Rampa, august 1937 (Anul 20, nr. 5865-5890)
1937-08-08 / nr. 5872
LUNI 9 AUGUST 1937 Interview cu o artistă foarte tânără: WmBMBBMtMM—K ———M—W— realitatea — cruda realitate, — implică și alte obligații cărora nu te poli eschiva, — nici chiar cu diplomația caracteristică femeii. ...Figurina japoneză mi-a oferit o clipă iluzia unei fete de pension, care în cinstea musafirului... nepoftit, a lepădat şorţul — uniforma austeră — schimbându-l pentru o rochiţă de casă, aşa cum îi şade bine unei „domnişoare’’. Nu a reuşit însă să-şi maschecheze îndeajuns tinereţea, nici aşa — şi nici în timpul convorbirii, când evocările, pe alocuri, au cuprins-o în mantia-i nostalgică. O clipă de visare, — apoi un râs șăgalnic i-a trădat felul de a fi. Și pentru că sgomotul canin nu înceta cu lătrăturile, gazda a recurs la prezentările de rigoare : — Ți-o recomand pe Museta, un cadou al lui Iancovescu, — progenitură a faimoasei lui Muşa... SCENA NU-I ÎNTOTDEAUNA ficţiune Dacă scena şi întreg mirajul ei este o ficţiune, — o spun chiar cei mai indicaţi oameni de teatru, — dacă însăşi înfăţişarea interpreţilor la rampă este o ficţiune, ei fiind în realitate altfel decât în închipuirea noastră, — apariţia primăvăratecă a d-rei Fifi Harand are darul de a dovedi tocmai contrariul, că scene nu-i întotdeauna ficţiune şi că mai ales — actorul dincolo de scenă, poate fi exact ca pe scândurile ei. Dar nici o deosebire între înfăţişarea tinerei actriţe pe scenă şi dincolo de luminile reflectoarelor : aceiaş gingăşie, aceiaş frăgezime — şi, chiar cu riscul de a mă repeta, aceiaş tinereţe şi aceiaş vioiciune. ...Figurina japoneză de porţelan de Sevres e însă surprinsă de vizita inopinată a mandarinului nemilos. O ARTISTA CARE FUGE DE INTERVIEWURI ŞI DE „POZA’ LA GAZETA — Un interview ?! Eu fug de așa ceva. Nu-mi place să dau interviewuri, — după cum nu-mi place să-mi văd poza la gazete. Nu vreau ca publicul să se întrebe : cine-i asta ? — ci să știe cine sunt din teatru. Să fie exces de modestie ? Poate ! D-ra Fifi Harand e simplă și modestă în toate : e deajuns s’o vedeţi pe stradă, îmbrăcată de o simplicitate surprinzătoare, adesea în capul gol, pentru a vă da seama că artista Teatrelor Comedia şi Vesel nu pozează în „vedetă”. De ce ? Explicaţia e simplă : tinereţea nu se lasă înlănţuită. UN INTERIOR CARE RESPIRA Tinereţe Un haii elegant, modern, aranjat cu gust, cu fantezie, — mobile uşoare, culori şi linii graţioase. Câteva caricaturi de actori în loc de orice altă podoabă, un aparat de radio care ar face cinste oricărui amator, — iar pe fan fotoliu, un câine artificial, lucrat cu artă, care pare a fi o copie fidelă a Muşeţei. ...E un interior care respiră tinereţe. Fiecare colţişor evocă clipe de sburdiinicie — şi în general, un interior adecvat fiinţei care-l ocupă.E un cadru care adăposteşte o carieră tânără — trei ani de activitate teatrală: d-ra Fiji Harand e încă pe prima scară a vieţii care i se aşterne la picioare ca un covor presărat cu flori... O INTERVIEW ata nedormita Am găsit-o pe d-ra Fifi Harand, după două nopţi de neodihnă , repetase, până la extenuare, în „Om de încredere”, — repetiţii grele, generale, în care se cheltuesc efort şi muncă uriaşe pentru realizarea perfectă a spectacolului. Azi, când premiera s’a consumat, când spectacolul a pornit 770 recomand pe Muşeta, al lui Iancovescu, progen faimoasei lui Muşa, „pe lângă serie” cum se spune in limbajul teatral, — publicul care-i aplaudă, entuziasmat, pe actori, nu bănueşte nici pe departe câtă energie se cheltueşte până la punerea la punct a unui spectacol. ...