Revista Economică, 1931 (Anul 33, nr. 1-52)
1931-01-03 / nr. 1
ISru.m&x'U.l 12 Xjei. Anul XXXIII Sibiiu, 3 Ianuarie 1931. Nr. 1. REVISTA ECONOMICA ORGAN FINANCIAR-ECONOMIC M olitiil il isociipuil instituteliir in iii!;« i dill, tail, Cripîi Marin. „SOLlDABlIftîEA" Sin Apare odată, pe săptărEiâxiă,Redacţiunea şi administraţiunea: Sibiiu, Strada Bayer Nr. 1—3. Abonamentul pe an: In ţară: pentru autorităţi,bănci şi întreprinderi Lei 500 —'; pentru particulari Lei 400'—; pentru cooperative funcţionari publici, de bancă şi comerciali Lei 300’—; In străinătate Lei 800'—. Taxa pentru inserţiuni: de fiecare □ cm. Lei 6'— Director: Constantin Popp. II Redactor: Dr. Mihai Veliciu. Sumarul: In pragul anului nou. — Normalizarea dobânzilor. — Consideraţiuni asupra anului 1930. — Cauzele crizei economice mondiale. — Bursa de efecte din Bucureşti în 1930. — Cronică: către an. abonafi. f Vintilă I. G. Brătianu. Director executiv juridic la banca „Albina“, Sibiiu. Ziarul „Argus“, Bucureşti. Taxa scontului în Neruljork. In pragul anului nou. Intru întimpinarea unui an nou fiecare muritor se îmbracă în haine de sârbătoare şi lepădându-se de toate grijile şi alungându-şi gândurile neplăcute se unzuieşte să fie vesel — fie pentru că aşa ar voi să rămână apoi întreg anul, ce nine, — fie că voieşte să se uşureze numai pentru aceea zi de povara greutăţilor de toate zilele, cari mai ales azi, sunt atât de nenumărate şi grele. Potrivit acestui obiceiu, care este un joc cu iluzii şi speranțe frumoase, ziarele, revistele şi toate publicațiunile periodice satisfac aşteptărilor, încărcându-și coloanele cu articole, dacă nu toate vesele cel puțin în majoritatea lor plăcute. Astfel lectura, ce-o oferă cetitorilor, este mai mult distractivă, decât instructivă şi informativă. Aşa ar urma sa facem şi noi. Dar nu putem, pentru că niciodată nu ne-a fost condeiul atât de greu ca şi acum; niciodată nu am simţit sila unor sforţări supra-omeneşti de a deştepta şi întări speranţe artificiale în sufletul trudit al cetitorilor noştri, ca şi acum. Ar trebui să sfidăm realitatea şi să dispreţuim suferinţele de-aproapelui, — cu cari ne întâlnim la tot pasul, — pentru a ne conforma obiceiului vechiu. Ori noi nu voim să facem impresia unui cinism, care ar putea revolta pe omul de bun simţ, dar tot atunci nu dorim nici să propagăm neîncrederea într’un viitor mai bun, sau să renunţăm la nădejdea îndreptării stărilor deplorabile de azi. Ne dăm seama de toate mizeriile zilelor noastre, de suferinţele fără sfârşit, de atâtea lacrimi şterse în ascuns şi de nenumăratele dureri înăbuşite în sufletul semenilor noştri, dintre cari unii nici uisa nu au putut acele amărăciuni omeneşti. Plecăm capul îndureraţi la auzul atâtor nenorociri cauzate de grozava criză economică, care nu se mai termină, rugând pe bunul Dumnezeu, să dea cu adevărat tuturor tăria, ca să treacă teferi și fără pierderea echilibrului sufletesc, prin sguduirile, ce ne mai rezervă anul sacrificiilor ; iar scumpei noastre patrii îi dorim din adâncul sufletului nostru s’o păzească Tatăl ceresc de primejdia unei desagregări sociale. Toate suferințele sunt sfinte; suferinţele nobilitează; suferinţele sunt izvorul ideilor generoase. In focul lor ne vom purifica şi noi, neamul şi ţara; la flacăra lor ne vom lumina drumul ce avem de urmat. Din noianul de suferinţe, în cari ne sbatem, trebuie să țâşnească o idee salvatoare; de aceea, fără să păcătuim contra intereselor noastre, avem datoria să propagăm încredere în noi înşine, iubirea frăţească, să îndemnăm pe de-aproapele să îndure cu curaj greutățile, să răspândim pretutindeni o atmosferă de optimism legitim, căci trebuie să fie mai bine decât cum e azil Sufletele mari îndură totul în tăcere; şi unde e suflet e şi o nădejde, spune un proverb turcesc. Deaceea să ne oţelim sufletul, ca să poată suporta tot calvarul.