Revista 22, ianuarie-iunie 1991 (Anul 2, nr. 1-25)
1991-01-11 / nr. 1
w&Mqsa • 1 ■?1 Uneori un fir de iarbă ,face să crape o platoșă de beton. Nu asta a fost Titimișoara In Decembrie ? (O, Doamne !, începem să spunem : Decembrie de acum doi ani.) Cine și-ar fi putut imagina, amintiți-vă, că un oraș românesc s-ar fi ridicat,] cu zecile de mii, scuturând un atit povara lui Ceaușescu și a Securității cât cea a , umilinței, derutei, letargiei ? Ceva asemănător se intîmplă și acum. De o lună pînza de păianjen care fusese țesută, fără să știm, imediat (sau cine știe ?, înainte) de Revoluție a început să capete consistența și greutatea unei plăci de beton. S-au adunat, una lângă alta, una peste alta , căderea proceselor marilor inculpați, afacerile noilor nomenclaturiști, cenzura și diversiunea (birocratică, economică, televizată), elucubrațiile deputatului fesenist din Constanța (deja celebrul Dumitrașcu), proiectul legii audiovizualului (impertinent, amenințător), ordinul generalului Keller, discuția In Parlament de folosire a armatei împotriva demonstranților, jocul lamentabil al lui Radu Câmpeanu, timiditatea-insensibilitatea opoziției parlamentare, tezele derutante ale proiectului de Constituție, egoismul Frăției, portocalele aruncate pe piață înaintea grevelor, machiavelismul discursurilor oficiale, capriciul sindicatelor, salariile neacoperite aduse peste noapte din nu știu ce fabrică de bani, acuzarea Timișoarei, tulburarea, de moment a Alianței, expulzarea regelui, grosolănia unuii purtător de cuvint (fost securist al socialismului cu față grosolană), imaginea repetată a veșnicului uzurpator Birlădeanu, Președintele minte, primul ministru .>e minte, ministrul de interne minte. Noi arestări, gratuite, proceduri de urgență care fac rușinea unei țâri civilizate. Amenințări. Neputința, așteptarea. Pe 21 decembre cei 30 000 de oameni adunați in Piața Universității nu mai aveau răbdare să-și numească morții. Cerem eliberarea. De la alții. In acest timp în Timișoara începe greva. Studenții, profesorii lor sînt Împreună, 13 întreprinderi (marile întreprinderi) încetează lucrul. Alte 18 o fac in stil japonez , în semn de solidaritate. Tinerii părăsesc facultatea ca să umble prin fabrici. Poliția se declară de partea locuitorilor. Primarul și primăria zic de asemeni suntem alături. Agresiunea întărește unitatea orașului. Vociferările Parlamentului l-au clarificat. Statul, cu nesătulul lui autoritarism taie conturile. Timișorenii rezistă. Se taie cărbunele, se taie gazele. Se caută in altă parte. Se taie materiile prime. Trebuie găsite noi surse... Se pare că vor fi găsite. Instituțiile oculte nu stau degeaba. Se șoptește . Timișoara vrea autonomie. Așa trece orașul Anul Nou. Pe 7 ianuarie s-a anunțat din nou Intrarea In grevă. Pe 8, dimensiunea ei va fi hotârită printr-un miting. Dar oricum, Timișoara s-a dovedit din nou, astăzi, solidară cu sine însăși. Fiind cu sine este in fond (atit de I) solidară cu noi. Dar noi . ■ . • • Fie ca România să fie la înălțimea Inimii ei l unei funcii Am intrat in al doilea an de libertate. Libertate atit de scump plătită ți atit de umbrită de discordie, neîncredere, dispreț ți - mai grav decit toate - de o violentă ale cărei resurse par, iicâ. departe de a se fi epuizat. A trecut atita timp de la Revoluție, dar înfăptuirea idealurilor ei intirzie. Ființa noastră, mutilată de jumătate de secol de dictatură, refuză să se suprapună peste imaginea pe care speraserăm să i-o regăsim odată cu băeria,ea. Speraserăm că suntem un popor blind, dar