Rampa, aprilie 1928 (Anul 13, nr. 3058-3080)

1928-04-01 / nr. 3058

La Cinematografele Lipscani«Capitol In Exclusivitate Se atrage atenţiunea Onor. Public, că acest film nu va rula la nici un Cinematograf din Capitală, afară de ce­le concesionate. 10HN BAJffiYNORi © piad cu repotefitme nwndîate (Iijodb ©ir CSÎ MÂS PE8KCÎÎ01 ' fârâ aici m ssamaf nA.ee •soNOM-misnurex /jtpr/ftr/ff fid­mef/ono/ si ftcmaJL ^ se/ mai hvgaL* ' CERETI CATALOAGE suetiwarr* . sn.KWoawiA« «r* iisijuM5PtA­­­ABA XfvVli. .Ir' ’4''^ ' - -win­­ Dtfidwfi ■eEK4*yPtSTH.ROKAHAIt?TI: ^ RtWiEZEfmNTA­tl DEPOZITUL GENERAL av UZINtXOn +u~ „ODEON '"£”\ . yo CALEA VSCTORUU Marele Turneu L­EONARD cu ultimul mare succes Bucur­eștean MA­RELE TURNEU ai Comp. CĂRĂBUȘ Directors C. TANASE Operetă ultra modernă în 3 acte cu leonard tn rolul obraznicului SambSTS 31 Martie Tecuci Duminică 1 Aprilie • Focşani Luni 2 Aprilie P.­Neam­ţ Marţi 3 Aprilie Bacău Miercuri 4 Aprilie Iaşi -Toi 5 Aprilie Roman Vineri 6 Aprilie­­ Cernăuţi Sâmbătă 7 Aprilie Suceava Duminică 8 Aprilie­­ Botoşani Luni 9 Aprilie Buzău Marţi 10 Aprilie Relache Luni 16 Aprilie Sibiu Marţi 17 Aprilie R.-Vâlcea Miercuri 18 Aprilie Craiova Joi 19 Aprilie Tg.-Jiu Vineri 20 Aprilie T.-Severin Sâmbătă 21 Aprilie Caracal Duminică 22 Aprilie Piteşti Luni 23 Aprilie C.­Lung Marţi 24 Aprilie Târgovişte Miercuri 25 Aprilie Ploeşti Joi 28 Aprilie Brăila Vineri 27 Aprilie Constanţa Sâmbătă 28 Aprilie Bazargie Duminică 29 Aprilie Călăraşi Luni 30 Aprilie Giurgiu Marile succese bucureştene au toată inima! Revistă de d. A. de HERZ­ima porcului Revistă de d. N. KIRIŢESCU PERSONALUL ARTISTIC D-nele Nataliţa Pavelescu, Lucky F­re­tura, Ecaterina Vasi­­liu, Violeta Ionescu, Lirica Pe­­trescu, Rozii Rozzi; d-nii­că-Conducerea muzicală Al. Bărcănescu. CELEBRI DANSATORI July Peraan lt­NERARIU 30 şi 31 Martie Constanta. 1 Aprilie Bazargie.______ A apărut «GÂNDIREA» cu următorul sumar : Radu Dragnea: „Trecerea între generaţii”. V. Voiculescu: „Pescuitorul de gânduri”, „Dimineaţa dunăreană (poezii). Cezar Petrescu : „Palace”. Ion Minulescu : „Pe harta Eu­ropei” (poezie). Sorin Pavel : „Krm­onis sau trep­tele singurătăţii”. _ _ . Zal­aria Sta­nea : „Rugă” (ver­suri). ■■■ IDEI. OAMENI, FAPTE Emil Isac: Traduceri în ungu­reşte. Dragoş Protopopescu: Thomas Hardy (sfârşit). Emanoil B­ucuţa : Tolstoi la He­răstrău. CRONICA PLASTICA Oscar Walter Cisek: Expozi­ţiile, d-lor O. Han, Francisc Şira­­to, Ştefan Dim­trescu, Marius Bu­­nescu şi Vasile Popescu. CRONICA DRAMATICA Ion Marin Sadoveanu: „Meşte­rul Manole” , de Octavian Goga : „Pavilionul cu umbre” de Gib. I. Mihăescu, Vasile Băncilă şi Nichifor Crai­nic . Cronica măruntă. Un număr 30 lei; abonament anual 330 lei. -----—.x xox---------­ Memento concerte Sâmbătă 31 Martie. Atena: ora 5, concert simfonic al soc. «Mu­zica». Duminică 1 Aprilie. Ateneu: Filarmonica . Concert simfonic, dirijat de Gregor Fietelberg. Joi, 5 Aprilie. Ateneu : Recital Ign­atz Friedmann. Sâmbătă,­­7 Aprilie. Al doilea recital Ignatz Friedmann. Duminică 8 Aprilie, Ateneu : «Filarmonica», tru­d. I. Nona Ot­­tescu. Duminică 22 Aprilie, Ateneu : «Filarmonica», cu Paul Paray. Duminică 29 Aprilie, Ateneu : «Filarmonica», cu Paul Paray. Sâmbătă 5 Mai, Ateneu : Con­cert simfonic al soc. Muzica. Sâmbătă 12 Mai, Ateneu: Con­­­­certul tenorului Mihăilescu-Tos­­canî. Ce line-i stă bolnava ?