Revista Economică, 1937 (Anul 39, nr. 1-52)

1937-01-02 / nr. 1

2 REVISTA ECONOMICA Nr. 1 — 2 Ianuarie 1937, anul 1937 trebue să fie anul realizărilor, așa după cum anul 1936 a fost anul pro­misiunilor. Dar abstracfie făcând de aceste eve­­nimente externe de viața propriu zisă a băncilor noastre, anul 1936 a dovedit şi ui­­talitatea și soliditatea organismului nostru bancar, grupat în „Solidaritatea“. Cu toate louiturile suferite de băncile noastre, cu toate că până în prezent nu s’au ajutat efectiv băncile noastre, cu toate că în­crederea publicului deponent se reface lent, dar se reface, multe dintre băncile noastre, nu numai cele mai mari, în anul 1936 au reînceput, dacă nu au chiar con­tinuat operațiunile bancare obișnuite, în special plasarea de împrumuturi. Aceasta desigur nu este un motiv ca băncile noastre să nu fie ajutate de către cei chemați, ci din contră un motiv în plus pentru accelerarea procesului de refa­cere a lor ! Anul 1936 sub aspect internaţional politic ne lasă o moştenire foarte întu­necată. Anul 1937 sau cei imediat urmă­tori lui, poate să fie ora răfuelilor con­flictelor, cari mocnesc de mult. Deci naţiunea noastră trebue să fie gata din toate punctele de vedere. In primul rând din punct de vedere economic, Solidaritatea naţională impune întă­rirea elementului românesc din părţile cele mai ameninţate ale Ţării. Deci nu ne îndoim că anul 1936 va fi anul reali­zărilor promisiunilor făcute în 1936. Conştii de forţa noastră, aşteptăm cu seninătate anul 1937, care suntem con­­vinşi că cel puţin sub raport economic va fi mai bun decât cei premergători. Fie deci binevenit la noi!!! Bilanţ economic pe 1936. Aruncând o privire retrospectivă asupra stării economice generale în anul care a expirat, nu putem nega o simţitoare îmbunătăţire a economiei mondiale şi a economiei româneşti, în special. Perioada de de­presiune se poate considera ca trecută, iar semnele de îndreptare se înmulţesc. In nici un domeniu de activi­tate umană nu se poate verifica interdependenţa dintre factorii vieţii sociale ca pe tărâmul economic. Producţia, circulaţia, repartiţia şi consumaţia bunurilor, din fiecare ţară stau sub influenţa mai mare sau mai mică a fe­nomenelor economice din celelalte ţări. Economia ro­mânească nu putea face excepţie de la această regulă. După un interval de timp foarte scurt de la izbucnirea formidabilei crize economice americane, care a culminat cu prăbuşirea valorilor de la bursa din New-York în toamna anului 1929, economia noastră naţională a su­ferit grava criză bancară din toamna anului 1931. Le­giferarea conversiunii a fost pur şi simplu consfinţirea unei stări de fapt. De mult preţul patrimoniului debi­torului, care constituia gajul creditorilor, nu mai putea acoperi nici pe departe quantumul creanţei. Or, când economia mondială înregistrează primul pas spre mai bine, nimic mai natural, ca efectele bune să se resimtă şi în ţara noastră, în virtutea aceleeaşi legi de interdependenţă a fenomenelor economice. In anul 1936, natura, — aceasta alma mater a noastră din toate timpurile şi locurile — ne-a dăruit o recoltă dintre cele mai bogate, optzeci la sută din popu­laţia acestei ţări fiind din belşug răsplătită pentru munca depusă. Bunăstarea aceasta a plugarilor trebue să fi avut cele mai bune consecinţe asupra întregei noastre economii. Căci, pe bună dreptate, după cum mizeria noastră economică a fost cauzată — în cea mai mare parte a ei — de pauperizarea clasei ţărăneşti, tot astfel înflorirea vieţii noastre economice să fie căşunată de o mai bine apreciată muncă a păturii rurale. La repriza economiei româneşti au mai contribuit următoarele con­tingenţe : Mai întâi, conjunctura excepţional de­favo­rabilă pe piaţa mondială a materiilor prime în special a cerealelor. In rândul al doilea stingerea datoriilor agricole, care a avut cele mai favorabile urmări asupra marei masse a agricultorilor. In rândul al treilea trebue menţionată şi conjunctura industrială, mai ales avântul din ultimii doi-trei ani, încă din anul 1935, semnele de atenuare ale crizei­ economice s-au înmulţit, în toată lumea. Anglia, Franţa, Canada, Norvegia, Suedia, Germania, Italia, Rusia, Ja­ponia, etc., au înregistrat indicii de refacere. De atunci mişcarea de înviorare a progresat neîncetat, iar în rândul statelor care se bucură de conjunctura favorabilă au intrat Statele Unite ale Americii de Nord, Argen­tina, Elveţia, Ţările Dunărene, etc. înrâurirea comerţului mondial asupra pieţii româneşti este cu atât mai mare cu cât participarea noastră la deverul universal este destul de redus, de abia 3,4 la mie. De la 1929 asistăm la o continuă scădere a tuturor preţurilor. Deşi acea scădere nu a fost prea dramatică, totuşi repercusiunile ei asupra creditului au fost nemai­pomenit de mari, provocând o sdruncinare complectă a sistemului de credite. La noi acest fenomen s a ob­servat mai bine. De la 1934 încoace constatăm o ten­dinţă nouă de urcare a preţurilor. Tendinţa aceasta, unii o atribue pregătirilor spirituale şi materiale a unei noui conflagraţii politice generale. Fără a ne ralia în întregime la această opinie, trebue să concedem, cu toate acestea, că preparativele diferitelor state naţionale în vederea unui nou răsboiu mondial, au influenţat într-o mare măsură mişcarea economică din toată lumea. Politica noastră economică în interior a avut din 1932 până azi unul şi acelaşi scop: de a satisface cu mijloace proprii toate nevoile interne şi de a creia un prisos de producţie pentru realizarea unor bunuri de schimb necesare vieţii noastre economice. In parte*

Next