Patria, iulie 1938 (Anul 20, nr. 133-157)

1938-07-02 / nr. 133

Anul al XX-lea. Nr. 133 Directori Dr. AUREL BUTEANU Redacţia şi Administraţia: CLUJ, Str. Regina M­­aria No. 36. TLEFON : 13­ 31. BUN DE IMPRIMAT. Organ­isi demnitarii nu. PRIMELE DES­CET­A­ŢENIRI Cursul politic actual din Ro­mânia reprezintă un regim de autoritate. Eficacitatea şi trăinicia unui regim forte este întotdea­una în funcţiunile de autoritatea pe care este el capabil să insu­­fle. De­ aici rezultă şi opera sa de legiferare creatoare de con­cepţii noui de drept. Regimul instaurat la 10 Fe­bruarie 1938, guvernează prin acte de autoritate. La ele se a­­daugă acum o măsură nouă: actele de descetăţenire. Se ştie, că în ultimele timpuri, s’au adus două decrete legi, cari prevăd retragerea cetăţeniei tuturor ace­lor Români aflători în străină­tate, cari prin activitatea lor ar prejudicia opera guvernului. Cu aceasta guvernul intenţiona să-şi exercite puterile nu numai asu­pra cetăţenilor aflători în ţară, a căror activitate este verificată de organele administrative şi de justiţie, interne, ci îşi asupra ce­lor cari nu intră în zona de con­trol direct al acestor organe. Măsura, deşi cu totul nouă în România se practică acum şi în alte ţări ca bunăoară în Reichul al treilea, unde multor emigranţi cu suprafaţă, li s’a retras fără menajament cetăţenia, pentru atitudine ostilă regimului (spre ex. : Thomas Mann, Einstein, etc.). In ultimul timp s’au adus anumite modificări primului de­­cret-lege, simplificându-se pro­cedura retragerii cetăţeniei. Actul în sine nu reprezenta încă un caracter reformator, până ce nu s’a trecut la aplica­rea măsurii. Ea s’a săvârşit zi­lele acestea, retrăgându-se, con­form dispoziţiuniilor legii, prin­­tr’un jurnal al Consiliului de Mi­niştri, cetăţenia română dela trei personalităţi ale vieţii noa­stre publice. Cum un alt articol al acestei legi prevede confisca­rea averii celor descetăţeniţi, se crede că nu se va rămâne nu­mai la simplul act juridic al re­tragerii cetăţeniei, aplicându-se celor împricinaţi toate sancţiunile pe cari le atrage după sine a­­ceastă măsură. Cei trei foşti ce­tăţeni s’au făcut vinovaţi, con­form raportului dlui Ministru de Justiţie, Victor Iamandi. — Cele trei persoane sunt: d. Carol Davila, fost ministru plenipotenţiar al ţării la Varşo­via şi Washington. Domnul Carol Davila este descendentul direct al neuitatu­lui General Davila, întemeieto­rul serviciului sanitar din vechea ţară, —­un, francez de origină, care dinsă prin activitatea sa ge­­­neroasă îşi patriotică s’a asimilat complect în naţiunea română, întemeiând o familie din care cobora şi marele scriitor român Alexandru Davila, autorul cele­brei drame „Vlaicu Vodă“. Con­form raportului Domnului Mi­nistru al Justiţiei, d. Carol Da­vila s-a transformat „în agent calomniator şi denigrator al in­stituţiilor şi conducătorilor ţării sale.“ Astfel d. Carol Davila „a întreprins, în ultimele luni, prin interviewuri acordate ziarelor americane, prin cuvântări ro­stite în întruniri publice, convo­cate în cercurile româneşti din Statele­ Unite şi apoi difuzate în întreaga presă de dincolo şi de dincoace de Ocean, o nepoto­lită campanie de defăimare a stărilor de lucruri din ţara sa, proferând, adesea şi ameninţări la adresa conducătorilor Româ­niei.“ Cealaltă persoană căruia i s’a retras calitatea de cetăţean ro­mân este d. Emilian Maximilian Schachmann, fost ataşat de pre­să al­­legaţiilor române de la Fra­ga şi­­Paris, cu sprijinul căruia d- Davila a făcut „o comunicare plină de aceleaşi interpretări la „Comitetul de Studii pentru Europa Centrală“ din capitala Franţei, s punându-se astfel în afară de legile ţării. Tot cu acest prilej s’a retras şi cetăţenia unui al treilea ro­mân din străinătate, a dlui Radu Drăgulinescu, care editează la Paris de mai multă vreme, o pu­blicaţie numită „Bulletin du Co­mité Roumain d’Action Repu­blicaine.