­ ­Urmare din pagina I-a­­za. Cum?... Angela sa fie atât de drăgăstoasă ? Dar e sublim !... E inconştient, îi şopti tandru ca un amant de meserie. — „Ce bine-ţi stă bolnavă !... Vezi tu Angela... De azi, te iubesc mai mult..." Şi un sărut lung, încleştat, pre­ciza pe buzele Angelei întreaga hii dragoste... De aceea, de două săptămâni, Octav era desperat. Fiindcă boala Angelei, o storcea zi cu zi ca pe un burete. Și ea era atât de dră­guță atât de supusă !... ■ Gânduri funebre se schifiau în sudoare rece în palmele lui Octav — „Nu! Nu!... Trebue să tră­iască!... Trebue să se facă bine!... Ce suflet rar ce suflet măreţ are Angela!... Și e bună... bună... De câte ori venea doctorul, în loc de „bună ziua” îi spunea: — „Doctore!... Tot e rău!... Nu văd nici o ameliorare..." Și de câte ori pleca doctorul, Angela, cu surâs decolorat ca o zi de toamnă îl întreba : — „Am sa mă fac bine Buzule scump ?... Sărută-mă!..." Era atât de fermecătoare­ Eri, pe când ca de obiceiu după­ plecarea doctorului. Octav se în­drepta spre patul Angelei, liric și sentimental ca un gondolier, prin­­zându-i trupul micșorat narea de boală, în mâini tremurânde de dragoste, Angela, se desprinse brusc ca un căţel sperios: „Ce ţi-a venit Octav ?... Eşti nebun ?... Lasă-mă în pace!... Mă vezi că sunt bolnavă şi tu vrei să mă săruţi!... Asta e nesimţire!... Dacă ştiam una ca asta nici nu te luam de­ bărbat. Porcule! Nu-mi respecţi boala!... T­am­pi­lule ! Copitocule ! Bestie !... Octav deodată se inseună : — „Bravo!... In sfârșit. Angela s’a făcut iar sănătoasa !..." și după o mică gândire, un nour gros parcă îi întunecă seninul ochilor : — ..Păcat!... Ce bine-i sta când era bolnavă !... NICON Sărbătorirea lui. Ibsen In Norvegia Cu prilejul centenarului lui Ib­sen guvernul norvegian a creat un fond „Ibsen” din care se vor a­­copa burs® studenţilor săraci de la Conservatorul din­ Oslo. Direcţun­­i.-a pnştelor din Oslo a scos tim­bre jubiliare a câte 20 şi 30 ora prevăzute cu fotografia şi iscăli­tura lui Ibsen precum și data cen­tenarului .1828. Premierele M „ Teatrului Naţional din Cernăuţi „Strigoii“ de Ibsen Pentru comemorarea naşterei lui şia d-lui Ovid Brădescu, Ibsen. Teatrul Naţional a jucat ca premieră în actuala stagiune „Stri­­reluat „Liga Tinerimii”, gen şi a un succes al trecutei stagiuni. Comemorarea uriaşului drama­turg nordic la Teatrul Naţional din Bucureşti în zilele când era comemorat de toate teatrele din lume a dat prilej scriitorilor şi cronicarilor cunoscători ai opere­lor ibsenene sa se ocupe pe larg de­ personalitatea lui Ibsen şi să-i analizeze piesele. Faţă de compe­tenţa şi autoritatea celor ce­ au scris in ultimele zile despre opera lui Ibsen ar fi temerar să mai a­­dăugăm modestele noastre comen­tări asupra „Strigoilor”. Dealtfel problema pusă de ma­rele dramaturg in această piesă a făcut obiectul atâtor discuţii şi a fost atât de mult desbătută încât nu ne rămâne decât să insistăm asupra interpretării ce s’a dat „Strigoilor” la teatrul cernăuţean­. Astfel cum a fost jucată la Cer­năuţi drama lui Ibsen, s’a urmărit etalarea pe primul plan a cazului de ereditate, ce constituie pivotul în jurul căruia este ţesută acţiu­nea piesei şi ideologia ce emană din ea.