se întâmplă în adevăr că nici eu nu prea mă potrivesc cu vitejii principiilor şi ai virtu­ţilor nici ei nu se prea lipsesc de mine, — cu toate că ori tocmai pentm că nu am păr de lup. Şi, oricum, dacă până la vrâs­­ta mea suflul bravurii morale nu m’a atins cu aripa, apoi slabă nă­dejde ca de aci înainte să mai îmi străbată în suflet. După toa­te aparenţele am rămas refrac­tar pentru totdeauna imbolduri­lor eroice ale intransigenţii. Nu, nu voiu muri pe baru SocTS. Pe nici una din ele... Un destin nefericit m’a osândit să nu mă deosebesc cu nimic de turma cu­vântătoare, ci să fiu la fel cu cei mai mulţi bieţi muritori. In pri­vinţa asta, dealtfel, mă aseamăn destul de bine cu­­ marii şi ne­înfricaţii luptători. De când lu­mea, de când există năzuinţe, revendicări, protestări, idealuri, care merită cele mai înalte sacri­ficii, luptătorii fără teamă şi fără reproş mor — cu foarte rari excepţii — acasă, în patul lor, în aşternutul lor, întrucât o tra­gică coincidenţă nu-şi face cu ei păcatul de neiertat de a-i îm­brânci cu toată puterea în mij­locul unei învălmăşeli... Am împărtăşit întotdeauna sănătoasa şi mântuitoarea con­vingere că, pentru cauza ce ţi-i dragă şi pentru care eşti gata să-ţi verşi oricând cea de pe ur­mă picătură de sânge, înfrun­tând vitejeşte moartea, prigoana şi mizeria, se cade, eşti chiar da­tor, să trăeşti, şi încă cât mai mult, cât mai larg, cât mai la a­­dăpost. Alcest. Post Scriptum SA TRĂEST 36 avioane de vânătoare franceze asigură paza la Pirinei Guvernul francez întrunit sub prezidenţia dlui Lebrun a examinat situaţia Internaţională PARIS, 11 (Rador).­­ Vineri dimineaţa s-a întrunit la palatul Elysée un consiliu de miniştri pre­­sidat de d. Lebrun. Cea mai mare parte a reuniunii a fost rezervată unei expuneri făcută de d. Bon­net, ministrul afacerilor străine, cu privire la situaţia internaţio­nală. D. Daladier preşedintele consiliului a făcut apoi un raport asupra recentei sale inspecţii in regiunea Pirineilor. Consiliul a examinat apoi mai multe decrete legi. Paza la Pirinei PARIS, 11 (Rador). — Ziarul „Petit Parisien“ arată că funcţio­narea unui sistem de securitate aeriană spre Pirinei a fost inaugu­rată încă înainte de călătoria dlui Daladier la Perpignan. Patrule aeriene plecau în fiecare zi în in­specţie de la aeroportul Perpignan. Pentru aceste patrulări erau a­­fectate 36 de avioane, care erau în legătură continuă cu posturile de apărare antiaeriană, cărora le semnalau orice mişcare suspectă. Cele 35 de avioane sunt tip „Dewolfine“, şi ating viteza de 460 kim. pe oră, fiind înarmate cu câte un tun și o mitralieră. D. CAMil KROFTA membru dl Acade­miei Române BUCUREŞTI, 12. — La propu­nerea d-lui prof. Lupaş, Academia Română a ales printre membrii ei de onoare pe d. Camil Krofta, mi­nistrul de externe al republicei cehoslovace. O delegaţie specială compusă din membrii Academiei va pleca la Praga pentru a comunica d-lui Krofta alegerea făcută. f Capi, magistrat dr. V. Mor­aru Miercuri după masă a încetat din viaţă, după o grea suferinţă, pe care a suportato­ cu resemnare, căpitanul magistrat dr. Viorel Mo­­rariu. Moartea prematură a dis­tinsului ofiţer care prin pregăti­rea lui juridică şi militară a fost unul dintre cei mai bine dotaţi magistraţi ai Tribunalului militar din localitate, a produs regrete nu numai în rândurile camarazi­lor ci şi a societăţii clujene în cer­curile căreia căpitanul Morariu se bucura de vii simpatii. înmormântarea a avut loc Vi­neri după masă în prezenţa unui public numeros. Transmitem îndureratei familii, condoleanțele noastre.

Next