“__________________ WflKiMiMMNnBHMUnBBHUHOmn . — VIZITAŢI grădina de vară şi restaurantul DACIA, Calea Ma­­rechal Foch 49, veţi găsi cele mai bune soiuri de vinuri din Târna­­ve, grătar special. In fiecare sea­ră muzică de balalaică. — IN ATENŢIUNEA PĂRINŢILOR Şl COPIILOR. Cu oca­zia „Săptămâ­nii copiilor“ cinematograful „Thalia“ rulează 12 interesante filme cu Micky Maus, colorate, începând de Marţi 28 Iunie. Reprezentaţii la orele 3, 5, 7, 9. DESCHIDEREA BAI­LOR SOMEŞENI In ziua de 20 Iunie s-au deschis Băile sărate, sul­furoase, radioactive Some­­şeni. Băi calde şi reci, îm­pachetări cu nămol. Bazi­­nuri pentru înnot. Transport cu autobuse. 50% reducere pe C. F. R. la înapoiere pentru Halta Băile Someşeni. Tonajul maxim al cuirastelor a fost ridicat de la 35 la 45.000 tone LONDRA, I (Rador).­­In şedinţa de ieri a came­rei comunelor, d. Duff Cooper, primul lord al ami­ralităţii, a declarat că în urma negocierilor desfă­şurate în ultimele 3 luni, reprezentanţii Marei Bri­tanii, Statelor Unite şi Franţei, au procedat­ ieri la semnarea unui protocol nou prin care tonajul ma­xim al cuirasatelor este ridicat de la 35 la 45.000 t. Evreii din­­Polonia au cerut ca mandatul asupra Pale­stinei să fie retras Angliei VARŞOVIA, 1 (Rador). — Agenţia Patt transmite: In cursul întrunirii prezidată de advocatul Rippel, organizatorul legi­unii evreeşti s’a votat o moţiune că mandatul asupra Palestinei să fie re­tras dela Marea Britanie. Manifestanții au încercat să se ducă la ambasada Marei Britanii dar au fost împiedecați de poliție, care a făcut câteva arestări. 100 mineri blocaţi într’o galerie VARȘOVIA, 1 (Rador). O sută minieri au rămas în interiorul minei Victo­ria de lângă Sosnotvice. Ei refuză orice alimente pentru a protesta astfel împotriva imobilizării. COMUNICAT OFICIAL Frontul de Est. In urma unor atacuri de o enor­mă superioritate numerică, prote­jate de o mare cantitate de avioa­ne, şi în urma faptului că în bătă­liile nenumărate pe cari le-au dat şi-au epuizat muniţiile, eroicii sol­­ daţi ai celei de-a 43-a divizii, cam­ timp de 2 luni, au rezistat încer­cuiţi în Pirineii aragonezi, s’au vă­zut nevoiţi a se retrage pe terito­riul francez. Ei au trecut frontie­ra în ordine perfectă ducând cu ei atât materialul lor militar cât şi turmele lor.“ Aşa glăsuieşte comunicatul ofi­cial care a anunţat la 16 iunie, sfârşitul eroicei aventuri a divi­ziei 43-a a Republicei Spaniole. Cititorii din ţările care nu sunt cutremurate de fiorii războiului între fraţi, au aflat despre acest dramatic eveniment doar atât că o divizie spaniolă a trecut fron­tiera franceză, fără să se ştie care este istoria acestei „treceri“ de frontieră. Pilda de eroism pe care a dat-o divizia 43-a republicană este însă atât de remarcabilă încât vom în­cerca să redăm aci o mică descri­ere asupra celor petrecute. In noaptea de 16 iunie divizia 43-a spaniolă sub comanda lt. col. Beltran se retrăgea în Franţa. Două luni de zile această divizie a rezistat în Pirineii aragonezi atacurilor trupelor lui Franco, menţinându-şi poziţiile chiar după ce trupele franchiste au înaintat, înconjurându-le complet poziţia. Divizia 43-a, deşi încer­cuită stăpânea un teritoriu sufi­cient de mare ca să aibă aprovi­zionarea asigurată. Turmele divi­ziei aveau suficient loc pentru păscut în mijlocul cercului de foc tot mai puternic al tragerilor inamice. Două luni de rezistenţă, ofensi­va franchistă a atins o anvergură nemaiîntâlnită pe nici un front. Rebelii vroiau cu tot preţul să cu­cerească şi ultima porţiune de te­ritoriu neocupat de ei până la frontiera