Patria, august 1938 (Anul 20, nr. 158-176)

1938-08-07 / nr. 158

inul al XX lea. Nr. 18 Directori Dr. AUREL BUTEANU Redactor responsabil: VIRGIL DALEA Proprietar: S. A. „PATRIA*1, înscris reg. No. 96, Tribunalul Cin­. Redacţia şi Administraţia: C L­ U J, Str. Regina Maria No. 36. T L E F O N : 13-31. BUN DE IMPRIMAT Organ al demnităţii naţionale CLUJ. PRBlincea 1 August 1938 ABONAMENTEI Abonament, anual . . . Lei 708 Fracţiuni de an, lunar . . Lei 60 Pentru funcţionari, anual Lai 500 Fracţiuni de an, lunar . , Lei 50 Preoţi, înv. itud. ţăr., anual Lei 500 Pt. autorht., Inat., bănci, etc. Lei 1000 IN STRĂINĂTATE DUBLU Taxa poştală plătită In numerar Nr. 11172-1928 LA MAPEAUACUVÂNTUL VATICANULUI PRINCIPIILOR Ceea ce am susţinut cu câteva săptămâni înainte, în coloanele a­­cestui ziar, iată căi ,s-a confirmat de evenimente. Sfântul Părinte de la Roma a luat poziţie hotărâtă împotriva actualei politici a dl­ui Muisisoffoni, veştejind în numele, Bisericii catolice erezia rassis­­mului. împrejurarea aceasta com­­portă două aspecte, pe care e bine să Ie analizăm mai de a­­proiape. Primuli aspect este negreșit de ordin politic, — ceea ce nu tre­bue să ne mire. Vaticanul în toate timpurile a făcut politică. Drep­tul acesta nu i se poate răpi nici prin, exproprierea, de către rega­tul italian, a statului papal ,şi nici prin­­concilierea dintre Sfân­tul Scaun şi acest regat), reali­zată de d. Mussolini. Astfel cu­m s-a­­definit creştinismul catolic de-a a lungul veacurilor, politica a­­ trebuit­ în mod firesc să facă parte din preocupările sale. Du­pă în­săşi dogme, Biserica de pe pământ reprezintă secţia militan­tă, luptătoare a marei comuni­tăţi a lui Christos, care prin a­­ceaistă concepţiei trebue­­să ia ati­tudine faţă­­de trebile p­ublice ale acestei lumi. De altfel ori­ce con­fesiune organizată în instituţie eclesiastă face o­­anumită politi­că. Catolicismul, potrivit menta­lităţii dinamice a omului occi­dental, se manifesta sub acest raport printr’o ţinută hotărâtă, poliitică. Fireşte, politic­a Vatica­­nu­lu a fost supusă cu timpul mul­tor modificări determinate­­de euipsiui istoriei. Azi lupta catoli­cismului nu mai poate merge în acelaş sens ca în­­evul mediu. Azi nui mai poate fii vorba de stabi­lirea­­unui primat, ca în l­upta de rivalitate dintre împăraţi şi papi. Tot astfel, azi Vaticanul nu mai desfăşoară acţiuni politice ICU Revendicări teritoriale. Lupta politică de ari a Vaticanului se apropie tot mai mult­­de misiu­nea lă­uriiriică­, spirituală a Bise­ricii, apărând ideile generoase pe care e întemeiat,­­Creştinismul. Sub acest raport, Vaticanul a fă­cut o frumnoasă evoluţie tocmai în sensul progresului. Au fost şi timpuri când Biserica romană a dovedit semne retrograde. Un a­­semenea moment critic a însem­nat Renaşterea, când Biserica s-a opus cuceriilor ştiinţei. Şi în veacul trecut uneori a manifes­tat ten­dinţi primejdiior, conser­vatoare, potrivnicei spiritului vremii. In genere însă, Biserica romană dispune de multă şi să­nătoasă flexibilitate, care o face accesibilă tuturor timpurilor. Mai ales apoi, de la separaţia din Franţa, catolicismul a evoluat pe­­cărări solide. Astfel î­l înfloreşte azi în Franţa, departe de orice tendinţă reacţionară, reprezen­tând o intensă­­spiritualitate, ge­neratoare de înalte valori. In Germania catolcism/Vil politic a stat în serviciul ideilor democra­tice, în fond atât de înrudite cu principiile de