Realitatea Ilustrata, 1948 (Anul 22, nr. 1-46)

1948-04-04 / nr. 8

— O musca! ! Exclamația a căzut ca un sunet de trâm­­biți în camera cu ferestre În­chise. Soare era de multă vreme, ciri­pituri se auzeau de câtva timp. Praful se svorise pe drumu­ri de și mai multă vreme, fiindci iarna din anul acesta se nu­mise „Primăvara lui Topor". Dar primă­vara oficială, de Apri­lie, a apărut in clipa când au Înviat muștele. N’am si pricep nicio­dată de ce berzele, rân­­dunicile și ghioceii sunt numiți soli ai primiverii. Ghioceii apar și’n toiul iernii, daci a dat un de soare. Ii e prea ferent daci după ivirea lv urmează două luni cu vifor, pol ei fi respectivul ger. N’are simțul răspunderii pro­­­fesionale. Cât despre berze și rândunici nu fac decât si con­firme lucruri de care ne-am convins de mult. In sfârșit,munca e adevăratul sol al primiverii. Deci optimismul s’a declanșat instantaneu, viziunea s’a clari­ficat Intr’o clipă și filmul s’a rulat in ritmul cel mai alert posibil, tt. INTIRVIIW CU »OPUUL »I UN ROM SE CURATA TOT Ora de lectuii, la ati curat, la miresmele îm­bătătoare ale pimăatu­­lui reavăn­­t primăvăra­tec. — Cum te simți, d-le șofer ? — Poftim? — Cum te simți, am Întrebat? — Aveți reportaj lung? — Nu. De ce? _ Pil, de ce mi Întrebați? Diplomație? — Nu, d-le, e primăvară, domnule... D’aia te Întrebam cumva și pierzi calorie in beneficiul aerului...­­­ E, atunci și vă spun: mi simt mai tânăr, așa, mai vioiu... Uite pomii, florile au Întinerit... — Pomii au Întinerit? Și cum primăvara se poate vorbi cu orice: — Cum te simți, copacule? Și spre mare uimire, a reporterului de la REALITATEA, pomul răspunde: Mde... bine... bine... — Cum, așa de puțin entuziast? — Dimpotrivă. Am Insă entuziasmul maturității, ăra emoții puternice, înțeleg intenția și plec mai departe. Iarna Iți vine să taci. nu Inima e tânără... îmi place să trăesc, dar calm. In­­ curtea unei case mici și albe, femei voinice bat plapumele și fată cu coade negre cari apă. Se spală podelele, se vizuesc pereții. — Curat, curat, pentru călduri nouă, covoarele. O­­ femee trece cu o coșniță încărcată cu zarzavat verde strălucitor: ceapă verde, salată verde. Și zarzavaturile s’au Înnoit. Se curăță hainele, trupurile, casele. Și inimile ine­vizbilii doi Îndrăgostiți se plimbi agale pe malul lacului. Soare, iarbă, sălcii, lac. Se spală geamurile cu cârpe albe, aerul cu vânt călduț. Rețetele primăverii rămân aceleași. CU OBIECTIV­ FORTE și altruist se privesc gângăniile ieșite din pământ și cățeii care a burdi cu cea mai autentici pasiune. Lungi ei copii. Pe biciclete, cu „gălețici", cu „formițe", cu flori In mâni, conducând căruțul propriu, infticind nisipul, pe trotinete... Toți copiii au jucării. Ionică Sfiricu și Marcel Vlisceanu doreau o trotinetă și n’aveau bani.Poveste Jos: Hotărât, bun lucru mai­e ite >! »oarele acesta, curând moțul nostru Iți va lepăda cojocul, care a început să devie stingheritor. tristă fi lacrimogenă? Deloc. Ionică vrea si se faci mecanic­ii... actualmente zâmbește victorios pe trotineta construită de propriile-i mânuțe, cu care are de ce să se laude. Pui de om, de găină, de rață, de vrăbii, de gărgărițe, de pisică. Cât sunt de mici, de fragezi, de nei, laolaltă cu mugurii... toți au eștt la soare! Intr’o curte nu mof vădește ridichi. Altul, in mijlocul vițetului de tramvaie, mănâncă liniștit cu o punga in mână, îmi zâmbește: — E cald acasa... Vibrează tot in lumina mai strălucitoare, in aerul mai proaspăt; zgomotele par clinchete, culorile sunt vii. Parel o mare procesiune a pornit spre lumină, în