Revista 22, iulie-decembrie 1995 (Anul 6, nr. 27-52)
1995-07-05 / nr. 27
V CURIER 22 SCRISORI • OPINII • DREPT LA REPLICĂ • RĂSPUNSURI LA CHESTIONAR Stimată redacție „22“, Zeitatea Empatiei, te chem! Apari! îi Vreau să precizez la început că sînt o simplă membră UDMR, de formație chimist, avînd totodată calitatea de mamă a doi copii școlari. De ce această caracterizare? Veți vedea în ceea ce urmează. Nu-mi scapă nici un număr din revista „22“, deci am avut plăcerea să urmăresc textele ce sînt subiectul replicii „Ce ne desparte“, din nr. 24 (14—20 iunie 1995) al revistei, semnată de domnul Vasile Popovici. (De altfel, în paranteză fie spus, ziua de joi este pentru mine sărbătoare: apare „22“!) Și acum, pe rînd. Fiind simplă membră UDMR, consider că prioritățile pentru mine și pentru majoritatea membrilor organizației sînt următoarele: să ai din ce trăi la un nivel acceptabil, după posibilitățile actuale ale țării ce-mi este și mie patrie, cultural, să-mi pot menține identitatea și să o pot transmite și urmașilor, ceea ce presupune în primul rînd instruire în limba maternă, la toate gradele - bineînțeles, cu însușirea la perfecție a limbii române (și nu numai, deoarece trăim în Europa, deci engleză, germană... etc.), autodeterminare (dacă vreți, libertate), ceea ce înseamnă românește să decid singură ce-mi este bine și ce nu și să nu-mi explice nimeni, oricine ar fi, că-mi este bine cînd nu e așa. Bineînțeles, luînd în considerare la maximum și faptul că nu trebuie să lezez interesele celorlalți, alături de care trăiesc. Domnul Vasile Popovici susține următoarele: „Șantajul internațional aparține în fraza mea (și în gîndirea mea, ca și în logica limbii române) exclusiv UDMR“. Să luăm numai exemplul învățămîntului. Dar, înainte de asta, te chem zeitatea Empatiei, apari, coboară și cuprinde mintea domnului Popovici și a cîtorva milioane de semeni ai săi! Aveți copii? V-ar plăcea să li se impună cum, în ce limbă să învețe ei începînd de la grădiniță? V-ar plăcea dacă li s-ar interzice să studieze și istoria propriului neam? V-ar plăcea să fie făcuți pe toate drumurile bozgori? Și întrebările ar putea curge la nesfîrșit. Dar mă opresc aici. Legea învățămîntului. în Parlament s-au făcut toate demersurile necesare pentru a căpăta o formă acceptabilă și pentru noi. Majoritatea priorităților vitale au fost respinse — argumentele parlamentarilor noștri: floare la ureche. Rugămintea primului-ministru al Ungariei către președintele tuturor cetățenilor acestei țări de a-și folosi instrumentele ce le are la îndemînă pentru a îmbunătăți legea respectivă — idem. Proiectul de lege, susținut de aproape 500.000 de semnături, înaintat Senatului, tot cu privire la Legea învățămîntului - idem. Nici măcar nu s-a luat în discuție, depus fiind de zece luni. Zeitatea Empatiei, te chem! Luminează mințile! Ce-ați face în locul UDMR? Ați aplauda? Sau v-ați resemna! Ați făcut tot ce se putea face în țară. Ce ne rămîne? Nesupunerea civică sau ajutorul forurilor internaționale. Asta se cheamă șantaj? Fie. Dar atunci îl califică pe cel ce etichetează în acest fel. Cît despre dezavantajele instrucției în limba maternă, mărturisesc cu toată umilința că am învățat într-o școală maghiară — și, Doamne iartă-mă!, încă într-una „separatistă“ —, am făcut majoritatea cursurilor universitare în limba maternă (în anii ’70), dar pare-se că citesc și scriu binișor în limba română. Chiar îmi pare bine că o cunosc, posedînd încă un instrument pentru a acumula cunoștințe altfel inaccesibile, deci argumentul că în astfel de tip de instruire nu cunoști suficient limba română este fals. Și, din nou, zeitatea Empatiei, coboară încă un moment! Fii cu noi! Poate n-ar fi dăunător ca limba noastră, cea maghiară, să fie cunoscută cît de cît și de semenii noștri români. Cultura de asemenea. Atunci nu s-ar fi întîmplat un lucru cel puțin jenant. Domnul Horațiu Pepine, pe care, în treacăt fie spus, îl stimez mult și sînt de acord cu dînsul în marea majoritate a cazurillor, în articolul „între politic și juridic“ din același număr al revistei „22“, referindu-se la castelul din Ciucea, scrie: „(...) cunoscut a fi castelul Goga (...) El aparținuse unei familii maghiare care optase pentru refugiu în Ungaria după primul război mondial (...)