­­ In acest sens convenea foarte mult interpretului principal d. Ovid. Brădescu. Cum însă, d-sa a avut de parteneri artişti din cei mai buni ai teatrului nostru — d-na Gina Sandri şi d-nii I. Con­­stantîniu şi N. Bulandra, propor­ţiile au fost restabilite în mod ine­rent, păstrându-se echilibrat între tratarea unui caz de ereditate şi concepţia ideologiei din piesă. * - - * Piesa a fost pusă în scena de d. Ovid Brădescu, care a reuşit să dea un spectacol demn de o repre­zentaţie pentru comemorarea lui Ibsen. D-sa a interpretat şi rolul lui Oswald, îmbogăţind cu încă o au­tentică creaţie galeria de realizări artistice înfăptuite în cursul celor trei stagiuni de când joacă pe sce­na teatrului cernăuţean, c . D. Ovid Brădescu îşi are perso­nalitatea sa, bine fixată în teatrul românesc. Cu atât mai mult îi re­vin merite incontestabile pentru faptul că s’a lipsit de satisfacţiile pe cari le-ar fi avut în metropola artistică a ţării şi s’a statornicit la Cernăuţi unde însă numele său va rămâne legat de epoca de consoli­dare a teatrului naţional local. In Oswald din „Strigoii” d-sa a avut o creaţie a cărei principală calitate este originalitatea. Era de altfel firesc ca un artist de talia d-sale să-şi făurească o concepţie personală a rolului, cu totul deo­sebită de interpretările date de Moissi, Demetriade şi Manolescu. Amintisem mai sus de personali­tatea artistică a d-lui Ovid Bră­­descu. D-sa este reprezentantul verismului din şcoala italiană, însă a unui verism temperat. De aceea d. Brădescu în Oswald a trus accentul pronunţat al cazu­­ui patologic de degenerescenţă, redând toate stigmatele boalei până la teribilul acces de parali­zie progresivă. Chiar dacă reda­rea prea veristă a manifestărilor boalei a părut pe alocuri că depă­şeşte nota artistică a jocului, crea­ rămâne copleşitor de zguduitoare. Singura reticenţă ce-am avea de făcut este că stigmatele boalei ar trebui re­date într’o gradaţie mai puţin bruscă căci altfel pare neverosi­mil ca mama lui Oswald să nu observe de la început îngrozitorul adevăr. Putem însă spune că d. Ovid Brădescu în Oswald stă alături de marii interpreţi ai acestui rol. D-na Gina Sandri — artista de frunte a teatrului ceraăurcan,­­i- a adus contribuţia aleselor d-sale în­suşiri dramatice în interpretarea rolului d-nei Alwing. D-na Gina Sandri a exteriori­zat excelent bravarea prejudecă­ţilor sociale, a evocat puternic stă­rile sufleteşti şi a ţinut încordată atenţiunea publicului — prin jo­cul său nuanţat — chiar în scene-Ie cele mai lungi. Tot ceea ce spu­ne d-sa impresionează, căci posedă o dicţiune minunată. Dar chiar când nu vorbeşte — cum a fost de exemplu scena povestirii lui Engstrand — impresionează pri­­virele şi atitudinele din jocul său. D. I. Constantiniu, meşter în compoziţii de roluri, a jucat pe Engstrand redând cum se poate mai bine făţărnicia, şiretenia­­şi amoralitatea acestui personagiu.