Radical, ianuarie-martie 1991 (Anul 2, nr. 21-82)

1991-01-04 / nr. 21

LIBERTATE • DEMOCRATIE • ADEVAR COTIDIAN INDEPENDENT SIBIU Lăudați și A mai trecut un an, scîr­­ți­ind ca osia neunsă — scrîș­­nit și zăpăcit, cu sus-jos, cu săgeți și ochi tulburi, dar mai ales cu trandafiri, cu măsură ce ne-a năpădit ograda, cu legi, decrete și teze născute cu forcepsul (de-aia au capul tun it ), cu mitinguri, contra­­mitinguri, cu promisiuni bo­gate într-o sărăcie lucie ... Și colinde, colinde fără co­lindători. Lăudați si cintati... Cică a fost o revoluție, î­ntr-un decembrie, din­­ vige­re căreia trebuia să se nască o primăvară cu toate florile pămintului, cu toate cintecele pămintului, cu toate bucuriile pămintului. Dar din ea a e­­manat răsura cu toți ghimpii ei, a emanat harababura în­treținută de emanați, patimile puterii și înnoirea vechii no­menclaturi cu toată opacitatea și osînza ei, cu minciuna și promisiunile . .. Și colindep colinde, colinde fără colindători. Lăudați și cvitați... Cică a fost o revoluție, in­tr- un decembrie ai cărui morți lor st­igă din morminte: cine a tras in noi, unde sunt vino­vații, ce-ați făcut cu visele și sîngele nostru? Răsură cu ghimpi. Ce mai vor morții? Ce mai vor răni­ții? Ce mai vreți voi cei ca­re .. . Timișoara? Păi ce, as­­ta-i buricul pămintului? Bra­șovul? A fost ce-a fost/ Bucu­­­reștiul? Spălați domnilor re­ziduurile Revoluției. Avem democratic, ti- am ales, gata/ De-acum, colinde, colinde, colinde. Lăudați și evitați... Ei și ce e cu manevrele ar­matei, chiar de nașterea Dom­­nului. Renaște armata, conce­tățenii Ei și ce e cu S.R.l.-ul în care revin foștii șefi secu­­riști? Mărunțișuri domnilor, mărunțișuri! Și ce­ l dacă te­zele noii Constituții sunt pe scheletul... — e un schelet domnilor — pentru că o pu­tere e slabă fără puterea unui om care să țină in frîu totul și pe care nu trebuie să-l nu­mim dictator (chiar dacă în­deamnă la „luptă deschisă, domnilor!“ — pentru ce și pentru cine?). Pentru vremea colindelor ... Lăudați și cintați... Cind au mai murit românii pentru pămînt? In decembrie trecut, nu! Au murit pen­tru... Piața Universității (?). Dăm, concetățeni, legea fun­ciarului, vă dăm ogoare fără haturi și... vă mai dă gazda mare, statul, indicații că le a­­re în combine și tractoare, bo­gății in... plugușoare la te­leviziune. Lăudați și cvitați... Minați măi! Ilăcăi, hu­dăi' Traian SI'CIII ENERGIA ... REFORMEI Ca și multe altele, energia electrică a fost „raționalizată” în ultimii ani ai dictaturii: co­ta era atît de mică, încît a­­proape întreaga cantitate consumată în gospodării era plătită cu prețuri considerate de toată lumea uriașe (3 lei, apoi 2,5 lei/kW). Ianuarie ’90 a adus, ca dar al revoluției, prețul de 0,65 lei/kW pentru consumul casnic, scăpîndu-ne de stress. Consumul industrial a avut și are un sistem com­plex de tarifare. Ca atare vom lua drept punct de reper ta­riful simplu, pentru consuma­torii de joasă tensiune (pînă la 1 000 V). In domeniul indus­trial, lucrurile au devenit in­teresante abia in octombrie, cind de la 1.14 lei/kW prețul s-a stabilit după un tarif u­­nic la 0,80 lei/kW. Măsura a nedumerit pe multă lume și pînă acum nimeni nu a reu­șit să ne explice coerent baza ei economică. Și nici timpul de aplicare, prin hotărârea nr. 1109/18 octombrie a guvernu­lui. Care este în vigoare, pre­țul energiei electrice consu­mate industrial (furnizată la joasă tensiune) este de 2,23 lei/kW. te suplimentare de la dl. Wer­ner Müller, șeful serviciului de furnizare a energiei elec­trice de la I.R.E.S. Despre mo­dul de stabilire a noului preț amănunte nu există: „el a fost pur și simplu stabilit de gu­vern, fără negociere, implica­rea ministerului de resort fi­ind minima. Prețul nu este preferențial pentru consuma­torii industriali de stat sau privați — cum umblă zvonul prin oraș — ambele sectoare fiind supuse aceluiași regim „democratic“. în anul 1990 nu s-a