egalitate şi part­­itate ale creştinism­ului­ (In ge­nere, opoziţia care a existat pe timpuri între raţionalism şi tra­diţia sco­lastiică constitue azi un epizod istoric, ale cărui repercu­siuni au fost­ depăşite). Puterea de­ azi a catolicismu­lui este imensă. Deşi azi el a în­­cetat să facă politică de stat, li­mită adu­se la apărarea patrimo­niului său spiritual, puterea sa este mai m­are ca oricând. In Germania el reprezintă opoziţia cea mai dâbză­, din pricina­­că­reia va eşua odială şi odată hit­­ilerisihui. In­­situaţiia actuală, lucru­­rile acestea sunt deosebit de im­portante, deoarece fiecare zi ne apropiem tot mai mult de, război. In vederea acestui om­ nicel, mai cri­minal ca oricare din trecut, anu­mite puteri lucrează­­cu lozinci seducătoare, menite a crea diver­siunii. Astfel Doctorul Goebbels a lansat o formulă care în multe locuri a prins, menită a slăbi pu­terea de rezistenţă a democra­ţiei. Exagerând peste măsură pe­ricolul comunist, formula Docto­rului Goebbels, tin­de la creare­a unor defecţiuni în sânul diverse­lor naţiuni. Punând fialsa alter­nativă a alegerii dintre comu­nism şi fascism, cu­ parola acea­sta vrea să câştige adepţi în chiar isânul burgheziei democra­te, pentru ca, cu ajutorull ei, să dărâm­3 tocmai acea lume, la fău­rirea căreia a lucrat burghezia mai bine de un veac. Şi cum toc­mai această­­clasă numără mulţi creduli şi timoraţi, înclinând "Spre o primejdioasă lene, lipsită de bărbăţie, lozincile acesteia au început­­să-şi arate efectele. In aceste momente a interve­nit însă Vaticanul, cu toată vigoa­rea. De mult s-­a putut remarca împrejurarea că axa Roma-Ber- Iim­ nu este pe placul său. Potri­vit cu această ţinta politică, Va­ticanul a rămas cu totul insen­sibil la aşa zisul pact antikomin­­tern al celor două state imperia­le, el a­­admis colaborarea unei părţi­­din clerul sincer catolic al Spaniei cu forţele republicane­­(Se ştie că întreg clerul naţiona­list basc, în frunte cu scriitorul catolic José Bergemin a luptat eroic alături de republicani.) Tot astfel Vaticanul n‘a făcut nici o opoziţie guvernelor Franţei alcă­tuite de Frontul­­popular, atât­ de burlit doi acei creştini dela noi, cari în fond nu cunosc mici­­doc­trină şi nici mora­la creştină. Acea doctrină şi morală creşti­nă, pentru care ori­ce chestie de rassă este o­ erezie, ca atare "So­cotind ca amtiisemitiisimiul drept poziţie necreştiniisa­sică­. In ade­văr, indicea­­creştină­ şi antisemi­tismul nu se împacă. Creştinis­mul nu e nici­odată anti, el nu­ poate urî sau diispreţui un neam. Faptul că unele neamuri împăr­tăşesc alte credinţi, nu este con­cludent­ pentru creştinism în a­precierea valorii omeneşti. Orice crea­tură umană­ a Domnului este ca atare egal de valoroasă înaintea lui Dumnezeu. Problema rassei este o altă problemă, care nu s-a desvoltat din sânul creştinismu­lui. Ea este originar o problemă ipusă de pasiviti­sm şi pe care cre­ştinismiul, fie că ea ar fi pro­fesată­­de un Gobineau, fie de Chamberlain sau Alfred Rosen­­ber­g, o respinge ca pe o trezie primejdioasă. Căci iată, un anti­semitism integral, ca acela pro­fesat de na­ţionalsocial fiul­ui ger­mani,­­duce în mod consecvent la însăşi mngarea creştinismului, care şi el s‘a desvoltat in parte din iudaism — şi la hulirea lui Christos. In această poziţie trebui sa întrezărim­ al doulea aspect al­­atitudinii V­aticanului: consec­venţa şi sinceritatea. Antisemi­tismul este