Revista 22, martie-decembrie 1990 (Anul 1, nr. 8-50)

1990-03-09 / nr. 8

•*- >__à 9 MARTIE 1990 ■ Din sumar : ■ Do­sarele „22" , azi — Mun­citorul din minte ți., muncitorul din fabrică (paginile 10—23). ■ Unde ne sînt teroriștii ? ■ Bronzul și mulțimea dezlănțuită ■ Serialele revistei : Văclav Havel, Cozman și Etkind . Re­venind la dosare publi­cate : Și cine este a­­proapele meu ?. 9 Un dialog pentru contem­poraneitate cu Henri Wald . CUM VA FI ZIUA DEMIlNE? Ce a adus revoluția muncitorilor ? Fabricile se ară­tă mîinile cam acelorași oameni și grupuri , grupuri și oameni care continuă să conducă cu aceeași mentalitate și lipsită de răspundere. Aceleași grupuri și oa mt­torii­ a­cid soarta lucrătorilor și producției. Incit­ai impresia că mnne nu s-a schimbat. Angrenajul economico-industrial se află in totalitate in mîinile guvernului ca înainte de 22 decem­brie 1989. Soarta fiecărui om care intră pe poarta uzinei se decide intr-un birou anonim dintr-un minister. Reprezintă C.F.S.N. și guvernul (noul stat partid) intere­sele muncitorilor ? Nu ! Dar ale cui interese le reprezintă ? Ale clasei manageriale, ale celor care decid in industrie și in economic, in administrația publică. Directori, funcționari, președinți, ingineri șefi și contabili șefi, aceștia alcătuiesc pătura socială care reprezintă și sînt reprezentați de C.F.S.N. Deocamdată aceștia sint cei care și-au realizat re­vendicările:­ l­ovitura de culise și de stradă organizată de C.F.S.N. in zilele de 28—29 ianuarie a țintit limitarea revo­luției la îndeplinirea doar a acestor revendicări. C.F.S.N. este în ochii vechiului Aparat (activiști P.C.R., U.T.C., sindicat, M.Ap.N. și M.I., ministeriabili etc.) care a guvernat țara, ultima șansă de a supraviețui social și politic. Cu aceste două grupuri, liderii de astăzi ai țării încearcă să organizeze o interocrație, conform teoriei și programului domnului Ilrucan. Libertate și drepturi unei minorități in­struite, alcătuită din 2 000 000 de deștepți, celorlalți 20 000 000 de proști urmind a le fi rezervate cîteva ore in plus de program T.V. cu desene animate, meciuri și show-uri Esențial este acum in România de a pune bazele unei democrații depline, o democrație in care muncitorii, sindi­catele să aibă un cuvint de spus. Nu numai in fabrici, dar și in viata publică. Un cuvint tot atit de greu ca și al inte­lectualității tehnice și umaniste, ca și al țăranilor. O de­mocrație a fiecăruia ia parte și deci a tuturor. După cum ni se înfățișează lucrurile, grupul dirigent al C.F.S.N.-ului confundă propriile sale interese cu ale Întregului popor. Din măsurile luate, nu rezultă decât tentativele repetate de a îngusta procesul revoluționar la satisfacerea doar a intere­selor vechii nomenclaturi și a celor dornici (și aceștia mulți) de a pătrunde, cu un capital politic pseudorevoluționar, în înaltele sfere ale societății românești. Vizitele electorale ale tovarășilor și domnilor Diesen, Roman, Ionescu și Voican in țară se desfășoară după același scenariu binecunoscut. (De ce au organizat și de aceeași oameni ?) Agitatori, promisiuni, regie, echipe de protecție și intimidare (care smulg aparatele foto și carnetele de însem­nări, care nu lasă să se apropie de tribune decit aplauda­­torii de profesie — meseriași ai entuziasmului nu ai strun­gului). Aceste mitinguri de adeziune au două părți. L Mi­tingul popular in curtea fabricii. 2. Discuția cu conducerea. Aceste acte ale „vizitei oficiale și de lucru“ se pot desfă­șura și invers. Oricum, deciziile se iau in cadrul restrâns cu „factori responsabili“. Și lucrătorii ? Cine se interesează de soarta lor ? înseamnă ei acum ceva in preocupările C.F.S.N.­­ului ? Ce anume ? Cifre și voturi. Cum se ciștigă voturile ? Cu promisiuni ! Cum li se va răspunde du­pă alegeri ? Cu șomaj, cu măsuri antisindicale, cu cereri de mărire a pro­ducției. Trecerea economiei de la un model centralizat, in care totul aparține statului partid, la un model mixt și apoi la unul de piață obligă pe oricine ar lua puterea să treacă la măsuri drastice. Prima dintre ele va fi să concedieze muncitori. Se pare că ar fi inevitabil. Dar cum se împacă asta cu promisiunile din fabrici că..garantăm tuturor locuri de muncă“, făcute de liderii C.F.S.N. ? Tactica P.C.R. din anii ’44—’48 a fost și promită­totul tuturor. Țăranilor pămînt, muncitorilor fabrici, intelectualilor libertate de creație. O viață mai bună. Astfel (plus ocupa­ția sovietică) au reușit să confiște puterea. Domnul Brucan își amintește bine de aceste tehnici politice. Ce motive am avea să credem că nu se folosește și acum ? Că nu incea­că să îngusteze revendicările populare la a obține cîștig de cauză numai pentru clasa managerială ? Cum in anii ’40 „avangarda proletariatului“ (?), elita bolșevică, făcea cu suc­ces pentru ea însăși. Garanțiile, bineînțeles, nu se află înlăuntrul C.F.S.N.­­ului. Garanțiile le găsim in sindicatele libere care iau naș­tere în aceste săptămîni. Conștiința socială a învățat destule din experiența istorică ce s-a consumat în ultimele decenii. Mai devreme sau mai tirziu, aceste sindicate vor căpăta o organizare puternică, capabilă să riposteze atunci cind drepturile muncitorilor ar fi încălcate. S-a spus de multe ori că avem o clasă muncitoare fără o conștiință-de-sine evoluată. Că avem o clasă muncitoare fără tradiții. Cred că in zilele revoluției, clasa muncitoare a surmontat o bună parte din acest handicap. Liderii C.F.S.N.-ului se vor afla curind in dilema , sau își schimbă strategiile (cele vizibile și cele invizibile) sau vor dispare de pe scena politică. STELIAN TANASI­ ANUL I NR. 8 « "A' r­t ^ < •V* «s * ■i't % *Sh 'Ssv.'- v «v* w:« S», ' : ; V .vk: ; V.' V " - C. ; v A\\ ffp*| .....\ ț ' p: s' - V 1­­ : ** «m­ills H * *Și vil" ip« ss% , ,A-V ;* v ■ 1 "kS&i^ss­ iilMs UààUi. A^si »> h 1 ilsl ' A ' : - um \" wk sfcs«# I \

Next