iată că s-a tras in oameni neinarmati, in decembrie si in iunie, iar acum se pregatețte o acoperire formală a unor asemenea atrocități. Speraserăm că suntem un popor tolerant, dar iată cât de greu suportăm să ascultăm pină la capăt discursul adversarului. Ne aflăm, parcă străini de noi inține, mai singuri ca privind, in fata unei Europe redevenite indiferentă. Revoluția din Decembrie a fost una de ordin moral : ,,Vom muri si vom fi liberi.11 Trădarea idealurilor Revoluției a dus la o criză de ordin moral. Nu se poate ieși din această criză decit intrind in moralitate. Ce trebuie făcut ? Problemele simple au soluții simple. Pentru a intra in moralitate sunt necesare, in primul ți in primul rând, rostirea ți asumarea adevărului. A adevărului despre Revoluție, o revoluție cu nenumărate victime ți cu nici un vinovat. Zadarnic se slujește la mormintele eroilor, zadarnic li se aduc coroane zadarnic li se pun lespezi și cruci de marmură păcatele nu pot fi iertate prin cumpărarea de indulgențe. Deasupra țării pusese un abuz al singului nevinovat, un dour al crimei, ce nu poate fi risipit fără rostirea adevărului. Trebuie spus, totodată, adevărul despre evenimentele din iunie. Căci, așa cum nu se poate guverna având împotrivă umbrele eroilor, nu se poate guverna avînd înn*.Vin tineretul. Nu se poate fi nu se va putea asimila: miserca din Piața Universității cu un fenomen golănesc, așa cum nu s-a putut asimila revolta Timișoarei cu un fenomen huligarc. Nimeni nu poate dezlănțui barbaria împotriva propriului său popor înru a răspunde în fața națiunii, a istoriei și a lui Dumro. Trebuie spus adevărul despre tulburările interetnice de la Tîrgu-Mureș, adevărul despre implementarea comunismului in România, trebuie spuse toate adevărurile fără de care societatea românească nu iți poate regăsi armonia. Credem, așadar, că prima datorie a noastră, a celor care, printr-un joc al destinului sau prin propria noastră lașitate, am supraviețuit și ne bucurăm acum de libertatea obținută prin jertfă, este de a sprijini idealurile Revoluției, luptând pentru Adevăr. Credincioși spiritului Timișoarei și al Pieței Universității, credem că rostirea adevărului nu trebuie să ducă la vindicate, ci la împăcare. Adversarii noștri sunt ideologiile pustiitoare, râul, minciuna nu oamenii care, slujindu-le, au constituit totodată ți primele lor victime. Credem că elemmentele care vie unesc - spiritualitatea românească, cultura, credinței,efectul față de trecut, speranța în viitor, desigur, mai puternica decit cele care ne despart - pot crea și menține punți intre noi, oricit de diverse ar fi opțiunile noastre politice. Sperăm ca îndelungata tradiție creștină a poporului nostru ne va face să înțelegem că nu putem realiza pacea fără să respectăm ființa morală ți conștiința celuilalt. Credem totodată că există la mulți dintre noi o descurajare disproporționată in fața greutăților momentului. In fond, istoria noastră ne oferă un îndelung exercițiu al tragicului, întrerupt de scurte interludii de seninătate. Ne-am arătat, întotdeauna, capabili de a găsi resursele supraviețuirii. Suntem, incâ, in acel haos germinativ, care precede nașterea unei lumi. De ce n-ar fi cea mai frumoasă dintre lumile posibile ? Avem privilegiul de a fi prinți intr-o aventură al cărei capăt nu-l zărește nimeni. E rîndul nostru să încercăm schimbarea la față a României. Și poate ca acum vom reuși. VICTOR BAR5AN Kramsarmam Dincolo de o limită, răbdarea poate fi ridicula, dacă nu vinovată. CHARLES DICKENS ..HNi.SuntMsr 1 jxv stt-J