Rampa, mai 1923 (Anul 7, nr. 1652-1674)

1923-05-13 / nr. 1661

Duminecă 13 Maiu 1923 O R­AMPA La Stadionul din Turin a a­­vut loc de curând prima exe­cuţie a „Pasiunei lui Isus”. Pe scena care măsoară opt mii de metri pătraţi, arhitectul Palombra a plantat o vedere­ panoramică, foarte reuşită, a Ie- ■ rusalimului, împreună cu mun-j­e­tele Măslinilor, cu apele Ce­­dronului precipitându-se în cas-­ cade autentice, cari sunt puse în mişcare printr-o autopompă,­ cu Calvarul înalt de 25 metri, cu Templul de 10 metri, palatul lui Herodes al lui Ponţiu Pi­­lat, al Im Caiafa, precum şi Cenaclul, cari toate au o înăl­ţime de câte 10 sau 12 metri. Mimica celor două mii de in­terpreţi (cari toţi au fost luaţi din lumea cinematografului) este însoţită de un cor de 500 de voci, compus din membrii So­cietăţii polifonice din Roma, ai societăţilor Palestrina şi Stefa­no Tempia din Turin, conduse­ de maeştrii Casimiri şi Ros­­tagno. Reprezentarea pasiunei de la Turin întrece pe toate cele date până acum cu atâta succes, în Germania, la Oberammergau. Autorul decorurilor, d. Atillio Vandagnotti, s‘a inspirat din eele mai celebre picturi de Giotto, Perugino, Paolo Vero-j nese, din Guercin, Rafael, Leo­nardo da Vinci, Doici, Fra An­gelico, Van Dyck, Rembraudt, Rubens.* După o visiune a raiului pă­mântesc, apare interiorul casei din Nazareth, apoi se prezintă scena Bunei Vestiri, adoraţia crucii în vârful Calvarului, în jurul căruia se posternează toa­te popoarele lumii. Acţiunea propriu zisă începe cu sărbătoarea mielului pascal, Ierusalimul se pregăteşte să primească pe Messia. La intrarea triumfală a lui Isus, cele cinci sute de voci in­tonează corul de Palestrina „Hossanna filio David!“ şi pri­mul act se termină cu imnul de Bach „Sinite parvulos’. In actul al doilea asistăm la pina cea de taină, la complotul urzit în casa lui Caiafa, dia­volul, în costum mefistofelic, tentează pe Iuda şi-l împinge la trădare. In actul al treilea, acela al adevăratei drame, atenţia pu­blicului este atrasă în întregi­me de mişcarea, maselor. Scena cea mai dramatică se petrece în palatul lui Ponţiu Pilat, păzit de soldaţi romani, îmbrăcaţi în roşu. Satan des­­leagă pe Iuda spânzurat de un smochin, şi-l duce cu el. Visiunea biblică a crimei lui Cain complectează semnifica­rea nedreptei judecăţi, la care este supus Isus, şi corul into­nează „Tristis est anima mea”. In actul al patrulea emoţia este mare: asistăm la „via cru­cis“ în toate detaliile ei. Se pare chiar că cerul plum­buriu îşi are rolul în acest trist spectacol. Apoi, în tăcerea mormântală, în momentul în care cei doi tâlhari sunt răstigniţi pe cru­cile lor, toate clopotele Turinu­­lui, ca prin minune, încep să sune: comentariul acesta neaş­teptat este cu adevărat impre­sionant. Crucea care poartă trupul gol al lui Isus se ridică încet, pe când corul cântă tristul „Ecce quomodo moritur Justus!” Pu­blicul neputându-şi stăpâni emo­ţia,­ aplaudă cu frenezie răs­tignirea. Invierea lui Isus este subiec­tul actului al cincilea. In tim­pul triumfului lui Isus, cântă­reţii execută imnul gregorian „Te, rex glorie Christel“, iar spectacolul se termină cu „Exul­tate Deo“ de Palestrina. Teatrul in aer liber Pasiunea lui Christ­ia Turino O înscenare monumentală Expoziţie de ţesături româneşti la New- York La New-York s-a deschis o frumoasă expoziţie de ţesă­turi şi broderii româneşti din Banat, organizată la muzeul metropolitan, de către d­na Marilena Bocu, soţia deputatu­lui Sever Bocu din partidul naţional. O asemenea expoziţie se va face şi la Washington. D-na Bocu are intenţiunea de a organiza asemenea expo­ziţii şi în muzeele din oraşele unde se găsesc colonii româ­neşti. Asta numim şi noi propa­gandă! Se poate fluera la teatru? Mult mai diferite sunt păre­ Părerea actorilor şi scriitorilor — Rezultatul unei interesante anchete a lui „Giornale di Roma11 — dramatic, ar recunoaşte că tăce­rea mormântală a publicului, după căderea cortinei este cea Potrivit caracterului poporu­lui italian, participarea acestuia la reprezentarea unei lucrări scenice este foarte vie. , . “ai aspră pedeapsă pentru au­.........