Revista Economică, 1941 (Anul 43, nr. 1-52)
1941-01-11 / nr. 1-2
2 REVISTA EGONOMICA Nr. 1—2— 11 Ianuarie 1941 Problemele nu le rezolvă ştiinţa singură, ci hotârîrea nestrămutată a omului de a le învinge. De altfel ştim ce avem de făcut şi fără a afişa programe. Program ne trebue pentru a înălţa din nou în sufletul mulţimilor pe piedestalul, ce i se cuvine, ideea de economie fundamentul existenţei materiale a omedărâmată de cei cu programe ? Program ne trebue pentru a face respectată ideea de obligaţie — fără de care nu se pot închipui raporturi între oameni pe care aceiaşi autori ai programelor au batjocorit-o ? Program ne trebue pentru a imprima din nou credinţa în masse — singura salvatoare că eliberarea lor din jugul sărăciei numai prin străduinţa comună, umăr la umăr, a tuturor este posibilă ? Program ne trebue pentru a convinge — cu orice mijloace — pe oricare cetăţean valid, că numai prin muncă poate să-şi agonisească şi să-şi justifice existenţa ? Şi program ne trebue oare pentru a face pe unul fiecare de a se feri ca de foc să se gândească măcar de a-şi însuşi roadele trudei celor, cari asudă din greu în bătaia soarelui şi a vântului, în uzine şi în măruntaele pământului (esenţa dedesubturilor programelor celor de până acum !) ? Iată, că ştim şi noi, prin urmare, ce trebue făcut: întoarcerea la adevărurile simple, eterne, cari stau la temelia societăţii umane. Toate acestea însă nu sunt posibile fără luptă. Vom învinge ? înfrângerea e pentru cei care visează sau trândăvesc în această vieaţă. Luptătorii îşi vor avea biruinţa lor. Iar cea mai mică biruinţă este biruinţa unei conştiinţe împăcate, că şi-a împlinit datoria. Pentru binele acestui neam, noi trebue să luptăm pentru o biruinţă mai mare. Lupta este deci cheia tuturor problemelor. In luptă rezidă şi puterea cea mare a Legiunii. Vom lupta. Tăcuţi, cu încredere în Dumnezeu, cu dragoste pătimaşe pentru neamul acesta al nostru oropsit. Aceasta ne este strădania de fiecare zi, de fiecare ceas. Să luptăm. Aşa precum ne-a învăţat Căpitanul. * Aşa precum mi-a vorbit, întrun moment tragic pentru Ţară şi pentru Legiune, unul dintre cei mai credincioşi soldaţi ai Căpitanului: „Orice se va întâmpla, eu voi lupta, până la urmă, până când îmi voi rostogoli glia pe gură111 ILIE OLTEANU. Arme de luptă pentru existenţa noastră. S’a spus de atâtea ori încât faptul a devenit banal, că neamul românesc a fost așezat de soartă la răscrucea tuturor vânturilor istorice. Încă în plina lui închegare aflându-se, a fost eutropit de toate valurile mișcătoare ale popoarelor barbare, din calea cărora uneori s’a ferit ascunzându-se în munţi, alteori însă a găsit cu cale să nu se urnească. Aproape o mie de ani a dăinuit această răscolire a aşezărilor româneşti de cătră toţi cari râvniau la bogăţiile produse de acest sol binecuvântat de Dumnezeu. Este şi natural să ne închipuim că acest fenomen n’a rămas fără urmări. Urmările au fost de sigur de mai multe feluri, noi însă ne limităm a menţiona în cadrul acestui articol numai pe cele demografice. In ce fel se pot considera aceste urmări ? Fără îndoială că printr’o scădere a numărului Românilor. Retragerea în nunți a unui întreg popor se făcea mai cu seamă în acele j vechi vremuri de cari legăm fenomenul, J cu foarte multe greutăţi. Trebue să ne I dăm seama ce însemnează azi o retra- I gere de populafie din calea unei invazii, chiar în posesiunea unor vehicole perfecfionate şi cu căi de comunicafie în stare relații bună. Cu atât mai grea va fi fost retragerea în niște vremuri în care toate acestea erau în stare primitivă.