Patria, iulie 1938 (Anul 20, nr. 133-157)
1938-07-02 / nr. 133
Anul al XX-lea. Nr. 133 Directori Dr. AUREL BUTEANU Redacţia şi Administraţia: CLUJ, Str. Regina Maria No. 36. TLEFON : 13 31. BUN DE IMPRIMAT. Organisi demnitarii nu. PRIMELE DESCETAŢENIRI Cursul politic actual din România reprezintă un regim de autoritate. Eficacitatea şi trăinicia unui regim forte este întotdeauna în funcţiunile de autoritatea pe care este el capabil să insufle. De aici rezultă şi opera sa de legiferare creatoare de concepţii noui de drept. Regimul instaurat la 10 Februarie 1938, guvernează prin acte de autoritate. La ele se adaugă acum o măsură nouă: actele de descetăţenire. Se ştie, că în ultimele timpuri, s’au adus două decrete legi, cari prevăd retragerea cetăţeniei tuturor acelor Români aflători în străinătate, cari prin activitatea lor ar prejudicia opera guvernului. Cu aceasta guvernul intenţiona să-şi exercite puterile nu numai asupra cetăţenilor aflători în ţară, a căror activitate este verificată de organele administrative şi de justiţie, interne, ci îşi asupra celor cari nu intră în zona de control direct al acestor organe. Măsura, deşi cu totul nouă în România se practică acum şi în alte ţări ca bunăoară în Reichul al treilea, unde multor emigranţi cu suprafaţă, li s’a retras fără menajament cetăţenia, pentru atitudine ostilă regimului (spre ex. : Thomas Mann, Einstein, etc.). In ultimul timp s’au adus anumite modificări primului decret-lege, simplificându-se procedura retragerii cetăţeniei. Actul în sine nu reprezenta încă un caracter reformator, până ce nu s’a trecut la aplicarea măsurii. Ea s’a săvârşit zilele acestea, retrăgându-se, conform dispoziţiuniilor legii, printr’un jurnal al Consiliului de Miniştri, cetăţenia română dela trei personalităţi ale vieţii noastre publice. Cum un alt articol al acestei legi prevede confiscarea averii celor descetăţeniţi, se crede că nu se va rămâne numai la simplul act juridic al retragerii cetăţeniei, aplicându-se celor împricinaţi toate sancţiunile pe cari le atrage după sine această măsură. Cei trei foşti cetăţeni s’au făcut vinovaţi, conform raportului dlui Ministru de Justiţie, Victor Iamandi. — Cele trei persoane sunt: d. Carol Davila, fost ministru plenipotenţiar al ţării la Varşovia şi Washington. Domnul Carol Davila este descendentul direct al neuitatului General Davila, întemeietorul serviciului sanitar din vechea ţară, —un, francez de origină, care dinsă prin activitatea sa generoasă îşi patriotică s’a asimilat complect în naţiunea română, întemeiând o familie din care cobora şi marele scriitor român Alexandru Davila, autorul celebrei drame „Vlaicu Vodă“. Conform raportului Domnului Ministru al Justiţiei, d. Carol Davila s-a transformat „în agent calomniator şi denigrator al instituţiilor şi conducătorilor ţării sale.“ Astfel d. Carol Davila „a întreprins, în ultimele luni, prin interviewuri acordate ziarelor americane, prin cuvântări rostite în întruniri publice, convocate în cercurile româneşti din Statele Unite şi apoi difuzate în întreaga presă de dincolo şi de dincoace de Ocean, o nepotolită campanie de defăimare a stărilor de lucruri din ţara sa, proferând, adesea şi ameninţări la adresa conducătorilor României.“ Cealaltă persoană căruia i s’a retras calitatea de cetăţean român este d. Emilian Maximilian Schachmann, fost ataşat de presă allegaţiilor române de la Fraga şiParis, cu sprijinul căruia d- Davila a făcut „o comunicare plină de aceleaşi interpretări la „Comitetul de Studii pentru Europa Centrală“ din capitala Franţei, s punându-se astfel în afară de legile ţării. Tot cu acest prilej s’a retras şi cetăţenia unui al treilea român din străinătate, a dlui Radu Drăgulinescu, care editează la Paris de mai multă vreme, o publicaţie numită „Bulletin du Comité Roumain d’Action Republicaine.