Rampa, mai 1923 (Anul 7, nr. 1652-1674)
1923-05-13 / nr. 1661
Duminecă 13 Maiu 1923 O RAMPA La Stadionul din Turin a avut loc de curând prima execuţie a „Pasiunei lui Isus”. Pe scena care măsoară opt mii de metri pătraţi, arhitectul Palombra a plantat o vedere panoramică, foarte reuşită, a Ie- ■ rusalimului, împreună cu mun-jetele Măslinilor, cu apele Cedronului precipitându-se în cas- cade autentice, cari sunt puse în mişcare printr-o autopompă, cu Calvarul înalt de 25 metri, cu Templul de 10 metri, palatul lui Herodes al lui Ponţiu Pilat, al Im Caiafa, precum şi Cenaclul, cari toate au o înălţime de câte 10 sau 12 metri. Mimica celor două mii de interpreţi (cari toţi au fost luaţi din lumea cinematografului) este însoţită de un cor de 500 de voci, compus din membrii Societăţii polifonice din Roma, ai societăţilor Palestrina şi Stefano Tempia din Turin, conduse de maeştrii Casimiri şi Rostagno. Reprezentarea pasiunei de la Turin întrece pe toate cele date până acum cu atâta succes, în Germania, la Oberammergau. Autorul decorurilor, d. Atillio Vandagnotti, s‘a inspirat din eele mai celebre picturi de Giotto, Perugino, Paolo Vero-j nese, din Guercin, Rafael, Leonardo da Vinci, Doici, Fra Angelico, Van Dyck, Rembraudt, Rubens.* După o visiune a raiului pământesc, apare interiorul casei din Nazareth, apoi se prezintă scena Bunei Vestiri, adoraţia crucii în vârful Calvarului, în jurul căruia se posternează toate popoarele lumii. Acţiunea propriu zisă începe cu sărbătoarea mielului pascal, Ierusalimul se pregăteşte să primească pe Messia. La intrarea triumfală a lui Isus, cele cinci sute de voci intonează corul de Palestrina „Hossanna filio David!“ şi primul act se termină cu imnul de Bach „Sinite parvulos’. In actul al doilea asistăm la pina cea de taină, la complotul urzit în casa lui Caiafa, diavolul, în costum mefistofelic, tentează pe Iuda şi-l împinge la trădare. In actul al treilea, acela al adevăratei drame, atenţia publicului este atrasă în întregime de mişcarea, maselor. Scena cea mai dramatică se petrece în palatul lui Ponţiu Pilat, păzit de soldaţi romani, îmbrăcaţi în roşu. Satan desleagă pe Iuda spânzurat de un smochin, şi-l duce cu el. Visiunea biblică a crimei lui Cain complectează semnificarea nedreptei judecăţi, la care este supus Isus, şi corul intonează „Tristis est anima mea”. In actul al patrulea emoţia este mare: asistăm la „via crucis“ în toate detaliile ei. Se pare chiar că cerul plumburiu îşi are rolul în acest trist spectacol. Apoi, în tăcerea mormântală, în momentul în care cei doi tâlhari sunt răstigniţi pe crucile lor, toate clopotele Turinului, ca prin minune, încep să sune: comentariul acesta neaşteptat este cu adevărat impresionant. Crucea care poartă trupul gol al lui Isus se ridică încet, pe când corul cântă tristul „Ecce quomodo moritur Justus!” Publicul neputându-şi stăpâni emoţia, aplaudă cu frenezie răstignirea. Invierea lui Isus este subiectul actului al cincilea. In timpul triumfului lui Isus, cântăreţii execută imnul gregorian „Te, rex glorie Christel“, iar spectacolul se termină cu „Exultate Deo“ de Palestrina. Teatrul in aer liber Pasiunea lui Christia Turino O înscenare monumentală Expoziţie de ţesături româneşti la New- York La New-York s-a deschis o frumoasă expoziţie de ţesături şi broderii româneşti din Banat, organizată la muzeul metropolitan, de către dna Marilena Bocu, soţia deputatului Sever Bocu din partidul naţional. O asemenea expoziţie se va face şi la Washington. D-na Bocu are intenţiunea de a organiza asemenea expoziţii şi în muzeele din oraşele unde se găsesc colonii româneşti. Asta numim şi noi propagandă! Se poate fluera la teatru? Mult mai diferite sunt