Radical, iulie-septembrie 1993 (Anul 4, nr. 650-715)

1993-07-01 / nr. 650

Orice decizie sau inițiativă economică are valoare (apro­po de TVA) doar dacă întregul edificiu e riguros gândit. Un ansamblu bine organizat administrat, „înghite“ greșeli­și­le parțiale; în asta, se pare că nemții sunt de neîntrecut, căci la ei fiecare rotiță „ser­vește“ perfect sistemul, iar a­ I WK S­K­ a«­­ WW t SS2S 1 «73» î I OT i SB= 4 *«.. . »S­­ WM a cesta din urmă la rândul său „întoarce" avantajul rotiței. Carol I, proaspăt urcat pe tro­nul României, realist fiind, nici nu-și propunea altceva, pentru haosul pe care îl gă­sise, decât o țară bine gospo­dărită și «drumuri de fier“. Talent și inteligență, dar Dom­nului, România avea din plin. Taxa pe Valoarea Adăugată, de astăzi în vigoare, este, lua­tă în sine, o măsură menită să accelereze reforma prin im­pulsionarea producției. Este unul din pașii ce ne apropie de Europa. Toată problema este ca guvernul să fie rigu­ros până la capăt, ceea ce nu este sigur. Foarte importantă e moda­litatea de aplicare a TVA prin respectarea tuturor componen­telor economice cu care este in relație. Altfel, TVA devine doar un impozit ce va accele­ra procesul inflaționist. Pentru ca această taxă să ■ nuia m­ixinin­aigu­­inii aibă valoare efectivă, esenți­ală este fermitatea guvernului, în măsura în care poate rezis­ta în fața presiunilor econo­mice. Căci se poate ca socie­tatea să-i pună în față, mai de­vreme sau mai târziu, o mare dilemă: păstrarea TVA fără concesii economice și asta poa­te însemna renunțarea la pu­tere, sau părăsirea TVA, în fond, printr-o mărire supra­dimensionată de salarii pen­tru unii, ceea ce va accentua curba inflaționistă. Concluziile le vom trage du­pă câteva luni. LUCIAN FILIP­ ima pî mm­ Âcm întâlnire comemorativa Marți, 29 iunie a.c., la împlinirea a 120 de ani de­­ la trecerea la cele veșnice mitropolitului Andrei Șaguna, Inspectoratul pen­tru Cultură al județului Sibiu și Biblioteca din co­muna Rășinari au organi­zat o întâlnire comemora­tivă. Personalitatea de ex­cepție a marelui mitropo­lit a fost prezentată de pre­otul prof. dr. Aurel Jivi, de la Facultatea de Teolo­gie din Sibiu. Preoții parohiei Rășinari au oficiat o slujbă de po­menire. THOMAS ALTEMBER­­GER — UN PRIMAR AL SIBIULUI . H GÎNDURI CREȘTINE — INFRÂNAREA. (în pag. a II-a) ga TV SATELIT e CRONI­CA LA RENDEZ-VOUS • AJUTORUL N-A VE­NIT. (în pag. A III-A) Tenis Anca Vasiloaica - locul Un rezultat extrem de pro­mițător a obținut tenismena Anca Vasiloaica la Campiona­tele naționale de juniori, des­fășurate săptămâna trecută la București. Ocupând locul al treilea la categoria 17—16 ani, la vârsta de numai 15 ani, ju­ca­toa­rea sibiancă probează un salt valoric remarcabil, da­torat atât antrenorilor de la clubul CSM — Electrica, Ilie Giurgiu și Rakoți Ion, cât al continuei sale strădanii de a III la­aționale se autodepăși. Printre învin­sele ei se numără participante la turnee jucătoare inter­naționale cum ar fi Galovici, Amurăriței, Barna, Dimitriu. Aceste bune evoluții din ul­timul timp l-au convins pe doctorul Bernhardt Broos, din München, un generos sprijini­tor cu material sportiv al sec­ției de tenis a clubului si­ci­­an, să-i propună Ancăi Vasi­loaica să se antreneze și să joace la un club din orașul german amintit. Șt. MIMAI Durate­ anti-economic al transformărlor pe care­­e (încă) „reformă“ Transformările pe care azi le numim „reformă“ vor intra mâine în istorie sub un cu totul alt nume, mai aproape de reali­tate, cum ar fi de pildă regre­sul sau prăbușirea economică din anii ’90. Prin însăși defi­niția sa, reformă înseamnă a­­meliorare, progres, schimbare în bine pe