Realitatea Ilustrata, 1946 (Anul 20, nr. 941-952)
1946-01-01 / nr. 941
2 ETERNUL REGRET A m cunoscut o femee de peste șaptezeci de ani, cumplit pustiită de ani mulți și de nopți nedormite, care trăia din închirieri de camere mobilate cu „pensiune”. Femeea se considera o regină detronată. Trăsăturile alterate arătau totuși o frumusețe apusă, estompată. Se vopsea îngrozitor de mult. Kilograme de fard își dădeau osteneala să acopere șanțurile feței își vopsea părul în roșu violent, ba și-l ondula chiar. Purta niște cercei de contesă italiană. Rochia indecent de scurtă, lăsa că se vadă niște picioare care altă dată fusese desigur de rasă Femeea trăgea toată ziua la tutun de calitate proastă, — ținea o țigare groasă între două unghii îngrozitor de roșii — și vorbea cu o voce altădată de bariton. De câte ori mă întâlnea femeia, extrem de locvace, învârtea niște ochi, care ar fi vrut cu tot dinadinsul să fie perverși, și mă îmbia să-mi dea în cărți. Și în timp ce întindea cărțile soioase pe un macaz înflorat, frumusețea apusă, cu gesturi de curtezană trecută la rebut, începea să-mi povestească: — Ei, maică, să mă fi văzut mătăsuță cum eram acum douăzeci de ani, nu mai mult. Să mă fi văzut atunci! Când treceam, picior peste picior, aruncată în trăsura lui Mișka, își scurgeau ochii beizadelele după mine. Eram frumoasă de picam, nu cu astea e acum! Să-ți spun una grozavă... Și femeia, aplecându-mi-se la ureche, îmi povestea, în termeni grosolani, aceiași întâmplare, pentru ca s’o sfârșească într’un imens hohot de râs. Femeia mă întrista și pe cât puteam o evitam. Mi-am amintit însă de ea azi, când întâmplarea a făcut să întâlnesc o fostă actriță, astăzi o babă encârjită. Fosta actriță, cu ochii pierduți, a început să evoce alte vremuri: — Ehe, să mă fi văzut mătăluță pe mine în „Călătoria Lizetei”, în „Cinci săptămâni în balon” sau in „Microbii”. Inebuneam sala, nu alta. Erau unii care veneau de câte cinci ori la piesă, să mă vadă. Și-mi trimiteau flori in cabină, de parcă murisem iu alta! Apoi că eram frumoasă, nu glumă! Da'ce c’astea de azi? Nu dădeam atâtica roșu pe buze și eram ca un boboc de trandafir. Intr’o zi m’am pomenit tamnesam in cabină, cu unul elegant și chipeș de pica. M a luat pe franțuzește și, ce să mai intid vorbă lungi, era un conte polinez care mi-a declarat „sans fason” că-mi pune toate milioanele lui la picioare, numai să-l iau de bărbat, înțelegeți că nu puteam să prec din țară, ca să mă duc după el la Moscova, sau de unde Dumnezeu era! Proastă am fost de am dat cu piciorul la atâta bănet, că acum trebue să aștept o nenorocită de pensie. Aoleo, unde pusei carnetul. A ustell. Ia privește și d-ta cum eram înainte! Și într'adevăr fotografia de pe carnetul de pensie arăta niște trăsături fine, încadrate de un păr bogat. Femeia m’a impresionat. Actrițele n’ar trebui să îmbrătrânească niciodată. Fosta actriță mi-a amintit fosta demimondenă care închiria camere mobilate. O vomu evita de acum înainte, nu pentru că este un cimitir al amintirilor. Căci cimitirul amintirilor nu mă indispune, ci morții viL IOAN MASLOF SIDONIA DRAGUȘEANU : MORTA, CREATA ȘI GRASU LA BAL Poveștile nu sunt scrise sau povestite pentru a fi crezute de cititori sau de ascultători, mai ales atunci când ele iși l ' au tâlcul lor , definit și pentru oameni».