Revista Economică, 1939 (Anul 41, nr. 1-52)
1939-01-07 / nr. 1
yfctfcjj j Nr. 17 Ianuarie 1939. H. ll|ttt,,‘ !j}i: REVISTA ECONOMICA glia, și ^.fáá&tVá.fíQnjilor ce le avem în elearingul țărilor cu cari avem o balanță comercială activă, ca spre pildă Italia. Dată fiind stabilirea unui regim de lungă durată, limpezirea relațiunilor noastre comerciale cu străinătatea, a produs şi în interiorul ţării un ritm mai viu al afacerilor. Cu toate acestea piaţa monetară a continuat a fi anemiată, deoarece încrederea în noua aşezare politică şi economică — după atâtea decepţiuni din trecut — revine foarte încet. Forțele cari agită marea politică internaţională — Italia şi Germania — îngrijesc ca începuturile de asanare economică să fie adeseori întrerupte. Astfel am trecut în luna Martie prin agitaţia produsă de „Anschluss“-ul austriac. Deşi repercursiunea financiară produsă de acest eveniment, nu a fost sguduitoare, totuși a fost destul de suficientă ca să îndemne capitalurile la restricțiuni considerabile în ce privește plasamentele. Mai accentuată a devenit criza în urma situației provocate în luna Septemvrie, de atacul concentric asupra Cehoslovaciei, de către Germania, Italia, Polonia şi Ungaria. De astădată pacea Europei a fost salvată prin jertfirea integrităţii statului cehoslovac. Ea noi criza aceasta s’a manifestat prin retrageri destul de însemnate de capitaluri încredințate băncilor în formă de depuneri spre fructificare. Atacul deponenţilor a fost însă uşor respins de bănci, fiindcă — bazaţi pe experienţe din trecut — şi-au umplut la timp trezorurile cu numerar, şi au găsit sprijin înţelegător şi la Banca Naţională, care la rândul ei prin împrumuturi de scont acordate, a contribuit la consolidarea rezistenţei băncilor. Concomitent cu retragerile de depuneri, băncile au sistat acordarea de împrumuturi noui, aşa încât lumea comercială a avut la un moment dat, viziunea situaţiei dinainte de răsboiul mondial. Marile puteri însă au rămas deocamdată mulţumite de isprava făcută pe spinarea unei mici puteri, şi astfel criza după 2—3 săptămâni a pierdut din acuitatea sa. Încrederea în stabilitatea situaţiei însă totuşi nu a revenit complet şi mai mult ca altădată, posesorii de capitaluri s’au îndreptat spre investiţiuni imobiliare, fie ele moşii sau terenuri de clădit, ori case. A început să înflorească iarăşi uzura, şi în afaceri particulare, mai mult clandestin, procentul după împrumuturi s’a urcat mult peste cel normal. O rană încă nevindecată pe corpul nostru economic, constitue conversiunea. Chiar şi acele mici rate la cari sunt obligaţi debitorii agricoli, mcurg foarte încet în cassa băncilor, şi împrumuturile aceste sunt încă şi azi un balast greu de amortizat în bilanţele lor. Căci, deşi au fost preluate de Banca Naţională totuşi sunt cazuri foarte multe în cari ele revin iarăşi la băncile respective, în lipsă de plată, încasarea ratelor se îngreuiază foarte mult și prin cheltuielile enorme în caz de proces. Taxele de proces ar trebui în cazul conversiunilor reduse cu mult sub nivelul proceselor curente. Atât legea bancară, cât și împrejurările neprielnice comerţului bancar, au silit multe bănci să fuzioneze. Date precise avem numai pe primele şase luni ale a. 1938, şi din acestea rezultă, că în acest period numărul băncilor s’a redus în Transilvania dela 523 la 498. Anul 1938 a avut darul să aducă şi o notă naţională în economia noastră. Meritul a fost al regretatului ministru Goga, care în discursurile sale a declarat că chestia naţionalizării ţării este fixată pe o pagină a istoriei neamului, care nu se mai poate da înapoi de nimeni. Ritmul în care a voit să realizeze această idee a fost însă prea vertiginos pentru ţara noastră îmbibată aşa de mult de elemente străine. Guvernul însărcinat prin noua constituţie, şi-a dat seamă de împrejurarea aceasta, şi aşa se pare, că pe căi indirecte vrea să realizeze naţionalizarea enunţată de C. Goga. Primul pas care l-a făcut, priveşte mai mult laturea morală a principiilor de urmat. In deplina cunoştinţă a spiritului mercantil care s’a încuibat în mai toate ramurile administrative, constituţia cea nouă prevede chiar pedepse cu moartea pentru demnitari, cari închid ochii în faţa manoperelor frauduloase în legătură cu administrarea banului public. Tot astfel sancţiuni severe au fost aduse pentru acei cari se lasă a fi mituiţi pentru servicii abuzive de influenţă şi de încredere. Pentru o coordonare mai eficientă a funcţiunilor economice, s-a înfiinţat „Ministerul Economiei Naţionale“. Cunoaştem