“. Întîmplarea face că acest castel a fost al soției poetului Ady Endre, întemeietorul liricii moderne maghiare, deci inclusiv al lui. Ady Endre este poate cel mai mare poet maghiar. Povestea de dragoste a nobilei Boncza Berta (Csinszka) și poeta legendară, Ady petrecînd poate cele mai frumoase clipe din viața lui zbuciumată în acest castel. Sună puțin altfel decît fraza citată, nu? E perfect adevărat că după plecarea familiei Ady-Boncza castelul a fost cumpărat de Goga și s-au mai întîmplat multe acolo: niște convenții prin 1924, ceva cu învățămînt, autonomii, chestii din acestea mărunte, care, e adevărat, nu au nimic de-a face cu conținutul articolului incriminat mai sus. Acum, atît, Rămîn a dumneavoastră sinceră admiratoare, Pöllnitz Eva Pendulînd, cu o dezinvoltură suspectă, între o perplexitate abil regizată și o siguranță de sine, președintele reales al tuturor românilor trece zîmbitor printre suferințele noastre, ignorînd cu cinism temerile tot mai accentuate, generate de actuala degringoladă economică, social-politică și morală a țării. Executînd, cu diverse prilejuri, subtile piruete frazeologice în jurul ideii de consens național, idee pe care - în fapt - o compromite cu bună știință, prin ghionturi destabilizatoare administrate opoziției sau prin reproșuri paterne adresate insistent unor compatrioți insensibili la altruismul cu care se sacrifică în folosul obștii, dl. Iliescu apelează, în continuare, la sprijinul sigur al vechilor săi tovarăși de drum și de idei. Găsindu-și adăpost sub umbrela ideologică larg cuprinzătoare a d-lui Iliescu, aceste epave ale comunismului în derivă se agață cu disperare de funcții, acaparează în forță pîrghii de decizie în sistemul economic, politic și financiar, în ideea că, astfel supraviețuind, vor putea dicta la fel ca înainte, în spiritul acelorași utopii mutilante ale unui trecut nu prea îndepărtat, de care se delimitează doar de formă, pentru îmbrobodirea celor slabi de înger. Dar nu numai înfocații pedeseriști și aliații lor din patrulaterul roșu îl susțin pe dl. Iliescu. Trezindu-se brusc dintr-o letargie postrevoluționară ce-i părea predestinată, deloc imparțiala noastră televiziune națională a trecut, cu o seninătate năucitoare, de la platitudinea cea mai descurajantă, care prezida pînă mai ieri emisiunile „Actualități“, la reflectarea amplă și însuflețită a tuturor demersurilor electorale (tot mai insistente) ale locatarului de la Cotroceni. Cu o lipsă de responsabilitate ce-și găsește echivalentul doar în oportunismul și obediența culpabilă a conducerii sale, TVR alimentează copios apetiturile publicitare ale d-lui Iliescu, bombardîndu-ne aproape zilnic cu mesaje și informații despre existența agitată a președintelui nostru, mediatizîndu-i cu promptitudine și în detaliu toate aparițiile publice, toate vizitele de lucru (căci, vă mai amintiți, „patria este cabinetul de lucru al președintelui“), precum și toate frazele memorabile rostite cu aceste „istorice“ prilejuri. Mizînd pe inocența (sau ignoranța?) unei părți a populației, experții diversiunii naționale de la TVR încearcă, cu o dexteritate îndelung exersată în această direcție, să acrediteze imaginea festivistă a unui Iliescu salvator al națiunii, garant infailibil al liniștii și al consensului. Geo Gazetaru, Dudeștii-Noi, jud. Timiș Editura Two and two va publica în curînd: GABRIELA ADAMEȘTEANU - Obsesia politicii (interviuri cu Regele Mihai, Corneliu Coposu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu, Emil Constantinescu, Mihnea Berindei, loan Petru Culianu, Matei Călinescu, Virgil Nemoianu, Victor Babiuc, Sorin Alexandrescu, Dorin Tudoran, Alexandru Paleologu etc.), ANDREI CORNEA - Mașina de fabricat fantasme (articole). Cei care doresc să primească prin poștă una din aceste cărți (cu rambursarea cheltuielilor poștale), și care sînt gata să trimită încă de acum suma necesară, vor beneficia de o reducere de 25% din partea Editurii Clavis. Pentru cartea Gabrielei Adameșteanu, prima dintre cele două cărți care vor apărea, prețul, cu reducere, este de 3.000 lei și el poate fi achitat sau direct, la sediul redacției, sau trimis, pînă la legalizarea schimbării numelui editurii, în contul editurii Two and Two (viitoare Clavis) nr. 402302096427 Bankcoop, Filiala Piața Romană. O dată cu trimiterea banilor în cont, doritorii sînt rugați să expedieze la redacția revistei ,(22), pe numele Ligia Babeș chitanța conform căreia banii au fost vărsați în cont, numele și adresa unde să li se expedieze cartea. “ „22“ către cititori Cerem scuze cititorilor noștri care au primit numărul 24 cu paginile intercalate defectuos. Ținem să precizăm că vina aparține exclusiv tipografiei. „22“ Către abonații din străinătate Deoarece n-am primit unele cecuri trimise de dvs., vă rugăm să ne trimiteți la redacție o scrisoare, pe numele Gabrielei Adameșteanu sau al Rodicăi Palade, în care să ne precizați cînd ați trimis cecul respectiv, suma și intervalul pentru care ați achitat astfel abonamentul. „22“ PRECIZARE Suplimentul Întîlnirea scriitorilor români din întreaga lume, Neptun, 5-10 iunie 1995, din „«22» plus“ nr. 17 - apărut în interiorul numărului 25 (279)/21-27 iunie a.c. al revistei noastre -, a fost sponsorizat de Bancorex și nu de Uniunea Scriitorilor, așa cum, dintr-o neînțelegere a redactorului Rodica Palade, s-a indicat: Din SUMARul numărului viitor • Interviul săptămînii: Petre Roman • Sondaj de opinie: Sindicatele în criză - Pavel Câmpeanu • Jean Yves Potel - Extinderea spre Est a Europei (I) • Interviu Erika Törzsök, vicepreședinte pentru minoritatea maghiară care trăiește dincolo de granițele Ungariei __________________________________1995 5-11 iulie