Revista Economică, iulie-decembrie 1980 (nr. 27-52)

1980-07-04 / nr. 27

D drept și uzanțe internaționale Calcularea termenului de prescripție privind cererile de penalități Condițiile generale de livrare — C.A.E.R. 1968/75, regle­mentează termenul special de prescripție de un an prin § 93, pct. 2, lit. b și § 94, pct. 2, lit. b. Ultimul text citat, in forma modificată și ratificată prin Decretul nr. 49/1980, prevede că termenul de prescripție se calculează „pentru acțiunile bazate pe cereri de plată a penalităților — din ziua următoare zilei primirii de către partea care a for­mulat cererea a răspunsului asupra fondului acesteia, iar dacă răspunsul asupra fondului cererii nu a fost dat în termenul stabilit la § 89 — din ziua următoare zilei în care a expirat termenul pentru răspuns la cererea de pre­tenții“. Așadar, pentru a determina termenul de prescripție este necesar să analizăm reglementările privind cererea de pretenții pentru plata penalităților și, apoi, modul de calcul al termenului de un an. a) Cererea de pretenții pentru plata penalităților. Sanc­țiunile stabilite de § 83 și urm. din C.G.L.—C.A.E.R. 1968/75 — sub formă de penalități procentuale — se valorifică de creditorul prestației neexecutate potrivit contractului, după o procedură prevăzută de § 88 și 89. Textele citate regle­mentează instituția cererii de pretenții pentru plata penali­tăților — denumită uzual și notă de debitare —, care potrivit ultimelor modificări și ratificate prin Decretul nr. 49/1980, are următorul mecanism : — creditorul contractual are obligația să formuleze o cerere scrisă care trebuie să cuprindă toate elementele de identificare a operațiunii la care se referă: numărul con­tractului, denumirea și poziția mărfii în cauză ; arătarea prevederilor din Condițiile generale sau din contract care au fost încălcate, precizarea naturii obligației neexecutate (întîrziere, nelivrare etc.), suma pretinsă și modul de calcul ; — cererea de pretenții trebuie să fie prezentată în ter­men de trei luni, care începe să curgă din ziua executării obligației sau din ziua cînd penalitatea a atins, pentru temeiul respectiv, cuantumul maxim, dacă obligația nu a fost executată pînă în acea zi; paragraful 88, pct. 4 preve­de că neprezentarea pretențiilor de plată a penalităților în termenul arătat privează pe creditor de dreptul de a se adresa arbitrajului ; — debitorul obligației neexecutate este obligat să ana­lizeze cererea de pretenții de plată a penalităților și să dea un răspuns asupra fondului în decurs de 30 de zile de la data primirii acesteia. b) Coroborînd prevederile § 88 cu cele ale § 93 și 94, lit. b, rezultă că termenul de prescripție pentru plata penali­tăților începe să curgă : — din ziua următoare zilei primirii de către partea care a formulat cererea, a răspunsului asupra fondului aces­teia ; — dacă un asemenea răspuns a fost dat de debitor în termenul de 30 de zile de la data primirii cererii de plată, prescripția începe să curgă din ziua următoare zilei în care acest termen a expirat, în practica arbitrajului, în destul de frecvente cazuri, apar probleme legate ce data de la care trebuie să se calculeze termenul de prescripție de un an în cea de-a doua ipoteză, respectiv în cazul în care debitorul obliga­ției neexecutate nu a răspuns la cererea de plată a pena­lităților ; problema care se pune în discuție privește data la care a primit debitorul cererea respectivă, deoarece această dată nu este cunoscută cu precizie de creditor, fiind în funcție de timpul necesar pentru ca corespondența­­ în cauză să ajungă la destinație. Comisia de arbitraj de la București (C.A.B.) s-a pronun­țat în repetate rânduri cu privire la aspectul arătat. Astfel, intr-un litigiu dintre o întreprindere de comerț exterior 139 dintr-o țară membră a C.A.E.R. și o întreprindere română de comerț exterior, aceasta a ridicat excepția de prescriere a acțiunii de plată de penalități formulată de întreprin­derea străină. Prin Hotărârea nr. 7/1980 a C.A.R. s-a reținut că data de 14 martie 1979 constatată cu „ștampila oficiului poștal 108 Berlin aplicată pe plicul prin care acțiunea a fost expediată“ constituie data la care a fost­­ introdusă acțiu­nea respectivă. Cererea de plată a penalităților s-a dovedit că a fost expediată la data de 16 februarie 1978, la care C.A.B. a adăugat 7 zile, timp necesar ca aceasta să ajungă de la reclamant la pirot, stabilind astfel că cererea în cauză a fost primită de destinatar la 23 februarie 1978. La această dată s-au adăugat 30 zile libere acordate de C.G.L.—C.A.E.R. 1968/75 pentru analiză și răspuns, stabilindu-se pe această cale că răspunsul trebuia dat pînă în ziua de 25 martie 1978. Ca urmare — a reținut C.A.B. —, prescripția a început să curgă pe data de 26 martie 1978 și s-a împlinit pe data de 25 martie 1979. Așadar, acțiunea reclamantei a fost introdusă în interio­rul termenului de prescripție — la 14 martie 1979 —, ex­cepția ridicată de pirită fiind respinsă de comisia de ar­bitraj: dr. Al. CETEȘAN ! relații­­ financiar-valutare , și comerciale internaționale г supliment la Revista nr. 27 1980 ECONOMICA

Next