fugă. Toți au apărut cu zâmbet. Au ieșit pictorii „la peisaj" și pescarii pe marginea lacului, oamenii din paltoane și semințele din pământ, reporterii din mașină și fețele din gulere și șaluri, soarele din nouri și capetele din Mașina lasă In urmă șoseaua, lacurile, casele dela marginea orașului. In stânga, un plug răstoarnă brazde­­­late. Câteva milioane de semințe iși vor Începe și ele viața in curând. Un restaurant cu firmă albastră a scos mesele cu fețe de mese vărgate, afară, plus doi leandri, Încă neînfloriți. Intr’o pădurice rătăcită două fete, probabil două mame și trei tați au întins o masă „la iarbă verde": , , , , , , , . Vitrinele sclipitoare au arborat tailleur­ ui de primăvară sau brânză nouă , de oi. Reclamele sunt Împodobite cu flori de cireș. La câte un colț, țiganca țipă cât o ține gura! — Viorele, violete, panscuu­ri.... OPTAT DE UȘURARE, CONFIDENTIAL Primăvara a apărut și în revistă. Reporterul - tragică realitate­ --iese ,a soare, nu ca să strălucească, ci numai ca să fie inoportun: in spinarea îndră­gostiților. In vârful pomilor, In spatele oamenilor la muncă... Și ceea ce e și mai tragic: primăvara e * ---------- e: .......... ............ reportajeli­­n fiecare an. Și ceea ce întrece chiar pe Electra,­portajele n’au voe să fie banale. ... . . ..... Victorioasă semnez în josul acestor rânduri, mulțumind vieții și realității (realitatea despre care am scris, nu prezenta) că au dat o mână de ajutor IOANA OLTES Pe estele însorite micuții noștri sportivi participă la prima întrecere a anu­lui. SARBATOARE Doi soldați c­resc o carte Iân*­ă un pom. Soldat carte —pom. Trei „obiecte" care nu pot figura decât într’o natură — moartă suprarea­listă? Nu. — Dar e absurd" — " îmi va spune un don­ colonel ieșit la pen­sie și care ia orele libere făc­e„ pictură (In tinerețe avea ta­lent !). Poți să pui alături o vioară, o cra­tiță și un urs? — Nu știu. Poate că da Insă în orice caz un sol­dat poate citi, la soare și sub un pom E primă­vară și e timp frumos pentru toată lumea. Dease­­menea alfabetul e pentru toată lumea — A, soarele.., las’câ­știu cu­­­iți mi-ar întoarce spatele, s’entru că singurii care nu ies la soare, sunt reacționarii. Fiindcă vemi vorba (deși re­portajul apare după alegeri), ca un alt sistem de constelații, printre ramuri înflorite, sub cer albastru, pe toate zidurile, ghir­lande de sori fac concurenți celui de deasupra și fac parte din semnele distinctive ale primă­verii din anul acesta. SPRE ORAȘ BULETIN OLYMPIC FRANJA SPERA SA CU­­CEREASCĂ TREI TITLURI OLYMPICE LA ATLETISM In Iulie și August 1948 se va des­­fășura cel mai mare eveniment spor­tiv din ultimul deceniu: Olympiade. Ca și in Olympiadele precedente, locul de frunte pare ci va fi ocupat și de asu­dati de Întrecerile atletice, care in această ediție a jocurilor olympice prezintă un interes mult sporit prin participarea atleților sovietici —■ veri­ficați ca imbatabili in multe dintre probe-Nu cunoaștem stadiul .>< programul de pregătire al atleților sovietici. Primele ecouri care ne au parvenit privesc pregătirile și speranțele atle­ților francezi. La Paris se crede ca francezii iși vor putea însuși câteva titluri olym­pice și, in orice caz, că vor figura in multe probe finale. Sprinterul lor cel mai bun este Baily care a alergat anul acesta 100 m. plat in ÎO,1 secunde și 200 m plat in 21,6 secunde. Singurii adversari europeni ai lui Bally pot fi românul Ion Moina și englezul Wilkinson, care l-a învins recent pe unul dintre favoriții olym­piadi, negrul Mac­Donald Bailey (a cărui fotografie