Radical, iulie-septembrie 1992 (Anul 3, nr. 400-465)

1992-07-01 / nr. 400

ig. fl -J? £ 1 — RADH3AK Absolvenții în 5 300 de elevi sibieni s-au înscris anul acesta la exame­nul de bacalaureat. Dintre ei, puțini sunt cei care vor urma cursuri superioare (la facul­tăți sau școli post-liceale). Absolvenții, în proporție ce depășește 75 la sută din total, sunt în căutarea unui loc de muncă. Oferta la această,­ oră este modestă. In Sibiu s-au înre­gistrat la 18 iunie a.e., 124 locuri de muncă. Ce vor face absolvenții în această situație? Oferta locurilor de muncă se referă în primul rînd la me­seriile deficitare în județ: zi­dari, dulgheri, fierari-beto­­niști. Cei care au absolvit li­­cee au acest profil, cu puțin noroc vor fi angajați. Ceilalți nu vor avea altă soluție de­cit. s. șomajul. Legea 1, art. 2, alin. „a“ precizează că absolvenții de liceu, care au împlinit vîrsta de 18 ani și fac dovada cu diploma de bacalaureat,­ se pot prezenta în vederea luă­rii în evidență ca șomeri la Oficiul Forțelor de Muncă du­pă un termen de 60 de zile de la absolvirea cursurilor. De la dl. Niculescu Eugen, șeful Oficiului Forțelor de Muncă, aflăm că beneficiază de ajutor de șomaj și absol­venții care au vîrsta de 16 ani dacă părinții sunt decedați și nu există altă persoană care îi întreține. Și pentru ei terme­nul pînă la prezentare este de 60 zile. Excepție de la aceas­tă regulă fac absolvenții șco­lilor de handicapați, care vor fi luați în evidență cu priori­tate, imediat după absolvire, fața șomajului la cele 60 de zile se mai adaugă încă 30 de zile timp în «ara absolvenții se vor afla în Evidența Oficiului Forțe­lor de Muncă, pînă ce aceștia vor fi puși efectiv în plată. Deci, după 00 de zile de la absolvirea liceului, tinerii de­vin șomeri. Conform legii, vor primi ajutor de șomaj timp de 270 de zile. Greu de crezut că după acest termen își vor găsi un loc de muncă. Gabriela BALAN SIBIU — La Consulat... la Consulat... Foto: Iulian PREDA -, ,W k’AWW.W.’.W.W.V.V .V Vî­n­­zarea certificatelor de proprietate — grabă sau neîncredere? La Oficiile Poștale, în locurile unde se dis­tribuie certificatele de proprietate, mai ales în Hipodrom și Vasile Aaron, la periferie e tot­deauna mai ieftin, au început să roiască niște indivizi care știu ei cîte ceva despre ziua de mîine, de vreme ce încearcă să achiziționeze cît mai multe certificate de la cei care nu știu mai nimic, la prețuri de mizerie (chiar și cî­­teva sute de lei), de cele mai multe ori, sub valoarea de 5 000 lei. Cei care se grăbesc să le vîndă, lăsîndu-se convinși despre inutilitatea lor, sînt în primul rînd bătrînii, care nu-și pot asigura traiul de mîine au modesta lor pensie. Nici nu s-au creat Fondurile Proprietății Private, că a și început un adevărat comerț cu aceste certificate. Unul dă un tractor pe cer­tificate și bani, altul oferă 2 000 lei pentru un certificat, altul cere 20 000 lei pentru carnetul său cu certificate. Cei care acceptă să le vîndă la acest preț nu văd mai departe de suta de lei pe care au dat-o pentru a obține certifi­catele ,uitînd că în spatele acestora se ascund 45 de ani de muncă sub dictatură. Nu avem dreptul să-i acuzăm pe cei care își vînd certificatele (nici pe cei care le cum­pără!) dar nici nu susținem că am fi de acord cu acest lucru. Ne întrebăm dacă e vorba numai de grabă și nevoia imediată de bani, sau neîncredere în ziua de mîine, sădită de actualii guvernanți și politicienii momentului?! Pentru cei care vînd certificate de proprie­tate, o ultimă observație: vînzarea acestora către persoane cu cetățenie străină se pedep­sește conform legii. Gabriela BĂLAN IV. Religia și Biserica Greco-Catolică — o necesitate istorică Școala Ardeleană ocrotită de Biserica Greco-Catolică din Blaj a dat oameni de înal­tă valoare culturală și de lup­tă pentru drepturile români­lor. Petru Maior (1761—1821), istoric și filolog român, re­prezentant de frunte al Școlii Ardelene. Doctor în filologie și teologie. A studiat la Blaj, Roma și Viena, a dovedit la­tinitatea limbii române și con­tinuitatea românilor în Tran­silvania. A luptat pentru u­­șurarea situației țărănimii io­bage, văzînd