Şi eu, care am venit să desăvârşesc opera. Desigur că numai datorită unei deosebite solicitudini urmează cele de mai jos. «ORAŞUL VISURILOR MELE” Sunt născută la Viena. ..oraşul visurilor mele’’. Când privesc azi trecutul, am impresia că sunt eroina unui „merchen”, — o fetiţă cu scufiţa roşie pe care nu a mâncat-o lupul, — pentru că la venirea ei pe lume, ursitoarele au hotărât altfel. In timpul războiului, mama venind în ţară să-şi vadă neamurile am rămas în Bucureşti. Aci, în şase săptămâni am uitat limba natală — germană — şi m’am pomenit vorbind româneşte. DIN CUPA SPUMOASA IA NAŞTERE BASMUL Au urmat anii copilăriei, în epoca cea mai crudă, — ignorând insă, din cauza vârstei, grăzăviile care se petreceau în jurul meu. Nu auziam bubuiturile tunurior, ţipătul de moarte al celor căzuţi şi nu simţiam valurile de sânge care cotropiseră omenirea. ...Eram fetiţa cu scufiţa roşie, venită din pădurile vieneze, unde valsturi melodioase îi legănaseră zidurile copilăriei. Venisem cu o casă întreagă de jucării. Pe care camarazii de joacă mi le luaseră, făcându-mă să plâng. Şiroi de lacrimi au curs pentru o păpuşică sau pentru un maimuţoi galben, păros. OPT ANI DE INTERNAT Anii copilăriei s’au scurs însă repede. Am fost dată internă la Şcoala Centrală, unde cei opt ani petrecuţi îmi evocă cele mai frumoase amintiri. In primul an, despărţirea de mama, a fost foarte grea. Am plâns, m’am agăţat de poalele ei în ziua când m’a dus de mână, m’am ţinut de poarta şcolii al cărei prag nu vroiam să-l trec, — pentrucă apoi, obişnuindu-mă, să nu mai vreau să părăsesc internatul. E, desigur, meritul bunelor profesoare pe care le-am avut — şi se cuvine să relev cu acest prilej pe excelenta d-nă Flora care preda istoria artelor. Cu ea am studiat monumentele Greciei — şi avea un asfel de dar de a preda, încât le am şi azi în minte, deşi nu am vizitat niciodată aceasta ţară. Eram totuşi o elevă dintre acelea caresunt calificate „brânză bună în burduf de câine”. POZNELE UNEI IZOLĂRI ŞI „'ATLANTIDA’’ I SUB PERNA Motivele acestui calificativ sunt numeroase. De pildă, în urma unui caz de scarlatină în şcoală, am fost izolată în infirmerie. Furioasă, am spart tot ce mi-a venit la îndemână, — fapt pentru care am fost scrisă pe tabla neagră cu denumirea: „Distrugătoare”, chestiune căreia i-a pus vârf apoi, când am fost prinsă citind „Atlantida”, — carte pe care o ţineam ascunsă sub pernă. • DESTINUL SE FRÂNGE... CONSECINŢELE UNEI INVITAŢII — Totuși, mi-am luat bacalaureatul și m’am înscris la litere. Destinul părea dinainte hotărât: aveam să devin poate profesoară. — Gau să practic dreptul. Iată însă că destinul se frânge: pe când eram la facultate sunt invitată de profesorul universitar conferenţiarul Vlădescu,, într’un cerc în care se aflau: Ion Iancovescu, Sică Alexandrescu şi Tudor Muşatescu. Nu mică a fost surpriza pentru, mine, când mi s’a propus să fac teatru. Am invocat licenţa în litere pe care tocmai mi-o luasem, — argument de care însă ,,cei trei” nu s’au lăsat convinși. fIntre două perspective — și cum mi-am dat seama că in realitate cu licența nu am ce face, am ales teatrul. O MĂRTURISIRE — Trebuie să spun că nu m’am gândit niciodată să fac teatru, după cum, pe de altă parte,, trebuie să mărturisesc că teatrul îmi plăcea de totdeauna. Am fost și sunt îndrăgostită de arta aceasta, de farmecul pe care-1 oferă, de mirajul ei uluitor. Desigur însă că dela pasiunea mea pentru teatru și până la a face teatru — e un salt pe care nu mi-am închipuit vreodată c’o să-l fac. Dar, minunea s’a întâmplat — și gatămă abandonând totul, pentru a mă lăsa înlănţuită de ispita scenii... — Primele repetiţii le-am făcut cu regisorul Aurel I. Maican. Fusiesem distribuită din „Valsul dimineţii”,, marele succes de acum trei ani al Grădinei Marconi. Mi-am dat seama, chiar din primele repetiţii, că teatrul e o meserie mult mai grea decât se pare. In seara