Revista 22, martie-decembrie 1990 (Anul 1, nr. 8-50)
1990-03-09 / nr. 8
_ PUBLICATIE SAPTAMINALA EDITATA DE GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL teroare în timpul și după victoria revoluției populare din luna decembrie 1989 ? Ce se intimplă cu cei care au tras in acele zile asupra populației ? Citi „teroriști“ au fost arestați ? Citi au fost în anchetă ? Citi și unde au fost cei eliberați printr-o eroare a organelor de putere locală ? Vă rugăm să cedați nume și funcții ale acestor „teroriști“. Care au fost rațiunile promulgării acestui decret-lege, dacă el nu este aplicat ? Cum se face că justiția a funcționat atât de rapid (și bine a făcut) față de huliganii (sau și provocatorii) care au spart clădirea guvernului și funcționează atit de lent in raport cu faptele cu nimic (poate cu mult) mai grave ale acțiunilor teroriste ? Vă rugăm ca aceste date despre „teroriști“ să nu se limiteze doar la București. Timișoara ei să se refere la întreaga țară. 6. — In încheiere, vă rugăm să vă prezentați pentru cititorii revistei noastre. Ce ne puteți spune despre activitatea dumneavoastră profesională și despre funcțiile deținute până la data de 22 decembrie 1989 ? Ar Domnul Teofil Pop, ministrul de justiție, a avut amabilitatea să răspundă ln aceeași zi întrebărilor noastre. A considerat însă că cea mai mare parte dintre ele sînt de competenta procuraturii. Reproducem mai continuare răspunsurile domnului Teofil Pop. L Procuratura este un organ central, separat de ministerul justiției. Prima întrebare este de competența procurorului general. 2. Este de competența Tribunalului Suprem (in speță, a domnului Teodor Vasiliu). 3. La această Întrebare poate răspunde numai domnul procuror general. 4. Numai organele de anchetă sînt in măsură să dea astfel de cifre fie si aproximative. Judecătorul este investit cu persoana și cu faptele (in tero et In personam) astfel incit nu-și poate extinde aria investigației. 5. Pină azi s-au judecat in tară 15 teroriști. Procesele lor au fost, toate, la Tribunalul Militar din Sibiu La celelalte tribunale militare nu au fost înregistrate astfel de dosare. Procuratura, este cea care anchetează și trimite tejudecată astfel de cazuri. ■Ar Numai că până la această dată (marți, 6 martie, ora 9.30 dimineața) tot nu suntem în posesia răspunsului procuraturii generale, deși ne-a fost premia In fiecare zi, cu amabilitate, de Dan Stoicescu, delegatul pentru domnul relațiile cu presa. Sperăm să avem ocazia să-l publicăm In numărul viitor, chiar dacă printr-o minune el va deveni tot» inactual. Chiar dacă nu ne vor mai trimite cititorii alte întrebări, in jurul cărora se pot naște legende. GABRIELA ADAMEȘTEANU UNDE NE SUNT TERORIȘTII ? Teroriștii ? Cred ci nici »»» existat 10 mistificare, am început să aud te ultima vreme. Dacă n au existat riști, atunci cine a tras T Si aud teroares după 22 decembrie . (Vă mai amintiți : canonada după ce ne întuneca, gărzile la ușile încuiate ale blocurilor, chemările la morgă pentru identificarea cadavrelor, neliniștea din familii cind cineva intirzia etc. ; dacă atunci s-ar fi făcut faimosul referendum, înclin să cred, spre stupoarea lumii civilizate, s-ar fi votat pentru pedeapsa cu moartea. Nu numai dintr-o dorință de dreptate pe acest pămînt, exasperată intr-o jumătate de secol, ci și dintr-o lipsă de Încredere — avem tot timpul să vedem cit de justificată — în justiție. Acum două luni, in vremea miracolelor, cind simțisem că Dumnezeu e cu noi, cind eram convinși că ne ascultă rugile și ni le îndeplinește pe toate deodată — nu Încet, una este una — suspiciunea față de justiție înclin să cred că stăruia. Cine putea ști ce decrete-legi aveau să apară peste câteva luni ? Ce grațieri, ce amnistii ? Cine putea garanta că ucigașii de copii n-aveau să fie scoși pe ușa din dos după o vreme ? S-a mai întimplat și la case mai mari, darămite aici, unde pină in ceasul adevărului domniseră, ocrotite de înghețul dictatorial, mica Înțelegere și corupția ? Deci... Dacă n-au existat teroriști, cine a tras ? Mi s-a explicat. Am «tunel auzit versiuni mai multe. Dar de ce după 22 decembrie trebuia să se mai tragă ? Răspunsurile la această întrebare sînt și ele legende. Legende în care cred nu doar oameni cu prea multă fantezie, ci și gazetari , chiar gazetari străini, „oameni de meserie“. Și nu numai jurnaliști „de senzație“ din fostul occident putred, ci și ziariști „bine intenționați“, din fostele țări prietene, înainte să ne supărăm pe legende, ar trebui să ne întrebăm din ce se nasc ele. Orice dicționar enciclopedic ne spune că legendele încearcă să explice misterele lumii. Să recunoaștem că justiția, cu procesele și sinuciderile intervenite între timp, pare puțin prea misterioasă, mai ales raportată la exigența de „transparență" a momentului. Așa cum anunțasem în numărul anterior, am adresat o parte din întrebările referitoare la procesul de la Timișoara (plus altele) ministrului de justiție, domnul Teofil Pop, și procurorului general al țării, domnul Gheorghe Robu. Le reproducem : întrebările noastre sînt formulate joi, 1 martie 1900, cu o zi înainte de deschiderea procesului de la Timișoara unde urmează a fi judecat