„mari. Poveștile Sidoniei Drăgușanu se adresează și oamenilor mari, ș’ar putea lesne spune,«mai ales“ oamenilor mari’C.Inflrcape din,,istorioarele tipărite cu multă îngrijire în Editura Fundațiilor Regele Mihai I se ascunde o morală sănătoasă, o explicațiune, de cele mai multe ori sentimentală, a reacțiunilor copilărești pe cari fiecare dintre noi le purtăm în suflet Aceste reacțiuni sunt încadrate într-o acțiune fictivă, întotdeauna atrăgătoare, de cele mai multe ori simbolică. Acest fapt învederează și talentul Sidoniei Drăgușanu, și originitatea puterii ei de pătrundere sau de gândire. I-ar fi fost mult mai ușor cunoscutei scriitoare să schițeze temperamentele eroilor săi de basme în nuvele sau chiar romane psihologice, căci materialul ei literar, abundent și variat, i-ar fi îngăduit acest lucru. A încadra însă anumiți factori psihologici în feerii copilărești, dovedește o siguranță de sine și un spirit auto-critic cu cari publicul nostru nu este obișnuit . „Moara, Creața și Grasu la Bale, deci o carte bună, pe care orice copil o va citi cu plăcere. O vor reciti, pentru ei, și părinții, și vor afla, desigur, în povestea întitulată: „Grădina însuflețită“ filosofia simplă a vieții de care s’au lepădat, cândva, cu rușine și lașitate. In „Adevăratul sau ne-adevăratul Moș Crăciun“ Sidonia Drăgușanu pune problema îndoielii, iar desfășurarea intrigii acestui basm e dramatică, puternică, naivă ea însăși primele conflicte sufletești, sau primele cazuri de dualitate ce se nasc în cugetul unui adolescent care și-a croit, din singurătatea sa morală, un personagiu fictiv și arbitrar. Dar problema îndoielii în prietenie, pusă cu atâta gingășie în povestea întitulată: „O prietenie în pădure ?“ „Cea mai frumoasă amintire a unor pantofi de lac, a unui frac și a unei căciuli" este, fără îndoială, una din cele mai frumoase povestiri ale Sidoniei Drăgușanu. Aceste obiecte vechi și disprețuite acum de către stăpânul lor, își macină tristețea și uitarea in care zac, își aduc aminte de vremurile fericite pentru ele, când erau faima și mândria personagiului care le purta. Acest personagiu le-a întipărit, la toate, o personalitate de care cu greu se leapădă acum, la bătrânețe... Jocul „De-ace-ar fi..." este, pentru oamenii mari, sintetizarea "tuturor năzuinților și a viselor nemăsurate și neizbăvite. Intervine realitatea și le fărâmițează avântul, dar din nimic, ele își făuresc o nouă vlagă, un nou rost de-a fi. Volumul acestor povești de copii e ilustrat cu desemne de Magdalena Rădulescu și de W. Siegfried. Am regăsit cu duioșie în schițele atât de artistice ale d-lui Siegfried delicateța de sentimente și verva spirituală ale acestui mare pictor. E. M. RECOMANDĂM: Bilciurescu: „Bucureștii și Bucureștenii de altă dată", Edit. „Vatra". E. Relgis: „Romain Rolland in Uniunea Sovietică", Editura „Universul". Atanasiu: „Femeea, eterna poveste..." (Georgescu-Delafras). NUMĂRUL VIITOR VA APARE JOI 3 IANUARIE 1946 REALITATEA ILUSTRATA REVISTA SAPTAMANALA ÎNSCRIS REGISTRUL PUB. PER. No. 239 J1f JUMESULB »DACIA TRAIANUL% ST U SARIND AB K* $&| Redocr în și Administrația Editura „ZIARUL" S. A. R. București, Str. T. Mazurykî? Telefon 276-25 «•Ilistrat Comers. 300?3B Cont CEC No. 4«83 Red. resp. ȘT. IONESCU ABONAMENT £ 3 luni . . . . 2.6VU (uni . . ..206 A FOARTE BUNI „Franța eliberată“ (Scala) Un film documentar, prin care cineaștii sovietici au urmărit și realizat un dublu țel: de a înfățișa tragedia poporului francez în anii de invazie hitleristă și de a aduce un omagiu Franței luptătoare care nu ,și-a plecat capul în vremurile de restriște, continuând să păstreze neîntinate toate virtuțile sale. Totuși, contribuția regizorului sovietic Turkevici a fost masivă. Iscusința tehnicianului s-a făcut remarcată prin coeziunea filmului și prin ritmul său dinamic, iar fantezia cineastului s’a vădit în fragmentele de ironizare a „Fuehrerului“ și regimului său (remarcabilă simbolizarea prăbușirei svasticei). Am aplaudat deasemeni mirabila viziune panoramică ada Parisului dinainte de războiu, viziune de un netăgăduit efect psihologic menită să apropie pe spectacoi de sufletul Franței. Filmul „Franța eliberată” trebue privită în primul rând prin prisma bogatei sale documentări, strecurată aii dealungul unei acțiuni uneori pasionantă. BMI.Cocktail Cabaret" Nu este un" film ci un amalgam de completări, unele izbutite, altele dimpotrivă... O „listă" variată, atrăgătoare, cuprinzând două interesante documentare de