premierii — jucam rolul unei mirese — am apărut ţinută de Geo Maican: tremuram toată de emoţie. De atunci, datează cariera mea, şi sunt abia trei ani... PRIMUL TURNEU — După epuizarea succesului a urmat un turneu de 17 zile. Primul turneu. Zile de vagabondaj şi de veselie dealungul şi dealatul ţării, cu vizitarea frumoaselor colţuri pitoreşti. Iată şi o întâmplare, să-i zicem ,,,amuzantă”, care a ilustrat primul meu turneu. Când am ajuns la Ploeşti, am plecat cu Annie Capustin şi Dr. Etterle, într’o excursie la o vie din apropiere. Nu ştiu cum s’a întâmplat însă că eu am înţeles că via este situată la o staţie precedentă locului ei de origine — şi am coborât. Etterle observând confuzia mea abia după ce trenul a plecat, a sărit din mers — şi a venit să mă ia. Rezultatul: un marş forţat pe jos, până la via respectivă. URMAREA UNUI ÎNCEPUT FERICIT — Fericitului început din „Valsul dimineții’’, i-a urmat un rol mic, de subretă, în ,,Birlic”, ,,Microbii Bucureştilor” unde am jucat un rol care mi-a plăcut niţeluş, — apoi un rol simpatic în ,OttoElefantu”, a urmat turneul — al doilea şi de atunci ultimul — care mi-a lăsat amintirea unei înzăpeziri la Călăraşi, — apoi ,,La iarbă verde’’, — în seara premierii căreia, când am apărut în maillot, deşi era o seară răcoroasă, pe când vedeam cucoanele tremurând de frig în loji,- pe mine, de emoţie s mă treceau călduri tropicale. IN TOAMNA, ÎNCEPÂND CU „PRIMA ZI DE PRIMAVARA’’ — In toamna anului trecut, am debutat în cel de al doilea teatru de sub direcţiunea d-lui Sică Alexandrescu, jucând în „Prima zi de primăvară”, — apoi la Vesel în „Călugărul din vechiul schit” şi concomitent în rolul Julietei din „Poveste de iubire”, — urmează „Crai de tobă’’ — într’un rol care mi-a plăcut prin tipul pe care l-am creat şi care a însemnat în seara premierii, un succes categoric, consacrând, pe scena Teatrului Vesel, un nou autor , apoi joc în Ora „H” şi în sfârşit, iatămă în actualul succes al Teatrului Comedia, în „Om de încredere”, jucând rolul Fernandei. O ETAPA. OROARE DE TOALETE * — Rolul din ,Om de ncredere” marchează o etapă în cariera mea: pentru prima oară joc un rol de cochetă, — gen de roluri care trebuie să mărturisesc că nu e pe placul meu: prefer roluri fără toalete — cum a fost de exemplu cel din „Crai de tobă’’, unde jucam cu o singură rochie. APROPOS DE „,CRAI DE TOBA’’ ’ ’ — Am fost deseori întrebată de ce mi-a plăcut rolul din ,,Crai de tobă”. E greu să precizez. Poate pentru că jucam pentru prima oară într’o lucrare originală, — poate pentru că a însemnat un succes. Nu mă pot lăuda însă că mi-a plăcut de la început: când mi-a fost încredinţat am plâns, m’am văicărit, — dar până la urmă a ieşit bine. Dovadă că actorii nu reuşesc să se vadă anticipat în rolul care li se încredinţează. E drept că la realizarea rolului a contribuit în largă măsură d. Ion Sahighian, care mi-a dat multă libertate, nu mi-a îngrădit mișcările prin text și punere în scenă... — Desigur că rolul care mă tentează, — este tocmai acela pe care nu l-aș putea juca. In altă ordine de idei însă, fără nici o legătură cu primul răspuns, pot spune că un rol care mă jenează este acel al ingenuei din „Damme Nature” de Birabeau. De ce?... E un complex sufletesc asupra căruia fie-mi îngăduit să trec. DINCOLO DE PREOCUPĂRILE ARTISTICE — îmi petrec timpul liber citind — numai franţuzeşte şi mai ales cărţi scrise de femei. Lectura mea de preferinţă în acest gen, sunt cărţile lui Viky Baum, — această eminentă răscolitoare de suflete. In limitele timpului disponibil, frecventez Spectacolele de teatru — şi cinematograf. Mă simt nenorocită când vin turneele marelor trupe străine, iar eu sunt ocupată, jucând — şi neputând să le văd. Pentru că suntem la capitolul