un lot format din inculpații care au săvirșit sau favorizat genocidul. Primul set de întrebări se referă la acest proces : 1. — Deținem informații in sensul că inculpații Coman Ion, Matei Ilie și Bălan Radu nu figurează in acest lot. Ce ne puteți spune despre acest fapt, dat fiind că numele lor sunt cunoscute in întreaga țară pentru rolul foarte important jucat in represiunea de la Timișoara? Dar Dăscălescu Constantin va fi sau nu judecat acum ? Ce ne întrevede In privința judecării lor ? Credeți că ne poate stabili în instanță vinovăția unor executori ai ordinelor,iri ca cei ce au transmis. In primul vxi, ordinul și au accentuat represiunea, să nu se afle în boxa acuzaților ! Sunt in acest lot de inculpați de la Timișoara și persoane care au tras efectiv în populație ? Dacă nu, cum explicați această absență ? 2. — Din surse diverse deținem informația că din completul de judecată va face parte și generalul maior de justiție Valeriu Sitaru care s-a ilustrat intr-un trecut apropiat prin sentințe excesive, chiar in raport cu legislația existentă, pronunțate împotriva unor oponenți politici ai regimului comunist. (Menționăm in acest sens dosarul domnului Mircea Răceanu.) Ce ne puteti spune in legătură cu aceste informații ? In cazul in care ele se confirmă, cum apreciați dumneavoastră că astfel de magistrați ar putea participa, cu deplină obiectivitate la judecarea unor oameni ce provin din același aparat al puterii ceaușiste ? S-au făcut deja in presă sugestii (vezi și nr. 5 al revistei 22), ca să se facă apel și „la magistrați civili, oameni de înaltă ținută profesională și„ de o moralitate nepătată de dictatura comunistă“ care eventual să fie încadrați in justiția militară, tocmai pentru a fi asigurată obiectivitatea instanței. Ce părere aveți despre aceste sugestii ? 3. — Potrivit informațiilor pe care le-am primit, ancheta penală a fost condusă de procurori din vechiul aparat ceaușist, de cadrele vechii procuraturi ceaușiste. Ce ne suteți spune despre acest lucru ? 4. — Care este. după opinia dumneavoastră o cifră (fie și aproximativă) a morților Timișoarei ? Diferența intre 4 000 și 100, ambele cifre vehiculate, este mult prea mare. De ce nu se fac suficiente eforturi pentru a lumina această tragică cifră, permițîndu-se astfel ziariștilor străini să aibă îndoieli și să prezinte (uneori) intr-o lumină nedreaptă revoluția din România ? La data de 7 ianuarie 1990 a fost publicat in Monitorul oficial un Decretlege al C.F.S.N. privind înființarea unor tribunale militare extraordinare pentru judecarea și pedepsirea actelor teroriste. In art. 4 al acestui decret se anunța că judecarea celor vinovați de săvirșirea actelor de teroare se va face de urgentă, potrivit procedurii pentru infracțiunile flagrante : tot de urgentă urmau a se judeca și recursurile. Următoarele noastre întrebări se referă în special la executarea dispozițiilor acestui decretlege, și anume : 5. — Alte procese au avut loc de la data apariției acestui decret-lege, prin care să se judece săvirșirea actelor de Procesul intentat muncitorilor de la „Steagul roșu“ care, la 15 noiembrie 1987, s-au ridicat împotriva opresiunii și a dictaturii a fost condus direct de Ministerul de interne, personal de Tudor Postelnicu, la indicațiile special formulate de Nicolae Ceaușescu. La acea vreme, mass-media a dat publicității un comunicat din care rezulta că „un grup de huligani etc“... In țară, circulau zvonuri care stîrneau speranță și frică . Ei au îndrăznit, trupe USLA, arestări, ei au îndrăznit, au fost deportați, au fost iradiați. Peste Brașov s-a așternut negura deasă a terorii. Poiana Brașov. Pîrtia Bradul — 2 martie 1989 . Dintr-o parte laterală a pîrtiei, din pădure, țîșnește torța aprinsă. („Ar fi putut fi salvat dacă i se tăia imediat calea"). Citeva secunde, nimeni nu înțelege nimic. („Pirtia în întregime se coboară în două minute“). Jos, la poale, ajunge o masă pe mai mult de jumătate carbonizată: „Turnase pe el o canistră de benzină de 20 litri“). Oamenii sar in ajutor. („Costumul de schi era topit. L-au smuls cu carne cu tot“). Cine ? De ce ? — Liviu Cornel Babeș, „Pentru că viata in Brașov să nu mai semene cu cea de la Auschwitz“ — inscripție lăsată de el pe un copac din pădure. Avea 42 de ani, era maistru la I.A.C.I.M. Brașov și pictor amator, membru al Asociației Artiștilor Plastici Amatori. Secretar al unei organizații de bază din întreprindere. Cu o lună în urmă, pictase ultimul său tablou — o peșteră în flăcări din care el și fetița lui ies alergînd. El se simțea complice la regimul de teroare aplicat brașovenilor. El era secretar PCR. El nu a găsit calea de a-și uni chinul cu al celorlalți. El a pictat tabloul sacrificiului. El a ars ca o torță vie. Un mvertisment. O speranță. O pîrtie între 15 noiembrie 1987 și 22 decembrie 1988. RODICA PALADE „Pentru ca viața la Brașov sa nu mai semene cu cea de la Auschwitz“ La 2 martie, din inițiativa Sindicatului independent „Mișcarea 15 noiembrie“ s-a ridicat o cruce in Poiana Brașov in locul in care a pierit Liviu Babeș. După amiaza, in Piața Primăriei, a avut loc un miting comemorativ pentru Liviu Babeș și pentru toti ceilalți eroi ai Revoluției.