“__________________ WflKiMiMMNnBHMUnBBHUHOmn . — VIZITAŢI grădina de vară şi restaurantul DACIA, Calea Marechal Foch 49, veţi găsi cele mai bune soiuri de vinuri din Târnave, grătar special. In fiecare seară muzică de balalaică. — IN ATENŢIUNEA PĂRINŢILOR Şl COPIILOR. Cu ocazia „Săptămânii copiilor“ cinematograful „Thalia“ rulează 12 interesante filme cu Micky Maus, colorate, începând de Marţi 28 Iunie. Reprezentaţii la orele 3, 5, 7, 9. DESCHIDEREA BAILOR SOMEŞENI In ziua de 20 Iunie s-au deschis Băile sărate, sulfuroase, radioactive Someşeni. Băi calde şi reci, împachetări cu nămol. Bazinuri pentru înnot. Transport cu autobuse. 50% reducere pe C. F. R. la înapoiere pentru Halta Băile Someşeni. Tonajul maxim al cuirastelor a fost ridicat de la 35 la 45.000 tone LONDRA, I (Rador).In şedinţa de ieri a camerei comunelor, d. Duff Cooper, primul lord al amiralităţii, a declarat că în urma negocierilor desfăşurate în ultimele 3 luni, reprezentanţii Marei Britanii, Statelor Unite şi Franţei, au procedat ieri la semnarea unui protocol nou prin care tonajul maxim al cuirasatelor este ridicat de la 35 la 45.000 t. Evreii dinPolonia au cerut ca mandatul asupra Palestinei să fie retras Angliei VARŞOVIA, 1 (Rador). — Agenţia Patt transmite: In cursul întrunirii prezidată de advocatul Rippel, organizatorul legiunii evreeşti s’a votat o moţiune că mandatul asupra Palestinei să fie retras dela Marea Britanie. Manifestanții au încercat să se ducă la ambasada Marei Britanii dar au fost împiedecați de poliție, care a făcut câteva arestări. 100 mineri blocaţi într’o galerie VARȘOVIA, 1 (Rador). O sută minieri au rămas în interiorul minei Victoria de lângă Sosnotvice. Ei refuză orice alimente pentru a protesta astfel împotriva imobilizării. COMUNICAT OFICIAL Frontul de Est. In urma unor atacuri de o enormă superioritate numerică, protejate de o mare cantitate de avioane, şi în urma faptului că în bătăliile nenumărate pe cari le-au dat şi-au epuizat muniţiile, eroicii sol daţi ai celei de-a 43-a divizii, cam timp de 2 luni, au rezistat încercuiţi în Pirineii aragonezi, s’au văzut nevoiţi a se retrage pe teritoriul francez. Ei au trecut frontiera în ordine perfectă ducând cu ei atât materialul lor militar cât şi turmele lor.“ Aşa glăsuieşte comunicatul oficial care a anunţat la 16 iunie, sfârşitul eroicei aventuri a diviziei 43-a a Republicei Spaniole. Cititorii din ţările care nu sunt cutremurate de fiorii războiului între fraţi, au aflat despre acest dramatic eveniment doar atât că o divizie spaniolă a trecut frontiera franceză, fără să se ştie care este istoria acestei „treceri“ de frontieră. Pilda de eroism pe care a dat-o divizia 43-a republicană este însă atât de remarcabilă încât vom încerca să redăm aci o mică descriere asupra celor petrecute. In noaptea de 16 iunie divizia 43-a spaniolă sub comanda lt. col. Beltran se retrăgea în Franţa. Două luni de zile această divizie a rezistat în Pirineii aragonezi atacurilor trupelor lui Franco, menţinându-şi poziţiile chiar după ce trupele franchiste au înaintat, înconjurându-le complet poziţia. Divizia 43-a, deşi încercuită stăpânea un teritoriu suficient de mare ca să aibă aprovizionarea asigurată. Turmele diviziei aveau suficient loc pentru păscut în mijlocul cercului de foc tot mai puternic al tragerilor inamice. Două luni de rezistenţă, ofensiva franchistă a atins o anvergură nemaiîntâlnită pe nici un front. Rebelii vroiau cu tot preţul să cucerească şi ultima porţiune de teritoriu neocupat de ei până la frontiera