a fost publicați in numitul trecut al „Realității Ilus­trate­"). Francezii se prezinți inși cu șanse mari In întrecerile de semi-fond, care au prilejuit mari succese atletismului francez și In Olympiadele trecute [UNK] Guillemot l-a învins pe faimosul Nur­­mi la Jocurile din Anvers. In 1920, Leta Martin și Jules Ladoumigue au fost și ei campioni olympici. Cu Hansenne (1.49,8 pe 800 m.) cu Robert Parazon și cu Jean Claude Arison, Franța concurează cu șanse bune la toate probele de semi-fond. * SPORTIVI PREMIAȚI Organizația Sportului Popular a decer­nat sportivelor și sportivilor care s'au relevat in cursul anului trecut, premii și distincții. Premiul Național pentru sport — cea mai inaltă distincție — a fost acordat d-nei Angelica Rozeanu, campioana de ping-pong a României. Dacă ping-pong-ul mai este socotit de unii sport minor, d-na Angelica Rozeanu nu este, in orice caz, o minoră in sport, Hotârîtă, ambițioasă, cu o excelentă disciplină a nervilor, Angelica Rozeanu s’a impus in toate conpetițiile cu carac­ter internațional. Anul trecut, ea a fost la un pas de cucerirea campionatului mondial și numai o împrejurare nenoro­cită—un arbitru nepregătit—a privat’o de această Încununare a calităților și ambi­ției sale Medalia de aur a fost decernată unor elemente de mare­­ valoare, Um­it Ion Moina, care nu va trece fără să se faci remarcat printre concurenții jocurilor olimpice ce se vor desfășura la vara­ unui Ion Popa, poxeur serios, conștiin­cios, de mare talent, unui footballist care întrunește, pe lângă o valoare teh­­nică indiscutabilă, toate calitățile bunu­­lui sportiv: corectitudine, fair-play, se­riozitate. L-am numit pe portarul echipei naționale și al Ciocanului, Robert Sa­­dovski. Ii prezentăm astăzi în pagina noastr­ sportivă, pe acești cățiva dintre pre­parații O. S. P. pe anul 1948. ROBERT SADOVSKI portarul echipei naționale de football și al ..Ciocanului''1 ION POPA cal mai talentat baxeur romă» ■n­ r­ SE ÎNTORC prizonierii DIN U. R. S. S. !De undeva, de dincolo de zări, de­părtările prind svon de viață. O co­­oană de fum negru punctează pe albastrul de cobalt al cerului. Întocmai unui imens semn de exclamare, de bucurie. Sosește primăvara? Nu! Primăvara a sosit de mult. So­sesc nici vestitorii unei alte primăveri, sosesc prizonierii din U.R.S.S. Pe peronul insuficient al unei s­tări de oraș provincial, s-a adunat urne multă. Bătrâni cu privirile Împăienjenite de emoție, femei tinere cărora ochii le joacă un fulgere, copii uimiți de zarva din jurul lor. Sosesc foștii prizonieri: feciorii, soții, tații, frații, iubiții. Sosesc adu­când de dincolo de zările albastre, spre cari au pornit cu ani în urmă ln silnicie, mânați de interesele mes­chine ale unei puțin numeroase clase exploatatoare, solia de prietenie, de omenie, de bună înțelegere, a celui mai mare atat din lume, a unor po­poare pătrunse de o sinceri prietenie pentru țara noastră. Nu, de data aceasta sosirea prizo­nierilor nu mai este însoțită de at­mosfera lugubră cu care ne obișnuise trecutul. Nu mai vin oameni sterși de vlagă, supți de boală, după ani de tratamente inumane, ci ființe vesele, sănătoase, cari și-au petrecut anii de prizonieriat intre prieteni binevoitori. Prieteni cari i-au ajutat, i-au tratat ca pe niște frați. Deaceea, chiar daci In unele pri­viri au sclipit diamantele lacrimilor, au fost numai lacrimi de dragoste, iar urarea de bun sosit, s’a transfor­mat în chiot de bucurie. Al. Cpt. Moș Gheorghe și-a regăsit feciorul după ani Îndelungați de despărțire ...-TT............... pe.- -------i

Next