piatra de încercare a bunului creştin. Acela care cade în această erezie, ori­cât crede a rămâne creştin, s-a refuzat spiri­tului propovăduit­­de Mântuitor. Şi este bine că tocmai Sfântul Părinte de la Roma a luat iniţia­tiva acestei importante acţiuni de luminare. Cu aceasta, cea mai puternică confesiune a cre­ştiniis­­mu­l­ui a ridicat un far care va putra mâine deveni de o semni­ficaţie istorică pentru însăşi u­­nitatea Bisericii. Patriarhul de­la Roma a luat în apărare o moş­tenire scumpă ideii creştine. O crede aceasta unul, care din pă­rinţi se închină în legea Răsări­tului. --------------, -VI----------------------------------V10 ^ tendința lor diversionistă, Ast- VICTOR IANCU. Când Blumenfeld a vândut ca­napeaua ca să rezolve scurt şi convenabil o complicată şi dure­roasă problemă matrimonială, nu s-a gândit, probabil, că soluţia lui va fi vreodată bună şi la netezi­rea... asperităţilor sociale, întâmplarea a fost aşa: Blumenfeld ştia surprins soţia pe canapea alături de Salimsohn, vânzător în prăvălie, într’o poziţie dubioasă şi inestetică, şi care îl în­dreptăţea să tragă cele mai nefa­vorabile concluzii Problema tre­buia rezolvată. Dar se prezintă foarte complicat. De soţie nu se putea despărţi deoarece prăvălia şi toată averea erau dota ei. Pe Su­limsohn nu-l putea concedia din pricină că era foarte priceput în comerţ şi­­plătit cu un salar ridi­col. Ce era­ de făcut? După o ma­tură chibzuinţă Blumenfeld găsi în sfârşit soluţia: vându canapeaua cu pricina! Soluţia lui Blumenfeld se pare că îşi găseşte aplicare în viaţa so­cial­ă şi politică. Lupta pe care o­­d­au statele to­talitare, — la care s-a alăturat şi Ungaria, — împotriva cravatei," crezând că prin aceasta au solu­ţionat problema democraţiei bur­gheze, are ceva din raţionamentul lui Blumenfeld. Marii oameni de stat din ţările dictatoriale plicti­siţi că democraţia din celelalte ţări nu vrea să moară, după cum doresc ei, ba mai mult chiar: le paralizează multe acţiuni şi le ză­dărniceşte multe planuri, au chib­zuit, s-au socotit şi au decretat că numai cravata menţine democra­ţia. In consecinţă, luptă din răs­puteri împotriva ei! Numai că soluţia nu-i nouă! Cravata, acest accesoriu al îm­brăcămintei masculine nu poartă cu ea ,sau înlăuntrul ei, nici un principiu social ori politic. Sunt oameni care vara nu poartă cra­vată, fără ca, prin această scădere a îmbrăcămintei, să simtă vre­o schimbare a convingerilor sau principiilor politice. Şi din potri­vă, sunt oameni cu cravatele asor­tate la feluritele lor costume, care îşi schimbă părerile şi convinge­rile după unele mirosuri ademe­nitoare Cei care nu poartă cra­vată viața o fac din anumite mo­tive higienice. Şi fac acest lucru de anuui ani, de pe când nu erau pe harta Europei statele totalitare. Vasăzică, renunţarea, la crava­tă nu-i lucru nou! Ba mai mult: în Republica so­vietelor cravata este de mulţi ani aruncată la coşniţa gunoaielor burgheze. Ceea ce dovedeşte că: „extremităţile se ating”. Dictaturi­le, oricum s’ar prezintă ele, de dreapta sau de stânga, au puncte comune şi principii de ocârmuire asemănătoare. înţelegem că în ţările dictatori­ale cravata este un lucru inutil şi incomod. Inutil, pentru că acolo fiecare cetăţean poartă, strânsă pe gât, zgarda stăpânire­, care se po­a­­te strânge uneori până la sufoca­re. In aceste condiţii cravata bur­gheză este inutilă. Dar este şi in­comodă. Cine poartă două cravate una