catalană. Ofensiva decisivă a avut loc în începutul lunei iunie. După o pre­­paraţie îndelungată s-a deslănţuit bombardamentul de artilerie şi al aviaţiei (aparate ge­mane) care­ a durat trei zile. După aceste pregă­tiri, 20 de batalioane de infante­rie, maură, italiană şi rebelă, aju­tate de mai multe sute de mitra­liere şi nouă baterii de artilerie de 105 şi 155, au dat atacul. BĂTĂLIA DECISIVĂ In ziua de 9 iunie, după cinci a­­tacuri, în care au pierdut mii de soldaţi, cota 1286 de lângă Las Pi­nas, a fost ocupată de rebeli. Bătălia a mai durat cinci zile, când după o nouă preparaţie de artilerie şi aviaţie şi mai puter­nică, o nouă ofensivă a fost des­­lănţuită. In zadar însă, căci afară de succesul din prima etapă, re­belii nu au putut înregistra nici un nou rezultat. " — „Ne-am dat însă seama — povesteşte ■ colonelul comandant presei franceze — că nu mai a­­veam muniţii decât pentru a ne a­­sigura retragerea. Soldaţii insis­tau să rezistăm ... Abia când lo­calităţile Bielta, La Fortunata şi clădirile spitaliceşti din regiunea La Peneta au fost incendiate de avioane, ne-am hotărât să cedăm. Ne-am retras în cea mai perfectă ordine, fără pierderi, trecând pe teritoriul francez. Am vrut să evităm instalarea tunurilor ger­mane pe aceste cote. N’am reușit. Astăzi germanii domină valea La Cinca. Am făcut imposibilul pen­tru a-i împiedeca dar ne-au lipsit muniţiile. Am plecat de pe poziţii cu capul ridicat şi nici de cum învinşi... IN FRANŢA Ce-a urmat se ştie. Divizia 43-a a fost primită în Franţa de auto­rităţi, care au dezarmat-o. S’a ordonat plebiscitarea soldaţilor. Cu toate că agenţi franchişti au avut deplina libertate de a deslăn­­ţui printre soldaţii căzuţi în loca­litatea Fabian şi Arreau, propa­ganda cea mai deşănţată, expu­nând afişe redactate în spaniolă, prin care invitau soldaţii de a opta pentru generalul Franco, rezulta­tul a fost favorabil republicani­lor. Din 8600 de oameni numai 411 — cari aveau familiile pe te­ritoriul rebel, — au cerut să fie retrimişi în Spania naţionalistă, iar restul au optat pentru Spania republicană. Rezultatul acesta e cu atât mai semnificativ cu cât se ştie că pentru a demoraliza trupele loiale spaniole, Franco a promis „impunitatea“ soldaţilor cari se predau şi scutirea de obli­­gaţia de a se înrola în armata lui. (Urmare în pag. 4-a) Din epopeia războiului spaniol: Aventu­r­a eroică aDIVIZIEI 43 O divizie republicană spaiolă a rezistat în Pirinei complect încercuită timp de două luni* — Ea nu a cedat decât în clipa când i s-au isprăvit muniţiile. — ^Plebiscitul44 la Franţa şi semnificaţia lui Din 8600 de oameni 8189 reintră in luptă... — Dela corespondentul nostru — Ministrul afacerilor streine Alvarez del zigo, sosind la meetingul organizat în onoarea soldaţilor din Divizia 43, de Divizia Populaţia civilă din regiunile evacuate 43 republicană­ se refugiază dinaintea trupelor ge­neralului Franco pe teritoriul francez. In clişeu mem­­brii comitetului de ajutorare a Spaniei republicane împărţind alimente refugiaţilor în gara Arreau. Pe hărţile acestea, marcate cu negru, se văd teritoriile spaniole invadate de trupe străine. In stânga e harta din 1811, când guvernul spaniol a fost ne­voit să se refugieze până la Cadix, în dreapta Spania din 1938, în timpul ce­lui de-al doilea război pt. independență. . Sâmbătă 2 iulie ABONAMENTE: Abonament, anual . . . Lei 700 Funcţiuni de an, lunar . . Lei 60 Pentru funcţionari, anual Lei 500 Fracţiuni de an, lunar . . Lei 50 Preoţi, înv. stud. ţăr., anual Lei 500 Pt. autorit., inst., bănci, etc. Lei 1000 IN STRĂINĂTATE DUBLU JL« Taxa poştali plătită In numerar Nn 11172-1926 JEBBBMUWâHIHHHHHIflHnHHGMHffiiflEHHIHHIBIi rss Materialul de războiu hotărăşte soarta bătăliilor de general