păre Părerea actorilor şi scriitorilor — Rezultatul unei interesante anchete a lui „Giornale di Roma11 — dramatic, ar recunoaşte că tăcerea mormântală a publicului, după căderea cortinei este cea Potrivit caracterului poporului italian, participarea acestuia la reprezentarea unei lucrări scenice este foarte vie. , . “ai aspră pedeapsă pentru au......... ÎS Xi? “P”8‘ fI““ata imberto Brae» spTM că este America Gnanti si Dina Galii tradiţie în Italia ca fiecare sa apublicului sunt exprimate aproape întotdeauna sgomotos. Pe când, însă, autorii şi inter- au declarat CQ r,semnare că nu Plaude sansu fluere în voei fără preţii italieni, ca şi cei din alte stră în competinţa lor de a_şi ţări, n’au nimic de obiectat în contra modului acestuia de a da o părere asupra publicului. Alţii sunt mai curagioşi şi se , • A T,I • J A I XA-XyXi OUUt XXXUiX OUiU&lUIJi preciere, m Italia sa început declară cu hotărâre în contra in ultimul timp o campanie ener flueratului gipă în contra metodei atât de Armando’ Falconi, din contra, i multor autori de a Prezenta Pa' să-și ceară permisiunea de a o face. El este pentru continuarea acestei tradiţii. Colegul său, Bontempelli, este de părere că faţă de îndrăzneala mult uşitate acolo, de a se fluer ar resimţi în mod neplăcut bpblicului piese execrabile, nu este suficient să se fluere, dar publicul ar trebui să-şi exprime nora piesele, i ga celor catri fitieră. Campania aceasta a atins apo Cel mai categoric răspuns este : „ . . geul printr'o anchetă pe care a al renumitei cântăreţei Tetrazzi mulţumirea chiar trăgând fodeschis-o de curând „Giornale Ea cere ca publicul italian să culi de revolver, iar antonii ar di Roma” şi la care au răs- urmeze exemplul ruşilor şi ar trebui să asiate la această demon puns cei mai de seamă actori, englezilor şi să aibă atitudinea stranie, stand in cuşca sufletului scriitori şi chiar unii dintre cea mai liniştită posibilă până conducătorii fascişti ai Italiei, la finele piesei la care asistă. Cât de greu este de resolvat această chestiune, reese chiar din afirmaţia ironică a lui „Gior Scriitoarea Mathilda Serao n’are nimic de obiectat în contra funerarului, dacă se produce nale di Roma”, că nici fasciştii după lăsarea cortinei, n’au fost în stare să dea un răspuns concludent. Au fost întrebaţi, între alţii, şi cei doi deputaţi fascişti Capani şi Finzi. Capani a fost de părere că „Scampolo“ condiţionează per-l Nicola Guerra a înjghebat prin cumpărarea biletului de emiterea flueratului la teatru de o trupă de balet foarte însemnată, ale cărei prime spectacole vor avea loc în curând cere şi o oarecare melodie în fiu la Milano, erat. Flueratul trebue să atragă Trupa cuprinde vre o cinci atenţia autorului de a se în-j zeci de dansatoare şi dansadreptatori, printre care Stelele Na-Maria Praga se pronunţă Koj pierkowska, Boronzi, Taxiing. Cunoscutul autor dramatic Dario Nicodemi, autorul comediei „Scampolo“ condiţionează perteatru, fiecare are dreptul să-şi modul rezonabil, măsura şi buna exprime nemulţumirea în orice cuviinţă a celui care flueră. El mod ar crede de cuvinţă, chiar aruncând fotoliul pe scenă. Finzi are însă altă părere în această chestiune. Nu trebue să se fluere. Dacă cineva, este nemulţumit de spectacol, trebuie să recurgă la mijloace exterioare de a-şi manifesta neuml±*umirea. Collini. Este vorba să fie angajată şi d-ra Djenny, o stea coreografică franceză, tărât în contra flueratului, spunând că este un „procedeu idiot“. Dacă fiecare din spectatori ar fi vreodată ia situaţie unui autor , altă scriitoare permite flueratul de abea după sfârşitul representaţiei. Părerea autorilor dramatici Un nou ansamblu de balet italian alături de acesta. Ce s-o fi