Radical, ianuarie-martie 1992 (Anul 3, nr. 276-336)

1992-01-07 / nr. 276

CUGETUL ZILEI Este o minune să se nimerească leacul pentru un rău a cărui cauză nu se cunoaște. CERVANTES FARA HIBRIZI Am intrat intr-un nou an — LA MULȚI ANI! — cu aceleași, vechi, neca­zuri, cu aceleași, vechi, speranțe ... Cu același optimism, cu același scep­ticism — împărțiți, desi­gur după fire — dovadă că suntem­ un popor unit, în tradiții, în simțiri... La urma urmelor, suntem­ ceea ce suntem­ și nimeni nu ne poate schimba, da­că noi nu ne schimbăm. Și de ce ne-am schimba? Nu, nu e vorba de a ne schimba firea, ci a schimba me­diul de afirmare a firii noastre — mediul politic, social, cu­ltural, legisla­tiv__ Încercări s-au fă­cut și se fac, dar persistă o anumită inerție a ... me­diului spiritual. Tot spiri­tul vremurilor trecute? Tot „epoca de aur“ a minciu­nii, acceptate în „virtu­tea“ sloganului că „va fi mai bine“? De ce? Răul trebuie tăiat de la rădăcină — ars cu sodă caustică — altfel lăstăreș­­te și agurida va fi din ce în ce mai acră. Și noi ne vom acri din ce în ce mai mult. Oare de Ce nu pricepem că un pom altoit cu mlă­­diță nobilă își păstrează rădăcina? Ce dracu, la noi altoim tulpina nobilă cu pom porcesc? De ce? Transpuneți chestia as­ta în politică! Ce nevoie avem noi, acum, după a­­tâta suferință, de hibrizi ca bîrlădenești, iliești, ro­mânești, marțienești­ — de mult bolnavi de filoxera roșie? Asta-i SIDA poli­­­­tică românească. Fără leac? Cum naiba să nu aibă leac? Are! Să-i dăm .. . naibii! Chiar credeți că românii nu știu să facă politică, deci­ numai prin cafenele? Haida, de! Știu, dar le place să-l asculte pe Brucan și să se amuze de „știința lui democratică“. E bun și amuzamentul, nu însă atunci cînd atinge ființa. Să nu ne amuzăm la zăngănitul lanțurilor! Să nu fim glumeți cu și­șul în coaste. Să lovim a­­colo unde trebuie, și cînd trebuie. Să stîrpim buru­iana din ogor, chiar dacă nu avem erbicide — vom folosi sapa! Cu optimism — unii — și scepticism — alții — am intrat în noul an. Dar mintea, încă, nu ne-a fu­rat-o nimeni. Vom­­ încă Ce vom mînca, dar nu ne vom lăsa mîncați! De minciună! Acum în preaj­ma alegerilor. TRAIAN SUCIU Continent ~ 1992 Revista „Continent“, care pășește în anul 1992, rămîne un reper în ceea ce privește posibilitatea abordării comple­xe a unei realități atît de di­namice cum e cea de la sfîr­­șitul secolului XX. Fenomenul politic primește o pondere im­­ii­­tantă, distingîndu-se dife­ritele de abordare și in­terpretare ale acestuia. Este vizibilă încercarea de a sesiza existența unui sens istoric din­colo de­ evenimențialul care de doi ani a aruncat lumea în ha­os. Astfel, articole precum: „Un august care a zguduit lu­mea — Revoluția de partid de la Moscova contemplată din Washington“, sau „Germania , ttre rai și purgatoriu“ sînt re­levante. Problematica economică. »"Producția — urgența revan­șei" și „O energie sub spec­trul morții“ au ca fundament o finalitate care privește ma­rile probleme umane ale seco­lului XX. Perspectiva culturală rămî­ne însă nota dominantă a re­vistei, chiar cînd e vorba de reportaje ca „Singapore, dra­gostea mea“, „Corespondență întîrziată din Italia“, sau „Po­litică și erotism“. Cu atît mai mult se glisează înspre o zonă a problematizării esențializate atunci cînd demersul privește domeniul spiritului: „Arcașul lui Jalea", „înțelesul sacrului“ „Intelectualii și puterea“, „Noica, primul prizonier de conștiință al Amnesty Interna­tional". Eseul filosofic confe­ră poate blazonul și unitatea sintetică a investigațiilor ce privesc eterogenul abordării. In fond, printr-o traducere din „Omul revoltat“ al lui Camus se oferă spre meditație și eventuală paradigmă a epocii.­­ Cel puțin pentru românii ulti­milor doi ani „Omul Revoltat“ rămîne un semn de recunoște­­re. Din alt punct de vedere, în paginile revistei este păstrată o proporție rezonabilă între u­­­niversal și național, în măsura în care se oferă spațiu și pen­tru o problematică strict ro­mânească: „Figuri celebre ale baroului românesc“ și „Astra — 130“. Lucian FILIP DIAN INDEPENDENT* SIBIU Anul III, (CCIL) Nr. 276 Marți, 7 Ianuarie 1992 5 Ici De Sfîntul loan doriim dragilor noștri le colegi IOAN RODEAN, DAN IOAN BOGDAN și ION GÎRNOD, sănă­tate, fericire și un an mult mai bun decit cel care a trecut. Aceleași gînduri și urări, transmitem co­laboratorilor, abonați­lor și cititorilor noștri cu numele de IOAN. Redacția „21 RADICAL“ Sondaj de opinie & 00 va f­i ? Ziarul „21 RADICAL“ Sibiu a încercat, de-a lungul apari­ției sale, să prezinte opiniile dumneavoastră, opinii care ilustrează situația politică, so­cială și economică a țării. în același sens propunem un son­daj la început de an, care con­ține următoarele întrebări: 1. Cum considerați că a fost anul 1991 din punct de vede­re politic, social și economic? 