ION SICHITIU fost şef al Marelui Stat Major D. general ION SICHITIU, fost şef al Marelui Stat Major, continuă să publice în ziarul „Timpul“ seria de articole cu privire la problema războiului. Reproducem în cele ce urmează ultimul din articolele apă­rute sub semnătura distinsului ge­neral român. Din cele expuse în articolele precedente, cred că s-au putut re­ţine câteva noţiuni cari conturea­ză înţelesul apărării naţionale în concepţia ele astăzi a războiului. Generalul Mardaque a definit-o dealtcum în frazele pe cari le-am citat. Comentând lucrarea generalului Ludendorf, asupra războiului to­tal, un critic francez înţelege că războiul total impune ideea apără­rii naţionale totale. Ceea ce însemnează că în concep­ţia actuală întreaga naţiune duce războiul şi îşi pregăteşte apărarea, cu toate mijloacele ei materiale, morale şi spirituale. Nu s ar putea defini mai bine înţelesul noţiunii de apărare, de­cal eitana câteva pasagii din legea pentr­u pregătirea naţiunii france­ze în vederea războiului. „Poporul francez, spunea rapor­torul legii, trebue să ştie că pre­gătirea noastră este împinsă atât de departe, încât o simplă apăsare pe un buton electric este suficien­tă ca să deslănţuiască o serie în­treagă de măsuri în stare să pună în mişcare toate activităţile şi toa­te instituţiunile statului şi ale na­ţiunei până la cea mai mică celulă administrativă, pentru a trece de la activitatea de pace la cea de răz­boi. Fiecare individ valid îşi are locul său fixat în ordinea de bătae a activităţilor pentru care e apt.” Cu un cuvânt, fiecare cetăţean, bărbat sau femeie, fie că el este destinat a purta armele, fie că lu­crează în uzine, la câmp în agri­cultură, un laborator la noi desco­periri folositoare războiului, în presă pentru a menţine spiritul ri-­­­dicat al luptătorilor de pe front sau din spatele frontului, etc. se consideră mobilizat în serviciul a­­părării naţiunei. Legile aproape a tuturor state­lor au înscris în fruntea preocupă­rilor de apărare această noţiune. Legea noastră, votată la 1932— 1933, prevede la primul ei articol că Guvernul are sarcina pregăti­rii naţiunii şi a teritoriului în ve­derea războiului şi precizează ca­drul în care trebuie să activeze toate instituţiile Statului şi răs­punderile ce le incumbă. Suntem, din acest punct de ve­dere, în cadrul legiuirilor altor state şi am dat noţiunii de apărare adevăratul înţeles; mai mult încă, Marele Stat Major a pus la punct şi a fixat într’un plan, mobilizarea naţiunii. Evenimentele nu ne vor surprin­de, cu condiţia ca măsurile plă­nuite să-şi găsească şi aplicaţiunea lor practică. Dar atât nu este de ajuns, înfăptuirea acestui plan nu este operă, de­ improvizaţie şi care s’ar putea realiza de azi pe mâine, cum spune g-raful Mardaque. Sunt mă­suri care nu îşi vor putea da roa­dele decât după scurgerea de mulţi ani. Am plecat pe drumul cel bun; toate popoarele se grăbesc pe ace­­laş drum şi dacă vom avea tena­citatea de a persista vom ajunge la ţintă la timp. Dar, pentru a pregăti apărarea noastră, trebue să ştim de unde vine primejdia, cum se manifestă ea, dintr’o singură direcţie sau mai multe, deodată sau succesiv, cât de puternică este forţa care ne a­­meninţă, cum va acţiona, ce piedi­că îi putem opune pentru a o ză­dărnici, ce mijloace ne trebuesc pentru aceasta. Informaţiunile de acest fel, nu ne lipsesc. Totuşi, trebue să ţinem seama de faptul că războaiele, astăzi ca şi în trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat, se deslănţue şi fără declarare de războiu. Frapant exemplu ne oferă războiul actual Chino-Japonez. Invaziile urmăresc surprinderea adversarului şi dacă altă dată lipsa mijloacelor de in­­formaţiune repezi, îngăduiau sur­prinderea, astăzi cu toată desvol­­tarea