­ ÎS Xi? “P”8‘ fI““ata i­mberto Brae» spTM că este America Gnanti si Dina Galii tradiţie în Italia ca fiecare sa a­publicului sunt exprimate a­­proape întotdeauna sgomotos. Pe când, însă, autorii şi inter- au declarat CQ r­,semnare că nu Plaude san­su fluere în voei fără preţii italieni, ca şi cei din alte stră în competinţa lor de a_şi ţări, n’au nimic de obiectat în contra modului acestuia de a­ da o părere asupra publicului. Alţii sunt mai curagioşi şi se , • A T,­­I • J A I XA-XyXi OUUt XXXUiX OUiU&lUIJi preciere, m Italia sa început declară cu hotărâre în contra in ultimul timp o campanie ener flueratului gipă în contra metodei atât de Armando’ Falconi, din contra, i multor autori de a Prezenta Pa' să-și ceară permisiunea de a o face. El este pentru continuarea acestei tradiţii. Colegul său, Bontempelli, este de părere că faţă de îndrăzneala mult uşitate acolo, de a se fluer ar resimţi în mod neplăcut b­p­blicului piese execrabile, nu este suficient să se fluere, dar publi­cul ar trebui să-şi exprime no­ra piesele, i ga celor catri fitieră. Campania aceasta a atins apo Cel mai categoric răspuns este : „ . . geul printr'o anchetă pe care a al renumitei cântăreţei Tetrazzi mulţumirea chiar trăgând fo­­deschis-o de curând „Giornale Ea cere ca publicul italian să culi de revolver, iar antonii ar di Roma” şi la care au răs- urmeze exemplul ruşilor şi ar trebui să asiate la această demon puns cei ma­i de seamă actori, englezilor şi să aibă atitudinea stranie, stand in cuşca sufletului scriitori şi chiar unii dintre­­ cea mai liniştită posibilă până conducătorii fascişti ai Italiei, la finele piesei la care asistă. Cât de greu este de resolvat această chestiune, reese chiar din afirmaţia ironică a lui „Gior Scriitoarea Mathilda Serao n’are nimic de obiectat în con­tra funerarului, dacă se produce nale di Roma”, că nici fasciştii după lăsarea cortinei, n’au fost în stare să dea un răs­puns concludent. Au fost întrebaţi, între alţii, şi cei doi deputaţi fascişti Ca­­pani şi Finzi. Capani a fost de părere că „Scampolo“ condiţionează per-l Nicola Guerra a înjghebat prin cumpărarea biletului de e­miterea flueratului la teatru de o trupă de balet foarte în­semnată, ale cărei prime spec­tacole vor avea loc în curând cere şi o oarecare melodie în fiu­ la Milano, erat. Flueratul trebue să atragă Trupa cuprinde vre­ o cinci atenţia autorului de a se în-j zeci de dansatoare şi dansa­­drepta­­­­tori, printre care Stelele Na-Maria Praga se pronunţă Ko­­j pierkowska,­ Boronzi, Taxiing. Cunoscutul autor dramatic Da­rio Nicodemi, autorul comediei „Scampolo“ condiţionează per­teatru, fiecare are dreptul să-şi modul rezonabil, măsura şi buna exprime nemulţumirea în orice cuviinţă a celui care flueră. El mod ar crede de cuvinţă, chiar aruncând fotoliul pe scenă. Finzi are însă altă părere în această chestiune. Nu trebue să se fluere. Dacă cineva, este nemulţumit de spectacol, tre­buie să recurgă la mijloace ex­terioare de a-şi manifesta ne­­uml±*umirea. Collini. Este vor­ba să fie angajată şi d-ra Djenny, o stea coreo­­grafică franceză, tărât în contra flueratului, spu­nând că este un „procedeu idiot“. Dacă fiecare din spectatori ar fi vreodată ia situaţie unui autor , altă scriitoare permite flue­ratul de abea după sfârşitul re­­presentaţiei. Părerea autorilor dra­matici Un nou ansamblu de balet italian alături de acesta. Ce s-o fi spunând la noi? Părerea