­ D. Nae Bulandra în ingratul rol al păstorului a conturat în linii precise puerilitatea sufletească­­a acestuia din primul act şi prin­­tr’un joc bine studiat a dat relief şi culoare interpretării în angre­najul scenelor cu ceilalţi parte­neri. O revelaţie a fost focul din Nuşa Cososchi în Regina. A avut naturaleţe pe deplin degajată în atitudini, mişcări şi vorbă şi a e­­vocat farmecul sănătăţii fizice, re­dând in acelaş timp realismul su­fletesc, desgustător de cinic al Re­ginei. Pentru un element tânăr este mare merit ca să fie la înăl­ţimea interpretării omogene a par­tenerilor ei, artişti cu experienţă scenică. Piesa s'a jucat în traducerea d-lui Ovid Brădescu, cât se poate de îngrijită şi într’o frumoasă şi pură limbă literară. AV. VARVARA D. Ovid Brădescu Cacografi şi pornografi de MIcromegal Câţiva tineri din urbea lu­minosului Eminescu, au scos o revistă literară: Botoşani, Mar­tie, anul I No. 1. Sunt un cititor plin de răbdare. Citesc totul până la sfârşit. Ce va mai fi pe urmă angajează pe cel de mi-a recomandat lectura." Sunt probabil tineri confraţii de la Botoşani. Ei vor să afle viitorul şi atunci pun în frun­tea revistei lor, care se intitu­lează «Mapamondul» sau aşa ceva, această gongorică expli­caţie ce trebue citită cu aten­ţie: CE VREM ? Ştie oare furtuna, când răs­toarnă stânci ? Când clocutul năpraznic îl ceră, cântul distru­gerii şi al înnoirii? Când răvă­şite patimi, doruri răcnete şi cânturi mestecă văzduhul pe aripa, disperării, ştie oare ful­gerul când îngrozit de pro­­pria-i lumină trimite trăsnetul în descărcare, când haotic tu­netul vibrează adânc tine stra­niu, urlă, şueră, ştie, atunci f­ur­tuna, ştie fulgerul, ştie trăzne­­tul, ştie tunetul, ce vrea, ce for­ţă oarbă îi mână spre deslăn­­ţuire în ce răspuns vor înche­ga întrebarea ?». Aici oricare cititor face o pauză pentru a lua în grabă un piramidon. Ceva mai epopeic, mai dantesc nu se poate imagi­na. Trec peste un pasagiu sa­dic, unde autorul ar vrea să strângă «la pieptul iubit», strângând-o în dragostea care jertfeşte, în dragostea care pi­erd­e; şi transcriu: «Ce vrem ? Vrem răspunsul care jertfeşte, răspunsul care ucide, răspunsul în care între­barea va sucomba, când cunos­când intensitatea clipei supre­me, îşi va jertfi virginitatea-i în braţele-i vânjoase. « Vrem răspunsul, care va dez­virgina întrebarea». Cine va desvirgina întreba­rea ? Asta vor să afle băeţii. Ei bine era foarte simplu. Nu era nevoe să se tipărească pentru atâta lucru o revista pe hârtie velină. In oricare ziar de­­dimineaţă se găseşte acest anunţ: «CHIROMANTA» «Mafalda (cu fotografie) ghi­ceşte prezentul, trecutul şi vii­torul, reuşită sigură în afaceri, căsătorii, divorţuri şi orice în­treprinderi, câştig la loterie. Ghiceşte în palmă, în