catalană. Ofensiva decisivă a avut loc în începutul lunei iunie. După o preparaţie îndelungată s-a deslănţuit bombardamentul de artilerie şi al aviaţiei (aparate gemane) care a durat trei zile. După aceste pregătiri, 20 de batalioane de infanterie, maură, italiană şi rebelă, ajutate de mai multe sute de mitraliere şi nouă baterii de artilerie de 105 şi 155, au dat atacul. BĂTĂLIA DECISIVĂ In ziua de 9 iunie, după cinci atacuri, în care au pierdut mii de soldaţi, cota 1286 de lângă Las Pinas, a fost ocupată de rebeli. Bătălia a mai durat cinci zile, când după o nouă preparaţie de artilerie şi aviaţie şi mai puternică, o nouă ofensivă a fost deslănţuită. In zadar însă, căci afară de succesul din prima etapă, rebelii nu au putut înregistra nici un nou rezultat. " — „Ne-am dat însă seama — povesteşte ■ colonelul comandant presei franceze — că nu mai aveam muniţii decât pentru a ne asigura retragerea. Soldaţii insistau să rezistăm ... Abia când localităţile Bielta, La Fortunata şi clădirile spitaliceşti din regiunea La Peneta au fost incendiate de avioane, ne-am hotărât să cedăm. Ne-am retras în cea mai perfectă ordine, fără pierderi, trecând pe teritoriul francez. Am vrut să evităm instalarea tunurilor germane pe aceste cote. N’am reușit. Astăzi germanii domină valea La Cinca. Am făcut imposibilul pentru a-i împiedeca dar ne-au lipsit muniţiile. Am plecat de pe poziţii cu capul ridicat şi nici de cum învinşi... IN FRANŢA Ce-a urmat se ştie. Divizia 43-a a fost primită în Franţa de autorităţi, care au dezarmat-o. S’a ordonat plebiscitarea soldaţilor. Cu toate că agenţi franchişti au avut deplina libertate de a deslănţui printre soldaţii căzuţi în localitatea Fabian şi Arreau, propaganda cea mai deşănţată, expunând afişe redactate în spaniolă, prin care invitau soldaţii de a opta pentru generalul Franco, rezultatul a fost favorabil republicanilor. Din 8600 de oameni numai 411 — cari aveau familiile pe teritoriul rebel, — au cerut să fie retrimişi în Spania naţionalistă, iar restul au optat pentru Spania republicană. Rezultatul acesta e cu atât mai semnificativ cu cât se ştie că pentru a demoraliza trupele loiale spaniole, Franco a promis „impunitatea“ soldaţilor cari se predau şi scutirea de obligaţia de a se înrola în armata lui. (Urmare în pag. 4-a) Din epopeia războiului spaniol: Aventura eroică aDIVIZIEI 43 O divizie republicană spaiolă a rezistat în Pirinei complect încercuită timp de două luni* — Ea nu a cedat decât în clipa când i s-au isprăvit muniţiile. — ^Plebiscitul44 la Franţa şi semnificaţia lui Din 8600 de oameni 8189 reintră in luptă... — Dela corespondentul nostru — Ministrul afacerilor streine Alvarez del zigo, sosind la meetingul organizat în onoarea soldaţilor din Divizia 43, de Divizia Populaţia civilă din regiunile evacuate 43 republicană se refugiază dinaintea trupelor generalului Franco pe teritoriul francez. In clişeu membrii comitetului de ajutorare a Spaniei republicane împărţind alimente refugiaţilor în gara Arreau. Pe hărţile acestea, marcate cu negru, se văd teritoriile spaniole invadate de trupe străine. In stânga e harta din 1811, când guvernul spaniol a fost nevoit să se refugieze până la Cadix, în dreapta Spania din 1938, în timpul celui de-al doilea război pt. independență. . Sâmbătă 2 iulie ABONAMENTE: Abonament, anual . . . Lei 700 Funcţiuni de an, lunar . . Lei 60 Pentru funcţionari, anual Lei 500 Fracţiuni de an, lunar . . Lei 50 Preoţi, înv. stud. ţăr., anual Lei 500 Pt. autorit., inst., bănci, etc. Lei 1000 IN STRĂINĂTATE DUBLU JL« Taxa poştali plătită In numerar Nn 11172-1926 JEBBBMUWâHIHHHHHIflHnHHGMHffiiflEHHIHHIBIi rss Materialul de războiu hotărăşte soarta bătăliilor