în cultură unul din mijloacele de emancipare a maselor. Gheorghe Șincai (1754— 1816) istoric și filolog român. A studiat la Blaj, Cluj și Ro­ma, unde și-a luat doctoratul în teologie și filozofie. A fost director al învățămîntului primar — unit — din Tran­silvania (1782—1794) ridicînd numărul școlilor la 300. A do­vedit prin scrierile sale, lati­nitatea limbii române și con­tinuitatea poporului român în Transilvania. A publicat ne­numărate opere. Școala Ardeleană a dat o pleiadă de oameni de valoa­re, care s-au angajat în lupta împotriva împilării poporului român. După înăbușirea răscoalei din 1784 a lui Horia, Cloșca și Crișan, o pleiadă dintre cori­feii Școlii Ardelene luînd cu­noștință că autoritățile ma­ghiare au neglijat drepturile românilor acordate de împă­ratul de la Viena, s­au cele obținute ca urmare a revoltei din 1784, au întocmit o peti­ție care este cunoscută sub numele „SUPPLEX LIBELLUS VALACHORUM“ prin care se cerea: 1. Să se renunțe la a se a­­dresa românilor injurii ca: venetic, tolerat etc. 2. Națiunii române să i se dea locul lângă celelalte națiuni (Unio trium nationum) maghiari, sași și secui. 3. Clerul și poporul ro­mân să aibă aceleași drepturi egale cu cele trei națiuni. 4. Deputații și funcționarii ro­mâni să fie proporționali cu numărul contribuabililor. 5. Numiri topice mixte ungaro­­române și germano-române. Toți locuitorii să se bucure de drepturi egale. Documentul­ a fost semnat de Petru Maior, Samuil Clain, Gheorghe Șin­cai, Ioan Molnár și Iosif Me­­heși, împăratul de la Viena a tri­mis petiția Dietei din Transil­vania, cu avizul contelui Te­leki, recunoscîndu-se că „Ro­mânii sînt locuitorii cei mai vechi ai Transilvaniei“ reco­­mandîndu-se să se asigure pe­tiționarilor beneficiile conce­­vității și libertatea religioasă și să se indice „mijloacele potri­vite pentru susținerea cleru­lui ambelor confesiuni“ și pentru răspîndirea culturii în masele populare. în „ambele confesiuni“ este inclusă și Bi­serica­ Ortodoxă. Dieta nu și-a însușit punc­tul de vedere al împăratului. După această respingere lup­tătorii Școlii Ardelene pentru dreptate, au făcut alte memo­rii. La ultimul memoriu din martie 1792, împăratul a răs­puns prin prescriptul din Mai 1792, care cuprinde și recu­noașterea religiei ortodoxe, ca­re pînă la acea dată era tole­rată. Lupta Școlii Ardelene a a­­vut un rezultat pozitiv în sen­sul că s-a creat o solidaritate națională pe teren politic, în­tre ortodocși și greco-catolici. Ambele confesiuni unite între ele au stimulat spiritul de luptă, se manifestau în forme categorice, pentru o cauză co­mună, care a urmat în 1848. (va urma) Vasile GIURGIU MIERCURI, 1 iulie 1992 7,00 Programul Televiziunii Naționale din Republica Mol­dova. 10,00 Actualități. 10,20 Calendarul zilei. 10,30 Film serial: „Veterinarul“. (5). 11,30 Bună ziua, America! 12,15 Ora de muzică. 13,05 Fa­milii pentru­ copii. 13,35 Do­cumentar artistic. 14,00 Actua­lități • Meteo. 14,20 Civiliza­ția montană. 14,50 Avanpre­mieră TV. 14,55 Preuniversi­­taria. 15,30 Teleșcoală. 16,00 Tineri interpreți de muzică populară. 16,20 Lumea sportu­lui. 16,50 Tragerea Pronoex­­pres. 17,00 Actualități. 17,05 Arte vizuale. 17,30 15, 16, 17. 18. 18,00 Reflector. 18,30 Stu­dioul muzicii ușoare. 10,00 Studioul economic. 19,30 De­sene animate. „Casa zbură­toare". 20,00 Actualități. *0,35 Sport. 30,43 Film serial: „Vir­ginie își face de cap”. <3­. 21,45 In fața națiunii. 22,15 Pro mustea. 22,50 Universul cunoașterii. 23,20 Cronica Par­lamentului • Actualități. 23,50 Lumea ideilor. 