Revista 22, ianuarie-iunie 2002 (Anul 13, nr. 1-26)

2002-01-01 / nr. 1

s ă p t 1-7 ian. 2002 • 16 pagini • 9.000 lei H. -R. PATAPIEVICI Partidul mare și democrația nelimitată SUE ȘERBANESCU Prețurile de Sărbători PAVEL CAMPEANU Partidul, Ceaușescu, România Potențialul de criza în România 10-11 - raport UNDP -M­IRC­EA pag. îs . IORGULESCU despre MARIAN POPA (II) pag. 5 Precedat de zvonuri (cum că-și va crea un nou partid, că s-ar reintegra în PNȚCD), Emil Constantinescu și-a anunțat recent decizia de a se reîntoarce pe scena politi­că, deocamdată doar prin interviuri, ca „o voce­, ca „un cetățean activ, interesat de ce se petrece în țara lui”. Primul interviu, acordat Radioului național, a conținut o critică dură la adresa guvernului actual. E foarte bine, au salutat observatorii, o critică bine țintită nu strică nicio­dată unui guvern, oricare ar fi acela, și cu atât mai mult Guvernului Năstase, ferit, în condițiile date, de o opoziție funcțională. Numai că momentul ales de Emil Constanti­nescu pentru a se reînscrie în cursa politică a fost ales cu multă stângăcie, anulând, prac­tic, orice efect: critica guver­nului aproape că a coincis cu decizia luată de forurile euro­pene de ridicare a vizelor în spațiul Schengen, tocmai ca răsplată acordată actualei gu­vernări pentru politicile sale adecvate. Cam tot atunci, cu prilejul reuniunii OSCE, defi­lau la București personalități internaționale de prim rang (Colin Powell, Joshua Fischer etc.), toate având un cu­vânt bun pentru politica actuală a guvernului, în fine. Al doilea interviu, acordat la sfârșitul anului agenției Mediafax (vezi extrase din el la p. 11), a stârnit o oarece rumoare printre reporteri, dar nu prin devoalarea unor derapaje ale puterii actuale, ci prin vorbele aspre rostite de fostul președinte Constantinescu la adresa societății civile (vom reveni). Ceea ce frapează după lectura integrală a acestui in­terviu este enorma mulțumire de sine a lui Emil Constanti­nescu, ca să nu spunem infatuare, față de obținerea man­datului și de felul în care și l-a îndeplinit, fără a mai aminti însă cum s-a dobândit, prin votul puținor fideli, al unor exasperați de lunga domnie a lui Ion Iliescu, la care s-a adăugat, prin înțelegere, procentul decisiv al lui Petre Ro­man. El este dincolo de oricare reproș și are evaluări proprii (mult prea luminoase) asupra perioadei ‘96—2000 în care nu ține cont de opiniile specialiștilor (rezultate ale cercetării și semnale de alarmă în epocă), dar nici de opiniile cetățenilor profani (rezultate ale unei vieți tot mai grele, semnale chiar mai alarmante). Cu formulări diferite, în preajma alegerilor, cele două categorii ajunseseră la o aceeași concluzie: ‘96—2000 a fost perioada risipirii unei a doua șanse pentru România, după decembrie ‘89, risipire datorată proastei administrări. Văzută însă din­spre fostul său cabinet de la Cotroceni, perioada arată cu totul altfel: a construirii „unui proiect politic realist, lucru care continuă să fie trecut sub tăcere?", spune Constanti­nescu, în care „dacă populația avea de plătit prețul econo­mic al procesului de integra­re europeană și costurile so­ciale ale reformei (...), m-am oferit să-mi asum toate ne­reușitele reale sau imaginare Poporul și președintele au imagini puternic contrastante: pe de o parte, neinvitarea țării în NATO, mineriade, certuri nesfârșite ale coaliției la putere, împotmolirea reformei, ce a dus la o și mai mare sărăcire a oamenilor, nestăvilirea corupției pe fundalul unei justiții mai mult decât debile și, nu în ultimul rând, disoluția autorității statului. Pe de altă parte, puținul realizat (imaginea bună a țării, până la un punct, invitarea pentru începerea negocierilor la UE și mica creștere economică din ultimul an), văzut ca proiect valabil pentru o țară sătulă de proiecte. Arta guvernării constă însă în efortul de a micșora distanța între cabinetele puterii și viața oamenilor de rând. Distanța, chiar contradicția între imaginea lui Constantinescu și cea a opiniei publice poate fi măsurată în toate episoadele trecute în revistă de (Continuare în pag. 3) RODICA PALADE Emil Constantinescu se întoarce

Next