când In jurul nos­tru prezintă creșteri doar in­flația, corupția, șomajul. So­cietatea românească se depla­sează în marș forțat pe un drum greșit către o falsă e­­conomie de piață. Sensul ra­țional al privatizării a fost întors pe dos intr-o aseme­nea incredibilă măsură încât muncitorul, din „vânzător“ a devenit peste noapte „cumpă­rător“. în loc de a beneficia sub o formă oarecare de rodul valorificării prin privatizare­a întreprinderii în care lucrea­ză, salariatului i se cere nici mai mult nici mai puțin de­cât să-și răscumpere propria fabrică! Așa-zisa privatizare prin vânzare de acțiuni către sa­lariați nici nu schimbă calita­tiv forma colectivă de propri­etate, nici nu elimină tocul păgubos al statului ames­în economie. Ea reprezintă totuși un pas in direcția cea bună dar un pas care nu rezolvă problema privatizării decât în măsura în care, de exemplu, plecând cu cineva din Sibiu la Cluj, în Cristian persoana respectivă ar încerca să ne convingă că am ajuns deja la sediul Caritas. Deși, de la Cristian, Caritas-ul nu se ve­de nici prin binoclul. .. Mai grav este însă faptul că îna­inte de a se materializa chiar și acest surogat de privatizare s-au adoptat liberalizări de prețuri ca într-o economie capitalista de piață în lipsa totală a unei asemenea struc­turi. Și, pentru mascarea ano­maliei, s-a încercat un artifi­ciu de calcul, metodă utilă în matematici dar nepotrivită în economie. Astfel a apărut, la comandă, noul „patronat“ for­mat din vechii directori in­vestiți gratuit cu prerogative­le unui fel de pseudo-proprie­­tari. Această fantezie econo­mică a reușit în foarte scurt timp — ceea ce nimeni nu cre­dea că mai este posibil să co­boare nivelul de trai sub cel din 1989. Nemaivorbind că pentru o parte a populației nivelul a scăzut în mod tra­gic chiar sub limita de sub­zistență. Amorsarea reformei nu este de conceput în absența pri­vatizării iar aceasta a fost legi­ferată ca o acțiune supercen­­tralizată în care actualmente două organisme naționale iși dispută întâietatea în vânza­rea unităților economice ca pe niște bucăți de cașcaval, la pachet. Nu este de mirare în ceste condiții că angrenajul e­­conomic abia se mai învârte. Nici că efectul reformei este o parodie a economiei de pia­ță. Activitatea directorială se împarte între competență pro­fesională și probitate morală. Legat de ultimul aspect se ad­mite îndeobște că nu poți umbla la oala cu miere fără să te ungi pe degete. Și cum directorul păzește „mierea“, vechiul regim închidea câte un ochi atunci când șefii își mai lingeau degetele. Refor­ma a intervenit în acest do­meniu cu o inovație „epocală“: auto-servirea la borcanul cu miere. Iar în ceea ce priveș­te salarizarea, legea , și mai departe zicând: mers „Ca să nu aveți probleme, stingeți lu­m­­ina. Pe întuneric n-o să vă știe nimeni“. Așa se face că astăzi, în multe societăți comerciale cu capital integral de stat, manipularea banilor sub formă de salarii reprezin­­tă cel mai strict secret! Există fără îndoială mulți directori neademeniți de ten­tațiile unui câștig abuziv. Alții însă văzând că vântul adie doar însp­re privatizați, au a­­șezat jos o linguriță pe care o primiseră și au pus mâna pe un polonic hotărâți să în­fulece tot borcanul. Iar sala­riații — spectatori nedumeriți, simple numere de inventati — (continuare în pag­a aul­a) Cornelia PÎSLARU Convocare In ziua de 14 iulie a.c., ora 13, sunt convocați la sediul redacției toți acțiu­­nilor de modificare a sta­ 21 RADICAL S.R.L. Ordinea de zi: — prezentarea propune­rilor de modificare a st­autului societății; — probleme organizato­rice. Redacția Anul IV (CCIL) Nr. 65/ Joi. 1 iulie 1093 20 lei

Next