Revista 22, martie-decembrie 1990 (Anul 1, nr. 8-50)

1990-03-09 / nr. 8

_ PUBLICATIE SAPTAMINALA EDITATA DE GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL teroare în timpul și după victoria revo­luției populare din luna decembrie 1989 ? Ce se intimplă cu cei care au tras in acele zile asupra populației ? Citi „tero­riști“ au fost arestați ? Citi au fost în anchetă ? Citi și unde au fost cei eli­berați printr-o eroare a organelor de pu­tere locală ? Vă rugăm să ce­dați nume și funcții ale acestor „teroriști“. Care au fost rațiunile promulgării acestui de­­cret-lege, dacă el nu este aplicat ? Cum se face că justiția a funcționat atât de rapid (și bine a făcut) față de huliga­nii (sau și provocatorii) care au spart clădirea guvernului și funcționează atit de lent in raport cu faptele cu nimic (poate cu mult) mai grave ale acțiuni­lor teroriste ? Vă rugăm ca aceste date despre „teroriști“ să nu se limiteze doar la București. Timișoara ei să se refere la întreaga țară. 6. — In încheiere, vă rugăm să vă prezentați pentru cititorii revistei noas­tre. Ce ne puteți spune despre activi­tatea dumneavoastră profesională și despre funcțiile deținute până la data de 22 decembrie 1989 ? Ar Domnul Teofil Pop, ministrul de jus­tiție, a avut amabilitatea să răspundă ln aceeași zi întrebărilor noastre. A con­siderat însă că cea mai mare parte din­tre ele sînt de competenta procuraturii. Reproducem mai continuare răspunsurile domnului Teofil Pop. L Procuratura este un organ central, separat de ministerul justiției. Prima în­trebare este de competența procurorului general. 2. Este de competența Tribunalului Suprem (in speță, a domnului Teodor Vasiliu). 3. La această Întrebare poate răspun­de numai domnul procuror general. 4. Numai organele de anchetă sînt in măsură să dea astfel de cifre fie si aproximative. Judecătorul este investit cu persoana și cu faptele (in tero et In personam) astfel incit nu-și poate ex­tinde aria investigației. 5. Pină azi s-au judecat in tară 15 te­roriști. Procesele lor au fost, toate, la Tribunalul Militar din Sibiu La cele­lalte tribunale militare nu au fost înre­gistrate astfel de dosare. Procuratura, este cea care anchetează și trimite te­judecată astfel de cazuri. ■Ar Numai că până la această dată (marți, 6 martie, ora 9.30 dimineața) tot nu suntem­ în posesia răspunsului procura­turii generale, deși ne-a fost premia In fiecare zi, cu amabilitate, de Dan Stoicescu, delegatul pentru domnul rela­țiile cu presa. Sperăm să avem ocazia să-l publicăm In numărul viitor, chiar dacă printr-o minune el va deveni tot»­ inactual. Chiar dacă nu ne vor mai tri­mite cititorii alte întrebări, in jurul că­rora se pot naște legende. GABRIELA ADAMEȘTEANU UNDE NE SUNT TERORIȘTII ? Teroriștii ? Cred ci nici »­»» existat 1­0 mistificare, am început să aud te ultima vreme. Dacă n­ au existat riști, atunci cine a tras T Si­ aud tero­ares după 22 decembrie . (Vă mai amintiți : canonada după ce ne întuneca, gărzile la ușile încuiate ale blocurilor, chemă­rile la morgă pentru identificarea cada­vrelor, neliniștea din familii cind cineva intirzia etc. ; dacă atunci s-ar fi făcut faimosul referendum, înclin să cred, spre stupoarea lumii civilizate, s-ar fi votat pentru pedeapsa cu moartea. Nu numai dintr-o dorință de dreptate pe acest pămînt, exasperată intr-o jumă­tate de secol, ci și dintr-o lipsă de În­credere — avem tot timpul să vedem cit de justificată — în justiție. Acum două luni, in vremea miracolelor, cind