spunând la noi? Părerea a doi deputat! fascişti Noua mare anchetă , „Rampei Prăvălii la teatrul Naţional ? Cititorii noştri sunt chemaţi să-şi dea avizul într’o chestiune, a cărei importanţă nu trebue să scape nimănui. E voba de amenajarea unor magazine în jurul teatrului Naţional, ceea ce după proectul unuia din inspectorii technici ai ministerului artelor ar urma să aducă o înfrumuseţare a împrejurimilor teatrului şi In acelaş timp va procura teatrului Naţional o sursă de venituri, care ar scuti ministerul de subvenţie. Problema înfrumuseţare! Capitalei este una din cele care din ce în ce mai mult ar trebui să ne procupe. Sub acest raport, cititorii vor trebui să spună dacă intr’adevăr un lanţ de prăvălii de jur înprejurul primei noastre instituţii artistice, constitue o estetizare şi dacă altceva nai bun, mai frumos mai occidental nu ar fi de făcut. In ce priveşte chestiunea economică, şi ea deschide problema grijilor ce au să ne preocupe pentru teatrul nostru naţional—şi dacă într’adevăr tot ce era de făcut mai grabnic, era să se avizeze la economisirea unei subvenţii sau la întrebuinţarea ei pentru atâtea şi atâtea alte scopuri, pur artistice. Am şi primit la redacţie câteva foarte interesante răspunsuri din partea unor persoalităţi marcante din lumea noastră teatrală. Publicarea lor va începe clar din numărul nostru viitor şi va continua zilnic. Odată cu răspunsurile oamenilor de teatru, arhitecţilor, pictorilor, esteţilor In general, vom publica părerile venite din marea massă a publicului. Şi din concluziil ilebiscitului pe care-1 fac cei în irept vor avea o îndrumare în plus, care ca în atâtea rânduri — nu Ie poate fi decât folositoare. Hefaistos Ce se joacă la Paris Comedia „La Bouche“ va fi înlocuită pe afişul teatrului „Damon“ cu o operetă în trei acte de d-l P. L. Flers, muzica de compositorul Szul a cărei repetiţie generală va avea loc, probabil, înainte de sfârşitul luneiacesteia. Primul act al nouei operete se petrece pe puntea unui mare transatlantic, iar celelalte două pe o plajă foarte la modă din împrejurimile New- York-ului.• L’Ombre des Lauriers“, o piesă în trei acte de d-l Pierre Le Bătut, ce se repetă actualmente la teatrul ,,Albert Ier“, va avea o interpretare de seamă în cap cu d-nii Paupy, Chevillet şi dmele Jacqueline Ledlere şi Raymonde Vattier. Pe afiş va figura şi o piesă extrasă dintr-o nuvelă de Mériméeşi în care se reconstitue un interior provincial din epoca lui Ludovic Filip. Piesa aceasta e intitulată La chambre biene“. * Primul spectacol pe care-l va monta d-l Paston la finele lunei la teatrul „Antoine“, va fi ,,Le Coucher de la Mariée“ (Culcuşul Miresei), comedie jucată acum două ani şi în Bucureşti . Teatrul „Nouveautés“, va a- vea probabil o stagiune de vară sub conducerea interimară a d-nei Paston. Elena Theodorini la Rio de Janeiro Aflăm cu plăcere noul succes obţinut de marea noastră artistă, d-na Elena Theodorini, cu Academia sia de canto de la Rio de Janeiro. Puţin timp după ce s-a reîntors din România, s-a organizat un concert din iniţiativa câtorva doamne din înalta societate braziliană, și cu această ocazie s’au produs în public elevele d-nei Elena Theodorini S’a remarcat în deosebi d-ra Bidu Sagane, cea mai strălucită dintre elevele sale. Succesul a fost foarte mare atât pentru elevă, cât și pentru profesoară. In program figurau: „Le Chant de Venus“ide Grétry, o arie din „Manon?, aria Gildei din ,Jugoletto“. * * * Pentru serbarea zilei de 10 Maiu, d-na Elena Theodorini, care nu-şi uită niciodată ţara ,pregăteşte un nou concert cu elevele sale. E sigur că această audiţie va obţine acelaş strălucit succes. Poșta Redacției J. G.— Amuzant,— dar nepublicabil. ——xxxx------