Realitatea Ilustrata, 1939 (Anul 13, nr. 650-675)

1939-07-04 / nr. 650

SI PATRONI LA MAHALA­ ­AM AVUT cum să caut in registrul firmelor la Tribunal sau Camera de comerţ, ca să fac o statistică de cele mai întrebuinţate em­bleme în Capitala. Dar şi fără această investigaţie nu rămâne nici o îndoiala că şampion al firmelor nu poate fi altcineva decât pito­rescul : „Mitică, băiat vesel­ul e prezent în toate ramurile de comerţ. Fie la bodega, lăptărie, măcelărie, fie la lustragerie, frizerie, droguerie, etc. Bucureştiul dela un capăt la altul este un furnicar de „Mitici'', care toţi se recomandă a • -rr»«.*. veseli". Dacă treburile te la n/eapt^tn'trlo zi spre cartierele periferice ale urbei, rămasă moștenire str^ifvSiill Bucur, nu se poate să nu întâlnești zeci N * 1 d­ intr’una din aceste ultime zile, tot căutând — șî negăsind­­— prin cartierul „Maica Domnului" un lustruitor de mobile ce-mi fusese recomandat, am intrat într'un soiu c­e bodegă să iau un „răcoritor". Prăvălia era mică și stăpânul ei, gras și grav, o împlinea aproape singur. Când am intrat, patronul nici nu s'a uitat la mine. Era ocupat. Servea băiatului din prăvălie, un puștiuleț de vreo doisprezece ani, o bătae sdravănâ, invocând, printre înjurături, tot felul de motive: că n'a măturat, că n'a adus vin din pivniţă, că n'a dus la timp copilul la ștrand şi câte şi mai câte. Ca să-l scap pe băiat de sub palmele patronului, m'am grăbit să cer un şpriţ. N'a lipsit poate mult ca furia patronului să se reverse şi asupra mea, in orice caz dacă n'a făcut mai mult, uitături de fiară tot nu s'a lăsat până nu mi-a aruncat. Dacă nu mi-ar fi fost milă de băiat, ași fi plecat indignat, negustorul urmând să-și bată mai departe „salariatul". Dar am suportat privirile urâte ale mustăciosului patron, făcându-mă că nu-l observ, ca să-l determin să isprăvească păruiala şi să se ocupe de clienți. Tot înjurând, a turnat vin dintr-o sticlă, sifon dintr'alta şi mi-a aruncat paharul atât de „delicat" că era să-l sfărâme de tejghea. Cât am rămas în „bodegă", patronul s'a uitat la mine cu ochi de criminal, care — mărturisesc sincer — nu m’au lăsat deloc liniştit. Am socotit că nu era de mine acolo, am plătit şi-am eşit. In faţa prăvăliei era tocmai staţia de autobuz. Şi cum autobuzul n'a venit decât după câtva timp, ca să nu mă plictisesc am rotit ochii peste casele şi curţile din jur. In cursul acestei operaţii am ajuns cu privirile până la firma bodegii din care eşisem. Ce figură trebue să fi făcut, Dumnezeule, când pe tinicheaua vopsită galben şi cu litere roşii am citit inscripţia : Fiorosul „Mitica, băiat vesel“.„ Azi joacă marele Juve“. — Invitaţie la bal. & v*®. ...Ce părere funebră trebue să aibă oare despre „vese­lie", „Mitică" — bodegaru, din „Maica Domnului"?... Un alt „Mitică, băiat vesel” l-am găsit in cartierul „Mo­şilor", ca proprietar al unei cismării. in încăperea mică a atelierulului un singur om lucra asupa unui toc înalt de damă. Când a ridicat ochii spre mine mi-am dat seama câtă oboseală şi câtă tristeţă exprimau ei, Cismarul era slab, prăpădit, cu mâinile murdare, cu faţa stoarsă, cu orbitele înfundate. Mă aşteptasem, conform firmei, să găsesc acolo un om radios, cu faţa rumenă, cu vorba mucalită