ce a luat serviciul de infor­­maţiuni, la toate popoarele, sur­prinderea poate­­fi uşor realizată de repeziciunea cu care­ se poate produce agresiunea. Două sunt elementele care o fa­vorizează: aviaţia şi elementele ar­mate moto-mecanizate. Primul element — aviaţia — este cel mai primejdios. In contra acestuia nu putem folosi nici un obstacol; graniţele tuturor state­lor stau deschise. Ce poate săvârşi aviaţia ca element de surprindere, ne-a învăţat acţiunea acestei tine­re dar teribile arme, în Spania, în China, în Etiopia chiar. Oraşe şi sate, coloane întregi de trupe au fost aproape literalmente distruse. Pentru a judeca mai aproape de realitate, primejdia ce ameninţă din partea acestei arme, vom pre­ciza obiectivele, în ordinea impor­tanţei lor pe care le caută aviaţia, atât pentru a dezorganiza mobili­zarea cât şi a islei în moralul na­ţiunei şi al conducătorilor ei. La aceste rezultate aviaţia ajun­ge distrugând, în primul rând pe rivala ei şi la ea acasă, pe aero­­droame, în aer, în depozite, în u­­zinele ei, apoi marile triaje de cale ferată, lucrările de artă, depozitele de orice natură care asigură mo­bilizarea, cu un cuvânt toate mij­loacele imediate şi de primă im­portanţă care asigură mobilizarea naţiunei. Urmează apoi ca obiec­tive importante distrugerea cen­trelor de mare importanţă econo­mică pentru a tulbura sau împie­dica fabricaţiunile de orice natură şi a demoraliza naţiunea, transpor­turile pe calea ferată de orice na­tură vor fi deasemeni obiective preferite de aviaţie şi tot ce inte­resează viaţa naţiunei. Contra aviaţiei inamice nu ne putem apăra în mod absolut, nici o piedecă neputându-i-se opune decât o aviaţie puternică care să fie în măsură să pedepsească, do­­borând în luptă aviaţia inamică, executând represalii prin aceleaşi acţiuni de distrugere la adversar acasă şi printr-o apărare anti-ae­­riană destul de puternică şi bine organizată, bine servită şi la timp, de un serviciu de alarmă, organi­zat până în cele mai mici detalii. Al doilea element de surprinde­re am considerat forţa moto-me­­canizată a adversarului care, para­lel cu acţiunea aviaţiei, graţie mo­bilităţii, graţie putinţei de a se mişca pe orice teren, poate pătrun­de adânc în teritoriul naţional şi zdruncina tot dispozitivul de aco­perire al graniţelor, poate pune stăpânire pe acele regiuni de im­portanţă tactică şi strategică, care ar tulbura nu numai mobilizarea, dar ar împiedeca şi concentrarea mijloacelor noastre de apărare. Pentru a înlătura o atât de mare primejdie se impune, ca un impe­rativ categoric şi de neevitat al ceasurilor de faţă, fortificarea gra­niţelor şi aceasta cât mai urgent şi cât mai puternic, pentru a opu­ne adversarului de mâine o barie­ră continuă de foc şi un obstacol continuu care să-l­ oprească sub focul nostru. Nici un sacrificiu ori­cât de greu ar fi el, nu trebue cru­ţat. Naţiunea, sunt sigur, îl va su­porta mai bucuroasă decât ori­care altul, siguranţa graniţelor fiind suprema lege în ceasurile care vin. Toate armatele moderne şi-au sporit materialul, iar debitul ar­melor a crescut considerabil, fă­când necesare, pentru a începe şi executa o bătălie, cantităţi con­siderabile de muniţiuni, cari tre­buesc transportate la trupe, în de­pozite, pe drumuri adesea distru­se ce trebuesc reparate, cu mij­loace circulând mai mult noaptea şi adesea sub bombardamentul a­­viaţiei sau artileriei. Iată pentru ce în bătălia moder­nă am afirmat că materialul hotă­­reşte ritmul bătăliilor. Ceea ce a rămas neschimbat, cu aceleaşi calităţi, cu aceleaşi defec­te, cu acelaş organism slab sau puternic, supus acelorași nervi slăbiți de oboseală, de lipsă de hra­nă, de odihnă, este materialul u­­man. Despre aceasta voi vorbi în alt articol.

Next