oglin­dă, în cafea, în ceaiu, precum şi în alte instrumente. Zilnic între 9—12 — 3—12 noaptea. Pentru tineri preţ redus». Domnii de la Botoşani se pu­teau informa asupra viitorului la adresă. Pentru tineri preţ redus. Scăpaţi de această cacografie promenada prin paginile revi­stei devine penibile. Fără nici un comentat­, re­produc din acest curios îmiţia­­mond literar botoşenean câte­va mostre. D. M. Eliade, de nerecunos­­cut, semnează o «Apologie a virilităţii». Iată ieremiada u­­nei Salamite moderne şi mas­culine : : «Sex al meu, sex sfânt, sex ros de păcate — ascultă lauda fe­cioarelor, pulpe, rebus cu ace­iaşi deslegare, feciorie fără­ de­­r preţ, picta- un­ c­al sexuri­, scânteie deslântuitoare de an­cestrale furii, elixir de dubioa­să divinitate, extaz împletit din înfiorări şi dureri virile, sânge pur!». Sufăr realmente când tran­scrie. Şi apoi este şi tin alt­soiu tare. Un alt domn ce seamneaza Gh. Corneanu se ocupă de o carte de lămurire a doctrinei lui Freud, într’un chip cu totul aliterar, sălbatic de neurban, direct pornografic, deşi cu o tură ştiinţifică. Acest citat e edificator : «Simbolismul erotic din vis va fi acela pe care in parte cel puţin îl găsim dealtfel zilnic în vorbirea curentă... Astfel ceea­ce are forma cilindrică (şarpe, peşte, etc.) va simboliza orga­nul sexual masculin. Orice o­­biect a cărui carateristică con­stă în aceia, că circumscrie o cavitate în care se poate aşeza ceva (subliniat de autor) ca de pildă : oglindă, guză, pungă, cămaşă, etc. vor simboliza va­ginul».­­ Mai mult nu voiu putea tran­scrie. Şi apoi este ş­i un alt soiu de pornografie care ţiu se poa­te cita convingător. Ea e prin­tre rânduri, murdară şi creti­mă, ca în foiletonul d-lui P. Manoliu care înjură pe unul dintre colaboratorii «Mapa­mondului». Iată ce scrie: «Credefi-mă: Intre don Qui­chote şi el legătura e ca între... etc... etc... A­ţi înţeles ?». Şi’ inconştienţa merge până­ departe. Cacograful şi porno­graful­­cu o silă crescândă mă ocup de acest, «eveniment») a­­daugă în cadrul aceluiaş arti­col : «DA. DA, CĂCI NOI MOL­DOVENII­ SUNTEM SALO­NUL LITERILOR. Cine condu­ce Gândirea ? Oltenii cu zar­zavaturi sau Moldovenii cu ro­mantismul lor ? Cine ? Gânga­vii trotuarelor Bucureştene, măsluitorii cuvântului cuibă­riţi în societăţi suspecte, schi­lozii ce merg în cârje aduse din Asia, zarafii­ de idei sau noi, noi­­ umbriţi de codrii Neamţului, noi închinaţii su­fletului «nostru» noi cei ce-am plămădit pe Creangă şi Emine­scu ? Dar e stupid să ne cum­părem cu ei. Noi vom şti că pe viitor să facem «vamă» la Milcov După această lectura, orice om cu instinctul curățeniei simte nevoe de o bae. Şezătoare artistică Duminică 1 Aprilie ora 10 dim în sala cinema Rex, calea Dudeşti are loc al 5-lea festival artistic organizat de casa de stat a parti­dului Naţ.