şi-am dat de-o umbră, care deabia îşi ducea zilele. — Dumneata eşti patronul c­ismăriei? — Chiar eu ! Şi dacă sunteţi dela percepţie să ştiţi c’aţi nimerit-o prost. N’am mai încasat nimic de aproape o săptămână. L-am liniştit, dar figura-i tot tristă a rămas. Am ezitat, până să-i întreb ce l'a determinat să-și pună pe firmă indicația : „Mitică, băiat vesel". Dar am făcut-o totuși, mânat de curiozitatea de-a cunoaște explicația. — Așa am apucat-o dela răposatul. Nici nu m'am gândit vreodată să o schimb. Și poate c'ar fi trebuit,—a adăogat mai pe urmă cu o voce stinsă —pentru că mie nici nu-mi spune Mitică. Numele meu e Dobre Paraschiv... Și-acum câteva „mostre" de firme, întâlnite pe la periferii. Prin „Ferentari" o drog­erie are următoarea emblemă: La „Zeița blondă". Proprie­tara e o cucoană grasă, deloc tânără şi foarte brunetă. Pe una din firmele laterale aflăm că ea vinde „Parfum de odlicolon cu toate mîroasele"... Prin „Floreasca" o frizerie se întitulează : „a intelectualilor". înăuntru un gunoier de la U. C. B. şi-un lustragiu îşi lasă obrazul măcelărit de doi ucenici, debutanţi în ale băr­bieritului. Dar oamenii nu protestează. La frizeria „intelectualilor", o chichineaţă de 2 X 3, e o onoare să fii servit, chiar dacă sângele curge în abundenţă. Un „birt economic" se intitulează într'un cartier de fabrici :„La Nicu din Cacalef­­". Cu o astfel de recomandare, nu m-a prins mirarea că negustorului nu-i prea merg treburile... deşi la el „concretizează" în fiecare seară celebra­­­diseză universală Aneta Piţurcă şi renumita cântăreaţă mondială, Florica Marinache. Prin cartierul „Oborului", o prăvălie unde se vând seminţe de flori poartă emblema : „La Balena". Ce legătură o fi găsit proprietarul prăvăliei între delicata floare a „Reginei Nopţii" sau între parfumata tuberoză şi uriaşul mamifer marin nu ne putem explica. Tot atât de neexplicabilă ni s'a părut, printre multe altele, firma unei gogoşerii de la „Moşi" care se intitulează : „La Monte Carlo sub bombe“... De ani de zile sunt obsedat de firma unei frizerii de pe Calea 13 Septembrie şi pe care trecerea vremii nu mi-a putut-o şterge din memorie. Frizerul — oamenii din această branşă se consideră întotdeauna, printre ceilalţi meseriaşi, ca aparţinând păturii „subţiri" şi culte" (pentru că citesc zilnic jurnalul şi cântă din ghitară) zic, frizerul acesta — „intelectual" desigur­­— şi-a intitulat astfel „Salonul" : La Hai — GOGU — Laif lată o emblemă a cărei deslegare e tot atât de anevoioasă ca a unei complicate enigme. Fără îndoială însă, că după un moment de derută, v'aţi dat seama ca şi mine că în această firmă e vorba de d. Gogu, patronul, care om cu multe cunoştinţe în toate domeniile şi limbile şi-a pus un nume englezesc salonului său de coafură. O DROGHERIE, O FRIZERIE ŞI-UN BAL. : \\l: . a i/ I 2-\SW A v, 0 c- , cU»^ a **■ tw.rvy ,o~ 1/ p­y-xS. V-13-de i'^^Miocordit, pe tinichelele pe deasupra ușii de Pe unii dintre aceștia am avut — tară să vreau ocazia sa-i cunosc — și mă grăbesc să vă împărtășesc impresia ce mi-au lăsat. p rtTV' Ce părere avefi despre aceest­i veselă figură e bodegarului din cartierul .Maica Domnului"? LA MITICĂ. BĂIAT VESEL Coloniale și vinuri alese Pag. 4 —­ R. I. — No. 650

Next