lung-metraj — „Academia West Point“, „Orchestra Aviației Statelor Unite ‘ — și câteva ..cabarete muzicale“, produse de Studiourile Universal și Warner Bros. Nota predominantă a programului o constituie muzica de jaz, interpretată de câteva orchestre, mai mult sau mai puțin faimoase, din America. „ Subliniem acest lucru pentru a... pune în gardă pe adepții lui Bach,cari nu vor putea decât să i se plictisească —și pentru a suscita interesul... moderniștilor, cari, dimpotrivă, se vor delecta cu prisosință. Cunoștințele vagi pe cari le are, în materie de muzică ușoară, semnatarul acestor rânduri, nu-i califică să dea decrete categorice... Va sublinia totuși, „en amateur“ câteva din completările care i s’au părut valoroase: „Valsul de Brahms“, transpus în ritm de jazz Harry James și trompetele sale”, și cabaretul „Hit Tune Jamboree“, în care apar iluștrii Mills Brothers. (Preferam săi auzim fără să-i vedem). De Un amănunt interesant, pardin componentele acestui „Cocktail Cabaret” au fost turnate în regia compatriotului nostru Jean Negulescu căruia i-am prețuit talentul în montare „Valsului de Brahms“. I. LRaL.ANII EXCEPȚIONALE: „Sergentul York” (Capitol) și „Parada sporturilor 1945“ (Excelsior). BUN • „Conflict conjugal” (Luxor). MEDIOCRU: „Topper și fantomele". PARFUMERIA „ sucES” Bd. BRĂTIANU Nr. 26 DEȚINE SECRETUL SUCCESULUI FEMEILOR FRUMOASE TEL. 5.34.21 c SUPERSTIȚII DIN HOLLYWOOD la Hollywood nimenea nu flueră. Bette Dewis s au despărțit de garderobiera ei fiindca 1 ■“ loje Această superstiție e împărtășită de multe vedete americane, care ca toți actorii, se tem mult de nenoroc, trac sau insucces. _ Chariot este cel mai superstițios dintre toți Iri păstrează toate costumele vechi. Cel puțin odata film, se încalcă cu prima lui pereche de ghete, acelea cu care a devenit Chariot. Tot restul timpului aceste ghete sunt ascunse W... Ta H<Xwoon flec., prin amintirea primului succes. Boris Karloff, acel ce pe monștrii, cere să intre pe „set” pe aceiași ușe P, care a intrat când a interpretat pe „Frankenstein, film care l’a făcut celebru. Odată s’a înșelat acușe. Când și-a dat seama, a întrerupt scena, a ieșit, a intrat pe ușa bună și a reluat tot de la început. Dacă încrucișezi degetul median pe index, ești forit de multe rele. „Încrucișați degetele”, spun vedetele, aceasta îndepărtează ochiul rău, înainte de a începe o scenă, sau înainte de orice dificultate, actorii iși pun mâna dreaptă pe umărul stâng, sau pe spate, având neapărat degetele încrucișate. Asta le aduce noroc. Cam nenorociri tot se întâmplă. Unii actori mor. Atunci... nu trebuie să atingi scaunul din studio marcat cu numele lor. Scaunul trebuie să dispară brusc, fără ca nimeni să știe de dânsul. William Powell îl păstrase pe acel al lui Jean Harlow, dar nimeni nu a vrut să se așeze pe el. CRĂCIUNUL COPILĂRIEI MELE de MICHAELA CATARGI Pe acea vreme. Crăciunul preluda cu grija pentru binele aproapelui. Poate in sensul unei jertfe ispășitoare? In tot cazul, in conștiința lumii avute, ne-existănd încă noțiunea asistentei sociale, se vorbea de ..caritate", sau mai evoluat —i de „filantropie". Era bine și era rău. Pe de-o parte fiecare se simțea mai direct răspunzător față de oropsiții soartei, decât astăzi când își potolește neliniștea cu nepăsare. Pe de altă parte, ce putea cântări aportul individual, față de nevoile copleșitoare? Noi copiii, nu ne puneam asemeni întrebări tulburătoare. Lucram de zor. In tot timpul anului adunasem reviste ilustrate și poze din acele pe planșe lucioase legate unele de altele cu petecuțe albe care se tăiau, despărțind grupui de copii, evantalii, oolifei rir căciulite de zăpadă și brazi.. "()cu to tunici înstelate, său buckuée flori prezentate de câte o mână roz. Toate astea — împreună cu Hutfrățiile decupate cu grijii, — compu s jțpJlf. tocoUam ia artă, legate în caete voluminoase din hârtie colorată, cumpărate la librăria