peste alta? Dacă ai zgarda dic­­taturei eşti scutit de orice fel de cravată Chestiunea aceasta, a cravatei simbol ,care tulbură profund dic­taturile europene, este un fel de canapea care trebue oferită opini­ei publice din ţările respective. O canapea a principiilor ce trebuesc salvate ,cu orice preţ. Opinia publi­că din ţările cu dictatură va avea de mozolit o nouă diversiune ce i­ se creiază. Defilările, părăzile, într’un i cuvânt circul sociali, a cam obosit lumea, care are circ dar nu prea are pâine. Trebuia ceva b­ou. Şi s’a găsit cravata! Lu­mea de-acolo va striga acum pe lângă acel ordonat şi... entuziast: „, trăiască” şi „fois Cravata?, nă­dăjduind că poate această formu­lă şi luptă,­ principială va aduce îmbunătăţirile promise, aşteptate dar nerealizate până acum. Ar­ auzit pe unii oameni ridicu­lizând această măreaţă luptă de -: principii împotriva cravatei-sim­­bol. Şi nu au dreptate! Lupta con­tra cravatei se încadrează perfect între minciunile entuziaste, care şi-au găsit sălaş din ţările totalitare şi dictatoriale. De la ideologia­ „ra­sei pure”, — o imposbilitate ştiin­ţifică şi socială, — de la teoria „poporului ales şi superior”, — un fel de demenţă­ colectivă, — şi până la fericirea poporului, — fericire ordonată, dar absentă, — totul e minciună în aceste ţări. Nu contează prin urmare o minciună mai mică şi mai inofensivă, cum este chestiunea cravatei! E adevărat că dictaturile se do­vedesc puţin inventive ridicând pe canapeaua principiilor această măruntă problemă de garderobă masculină. Dar... „omul la nevoe face ce poate!” Şi, deocamdată nu pot face mai mult! E sigur că ar fi vrut să­ mai provoace un răz­boi direct, pe lângă cel indirect din Spania. Insă, calculul probabi­lităţilor, le-a dovedit statelor dic­tatoriale, că un război le-ar duce la dezastru. Chiar uciderea popo­rului spaniol merge mult mai in­cet şi mult mai greu decât şi-ar fi putut închipui cei doi dictatori, care l-au provocat. In prezent, unul îşi frământă neputinţa la frontiera unui stat vecin pe care ar vrea să-l ingi­ită, iar celălalt îngrijorat foarte de foamea care ameninţă pe fericitul popor de sub fericita lui oblădu­ire, simte nevoia unui imp­ă­mint extern,­ pe care nu-l poate dobân­di decât cu oarecare condiţii anu­mite. Dar cu toate acestea trebuia găsit ceva pentru o diversiune în opinia publică. Şi au găsit cra­vata! Brumenfeld a vândut canapeaua! Numai de n’ar găsi scumpa lui soţie alt lo­cuşor pentru iubire tăinuită! j $j 1 VLADIMIR NICO­ARA I Distrugătoarele „Regina Maria“ şi „Regele Ferdinand“ vor sosi in ţară BUCUREŞTI, 6 (SIR).­­ Cele două unităţi ale Marinei Milita­­re, distrugătoarele Regina Măria şi Regele Ferdinand, au fost vre­me îndelungată la Malta unde au fost supuse unor reparaţii radi­cale. Reparaţiile s-au efectuat in şantierele marinei militare. Am­bele unităţi vor pleca spre ţară la începutul săptămânei viitoare. 170 funcţionari ceferişti au fost scoşi la pensie BUCUREŞTI, 6 (SIR). — In baza dispoziţiunilor noului de­cret lege privitor la modificarea regulamentului statutului perso­nalului CFR, Regia CFR a hotă­rât scoaterea în scurt timp la pensie, a unui număr de 160 funcţionari superiori din centrele ceferiste din ţară. Din oficiu, obligator la împli­nirea vârstei de 60 de ani, ex­cepţional în interesul serviciului până la 63 ani, facultativ pentru ad­minist­raţie, oricând de la 57 ani împliniţi până la 60 de ani din categoriile 