Realitatea Ilustrata, 1940 (Anul 14, nr. 676-701)

1940-05-07 / nr. 694

LA TEATRU CÂND SE IMPART ROLURILE MOMENTE CU ADEVARAT SOLEMNE U­ N om de serviciu al registra­­tului se plimbă cu o listă in­mână şi cere semnături : invitaţia la prima repetiţie a unei piese. Slujitorul Thaliei române se încruntă şi-şi simte tensiunea ridicată. Cu aceiaş mimică, cu care se ia cunoştinţă de rezultatul unei analize medicale, el caută se te încredin­ţeze al câtelea este pus pe listă. Ştie că dacă e pus pe la coadă, „două cuvinte are de spus". După ce semnează mai mult sau mai puţin convins, trece în foayerul de repetiţii. Aci, directorul de scenă respectiv, având ca aghiotanţi pe regisor şi pe sufleur, îi cheamă pe nume şi le împarte caete, bătute la maşină, într'un mod care ar putea nedumeri pe un profan. Cum reacţionează viitorii interpreţi, când se văd în stăpânirea textului rolului? Curiozitatea, m'a îndemnat să-i observ cum reacţionează „leii“ când li se dă hrana. Aşa­dar, fără supărare , GR. CALBOREANU Scrie pe caet data, subliniază indicaţiile de joc cu creion roşu, replicele cu albastru, numerotează paginile şi, de bucurie probabil, începe să fredoneze un cântec ardelenesc, cu inflexiuni de cântăreţ în strană. Dacă rolul e mic — caetul are puţine pagini — în locul ritualului de mai sus, emite din buze un sgomot de dispreţ. II vără repede în buzunar şi schimbă vorba : „iar am făcut-o fiartă azi noapte !“... NICU BALTATEANU De obicei vine târziu. Se strecoară în foyer cu timi­dităţi feline şi, zâmbind umil cu buzele rotunjite, ia rolul din mâna regisorului cu un gest ceremonios de sfântă recunoştinţă, de par­că ar primi chivotul în pragul altarului. Apoi... îi uită pe o canapea şi pleacă să caute o ţigară. De cele mai multe ori i-i dau oamenii de serviciu, a doua zi. AGEPSINA MACRY Deşi domnia-sa a adus piesa la teatru, stăruind să se pună în repetiţie, la lectură simulează o ingenuitate şi o nedumerire dezarmantă, de s'ar crede­ că de Când primeşte caetul îl vâră repede în buzunar, fără măcar să-l privească şi dă repede la telefon, ca să pună la punct una din nenumăratele sale chestii extra-teatrale. MARIOARA VOICULESCU Domnia-sa cunoaşte de obicei piesa. De aceea urmăreşte cu atenţie încordată felul cum îşi citeşte partenerul rolul, dându-i indicaţii de interpretare. Un obicei de fostă directoare, VICTOR ANTONESCU Dacă rolul e mic începe să bombănească împotriva piesei, spunând că e proastă și că la Viena a fost fluerată , a asistat d-sa la premieră,­­chiar când a izbucnit scandalul. Soare râde cu palma la gură, ca un călugăr excitat, și spune că piesa nici nu s’a jucat la Viena, dar că a făcut 2.100 de reprezentaţii la Berlin. MARIETTA SADOVA Zâmbeşte enigmatic şi suficient având aerul să spună: „Ştiţi voi proştilor cum se joacă această piesă, acest rol”? Când începe să repete, citeşte foarte încet, de par­că ar psalmodia o liturghie. N'aude nimeni, dar toată lumea o lasă în pace, fiindcă se ştie că la spectacol se va conforma acusticii Teatrului Naţional, renunţând la „interi­orizare", pentru meschina dorinţă de a fi auzită. ION FINTEŞTEAN­U începe imediat să înveţe în foyer sau fugind pe săli de la o repetiţie la alta — fiindcă primeşte toate rolurile, ca să nu supere pe nimeni. : 4 * IOAN MASSOFF Cum se comportă : GEORGE CALBOREANU NICU BALŢÂTEAftu NAE SOREANU GRIGORE MARCULESCU VICTOR ANTONESCU ION FINTESTE­ANU AGEPSINA MACRY MARIOARA VOICULESCU MARIETTA SADOVA când e n'a auzit de piesă. Când primește rolul, prima grije este să-i spună lui Soare — regisorul domniei-sale obişnuit­— că personajul nu i se potriveşte şi că are să refuze rolul. Dar până atunci cere piesa acasă „să corecteze Victor traducerea“. N. SOREANU începe chiar din repetiţie să-l transcrie de mână, ca să-l poată memora mai cu ușurință. GRIGORE MĂRCULESCU D-na Sonia Clucerii­ei d. Gr. Mărculescu D. QColboteanu Marie”o Sado ««/mi, Pag. 8 — R. I. — No. 694

Next