de general ION SICHITIU fost şef al Marelui Stat Major D. general ION SICHITIU, fost şef al Marelui Stat Major, continuă să publice în ziarul „Timpul“ seria de articole cu privire la problema războiului. Reproducem în cele ce urmează ultimul din articolele apărute sub semnătura distinsului general român. Din cele expuse în articolele precedente, cred că s-au putut reţine câteva noţiuni cari conturează înţelesul apărării naţionale în concepţia ele astăzi a războiului. Generalul Mardaque a definit-o dealtcum în frazele pe cari le-am citat. Comentând lucrarea generalului Ludendorf, asupra războiului total, un critic francez înţelege că războiul total impune ideea apărării naţionale totale. Ceea ce însemnează că în concepţia actuală întreaga naţiune duce războiul şi îşi pregăteşte apărarea, cu toate mijloacele ei materiale, morale şi spirituale. Nu s ar putea defini mai bine înţelesul noţiunii de apărare, decal eitana câteva pasagii din legea pentru pregătirea naţiunii franceze în vederea războiului. „Poporul francez, spunea raportorul legii, trebue să ştie că pregătirea noastră este împinsă atât de departe, încât o simplă apăsare pe un buton electric este suficientă ca să deslănţuiască o serie întreagă de măsuri în stare să pună în mişcare toate activităţile şi toate instituţiunile statului şi ale naţiunei până la cea mai mică celulă administrativă, pentru a trece de la activitatea de pace la cea de război. Fiecare individ valid îşi are locul său fixat în ordinea de bătae a activităţilor pentru care e apt.” Cu un cuvânt, fiecare cetăţean, bărbat sau femeie, fie că el este destinat a purta armele, fie că lucrează în uzine, la câmp în agricultură, un laborator la noi descoperiri folositoare războiului, în presă pentru a menţine spiritul ri-dicat al luptătorilor de pe front sau din spatele frontului, etc. se consideră mobilizat în serviciul apărării naţiunei. Legile aproape a tuturor statelor au înscris în fruntea preocupărilor de apărare această noţiune. Legea noastră, votată la 1932— 1933, prevede la primul ei articol că Guvernul are sarcina pregătirii naţiunii şi a teritoriului în vederea războiului şi precizează cadrul în care trebuie să activeze toate instituţiile Statului şi răspunderile ce le incumbă. Suntem, din acest punct de vedere, în cadrul legiuirilor altor state şi am dat noţiunii de apărare adevăratul înţeles; mai mult încă, Marele Stat Major a pus la punct şi a fixat într’un plan, mobilizarea naţiunii. Evenimentele nu ne vor surprinde, cu condiţia ca măsurile plănuite să-şi găsească şi aplicaţiunea lor practică. Dar atât nu este de ajuns, înfăptuirea acestui plan nu este operă, de improvizaţie şi care s’ar putea realiza de azi pe mâine, cum spune g-raful Mardaque. Sunt măsuri care nu îşi vor putea da roadele decât după scurgerea de mulţi ani. Am plecat pe drumul cel bun; toate popoarele se grăbesc pe acelaş drum şi dacă vom avea tenacitatea de a persista vom ajunge la ţintă la timp. Dar, pentru a pregăti apărarea noastră, trebue să ştim de unde vine primejdia, cum se manifestă ea, dintr’o singură direcţie sau mai multe, deodată sau succesiv, cât de puternică este forţa care ne ameninţă, cum va acţiona, ce piedică îi putem opune pentru a o zădărnici, ce mijloace ne trebuesc pentru aceasta. Informaţiunile de acest fel, nu ne lipsesc. Totuşi, trebue să ţinem seama de faptul că războaiele, astăzi ca şi în trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat, se deslănţue şi fără declarare de războiu. Frapant exemplu ne oferă războiul actual Chino-Japonez. Invaziile urmăresc surprinderea adversarului şi dacă altă dată lipsa mijloacelor de informaţiune repezi, îngăduiau surprinderea, astăzi