-Ţa­rănesc. D. Ion­ Mi­­h­alache conferenţiază: „Despre Cooperaţie”. De la Teatrul­­ Naţional dau concursuri d-na Cleo­pan Cernă­­ţeanu, N. Savulescu şi C. Danie­­lescu. De la Operă: D-na Aure­lia ,L­upescul, Teiuşanu, D. Bazi­­liu, Alex. Lupescu, Jean Atana­­siu şi Emil Marinescu. ■ xox- Un m­tilon artistic la Belgrad Cercurile artistice din Belgrad vor sărbători zilele acestea pe ar­tistul scenei dramatice din Bel­grad­­. Gosici, care împlineşte 25 ani de activitate artistică. Go­sici este unul din­ cei mai populari artişti iugoslavi şi e cunoscut prin creaţiunile sale desăvârșite pe scena teatrului din Belgrad. In ultimul timp el a jucat cu un suc­ces extraordinar în piesa „Ros­tiam’’ de Stancovici. a culturi contimporane in Cehoslovacia In Mai cor, se va inaugura in Berna o vastă expoziţie a culturii contimporane cehoslovace. Acea­sta expoziţie, care naşte interes în în­treaga lume culturală a Europei va avea proporţii neobişnuit de mari, întinzându-se e o suprafaţă de 30 ha. Palatul princia­l al ex­poziţiei va sta pe o suprafaţă de 16,000 m. p. Suprafaţa pavilioa­nelor este de 80,000 m. p­ Cele mai mari pavilioane le au : oraşul Praga, provincia Moravia, Werk­­bund des deutschen dir Liberet. După acestea vin pavilionul Ar­hitecturii, pavilionul electrotech­­nice­, pavilionul Academiei de arte din Praga, pavilionul Edu­caţiei naţionale, pavilionul şcoale­­lor artistico-industriale, pavi­lionul Instituţiilor culturle, etc. Scopul acestei expoziţii e să ara­te progresul la care au ajuns in Ce­hoslovacia de la reînoirea statului încoace ştiinţa, arta, educaţia cul­turală şi fizică, etc. Expoziţia va dura 4 luni şi deoarece se aşteaptă frecvenţă neobişnuită de nume­roasă vor fi puse în circulaţie tre­nuri speciale. Până în­­prezent s-au anunţat la expoziţie peste 1000 excursii socaliste. * xpx* Premlcr© berline*© „Ludovicf­erdm­ann de Unruhe „Broadway piesa americana la Staatstheater Staatstheater a reluat una din primele piese ale lui Pritz von Unruhe, piesă care datează din 1913. Ea a fost atunci interzisă la Deutsches Theater, pentru că a­­ducea pe scenă Hohenzollerni. Eroul este prinţul Ludovic-F­erdi­­nand, văr al regelui­ Prusiei, Fre­deric­ Wilhelm, care a domnit pe timpul lui Napoleon. Frumos, en­tuziast, iubit de­­femei, prinţul blamează pe vărul său care tre­mură în faţa marelui împărat, şi vrea să-i ia locul. Ofiţerii sunt a­­proape toţi de partea lui, şi ii o­­feră coroana. In ultimul moment se reculege insa şi merge să moară într’un atac contra fran­cezilor. E uşor de înţeles că destinul a­­cestui tânăr prinţ strălucit, dar slab, acest conflict între datorie şi ambiţie, a sedus pe Unruhe, el iasus aristocrat. Subiectul însă e într’adevăr dramatic ? Intr’un ca­dru de epopee ca aceia a războiu­lui din 1806 un caracter ca Ham­let nu prea îşi are locul. Nu en­­tuziasmele unui tânăr romantic ar putea fi o piedică pentru Na­poleon. Ludovic­ Ferdinand aşa simpatic cum ne este reprezentat, iţi face impresia unui fals erou. Dintrun asemenea subiect e lu­cru foarte greu să scoţi o piesă tare. Pe urmă Unruhe e cam lipsit de forţă dramatică; el pare incapabil să pue pe picioare o mare piesă istorică, de a se creea atmosfera unei epoce, de a face să retrăiască în faţa noastră perso­nagiile pe care le cunoaştem. Fi­gurile sale sunt fără