Patria, martie 1946 (Anul 27, nr. 10-36)

1946-03-16 / nr. 23

ANUL XXVIL Nr. 23.a i Redacţia ţi Administraţia: Ci»J, Strada Regina Maria Nr. 31. Telefon: 2­18. SÂMBĂTĂ: 16 MARTIE 1946 tsssLs t' ' 't Q£2$C­ otflţional-Tib­ânesc UCIAtilA 8U1LA ] pm tyjfj«JRGIL kNC’ Abonamentul lunar: 5000 Lei Publicaţiuni după tarif. ...” V ■T „Copiilor mei le dau sfatul sa ţină în toate împrejurările vieţii la sfinţenia cuvântului dat, sa ajute pe cei nevoiaşi, să caute să facă in fiecare zi un bine pentru semenii lor“. ■ -I li J,t * ! (Din Testamentul lui Romul Boila) t­oi*. KO VIUL BOILA (1881—1946) S’a prăbuşit fulgerat pe neaşteptate unul dintre cei mai vrednici luptători ai vechilor tradiţii naţionale şi a libertăţi­lor democratice în câmpul cărora a mi­litat aproape o jumătate de veac, pentru dreptatea Obştei româneşti din acest pământ al Ardealului. Cel ce a înfruntat cu eroism vrăjmă­şia asupririi străine încă înainte de 1918, câştigându-şi nepieritoare merite în apă­rarea drepturilor neamului său hulit şi îngenunchiat, cel ce a luat asupră-şi cele mai grele sectoare ale vieţii noastre publice în anul de mari prefaceri 1918, în timpul Consiliului Dirigent, cel ce a onorat o serie întreagă de legislaturi tribuna ambelor Camere ale Ţării Ro­mâneşti şi s’a distins peste un sfert de veac la catedra de Drept Constituţio­nal a Universităţii „Regele Ferdinand” din Cluj şi de repetate ori în înalta dem­nitate de Decan al Facultăţii de Drept, cade în toiul celei mai grele şi celei mai îndârjite lupte pentru triumful libertăţi­lor publice, atunci când prezenţa lui de încercat luptător ni-l făceau un pioner mai necesar ca oricând în această în­cleştare istorică. Abia au trecut câteva săptămâni de când profesorul Dr. Romul Boila inau­gura printr’o documentată prelegere ju­ridică Cercul de Studii al Partidului Na­ţional Ţărănesc, a cărui activitate a ţi­nut cu toată râvna s’o înceapă personal, abia s’au scurs câteva zile de când se interesa la tipografie de condiţiile teh­nice în care ar putea să-şi imprime o nouă lucrare ştiinţifică, şi iată-l plecat fără de veste pe drumul veşniciei. In clipele acestea de desnădejde în care durerile copleşesc sufletul celor ră­maşi în urmă, e greu să încerci a desvă­­lui toată desfăşurarea trecutului unei vieţi de trudă, de bucurii pentru alţii, pentru cei mulţi, pentru marea massă românească în slujba căreia şi-a pus în­treagă existenţă şi a nesfârşitului şir de amărăciuni personale, de care nimeni nu e cruţat din partea semenilor. Viaţa lui Romul Boila se împleteşte cu viaţa publică a poporului român din Ardeal, din mijlocul căruia s’a născut, la 8 octomvrie 1881 la Târnăveni. După strălucite studii juridice şi politice, încă din timpul cărora a activat ca membru devotat în Partidul Naţional Român din Ardeal, al cărui stâlp de boltă a fost în­totdeauna, alături de marele său unchiu Iuliu Maniu, avocatul Dr. Romul Boilă s-a înregimentat de tânăr în marile lup­te naţionale, care agitau înainte de Uni­re pe Românii din Ardeal. Ia parte ca apărător, alături de Dr. Aurel Lazăr, Dr. Petre Poruţiu şi alţii în memorabilul proces politic înscenat Românilor din Satu Mare, unde minu­natele sale însuşiri juridice capătă nu numai amploare, dar trezesc ecoul care-i înscriu neperitor numele printre luptă­torii fruntaşi ai cauzei