teatrului fie-mi îngăduit să fac o paranteză şi să vorbesc de marea artistă care este Sidy Thal. Am văzut-o în ultimele ei creaţii; nu am înţeles prea mult — din cauza limbii — cele ce se petreceau pe scenă, dar mi-am dat seama că e o extraordinară actriţă. Desigur că e locul să vorbesc şi de talentul realizatorului Iacob Sternberg care a pus în scenă ultimele spectacole ale lui Sidy Thal. Ador cinematograful, dar filme care tratează conflicte sufleteşti. Nu-mi place ,genul american de revistă, cu toalete, bazate pe exterior şi lux. Şi când am ocazia să văd un film pe gustul meu, — cea mai mare plăcere a mea este să-mi petrec 2—3 ore în sala cufundată în întuneric, urmărind cele ce se desfăşoară pe ecran, o recreaţie. Astfel a fost cazul cu „,Lac au,x dammes”, pe care l-am văzut de trei ori, — poate pentru că avea ca interpretă pe acea admirabilă Simon Simon, vedeta mea preferată. Mi-a plăcut în acest film, mai mult decât în toate filmele. Actorul meu prefrat: Charles Boyer. Mai puţin preferate: Katherine Hepburn şi Mariene Dietrich, pe care nu o consider mare artistă, — succesul ei fiind bazat pe farmecul ei fizic. — iar deasupra tuturor, divina Greta Garbo, care rămâne neegalata, dominan tă... * I 1 " --- . e O ZI IN CARE AM PLANS — Iubesc animalele, — în special câinii. Dacă aş avea bani mulţi, aş strânge toţi căţeii de pe stradă. Acum doi ani, mi-a murit un câine. Am suferit mult: a fost o zi în care am vărsat lacrimi amare. i i . UN VOIAJ CARE TREBUIE SA SE REALIZEZE — Sunt de mult tentată să fac un voiaj — căci până azi, nu miam putut permite așa ceva. Sunt mereu ocupată cu teatrul. Chiar recent aveam proectul unui voiaj, — dar a survenit distribuirea mea în „Om de încredere’’. Cred insă că-l voiu realiza la toamnă, — când ţin neapărat să plec la Viena. „Stadt meiner traume”. EMOŢIAPRIMULUI INTERVIEW Aceasta-i convorbirea avută cu d-ra Fifi Harand. E primul interview. Când am plecat, în timp ce mă conducea, d.sa a adăugat, grijulie: , — Vezi să iasă frumos. ...Și am lăsat-o pradă unor emoții teribile. F. O. FOSIAN Continuare din pag.I-a DEBUTUL. MIREASA TREMURA ( CARE ) \ •V.-”- ,V^-’VX:rry..--VT. w*.** * - w. *■ / UN ROL TENTANT...tf „RAMPA’’ Pagina 3-a NUMĂRUL VIITOR AL ZIARULUI RAMPA SE GĂSEŞTE MARȚI LA TOATE CHIOȘCURILE DE ZIARE. înscrierile şi reinscrierile la Conservatorul „Pro Arte“ La 1 Septembrie încep înscrierile şi reînscrierile la Conservatorul de muzică, coregrafie şi artă dramatică ,,Pro Arte” de sub înaltul patronaj al M. S. Regina Maria. Director fondator: George Cocea. Se primeşte elevi de orice naţionalitate, fără limită de vârstă, indiferent de studii şi fără examen de admitere. Cursurile sunt predate de următorul corp profesoral: Pian, d-na Cella Delavrancea, d-ra Madeleine Cocorăscu, d-na Sylvia Şerbescu. Pian curs preparator : d. Miron Şoarec. Vioară: d. Alex. Theodorescu, d-na Nina Alexandrescu. Violoncel: d. George Cocea. Harpă : d-na Sabina Nicolescu. Canto : d-na Maria Snejina, d. George Niculescu- Basu, d. Const. Stroescu. Teorie și Solfegii: d. Theodor Rogalski. Armonie, Contra Punct, Fugă : d. Alfred Alessandrescu, d. N. Agârbiceanu. Muzică de Cameră : d. George Cocea, d. Alex. Theodorescu. Istoria şi Estetica Muzicei: d. Emanoil Ciomac. Operă : d. Ionel Perlea. Orchestră şi Dirijat: d. George Georgescu. Coregrafie : d. Anton Romanowsky. Dramă şi Comedie : d. Vladimir Maximilian. Istoria Universală a Dramei și Teatrului: d. Paul Prodan. Estetică : d. Tudor Vianu. Orele de înscriere sunt de la 91 a. m. și 4-7 p. m. in localul conservatorului din strada Basarabiei No. 14. Telefon 3.79.86. ACORDEONE A. BRAUN Cel mai mare depozit din străinătate și din industria română TIMIŞOARA I. Eugen de Savoya No. 10 Cereţi Catalog grafia