a doi deputat! fascişti Noua mare anchetă , „Rampei Prăvălii la teatrul Naţional ? Cititorii noştri sunt chemaţi să-şi dea avizul într’o chesti­une, a cărei importanţă nu trebue să scape nimănui. E voba de amenajarea unor magazine în jurul teatrului Naţional, ceea ce după pro­­ectul unuia din inspectorii technici ai ministerului arte­lor ar urm­a să aducă o în­frumuseţare a împrejurimilor teatrului şi In acelaş timp va procura teatrului Naţional o sursă de venituri, care ar scuti ministerul de subvenţie. Problema înfrumuseţare! Ca­pitalei este una din cele care din ce în ce mai mult ar trebui să ne procupe. Sub acest raport, cititorii vor trebui să spună dacă intr’adevăr un lanţ de prăvălii de jur înprejurul primei noas­tre instituţii artistice, consti­­tue o estetizare şi dacă altceva n­ai bun, mai frumos mai oc­cidental nu ar fi de făcut. In ce priveşte chestiunea e­­conomică, şi ea deschide pro­blema grijilor ce au să ne pre­ocupe pentru teatrul nostru naţional—şi dacă într’adevăr tot ce era de făcut mai grab­nic, era să se avizeze la eco­nomisirea unei subvenţii sau la întrebuinţarea ei pentru a­­tâtea şi atâtea alte scopuri, pur artistice. Am şi primit la redacţie câ­teva foarte interesante răs­punsuri din partea unor per­­so­alităţi marcante din lumea noastră teatrală. Publicarea lor va începe cl­ar din numărul nostru vii­tor şi va continua zilnic. Odată cu răspunsurile oa­menilor de teatru, arhitecţi­lor, pictorilor, esteţilor In ge­neral, vom publica părerile ve­nite din marea massă a publi­cului. Şi din concluziil­ ilebiscitu­­lui pe care-1 fac cei în irept vor avea o îndrumare în plus, care ca în atâtea rân­duri — nu Ie poate fi decât folositoare. Hefaistos Ce se joacă la Paris Comedia „La Bouche“ va fi înlocuită pe afişul teatrului „Dam­on“ cu o operetă în trei acte de d-l P. L. Flers, muzica de composi­torul Szul­ a cărei r­epetiţie generală va avea loc, probabil, înainte de sfârşitul lunei­­acesteia. Primul act al nouei operete se petrece pe puntea unui mare transatlantic, iar cele­lalte două pe o plajă foarte la modă din împrejurimile New- York-ului.• L’Ombre des Lauriers“, o piesă în trei acte de d-l Pier­re Le Bătut, ce se repetă ac­tualmente la teatrul ,,Albert I­er“, va avea o interpretare de seamă în cap cu d-nii Pau­­py, Chevillet şi dmele Jac­queline Ledlere şi Raymonde Vattier. Pe afiş va figura şi o piesă extrasă dintr-o nuvelă de Mé­­rimée­­şi în care se reconsti­­tue un interior provincial din epoca lui Ludovic Filip. Piesa aceasta e intitulată La chambre biene“. * Primul spectacol pe care-l va monta d-l Paston la finele lunei la teatrul „Antoine“, va fi ,,Le Coucher de la Mariée“ (Culcuşul Miresei), comedie jucată acum două ani şi în Bu­cureşti . Teatrul „Nouveautés“, va a-­ vea probabil o stagiune de vară sub conducerea interi­mară a d-nei Paston. Elena Theodorini la Rio de Janeiro Aflăm cu plăcere noul suc­ces obţinut de marea noastră artistă, d-na Elena Theodo­rini, cu Academia sia de canto de la Rio de­ Janeiro. Puţin timp după ce s-a re­întors din România, s-a orga­nizat un concert din iniţiati­va câtorva doamne din înalta societate braziliană, și cu a­­ceastă ocazie s’au produs în public elevele d-nei Elena Theodorini S’a remarcat în deosebi d-ra Bidu Sagane, cea mai strălu­cită dintre elevele sale. Suc­cesul a fost foarte mare atât pentru elevă, cât și pentru profesoară. In program figu­rau: „Le Chant de Venus“­ide Grétry, o arie din „Manon?, aria Gildei din ,Ju­goletto“. * * * Pentru serbarea zilei de 10 Maiu, d-na Elena Theodorini, care nu-şi uită nici­odată ţara ,pregăteşte un nou concert cu elevele sale. E sigur că această audiţie va obţine acelaş strălucit suc­ces. Poșta Redacției J. G.— Amuzant,— dar ne­­publicabil. ——xxxx------­

Next