naţionale. Ne­ur­­mată i-a fost această activitate pânâ în 1918 şi pe terenul luptelor politice şi electorale şi pe teren juridic. Reputaţia câştigată în aceste lungi şi neostenite manifestări i-­au asigurat în­­ marea zi a Unirii nu numai catedra de „Drept Constituţional” a Universităţii Daciei Superioare, dar şi demnitatea de ministru în Consiliul Dirigent (1918— 1920) la departamentul Comunicaţiilor şi al alimentării. I-a fost hărăzit lui Romulus Boila sa împlinească cea mai grea atribuţie, după un război lung, care ne-a lăsat şi atunci dezorganizaţi tocmai în aceste ramuri ale vieţii publice. Pri­ceperea şi energia sa au învins însă lip­surile şi greutăţile şi au netezit drumul spre normalizare. In lunga opoziţie care a urmat, Dr. Romul Boila a fost aproape mereu pre­zent, prin voinţa poporului român din Ardeal, în Parlamentul ţării dându-şi chiar prin acţiunea de critică a vieţii noastre publice contribuţia sa efectivă la opera de guvernare. Iar când în 1928 quasi unanimitatea ţării cheamă la cârmă Partidul Naţional Ţărănesc, Dr. Romul Boilă este din nou prezent, nu la ono­ruri, pe banca ministerială, ci la munca grea de legislator, în calitate de vice­preşedinte al Senatului României. Identificat cu idealurile de drept pe care le-a servit toată viaţa, Romul Boila n’a putut servi nici o cauză nedreaptă, n’a putut tolera nici o nedreptate. Cu justeţea care i-a caracterizat întreaga existenţă, când în 1928, dispunea de in­fluenţa necesară în sânul puterii legis­lative, una din primele griji i-a fost re­pararea unei nedreptăţi, care atingea tocmai pe aceia care-i stropesc astăzi cu noroi, atât pe dânsul personal, cât şi or­ganizaţia politică din care a făcut parte. Romul Boila s’a gândit la nenorocitele victime ale aceluiaşi şovinism maghiar, care nici acum nu-şi poate potoli mani­festările, şi care a îndemnat pe umilii foşti slujbaşi ai statului maghiar până în 1918 să nu presteze jurământul de cre­dinţă faţă de Statul Român. Aceşti nenorociţi, induşi în eroare cu bună ştiinţă de către purtătorii de cu­vânt ai propriului lor neam, au avut de suferit mai bine de zece ani cele mai grele privaţiuni. In această operă de sa­botare a stăpânirii româneşti era evident că nu ei, cei mărunţi, erau vinovaţii, ci falşii lor călăuzitori. Spiritul largei dreptăţi româneşti per­sonificat în profesorul Romul Boila, a înfruntat toate atacurile opoziţiei, care declara „vândut Ungurilor” şi respectând un principiu a reparat o nedreptate. N’a aşteptat şi n’a primit nici o recu­noştinţă. A venit apoi odioasa epocă a camari­lei regale, care neputând lovi în purita­tea vieţii lui Iuliu Maniu, la căutat pe nepot. S’a înscenat cea mai ticăloasă far­să politică, botezată „afacerea Skoda”, care a încercat să îu întine viaţa. Opt ani de procese necurmate, ingerinţe în acti­vitatea publică şi de la catedră, demisia din învăţământ şi şicanele fără de sfâr­şit, i-au întunecat seninătatea zilelor ma­turităţii, dar n’au fost în stare să-i atin­gă numele şi onoarea. înscenarea groso­lană şi murdară s’a închis în cele din urmă cu reabilitarea complectă a lui Ro­mul Boila şi profesorul s’a înapoiat la catedră. Anii refugiului, durerile pământului robit din nou, ororile războiului pe care lu urgisit din tot sufletul său, l-au slăbit şi l-au apropiat de desnodământ. Bucuria