mai întrerupt furnizarea de energie electrică în mod intenționat, toate întreruperi­le fiind determinate de avarii în sistem Consumul casnic va fi în continuare (nu se știe cît timp!) taxat cu 0,65 lei/kW și reprezintă cam 10—14 la su­tă din consumul total al jude­țului. In timp ce consumul casnic a crescut, cel industrial a scăzut cu aproape 30 la su­tă (sîmbăta liberă ar fi „răs­punzătoare“ de maximum 15 la sută, restul aparținînd ... cointeresării în muncă și în­chiderii unor secții). La nivel de țară cererea de energie e­­lectrică depășește consumul și încercăm să aflăm amănun­ se pare că anul acesta nu va aduce modificări de substan­ță. Nici în acest an (1991) nu se va practica întreruperea in­tenționată a furnizării energiei electrice. Și cam atît.. .1 „No­utate“ ar mai fi doar faptul că la nivel național a luat fi­ință și este în stadiul de or­ganizare regia autonomă a e­­nergiei electrice — RENEL — care se pare că mi va aduce decit schimbări de organizare la nivelul structurilor actuale, de natură tehnică. Dincolo de asta, nu ne ră­­mîne decit să așteptăm ziua cînd statul va renunța la „dăr­nicie“ și nu va mai­­ subven­ționa“ diferența de preț între consumatorii industriali și cei casnici și vom plăti kilowatul cu... 2 lei. Cînd o vom trăi va trebui să reabilităm cota și prețul la curent al defunc­tului Ceaușescu. Cum altfel, dacă guvernul afirmă că noul preț se apropie de valoarea reală a energiei electrice? Deci, măsura Ceaușescu a a­­vut o bază economică, obiec­tivă?! Oare cît la sută din no­ul preț reprezintă salariile mi­nerilor care nu scot cărbune pentru termocentrale, forțînd importul pe valută din U.R. S.S., Germania etc.? Eugen IORDĂNESCU „Trebuia să fac ceva“ ----------Interviu cu d-l SORIN MARPOZAN,----------­președintele Societății Comerciale SRL, „LOGIC" D.T.: Cind ați plecat din România, d-re Marpozan? S.M.: în 1982. D.T.: Unde lucrați a tunci și ce a determinat această hotă­rîre? S.M.: Lucram în cadrul D.J.T. Sibiu, mă ocupam de turismul internațional. „Cola­borarea“ obligatorie cu Secu­ritatea devenise atît de „strîn­să“, încît n-am mai putut su­porta. Am profitat de­ o oca­zie, poate unică în viața unui om, și am plecat în Israel, du­pă mai multe tentative de ob­ținere a pașaportului. Bănuiți cine nu era de acord. Totuși, pînă la urmă mi l-au dat, fă­ră să fi avut din partea mea promisiunea revenirii în pa­trie. Din Is­tel m-am dus in Grecia. Aici am fost ghid, șo­fer, om de serviciu la un ho­tel, profesor meditator de lim­ba franceză. Toate, în aștepta­rea vizei de intrare în S.U.A. Pînă la urmă mi-am văzut vi­sul împlinit. In America am făcut tot posibilul să mă spe­cializez în informatică, pre­(continuare In pag. a II-a) Dorin TEODORESCU Zorii noului an, același soare, aceiași nori, doar puțin schimbați de un vînt care nu mai­­ știe nimeni de unde bate... Anul II Nr. 21 (CCIL) Ianuarie 1991 Abonament colectiv „ Greva la... Bufnița“ Cu toții am așteptat noul an cu multă speranță, în i­­deea că trecerea în 1991 este o trecere spre mai bine. Fie­care din noi tînjim după li­niștea care ne lipsește, fieca­re din noi speră că vor pu­tea fi uitate viitoarele con­flicte. Dorim ca și acasă și la­ locul nostru de muncă să existe înțelegere, viața noas­­tră să aibă un curs firesc din care să lipsească, răutatea. A­­celași lucru l-au dorit și an­gajații de la restaurantul „Bufnița“, dar din păcate si­tuația existentă aici i-a îm­pins la grevă. Ce s-a întîmpl­at de fapt: O..I.T-UÍ s-a I­nsfo­mat in mai multe societăți comercia­le. Una din ele este Societa­tea Comercială „Cibinium", de care aparține și rantul „Bufnița“, unde restau­ne­mulțumirile personalului au dus la declanșarea grevei. Prin adresa nr. 99X9 din 28 dec. 1990 înaintată consiliului de administrație al societății „Cibinium“ angajații restau­rantului „Bufnița“ își justifi­că acțiunea. Revendicările (continuare în pag. a III-a" Dan Ioan BOGDAN

Next