relief, lim­ba sa plată. Punerea în scenă șî interpreta­rea n’au concurat la ridicarea a­­cestui spectacol. Regisorul Jess­­ner, care a montat piesa, inamic al pateticului, a dat un ritm șters lucrării. Excelentul actor Forster nu este făcut pentru­­ rolul lui Louis Ferdinand, dacă are eleganţa ca­re convine unul june prinţ n’are în schimb elanul şi naivitatea ne­cesară rolului. Cu tot gustul publicului ger­man pentru lucrările istorice se poate prezice un mai­ mare suc­ces piesei „Broadway” de ameri­canii Dannig şi Abbott care se joacă la Komodienhaus. S-a reprezentat timp de peste doi ani la New-York şi se pare că a adus teatrului respectiv milioa­­ne de dolari. Cu această recomann­daţie, cea mai bună pentru direc­torii de teatre „Broadway” nu va întârzia să apară pe scenele bu­cureştene. Este un amestec de comedie- dramă şi pictură a mediului spe­cific american. Acţiunea se pe­­trece în culisele unei cârciumi, frecventate de contrabandiştii de alcool. Unul dintre ei omoară la începutul piesei pe un concu­rent. Un detlectiv îl bănue şi-l ob­­servă, dar asasinul sfârşeşte prin a fi omorât de o fată care era prietena victimei. Toate acestea privite de aproape, sunt de o ba­nalitate şi platitudine e uşor de închipuit, dar exista în succesiu­nea scenelor dramatice şi comice o mişcare şi o varietate care amu-* ză enorm pe spectatori. Rolul *©-a­gisorului este considerabil întro asemenea piesă. Eugene Robert s’a achitat admirabil de acest rol și o bună parte din succes fi re­vine. ' 4 Piesa e agrementată cu diferite „numere” de music-hall. ■ l % ■ • Dela Şcoala Superioară de muzică „Eg. Măselei" Felul cum se munceşte la şcoala superioară de muzică „Eg. Ma­­sini” din Bucureşti ni-l arată levîi cari numai după un an da studii au trecut graniţa şi uniî, Adolf Eschenazy dela clasa prof. Carlo Brunett s’a oprit la Vi­ena, fiind primit la Conservatorul Sta­tului, iar eleva Elena Şerbănescu de la clasa d-lui prof. Alberto Del­la Pergola, sufletul şcoalei s-a o­­prit la Franţa, unde face progrese uimitoare. De remarcat că d-ra Elena Şerbănescu este bursiera şcoalei. Aceste sunt cazuri izolate, acti­vitatea rodnică se poate vedea din audiţiile, concertele şi examenele şcoalei, la care iau parte un pu­blic numeros şi înţelegător­­de ma­nifestări tinere şi dese. De curând ziarul nostru a in­stituit mai multe burse pentru e­­levii­ talentaţi şi la concursul ţi­nut au fost admişi la diversele ase ale şcoalei, elemente foarte promiţătoare pentru­ arta muzicală şi dramatică­ ‘ Moda de primăvară Primăvara aceasta se vor purta careuri, ocosais-uri şi reieur. Beige-ul fiind una din culorile favorite ale modei, o ţesătură desk­chisă va fi pentru corsaj, a­­loos pentru jupă şi cea închisă pentru mantou. Un corsaj beige deschis poate să se asocieze cu o jupă verde des­­chis, iar mantoul berge mai în­chis. Şi dacă la această toaletă t­­­orţaţi pălăria, mănuşile, panto­­fii şi mai cu seamă un ciorap de mătase „Adesgo” 45 sau 48 veţi avea o îmbrăcăminte foarte îngri­jită şi de bun gust. —*"r 1 yox--"Y r7r -j, ■ • -­

Next