întoarcerii în pământul făgă­­duinţii a fost urmată de alte amărăciuni. Spiritul libertăţilor, pentru care a luptat, a fost răstălmăcit şi munca vieţii sale şi a prietenilor săi de idei a devenit obiect de neruşinată hulă. In aceste clipe de temperată resemna­re, nu de desnădejde, viaţa lui Romul Boilă se încheie în preajma unei noui şi definitive măsurări între forţele binelui şi răului. Din această luptă însă spiritul de dreptate şi energia de activist a lui Ro­mulus Boila va lipsi. Dincolo de veacuri însă, regimul ma­rilor libertăţi publice ale acestui popor, pentru care cel plecat întru Domnul a militat toată viaţa, îl va număra printre marii aleşi ai săi. Fie-i memoria binecuvântată. „PATRIA” Note biografice Profesorul Romul Boila s’a născut la 8 Octomvrie 1881 la Târnăveni, jud. T.­Mică. Studiile primare şi secundare şi le-a făcut la Târnăveni, Mediaş şi Cluj. In anul 1898 s’a înscris la Facultatea de Drept a Universi­tăţii clujene, iar mai târziu a făcut o călă­torie de studii în Germania ascultând pre­legeri la Universitatea din Berlin. In anul 1904 după terminarea studiilor universitare se dedică carierii de avocat, în acelaşi timp însă desvoltă şi o vie activitate pe teren naţional şi cultural. încă de tânăr avocat stagiar este preocupat de problemele de drept politic. In 1905 scrie un valoros studiu politic despre problema ce era atunci la ordinea zilei „Votul universal“, iar cu un an mai târziu tipărește un alt studiu de­­­spre „Dreptul de alegător comunal“. In anul 1905 trece examenul de avocat şi se înscrie în Baroul de Târgu-Mureş, prac­ticând la Târnăveni. Participă din plin la luptele politice ale Partidului Naţional din vechea Ungarie. In alegerile parlamentare din 1906 este primul asistent al dlui Iuliu Maniu, ceea ce după ai­stem­ul de alegeri maghiar însemna un rol destul de important în cursul operaţiunilor de votare. Mai târziu, în anul 1908 este ales membru în Consiliul judeţului Târnava-Mică (Congregaţia comitatensă) unde duce o luptă aprigă pentru validitatea drepturilor popo­rului român şi pentru principiile democra­tice. Paralel cu activitatea politică, desvoltă şi o însemnată acţiune economică, pentru ridi­carea materială a satelor româneşti In acest scop fondează în anul 1908 Banca ,,Vulturul“ din Târnăveni. Cu doi ani mai târziu, în 1910 editează la Târnăveni gazeta „ Românul Târnăvean“ pe care o pune în slujba Partidului Naţional. In acelaşi an este candidatul Partidului Na­ţional la Târnăveni, având contracandidat pe ministrul de interne al Ungariei de pe a­­cele vremiuri, Sándor János. Pentru meritele lui mari si lupta politiei pe care a dus-o, în 1911 Partidul Naţional Rom?» alege pe Romul Boila în Comitetul executiv al Partidului. In acelaşi timp este ales director al Despărţământului din Târ­­năveiii al .A.STRF.T“. În anul 1912 participă în calitate de apărător la mai multe procese naţionale si se distinge în special în procesul intentat de stăpânirea maghiară Românilor catolici din Moft­inul Mic, jud. Satu-Ma­re, care s’au opus atașării parohiei lor la Epi­scopia din Haidudorog. În ultimul războiu mondial Romul Boila a fost mobilizat ca multi alti Români arde­leni, servind timp de 3 ani de zile în armata austro-tineară, până la sfârșitul războiului. (Continuare In pag. 2.a) } PreŢul 200 Lei

Next