2. Ce rezolvări (în domeniile enunțate mai sus) credeți că va aduce anul 1992? 3. Considerați că monarhia ar fi rezolvat mai bine proble­mele care au condus la con­vulsiile sociale din România post revoluționară? 4. Cine credeți că a fost personalitatea politică din România în anul 1991, dar din județul Sibiu? 5. Cine credeți că a fost personalitatea culturală nr. 1 din România în anul 1991, dar­ în județul Sibiu? 6. Cine credeți că va fi ales președinte al României în a­­nul 1992? 7. Cine credeți că va fi de­semnat prim-ministru de că­tre viitorul președinte ales? 8. Ce partid credeți că va cîștiga alegerile generale în 1992, dar cele locale? 9. Cine credeți că va fi viitorul primar al Sibiului? Dar prefectul județului Sibiu? In acest sens — pentru son­dajul nostru de opinie — aș­teptăm opiniile dumneavoas­tră, stimați cititori. Romanescu Vasile, electro­nist. 1. O tranziție firească în care nu chiar toate lucrurile au fost bune. 2. Sperăm că anul viitor va fi pentru noi de bun augur. Poate vom fi mai concesivi și mai înțelepți pen­tru a realiza ceea ce ne-am do­rit. 3. In nici un caz. 4. După evenimentele petrecute cred că personalitatea nr. 1 a țării a fost ex-prim ministrul Pe­tre Roman. Din județ nu re­marc pe nimeni. 5. îmi pare rău, nici în acest domeniu nu pot remarca pe nimeni. Din județul Sibiu subliniez numele îndrăznețului regizor Iulian Vi­­șa, care luptă pentru un ade­vărat teatru. 6. Am mare în­credere în domnul Ion Mân­­zatu. 7. Pentru un bun mers al țării, în această funcție îl văd doar pe actualul prim­­ministru, Theodor Stolojan. 8. Partidul care nu se va gîndi la supremație ci la prosperita­tea țării. Sperăm că sibienii vor ști ce să aleagă. 9. Greu de spus, dar sper că va fi ales cine trebuie. De asemenea, sper că prefectul nu va fi ales de guvern. (continuare în pag. a III-ui Sondaj efectuat ,de Dan Ioan BOGDAN și Ovidiu TOMULEȚIU Cozile sunt aceleași ca și altădată. Dar, să fim optimiști: urma (sau... turma?) alege­m acum în preajma alegerilor „în orice om o lume își face încercarea", scria Mihai Eminescu. încercarea va reu­și, sau nu, aiasta-i de-ama o altă poveste.' Voi încerca în cele ce ur­mează a desluși cît de cit din firele încîlcitei povești des­pre lume a oricărui tînăr în­tre 15 și 25 de ani din Româ­nia post-revoluționară. Unii dintre domniile voastre — mai ales cei ai căror copii sînt acum oameni în toată firea și care au la rîndu-se copii — presupun că strîm­­bați din nas­­a, da, derbe­deii ăia! Exact. O parte din acești „dederbei“ au fost „hu­ligani“ pentru Ceaușescu. Și în primul rînd datorită lor a fost posibilă Revoluția, în care ei au dat cea mai im­portantă jertfă de singe. O parte din acești „huligani“ nu s-au împăcat cu evoluția si­tuației în România de după Revoluție. Și au manifestat împotriva puterii. Pe cei din Piața Universității Iliescu i-a făcut „golani“. Numai că ei sunt mult mai mulți. Pînă și Eugen Ionescu, aflat tocmai Suflete sălbatice la Paris, și-a revendicat acest titlu, de golan. E drept, unii dintre acești „derbedei“ chiar că-și merită renumele. Sunt obraznici, rău­tăcioși, chiar violenți. Alții — tîlhari. Vorbesc murdar, sunt fanfaroni. Imită personaje inepte din filmele subcultu­­rale, gen „Ninja“, „Rambo“ sau alte „făcături“ video. As­cultă o muzică foarte gălă­gioasă, se îmbracă țipător, mai ales fetele care-s întor­zonate mai ceva decit brazii de Crăciun ș.a.m.d. Dar oare au avut vreo șan­să de a fi altfel? Născuți în plină „epocă de aur“ au cres­cut ca vai de ei, cu cheia le­gată la gît, în blocuri con­fort II sau III, prost încăl­zite, uneori neavînd nici apă rece măcar, alteori neavînd curent electric, tocmai seara, cînd să-și facă lecțiile! Pă­rinții îi trimeteau pe-afară, să mai scape de gălăgie și de neastîmpărul lor. Acești der­bedei au mîncat ce s-a pu­tut, au stat la cozi ore și ore în șir. Părinții lor sînt niște bieți oameni nevoiți să supraviețuiască în „minuna­tele condiții“ oferite de sa­(continuare în pag. a III-a) Ovidiu TOMULEȚIU

Next