2-14 inclusiv în­deplinind orice funcţiune, înştiinţarea personalului CFR pus in retragere se va face cu cel puţin 90 zie înainte de data tre­cerii la pensie, iar formalităţile cuvenite se vor face la timp pen­­tru ca în luna următoare sistării salarului personalul să-şi poată primi pensiunea. -0- Conflictul sovietojaponei departe de a fi aplanat Artileria sovietică bombardează neîncetat poziţiile japoneze Guvernul japonez protestează contra reînceperii luptelor MOSCOVA­ 6 (Rador), — A­­genţia Havas transmiţând între­vederea dintre dd. Litvinov şi Sighuemitsu ambasadorul Japoni­ei la Moscova scrie că pentru pri­ma oră după 20 iulie se vădi aceşti doi oameni politici în cercurile din Moscova. Corespondentul a­­genţiei Havas, adaugă că dom­neşte o vie satisfacţie între dd. Litvinov şi Sighitemitsu, ambasa­dorul Japoniei. Se subliniază că moderaţia guvernului sovietic a facilitat misiunea­­ambasadorului Japoniei de a se înceta ostilităţile considerându-se incidentul închis. Reglementarea provizorie a liti­giului sovieto-japonez pare deci i­­minentă — termină coresponden­tul agenţiei Havas. SEUL, 6 (Radar). — înapoiat în Coreea din zona Ceang Ka Feng, coresp. ageniţiei Reuter tele­grafiază că forţele­­sovietice se află într’o continuă activitate şi ■că artileria lor bombardează ne­încetat poziţiile japoneze. Japo­nezii nui par a folosi artileria­­de­cât pentru apărarea antiaeriană. Militarii japonezi cred că tru­pele sovietice­­pregătesc o nouă ofensivă, folosind infanteria spre a relua Ciang Ku Feng, ei sunt însă convinși că vor putea respige a­tacul. Corespondentul adaugă că toată regiunea înveci­nată este presărată de cratere făcute de bombele japoneze și­­sovietice.___ TOKIO, 6 (RADOR). _ Repre­zentantul­ autorizat al Ministeru­lui de Externe japonez, declară că ieri dimineață în zorii zilei, luptele au reînceput în zona Ciang Ku Feng. Artileria sovie­tică a deschis focul la ora 10.40. Japonezii au răspuns energic. Gu­vernul japonez a adresat imediat un protest contra reînceperii lup­telor, guvernului din Moscova, prin intermediul însărcinatului cu afaceri la Tokio. D. LITVINOV RĂSPUNDE PROPUNERILOR GUVER­­NULUI JAPONEZ MOSCOVA, G (RADOR). — Răspunsul idlunl Litvinov la propu­­­nerile făcute de guvernul japo­nez prin ambasadorul său la Moscova sunt interpretate în cercurile politice japoneze în sensul că el lasă o poartă des­chisă pentru negocieri. In aceleaşi cercuri se crede ca conversaţiile diplomatice vor continua. Această perspectivă este privită cu multă satisfacţie deşi între punctele de vedere ale celor două părţi continuă să e­­xiste isterioase divergenţe. 20.000 SOLDAŢI JAPONEZI , SPRE FRONTIERA SOVIE­­TO-MANCIURIANA CHARRIN, 6 (SIR). — Agen­ţia Reuter anunţă că traficul de pasageri, şi mărfuri pe râul Sun­gari a fost­­suspendat. La Nord de­ Sud­eim şi Gianiusu localităţi situate în apropiere­­de Ciang Ku Feng. După o telegramă din sursă chineză primită de la Hanken 20.000 soldaţi japonezi venind din i r­ina de Nord au trecut prin Tsen Tsin spre Lum­iera so­vi­eto-maeiuriană. DESTINDERE INTRE MOS­COVA ŞI TOKIO TOKIO, 6 (Rador). — Prinţul Konoye preşedintele Consiliului a plecat din Tokio ca să-şi pe­treacă v­acanţa întro localitate în apropiere de Tokio. Faptul că şeful guvernului îşi îngădue să lipsească din Capitală este con­siderat ca un ind­iciut că în în­cordarea dintre Tokio şi Mosco­va a intervenit o destindere. i ■ v 4 SKHS-Vu • Punctele periculoase din Europa — „In Cehoslovacia este mai multă libertate politică decât în Germania“ — Constatările ziaristului englez Bernard Newman Autorul cărţii ,„Punetele peri­culoase din Europa“ (Danger Spots of Europe), ziaristul englez BERNARD NEWMAN, nu face parte dintre oamenii, cari se mul­ţumesc cu informaţii unilaterale şi mărginite. După cum spune el însuşi, el comite întotdeauna gre­­şala de a întreba­­şi partea cea­laltă, de pe baricada opusă. Majoritatea protestărilor ger­mane,­­spune în­­cartea lui, sunt insinuări la­ adresa Cehilor. Ger­manii­ fac au posibilitatea de a-şi asigura drepturile omeneşti cele mai elementare şi libertatea des­­voltării şi orientării lor politice? Acesta este un nonsens! In Ceho­slovacia este, fără cea mai mică îndoială, cu mult mai multă liber­­tate politică decât in Germania. La Praga, am fost primit în birourile partidului henleinist şi mi s-a dat acolo­ o literatură­­ întreagă, pe care pot s’o­ caracterizez, cu toată dreptatea, ca AŢÂŢĂTOARE LA REVOLTĂ. La Berlin însă nu există nici un secretariat socialist, unde să-şi poată cineva culege in­formaţii. Germanii din Cehoslo­vacia au peste 150 (una sută cincizeci) de cotidiane şi săptă­mânale şi multe din articolele pu­blicate în ele ar cădea sub foar­fecele cenzurii şi în Anglia. Câte ziare publică partidele opoziţio­niste in Germania? Am toată stima pentru compa­nia pe care mi-au făcut-o func­ţionarii partidului lui Henlein, dar au avut ghinion. NU M’AU CONVINS. Poate că mizeria po­pulaţiei germane lovite nu a a­­vut asupra mea efectul aşteptat — fiindcă şi în Anglia am văzut s­tuaţii chiar mai rele. Pentru în­soţitorul meu henleinist, a fost foarte neplăcut faptul când s-a dovedit că prima familie ajunsă la cerşit, la care er­a dus, era o familie de Cehi (membrii ei ştiau şi nemţeşte) Şi mai mare ghi­nion a avut însă, când îmi po­vestea întâmplarea unei fabrici închise — fireşte, pentru el, din vina­­ guvernului. O întâmplare nenorocită face însă ca să am o­­biceiul de a întreba asupra acelu­iaşi lucru cel puţin doi oameni şi astfel s-a dovedit că fabrica şi-a încetat lucrul încă în anul 1914! Un orăşel a fost lovit de mizerie, fiindcă viaţa lui economică a fost distrusă de către taxele vamale germane ridicate la import. Ab­solut toate regiunile germane pe cari le-am vizitat sunt reprezen­tate in parlament prin deputaţii lor germani şi lucrul acesta, cred, că nu prea corespunde cu lipsa de drepturi şi libertăţi politice! Am vizitat şi o fabrică de sti­clărie din regiunea germanizată. Avea atât de mult de lucru încât lucra şi peste timpul normal şi ni ş­iau prezentat planurile pentru lărgirea ei. Proprietarul fabricii Iuia primit cu salutul naţist şi cancelaria lui era ornată cu un mare portret al lui Hitler. Cu toate acestea nu ia întârziat să-mi înşire o samă idle plângeri negli­jabile. — „Mi se pare că aveţi foarte mult de lucru şi că nu duceţi nici un fel de nevoi“, am obser­vat eu. — „Da, în ce priveşte comerţul, nu avem de ce să ne plângem. In ultimii doi ani comerţul nostru şi-a mărit deverul cu 100%“. — „Cine sunt clienţii voştri cei mai importanţi?