simțisem că Dumnezeu e cu noi, cind eram convinși că ne ascultă rugile și ni le îndeplinește pe toate deodată — nu Încet, una este una — suspiciunea față de justiție înclin să cred că stăruia. Cine putea ști ce decrete-legi aveau să apară peste câteva luni ? Ce grațieri, ce am­nistii ? Cine putea garanta că ucigașii de copii n-aveau să fie scoși pe ușa din dos după o vreme ? S-a mai întimplat și la case mai mari, darămite aici, unde pină in ceasul adevărului domniseră, ocrotite de înghețul dictatorial, mica În­țelegere și corupția ?­ Deci... Dacă n-au existat teroriști, cine a tras ? Mi s-a explicat. Am «tunel auzit versiuni mai multe. Dar de ce după 22 decembrie trebuia să se mai tragă ? Răspunsurile la această întrebare sînt și ele legende. Legende în care cred nu doar oameni cu prea multă fantezie, ci și gazetari , chiar gazetari străini, „oa­meni de meserie“. Și nu numai jur­naliști „de senzație“ din fostul occi­dent putred, ci și ziariști „bine inten­ționați“, din fostele țări prietene, înainte să ne supărăm pe legende, ar trebui să ne întrebăm din ce se nasc ele. Orice dicționar enciclo­pedic ne spune că legendele încearcă să explice misterele lumii. Să recunoaștem că justiția, cu procesele și sinuciderile intervenite între timp, pare puțin prea misterioasă, mai ales raportată la exi­gența de „transparență" a momentului. Așa cum anunțasem în numărul an­terior, am adresat o parte din între­bările referitoare la procesul de la Ti­mișoara (plus altele) ministrului de jus­tiție, domnul Teofil Pop, și procurorului general al țării, domnul Gheorghe Robu. Le reproducem : întrebările noastre sînt formulate joi, 1 martie 1900, cu o zi înainte de deschi­derea procesului de la Timișoara unde urmează a fi judecat un lot format din inculpații care au săvirșit sau favorizat genocidul. Primul set de întrebări se referă la acest proces : 1. — Deținem informații in sensul că inculpații Coman Ion, Matei Ilie și Bă­lan Radu nu figurează in acest lot. Ce ne puteți spune despre acest fapt, dat fiind că numele lor sunt cunoscute in întreaga țară pentru rolul foarte impor­tant jucat in represiunea de la Timi­șoara? Dar Dăscălescu Constantin va fi sau nu judecat acum ? Ce ne întrevede In privința judecării lor ? Credeți că ne poate stabili în instanță vinovăția unor executori ai ordinelor,­­iri ca cei ce au transmis. In primul vxi, ordinul și au accentuat represiunea, să nu se afle în boxa acuzaților ! Sunt in acest lot de in­culpați de la Timișoara și persoane care au tras efectiv în populație ? Dacă nu, cum explicați această absență ? 2. — Din surse diverse deținem in­formația că din completul de judecată va face parte și generalul maior de jus­tiție Valeriu Sitaru care s-a ilustrat in­tr-un trecut apropiat prin sentințe exce­sive, chiar in raport cu legislația exis­tentă, pronunțate împotriva unor opo­nenți politici ai regimului comunist. (Menționăm in acest sens dosarul dom­nului Mircea Răceanu.) Ce ne puteti spune in legătură cu aceste informații ? In cazul in care ele se confirmă, cum apreciați dumneavoastră că astfel de magistrați ar putea participa, cu depli­nă obiectivitate la judecarea unor oa­meni ce provin din același aparat al pu­terii ceaușiste ? S-au făcut deja in pre­să sugestii (vezi și nr. 5 al revistei 22), ca să se facă apel și „la magistrați ci­vili, oameni de înaltă ținută profesio­nală și­„ de o moralitate nepătată de dictatura comunistă“ care eventual să fie încadrați in justiția militară, tocmai pentru a fi asigurată obiectivitatea in­stanței. Ce părere aveți despre aceste sugestii ? 