Buretea, alături de Biserica Albă. Mergeau teancuri, in seara de Ajun, la spitalul de copii. In timpul recreației, pe când tăiam, lipeam, împleteam ciorapi și tricouri, sau depărtam lâna pe vârtelnițe, — anume cumpărate din vreme. La Moșia ni se citea din contesa de Ségur, Jules Verne, Walter Scott, Zénaide Fleuriot sau Marlitz, fiecare etapă a acestei literaturi, însemnând o dunga pe răbojul tinereței noastre. Seara, lecturile și lucrul se făceau in jurul unei mese lungi, luminată cu două lămpi burtoase în care ardeauleine răpită, această lumină fiind socotită mai prielnică pentru vedere decât a petrolului. Una era cu o friză pompeiană, cealaltă, cu o ghirlandă de ederă. Se întorceau ca ceasornicele, to o chee mare de alamă, și la sfârșitul unei operații misterioase ce se petrecea Mânhtrul pântecului de părfâlăn, cheea te opreta un sughiț fidecent, căruia ii răspundeau vadul crivățului, sau zurgâlăile Săniilor etin șoseaua Kistelet. •AU* cumpărături sistemtre la Luca Niculescu, încă din timpul verii, când calfele stropeau in formă de opt serpentine pe podele. Se prelucrau apoi timp de luni de zile, hăinuțele de barghet și albiturile din americă, și împlinindu-se cu împletiturile noastre și cu încălțămintea cumpărată la Bărătie, se adunau, mormane de pachete, pe mese mari în antreul de sus deasupra scării, daruri pentru slujitorii casei, pentru curtea de la țară, pentru săracii mahalalei, pentru diverșii fini. Eu îngrijeam cu deosebire pachetele coșarilor, nedeslușind bine dacă era din atracție pentru aspectul lor romantic, sau din spaima focului și a zaverei ce se isca în casă la auzirea vorbelor nărasnice .Sau aprins un coș!"... Pe fiecare pachet se încolăceau cărnași, se răsfățau sferturi de tobă. Porci, veneau de la țară căci trebuiau, fiind imbucătățiți în hârtine mari în fundul curții, peste care prezida Roza, bucătăreasă noastră unguroaică. Dichisurile mesei se făceau atunci cu chibzuială, oricâte altă treabă să fi avut gospodina. De pildă mama, —e care își făcuse studiile la Paris și iși trecuse bacalaureatul, spre uimirea contimporanelor sale — își cultivase, împreună cu alte daruri, un minunat talent de Șef bucătar. Petele venite „de dincolo” pe la casele bucureștene, se transformau în adevărați ..Cordonsbriut*. Aiom Cu Roză: jangta to termenii msieri curti franceze de bucate a lui Briot de la Reynim,su num* și personalități ale tuturor ceasurilor, iar pe Condé, Soubist, Orloff, Xmtred, Melba, Uv*d*a tub tug**, tul exclusiv de sosuri, granuri, spicuri, înghețate sau solturi. Mai lipseau, ici colo, părți anatomice ale ucișilor în hârdac, dar Hoza% era peremptorie. „Le-au furat câinii" Văzând că firama nu spuneș nimic, ne minunau darurile acrobatice câinilor din mahalaua Dracului, ale de care ne despărțeau uluci de o înălțime ce ne punea pe gânduri. In acele pachete, în ale noastre, ale rudelor și ale prietenilor, așezate de Moș Crăciun în jurul bradului nostru, jucării aduse de la Nuerenberg, anunțate de cataloage cât enciclopedii ..«v.taseră câțiva gologani, sau un număr neînsemnat de lei. Era mare concurență cu împodobirea pomilor de Crăciun. înălțimea lor se măsura după a tavanului In afară de povara de mărunțișuri, pentru care imaginația fabricanților de la Nuerenberg nu cunoștea limite, copiii își aduceau și ei contribuția, împletiseră ghirlande, învârtiseră sute și suli de forțe din care eiseră trandafiri, mai ales îmbrăcaseră cu o soluție lisipicioasă și un praf auriu, nuci alese pe sprânceană, în care fusese bătut un cui susținând o sforicică. Tainul lui Dumnezeu se mai împlinea în două feluri: In ajunul Crăciunului, mai fiecare familie își ducea «draslele la o altă familie, nevoiașă tan Kăpătată. de obietiv cu tm număr 4* Wii la fu rit « r Ritualul sârbi,torit ct dvm st Pin& t* repetă ttcoh, aducându-se in brad, cu pmumbt, fee cârti daruri, deVhaci și dt-edi «ta* JContinuutrs nn pag,