cu toată desvoltarea ce a luat serviciul de informaţiuni, la toate popoarele, surprinderea poatefi uşor realizată de repeziciunea cu care se poate produce agresiunea. Două sunt elementele care o favorizează: aviaţia şi elementele armate moto-mecanizate. Primul element — aviaţia — este cel mai primejdios. In contra acestuia nu putem folosi nici un obstacol; graniţele tuturor statelor stau deschise. Ce poate săvârşi aviaţia ca element de surprindere, ne-a învăţat acţiunea acestei tinere dar teribile arme, în Spania, în China, în Etiopia chiar. Oraşe şi sate, coloane întregi de trupe au fost aproape literalmente distruse. Pentru a judeca mai aproape de realitate, primejdia ce ameninţă din partea acestei arme, vom preciza obiectivele, în ordinea importanţei lor pe care le caută aviaţia, atât pentru a dezorganiza mobilizarea cât şi a islei în moralul naţiunei şi al conducătorilor ei. La aceste rezultate aviaţia ajunge distrugând, în primul rând pe rivala ei şi la ea acasă, pe aerodroame, în aer, în depozite, în uzinele ei, apoi marile triaje de cale ferată, lucrările de artă, depozitele de orice natură care asigură mobilizarea, cu un cuvânt toate mijloacele imediate şi de primă importanţă care asigură mobilizarea naţiunei. Urmează apoi ca obiective importante distrugerea centrelor de mare importanţă economică pentru a tulbura sau împiedica fabricaţiunile de orice natură şi a demoraliza naţiunea, transporturile pe calea ferată de orice natură vor fi deasemeni obiective preferite de aviaţie şi tot ce interesează viaţa naţiunei. Contra aviaţiei inamice nu ne putem apăra în mod absolut, nici o piedecă neputându-i-se opune decât o aviaţie puternică care să fie în măsură să pedepsească, doborând în luptă aviaţia inamică, executând represalii prin aceleaşi acţiuni de distrugere la adversar acasă şi printr-o apărare anti-aeriană destul de puternică şi bine organizată, bine servită şi la timp, de un serviciu de alarmă, organizat până în cele mai mici detalii. Al doilea element de surprindere am considerat forţa moto-mecanizată a adversarului care, paralel cu acţiunea aviaţiei, graţie mobilităţii, graţie putinţei de a se mişca pe orice teren, poate pătrunde adânc în teritoriul naţional şi zdruncina tot dispozitivul de acoperire al graniţelor, poate pune stăpânire pe acele regiuni de importanţă tactică şi strategică, care ar tulbura nu numai mobilizarea, dar ar împiedeca şi concentrarea mijloacelor noastre de apărare. Pentru a înlătura o atât de mare primejdie se impune, ca un imperativ categoric şi de neevitat al ceasurilor de faţă, fortificarea graniţelor şi aceasta cât mai urgent şi cât mai puternic, pentru a opune adversarului de mâine o barieră continuă de foc şi un obstacol continuu care să-l oprească sub focul nostru. Nici un sacrificiu oricât de greu ar fi el, nu trebue cruţat. Naţiunea, sunt sigur, îl va suporta mai bucuroasă decât oricare altul, siguranţa graniţelor fiind suprema lege în ceasurile care vin. Toate armatele moderne şi-au sporit materialul, iar debitul armelor a crescut considerabil, făcând necesare, pentru a începe şi executa o bătălie, cantităţi considerabile de muniţiuni, cari trebuesc transportate la trupe, în depozite, pe drumuri adesea distruse ce trebuesc reparate, cu mijloace circulând mai mult noaptea şi adesea sub bombardamentul aviaţiei sau artileriei. Iată pentru ce în bătălia modernă am afirmat că materialul hotăreşte ritmul bătăliilor. Ceea ce a rămas neschimbat, cu aceleaşi calităţi, cu aceleaşi defecte, cu acelaş organism slab sau puternic, supus acelorași nervi slăbiți de oboseală, de lipsă de hrană, de odihnă, este materialul uman. Despre aceasta voi vorbi în alt articol.