3. — Potrivit informațiilor pe care le-am primit, ancheta penală a fost con­dusă de procurori din vechiul aparat ceaușist, de cadrele vechii procuraturi ceaușiste. Ce ne s­uteți spune despre acest lucru ? 4. — Care este. după opinia dumnea­voastră o cifră (fie și aproximativă) a morților Timișoarei ? Diferența intre 4 000 și 100, ambele cifre vehiculate, este mult prea mare. De ce nu se fac suficiente eforturi pentru a lumina a­­ceastă tragică cifră, permițîndu-se ast­fel ziariștilor străini să aibă îndoieli și să prezinte (uneori) intr-o lumină ne­dreaptă revoluția din România ? La data de 7 ianuarie 1990 a fost pu­blicat in Monitorul oficial un Decret­­lege al C.F.S.N. privind înființarea unor tribunale militare extraordinare pentru judecarea și pedepsirea actelor teroriste. In art. 4 al acestui decret se anunța că judecarea celor vinovați de săvirșirea actelor de teroare se va face de ur­gentă, potrivit procedurii pentru infrac­țiunile flagrante : tot de urgentă urmau a se judeca și recursurile. Următoarele noastre întrebări se referă în special la executarea dispozițiilor acestui decret­­lege, și anume : 5. — Alte procese au avut loc de la data apariției acestui decret-lege, prin care să se judece săvirșirea actelor de Procesul intentat muncitorilor de la „Steagul roșu“ care, la 15 noiembrie 1987, s-au ridicat împotriva opresiunii și a dic­taturii a fost condus direct de Ministerul de interne, personal de Tudor Postelnicu, la indicațiile special formulate de Nicolae Ceaușescu. La acea vreme, mass-media a dat publicității un comunicat din care rezulta că „un grup de huligani etc“... In țară, circulau zvonuri care stîrneau spe­ranță și frică . Ei au îndrăznit, trupe USLA, arestări, ei au îndrăznit, au fost deportați, au fost iradiați. Peste Brașov s-a așternut negura dea­să a terorii. Poiana Brașov. Pîrtia Bradul — 2 mar­tie 1989 . Dintr-o parte laterală a pîrtiei, din pădure, țîșnește torța aprinsă. („Ar fi putut fi salvat dacă i se tăia imediat calea"). Citeva secunde, nimeni nu înțe­lege nimic. („Pirtia în întregime se co­boară în două minute“). Jos, la poale, ajunge o masă pe mai mult de jumătate carbonizată: „Turnase pe el o canistră de benzină de 20 litri“). Oamenii sar in aju­tor. („Costumul de schi era topit. L-au smuls cu carne cu tot“). Cine ? De ce ? — Liviu Cornel Babeș, „Pentru că viata in Brașov să nu mai semene cu cea de la Auschwitz“ — inscripție lăsată de el pe un copac din pădure. Avea 42 de ani, era maistru la I.A.C.I.M. Brașov și pictor amator, membru al Aso­ciației Artiștilor Plastici Amatori. Secre­tar al unei organizații de bază din în­treprindere. Cu o lună în urmă, pictase ultimul său tablou — o peșteră în flăcări din care el și fetița lui ies alergînd. El se simțea complice la regimul de te­roare aplicat brașovenilor. El era secretar PCR. El nu a găsit calea de a-și uni chi­nul cu al celorlalți. El a pictat tabloul sa­crificiului. El a ars ca o torță vie. Un m­­vertisment. O speranță. O pîrtie între 15 noiembrie 1987 și 22 decembrie 1988. RODICA PALADE „Pentru ca viața la Brașov sa nu mai semene cu cea de la Auschwitz“ La 2 martie, din inițiativa Sindicatului independent „Mișcarea 15 no­iembrie“ s-a ridicat o cruce in Poiana Brașov in locul in care a pierit Liviu Babeș. După amiaza, in Piața Primăriei, a avut loc un miting comemorativ pentru Liviu Babeș și pentru toti ceilalți eroi ai Revoluției.

Next