0,20 închide­rea programului. PROGRAM Anul III, nr. GGIL/400 Un cuvînt de salut * STUDENTE ȘI STUDENȚI Răspund cu plăcere invita­ției ce mi s-a făcut de a a­­dresa cîteva cuvinte, pe care le doresc un salut spiritelor tinere și pline de speranță care se întrunesc astăzi pen­tru a da ființă Centrului Uni­versitar „Petru Maior“ din Cluj. Ca orice român, și mai cu seamă ca orice transilvă­nean,­ mă simt deosebit de le­gat de marele oraș universi­tar în care, și eu, și toți cei care mi-au împărtășit expe­riențele din tinerețe și spe­ranțele și luptele de o viață, vedem simbolul vieții și cul­turii românești în mereu în­cercata Transilvanie, în me­reu încercatul, dar de-a pu­ruri nemuritor colț al Europei și al lumii, care este patria noastră de suflet și de țărî­­nă — România. Dumneavoas­tră, tinerii care astăzi vă stră­duiți să dați viață Centrului Studențesc duceți mai depar­te lupta celor de dinaintea mea, celor de o vîrsta cu mi­ne, care am căutat în tinere­țea noastră, de-a lungul în­tregii noastre vieți, să afir­măm prezența și dăinuirea vieții românești, a spiritului și puterilor de muncă și de creație ale românilor, așa cum în mod firesc își găsesc ex­presia in anii tinereții și ai luminoaselor ei avînturi și încrederi. Pentru cei care odată cu mine au trăit tinerețea în anii războiului și în acei ani ne­liniștiți de după război, cei care, ca și mine și ca și co­legii mei de atunci, trăiau condițiile vitrege ale războiu­lui și ale samavolniciilor ce se anunțau odată cu ocupația străină, aducătoarea nopții comuniste, anii de studenție au fost o experiență de viață grea, deseori ispitindu-ne cu desnădejdea. Dar în care nu ne-am pierdut niciodată spe­ranța și încrederea­ în adevă­ratele puteri ale spiritului ro­mânesc. Noi ne-am străduit să menținem viu duhul pen­tru care simțeam că trebuie să existe Uniunea Națională a Studenților Creștini Români și vedeam în aceasta surse de însuflețire pentru valorile ro­mânești dintotdeauna. De a­­ceea este, pentru foștii stu­denți de acum aproape o ju­mătate de veac, un prilej de mîndrie și de sporită încre­dere să vedem speranțele și eforturile noastre continuîn­­du-se astăzi în alte inimi și alte priviri tinere. Zilele de sfîrșit ale studen­ției noastre și de început ale vieții profesionale, pentru fiecare au fost tulburi, și, tră­ind evenimentele istorice a­­tît de nedrepte care aveau să arunce România într-o peri­oadă de încercări și suferințe nemeritate, înțelegeam că bă­tălia noastră avea să fie lun­gă și că, la început, trebuia să ne așteptăm ca biruința să fie doar sufletească, să în­semne, poate, pentru ani mulți doar putința de a ne păstra intacte și neștirbite cu­getul și sufletul de români. Dar niciodată, chiar și atunci cînd s-a coborît dictaturii comuniste, întunericul noi nu ne-am pierdut speranța certitudinea în victoria ade­și­vărului și dreptății. Eu, cel care vă adresez a­­ceste cuvinte, și alături de mine cei care se luptau pen­tru ființa adevăratei studen­­țimi românești din Clujul pri­milor ani de după război ne-am amintit deseori și ne amintim și acum, cu aceeași emoție și — să ne fie îngă­duit să adăugăm — cu aceeași mîndrie nostalgică, de zilele în care studențimea româ­nească a protestat, cum s-a spus, „puternic și domnește“ împotriva încercărilor de a falsifica istoria și de a în­vrăjbi spiritele în orașul ce a fost totdeauna ceea ce se cuvenea să fie — o cetate a culturii și spiritualității. Ne-am amintit și ne amintim cum am salutat zile ca cea de 10 Mai 1946, sau de 8 no­iembrie ale anilor ’46 și '47, cînd „suna legea de aramă a istoriei pentru veacuri pregă­tind astfel drumul cel lung al țării...“. Drumul cel lung al Româ­niei a început odată cu isto­ria românească și s-a conti­nuat de-a lungul veacurilor, luminat de marile figuri ale cronicilor, ale istoriei noas­tre, luminînd constant și prin bezna asupririi comuniste, în și întru speranța simbolizată de Regele adevărat al țării noastre și de imaginea Româ­niei întregite și veșnice. Dumneavoastră, tinerii de astăzi, vă trăiți anii de studii și de confirmare a puterilor sufletești și intelectuale în condiții cu mult mai lumi­noase decit a fost cazul nos­tru. Astăzi Europa și lumea întreagă au ieșit dintr-unul din cele mai întunecate coș­­mare ale frămîntatei istorii.­­Datoria dumneavoastră este să folosiți aceste condiții — de care noi, înaintașii dum­neavoastră nu ne-am bucurat — și să continuați cu puterile dumneavoastră ceea ce noi am căutat să menținem viu și să înfăptuim atît cit ne-a fost cu putință. Așa să v-ajuta Dumnezeu! Așa să ne ajute Dumnezeu! Dr. Gheorghe TELEA () Mesaj transmis studenți­lor clujeni în 27 mai 1992 cu prilejul înființării Centrului Studențesc „Petru Maior“,

Next