“. „Partea cea mai mare­ a mărfu­rilor n­oastre o exportăm în Fran­ţa şi apoi cel mai mare client al nostru este piaţa din Praga“. încheierea convorbirii m-a fă­cut să întrevăd lucruri interesante şi semnificative. Clientul francez a început să cum­pere din Ceho­slovacia, din momentul când mărfurile germane îşi pierduseră popularitatea. Fenomenul­­acesta politic era aşadar baza succesului comercial al informatorului meu. Când apoi a început­ să mi se plângă iarăşi la Praga, i-am ri­postat: — „Mi se pare totuşi că dacă prin absurd v­aţi uni cu Germa­nia, aţi pierde tot comerţul vostru de până acum!“. . — „DAR CINE VORBEŞTE DE UNIREA CU GERMANIA“, a întrebat într un suflet interlo­cutorul meu, care s-a declarat gata să proclame în public că întrucât priveşte pe Evrei, şeful său politic ar fi mers cam prea departe! Mi se pare că toţi oamenii din indu­strie şi comerţ din teritoriul ger­manizat al Cehoslovaciei, nu sunt adepţi ai naţismului, sau cel puţin in sută la sută! Doar e­­ vorba de existenţa lor. Cel mai bun mijloc in contra propagan­dei naţiste in Cehoslovacia este PROSPERITATEA de acolo. Sunt zeci şi sute de neadevă­ruri răspândite de către propa­ganda germană, cari pot fi reduse unul după altul la adevărata lor măsură. Mi s’a spus: — „Minorităţile au depus la ■ Liga Naţiunilor, peste două­zeci de petiţii, — dintre cari nu a fost cercetată nici una, — ca să d­ucă la ameliorarea situaţiei“, îmi a­­mintesc de una din ele. Era o pe­tiţie în legătură cu presupusa in­terdicţie de a primi pe Germani în serviciile publice. Nici nu a fost necesară o anchetă, fiindcă s-a dovedit cu toată claritatea şi siguranţa că o astfel de măsură nici nu existase! De atunci m’am informat de soarta tuturor celor­lalte petiţii şi a­m constatat că au fost luate în cercetare în mod foarte conştiincios şi anume de către comitetele fixate de către consiliul S. N., în care au luat parte şi delegaţi englezi. Toate fără excepţie fuseseră respinse ca absolut nejustificate. Regret că în privinţa aceasta jjurnalistica en­­­gleză nu s’a purtat id­upă spiritul tradiţiei — şi nici nu a amintit vreodată realităţile acestea. „Este interzis ca rudele — din Germania să trimită daruri de Crăciun copiilor sudetogermani“ se spune mereu. Aceasta este fi­reşte o MINCIUNĂ GROSOLA­NĂ a propagandei, pe care nu o cred nici oamenii cei mai naivi. Aceasta este un tagument periodic mincinos ,asupra mizeriei minori­tăţilor germane, care dispare şi se evaporă ca şi ştirile de pe fron­turi asupra sugacilor luptând la baionetă — de îndată ce cineva îşi dă cea mai mică silinţă ca să le controleze. Un asemenea lucru în Cehoslovacia este o imposibili­tate categorică. Doar în Cehoslo­vacia am putut să-mi cumpăr ori­unde toate ziarele din Germania şi aceasta într-un timp, când în Germania erau practic interzise chiar ziarele engleze, toate. „Sunt bătătoare la ochi şcolile ceheşti mari şi frumoase. Dar gu­vernul nu are bani pentru şcolile Germanilor Este drept că în privinţa şcolilor situaţia corespun­de cu numărul populaţiei, dar şcolile germane sunt mici şi vechi“. Nu toate. Sunt şi multe şcoli germane noui şi foarte mari. Restul este numai jumătate ade­vărat, o minciună cu mult mai periculoasă. Şcolile ceheşti sunt noui şi frumoase, PENTRU CA ÎNAINTE DE 1918, CÂND STĂ­PÂNII ACESTOR REGIUNI E­­RAU GERMANII, ŞCOLI CE­­N­EŞTI NU AU EXISTAT DE LOC ŞI DEABIA GUVERNUL CEHOSLOVAC A PUTUT RE-­­­PARA ACEASTĂ NEDREPTA­TE! Orişice ne-ar aduce viitorul, spune mai departe Newman, Ce­hoslovacia nu are idie ce să ruşina pentru trecutul său de douăzeci de ani. Ea merită mulţumirile Eu­ropei întregi pentru atitudinea ei calmă de astăzi, când panica şi şovinismul erau gata să provoace un nou războiu.

Next